Arhiva pentru categoria: Comunicate

Scrisoare deschisă

Domnului Tiberiu Nițu – Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Doamnei Laura Codruța Kövesi – Procuror Șef al DNA

Organizațiile semnatare vă solicită să clarificați public, dacă dosarul de urmărire penală cu nr. 3/P/2002 care, conform relatărilor aparute în presă privește afacerea Roșia Montană, există și dacă da, pe rolul cărui parchet se află.

Înțelegem faptul că faza de urmărire penală este teoretic nepublică, dar ținând cont de faptul că Roșia Montană a devenit un subiect central pentru opinia publică, este necesar a se clarifica motivul pentru care în cadrul acestui potențial dosar nu a fost adoptată niciun fel de soluție pe parcursul a mai bine de 10 ani.

Persoană de contact:

Lavinia Andrei, președinte Fundația TERRA Mileniul III

E-mail: lavinia.andrei@terramileniultrei.ro

Tel: 021 314 1227
Fax: 021 300 3700

Semnatari:

Lavinia Andrei – Fundația TERRA Mileniul III

Mircea Toma – ActiveWatch

Hans Hedrich – Asociația Sighișoara Durabilă

Felicia Ienculescu – Popovici – Asociația Greenitiative

Costel Popa – Asociația Ecopolis

Codruta Nedelcu – Asociația ARIN

Alina Mungiu Pippidi – Societatea Academică Română

Nicolae Mercurean – Asociația Transmont Făgăraș

Georgiana Iorgulescu – Centrul de Resurse Juridice

Codru Vrabie – Asociația EPAS

Vasilica Puran – Asociația de Dezvoltare Durabilă Dunărea de Jos

Ana Vasilache – Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală

Viorel Micescu – CENTRAS

Mircea Kivu – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Nadia Potoceanu – Fundația Activity

Mihail Bumbeș – Asociația Miliția Spirituală

Oana Preda – Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Elena Calistru – Asociația Funky Citizens

Janos Mark Nagy – Societatea Carpatină Ardeleană

Cristina Guseth – Freedom House

Sorin Ionita – Expert Forum

Maria-Nicoleta Andreescu – APADOR – CH

Florin Grădinariu – Asociația Biosilva

Ciprian Ciucu – Centrul Român de Politici Europene

Florin Stoican – Asociatia Kogayon

Nicolae Radulescu Dobrogea – Asociatia Eco Civica

Anca Gheorghică – Asociatia Mai Bine

Ioana Bejan – Fundația pentru Arii Protejate ProPark

Bogdan Papuc – Asociația de Ecoturism din România

http://www.cotidianul.ro/exista-un-dosar-rosia-montana-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/

Xenofobia de inspirație comunistă este inacceptabilă – organizații neguvernamentale solicită PNL să retragă sprijinul politic deputatului Mihăiță Calimente

în atenția domnilor Crin Antonescu, președinte al Partidului Național Liberal,
și Andrei Dominic Gerea, lider al Grupului parlamentar liberal din Camera Deputaților

Stimați domni,

Noi, reprezentanții organizațiilor semnatare, suntem serios alarmați de declarațiile făcute de domnul deputat PNL Mihăiță Calimente, într-un interviu acordat cotidianului Gândul la 24 septembrie 2013, în care acesta afirmă că finanțările externe de care beneficiază organizațiile neguvernamentale din România sunt un pericol la adresa siguranței naționale.

Suntem îngrijorați de faptul că un demnitar român, aflat la al patrulea mandat de deputat, exponent al doctrinei liberale în Parlamentul României, președinte al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe, face declarații defăimătoare la adresa societății civile, fără să aibă probe în acest sens.

Declarații precum cele ale domnului Calimente, citate de cotidianul Gândul, în care admite că deși nu are informații concrete, se bazează pe articole de presă și pe deducții personale, nu fac decât să alimenteze suspiciuni nefondate privitoare la activitatea organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul drepturilor civile și să ducă la o decredibilizare a acestora. Este surprinzător că astfel de declarații de demonizare a finanțărilor externe primite de ONG-uri vin tocmai din partea unui parlamentar liberal.

Dacă un deputat care are acces la informații verificabile, face declarații fără temei, „din auzite”, el este, din punctul nostru de vedere, de mai multe ori incompatibil cu poziția de șef al Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe. În primul rând, modul în care înțelege domnia-sa să verifice validitatea informațiilor denotă un amatorism de la nivelul căruia nu are cum să verifice activitatea unor profesioniști într-un domeniu în care informațiile sunt subiect de o importanță majoră; în al doilea rând, afirmațiile pe care le face de la înălțimea funcției pe care o ocupă beneficiază de un impact public deosebit; or’, dacă domnia-sa lansează declarații lipsite de temei precum cea pe care a făcut-o acum există riscul de a instiga populația la ostilitate împotriva unor vectori de consolidare a democrației în Românie. Din ambele puncte de vedere, domnul Calimente reprezintă un risc pentru siguranța națională – pe de o parte pentru că nu pare a dispune de abilitățile necesare pentru a identifica eventuale derapaje în funcționarea unei instituții cu un rol extrem de sensibil în relațiile diplomatice și economice internaționale ale României și, apoi, pentru că erodează structurile încă fragile ale noii societăți democratice autohtone promovând mesaje xenofobe inspirate direct din dictatura comunistă.

Dacă societatea civilă reprezintă un partener pentru structurile puterii din România şi dacă întradevăr convingerile domnului Calimente nu coincid cu poziția Partidului Național Liberal, așa cum a fost aceasta formulată oficial de purtătorul său de cuvânt deputat Cristina Pocora, vă solicităm, domnilor Crin Antonescu și Andrei Gerea, să puneți în practică dezacordul exprimat față de colegul dumneavoastră de partid dându-i acestuia o sancțiune disciplinară și retrăgându-i sprijinul politic de care se bucură în Parlament cu consecința firească a înlocuirii sale de la conducerea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe .

Considerăm că astfel de declarații iresponsabile, adevărate derapaje nedemocratice, venite din partea unor demnitari cu funcții importante, precum domnul Calimente, pot aduce atingere siguranței naționale, și mai mult decât atât, pot genera o fractură gravă între societatea civilă și Parlament prin slăbirea încrederii societății civile că vocea ei se poate face oricând auzită liber și nedistorsionată de bârfe și suspiciuni nefondate care nu-și au locul în Parlamentul României.

Semnează

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul de Resurse Juridice

ActiveWatch

Expert Forum

Grupul pentru Dialog Social

Fundația pentru Parteneriat

Terra Mileniul III

Asociația EPAS

Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Centrul de Resurse pentru participare publică

Freedom House

Societatea Academică din România

Asociația VIRA

Asociația Funky Citizens

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice

Romanian Harm reduction Network

Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni

Median Research Centre

Asociația pentru Tehnologie și Internet

Centrul de resurse pentru Comunitățile de Romi

Carusel

Salvați Dunărea și Delta

Centrul Rațiu pentru Democrație

Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis

Coaliția pentru Mediu din România (formată din 69 de organizații de protecția mediului)

Declarațiile deputatului Mihăiță Calimente:

http://www.gandul.info/politica/seful-comisiei-sie-din-parlament-ong-urile-lui-soros-sunt-catalizatorul-pietei-universitatii-finantarile-acestora-pot-reprezenta-un-pericol-pentru-siguranta-nationala-audio-11387359

„În mod explicit, nu am primit asemenea informaţii pentru că fiind vorba de ONG-uri care îşi desfăşoară activitatea în România ele nu fac obiectul SIE. Dar este clar că finanţările care au venit din afara ţării au ajuns la foarte multe din aceste ONG-uri şi chiar şi în presa din România se arată că ele sunt finanţate de domnul George Soros. Având în vedere că domnul George Soros se situează pe o parte clară a baricadei, împotriva acestui proiect, am observat că această părere a finanţatorului şi-au însuşit-o şi ONG-urile care au primit finanţare de la George Soros.”

„Dacă facem o analiză economică, ce pierde şi ce câştigă România, în funcţie de acest rezultat, de rezultatul acestei analize ne putem da seama dacă este un pericol la adresa siguranţei a României şi a oricărui stat.”

Comunicat de presă semnat de Cristina Pocora, purtător de cuvânt al PNL

“PNL, mai mult decât orice alt partid politic, înțelege normalitatea existenței protestelor și apreciază rolul reacțiilor populare, ca modalitate de manifestare a culturii democratice, cu atât mai mult într-o țară cu trecutul României.

Liberalii au tot respectul atât față de protestatarii de la Roșia Montană și față de situația dificilă a familiilor celor de acolo, cât și față de protestatarii din Piața Universității.

Este de altfel de remarcat o deschidere fără precedent a societății civile din România, cea reală, din stradă, care simte că vocea ei contează.

După anii de comunism și după guvernările anterioare, care adoptau orice măsură fără să asculte și în dispreț total față de cetățeni, considerăm faptul că oamenii se simt încurajați să-și exprime părerea drept o creștere semnificativă a gradului de democratizare a României . ( 25 septembrie 2013) “

Traducere neoficială Textul original

Doamnei Viviane Reding
Vice preşedintă a Comisiei Europene
Comisar pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie

B-10409 Bruxelles

Belgia

10 septembrie 2013

Stimată Vicepreşedintă Reding

Arestarea preventivă în UE

După cum au admis Comisia Europeană, Consiliul şi Parlamentul, „perioadele excesiv de lungi de arestare preventivă dăunează persoanei, pot prejudicia cooperarea dintre Statele Membre şi nu reprezintă valorile susţinute de Uniunea Europeană.” 1 Vă scriem acum pentru ca acţiunile Uniunii Europene în abordarea acestei probleme să persevereze şi pentru a îndemna Comisia să îşi continue lucrările în acest domeniu dincolo de programul legislativ curent, inclusiv prin stabillirea unor termene pentru iniţierea unei propuneri legislative vizând crearea unor standarde minime comune care să reglementeze arestarea preventivă în UE.

Stim că, în prezent, Comisia Europeană intenţionează să se concentreze asupra monitorizării aplicării a trei Decizii-cadru: Ordinul European de Supraveghere (OES); Decizia-cadru privind transferul deţinuţilor; Decizia-cadru privind recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor referitoare la probaţiune şi nu are în vedere propuneri legislative. Luăm notă de accentul pus pe aplicarea eficientă dar am sublinia că numai una din cele trei Decizii-cadru, OES, are potenţialul de a produce impact asupra arestării preventive. Chiar dacă uşurează într-o oarecare măsură problemele întâmpinate de non-rezidenţi prin permiterea întoarcerii lor acasă pe durata cercetărilor, sfera de aplicare rămâne foarte limitată. În plus, cele trei Decizii-cadru datează dinainte de Lisabona şi, prin urmare, Comisia Europeană nu mai are puterea de a lua măsuri dacă apar probleme în aplicarea lor.

Arestarea preventivă este justificată atunci când este necesară asigurarea că justiţia va fi înfăptuită, că probele şi martorii sunt protejaţi şi că suspecţii nu se sustrag de la cercetări. Însă, realitatea arată că standardele arestării preventive diferă foarte mult în ţările UE şi că se încalcă adesea drepturile omului şi alte standarde internaţionale. Noi am salutat documentul (Green paper) Comisiei şi ne-am implicat activ în consultarea organizată de Comisie. Consultarea a dus la o largă recunoştere a problemelor ridicate de arestarea preventivă în Europa şi impactul acesteia asupra unei acţiuni eficiente de recunoaştere reciprocă a măsurilor, precum şi la un sprijin considerabil pentru abordarea de către UE a problemei (urmează un rezumat al acestor concluzii şi recomandări foarte clare). În mod special:

În decembrie 2011, membrii Parlamentului European au sprijinit , în proporţie covârşitoare, o rezoluţie asupra detenţiei în Uniunea Europeană prin care se cerea o propunere legislativă cu privire la drepturile persoanelor private de libertate astfel încât arestarea preventivă să fie o măsură excepţională, folosită în conformitate cu prezumpţia de nevinovăţie şi dreptul la libertate;

Peste 50 de organizaţii neguvernamentale au participat la consultare şi au fost de acord, în proporţie covârşitoare, că noi legi ale UE ar ajuta la abordarea problemelor privind arestarea preventivă în Europa; şi

Şase State membre au susţinut că este nevoie de acţiuni legislative. Alte State membre au fost de acord că sistemul actual al arestării preventive pune în pericol încrederea reciprocă şi cooperarea judiciară continuă dincolo de graniţele UE.

Mai sunt însă multe lucruri de făcut: (i) să se reducă perioadele excesive de timp în care oamenii acuzaţi de infracţiuni stau în arest preventiv înainte de a fi condamnaţi pentru vreo faptă şi (ii) să se dezvolte recurgerea la măsuri alternative. Aceste aspecte prezintă o importanţă deosebită în cazul minorilor şi al altor suspecţi vulnerabili, pentru că aceștia pot suferi efecte serioase, pe termen lung, de pe urma arestării preventive, chiar şi de scurtă durată. Noi mai credem că o colectare a informaţiilor într-un mod mai sistematic ar fi esenţială pentru înţelegerea folosirii în practică a arestării preventive în UE. În acest fel se va asigura o bază solidă pentru decizii viitoare privind efectul muncii Comisiei referitoare la detenţie şi pentru paşii (legislativi sau nelegislativi) necesari pentru a proteja drepturile fundamentale şi a preveni subminarea încrederii reciproce şi a cooperării ca urmare a arestării preventive nejustificate şi excesive.

Pentru aceste motive solicităm Comisiei următoarele:

1. Să îşi folosească prerogativele prevăzute în art.13(3) din Legea Statisticii Europene (Reglementare (EC) no. 223/2009) pentru a elabora un proiect privind iniţierea, producerea şi diseminarea statisticilor referitoare la arestarea preventivă în cadrul programului european de statistică în vederea evaluării folosirii alternativelor la arestarea preventivă precum şi a duratei acesteia în Statele membre precum şi numărul cazurilor în care non-rezidenţilor li s-a permis întoarcerea acasă în aşteptarea procesului penal. Vom fi încântaţi să contribuim la elaborarea proiectului; şi

2. Să se angajeze să menţină pe agenda viitoarei Comisii acţiunile vizând stabilirea unor standarde EU minimale şi aplicabile privind arestarea preventivă şi să reanalizeze necesitatea elaborării unei propuneri legislative privitoare la standarde minime comune în materia arestării preventive dacă, aşa cum este de aşteptat, informaţiile statistice colectate vor arăta că o astfel de propunere este necesară.

Ai dumneavoastră,

Amnesty International

Association Européenne pour la Défense des Droits de l’Homme

APADOR-CH

Association for the Prevention of Torture

Czech Helsinki Committee

Defence for Children International

European Criminal Bar Association

Federation Internationale de L’ACAT

Fair Trials International

Harm Reduction International

Human Rights Monitoring Institute, Lithuania

Hungarian Helsinki Committee

International Centre for Prison Studies

Irish Penal Reform Trust

JUSTICE

Law Society of England and Wales

League of Human Rights, Czech Republic

Liga voor Mensenrechten

Observatoire International de Justice Juvenile

Open Society Justice Initiative

Prisoners Abroad

Quaker Council on European Affairs

Pentru întărirea încrederii reciproce în domeniul justiţiei europene – „Green Paper” asupra aplicării legislaţiei penale a UE în domeniul detenţiei, COM(2011)327, Bruxelles 14 iuniue 2011.( N.n. „green paper” înseamnă un document supus de un guvern dezbaterii şi discuţiilor publice. Documentul nu înseamnă că iniţiatorul se angajează la ceva. Este doar un prim pas pentru modificarea unor legi.)

APADOR-CH a susţinut în mod constant că prin sancţionarea penală a unor afirmaţii defăimătoare se ajunge la o limitare exagerată a libertăţii de exprimare, astfel cum este garantată prin art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, consecinţa cea mai gravă fiind timorarea presei.

De aceea, APADOR-CH a salutat abrogarea infracţiunilor de insultă şi calomnie, urmând ca prejudiciul moral al persoanelor lezate prin afirmaţii defăimătoare să fie reparat prin mijloace de natură civilă (acordarea de daune morale; publicarea în presă a hotărârii judecătoreşti care constată un fapt defăimător; mijloace specifice prevăzute în legislaţia audio-vizualului).

În acest context, APADOR-CH subliniază că nu există nici o singură hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care să se reţină că, în cazul defăimării, repararea prejudiciului moral doar prin mijloace de natură civilă ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi nu ar constitui o reparaţie integrală şi echitabilă a prejudiciului suferit de persoana defaimată.

În mod surprinzător faţă de jurisprudenţa CEDO, Curtea Constituţională a apreciat, prin două decizii, nr. 62/2007 şi nr. 206/2013, că dacă defăimarea unei persoane nu este sancţionată penal, repararea integrală a prejudiciului nu poate fi asigurată. Cităm din decizia nr. 62/2007: “ În absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art.205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată ”.

APADOR-CH consideră că decizia nr. 206 din 29.04.2013 a Curţii Constituţionale, care restabileşte efectele deciziei sale nr. 62/2007, va deschide un şir lung de procese la CEDO, întrucât aceste decizii susţin condamnarea fără temei legal a unor persoane, adică în baza unor prevederi din codul penal care au fost abrogate (art. 205-206) şi care au rămas abrogate şi în prezent. Precizăm că, după ce au fost abrogate, art. 205-206 nu au mai fost reintroduse în codul penal printr-o lege adoptată de Parlament.

Potrivit reglementărilor legale actuale, o infracţiune nu poate fi introdusă/reintrodusă în codul penal decât de Parlament, printr-o lege. Decizia Curţii Constituţionale nu poate ţine locul unei legi adoptate de Parlament, întrucât, potrivit principiului separaţiei puterilor în stat, singura autoritate legiuitoare este Parlamentul. Curtea Constituţională nu are atribuţii ce ţin de puterea legislativă.

În acest sens, APADOR-CH precizează că, potrivit art. 64 al. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a brogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare norma iniţial abrogată. Legea prevede o singură excepţie de la regulă: prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.

Dar, în afară d e această excepţie, legea nu prevede şi o altă excepţie în sensul că şi deciziile Curţii Constituţionale ar avea ca efect reactivarea automată a normei abrogate printr-un act normativ declarat neconstiţutional. Excepţiile de la lege fiind de strictă interpretare, nu se poate susţine cu temei legal că deciziile Curţii Constituţionale au exact forţa şi efectele unei legi adoptate de Parlament.

În consecinţă, APADOR-CH susţine că atâta vreme cât infracţiunile de insultă şi calomnie (art. 205-206 din codul penal) au fost abrogate printr-o lege (Legea nr. 278/2006 – art.I pct.56) şi, după această abrogare faptele de insultă şi calomnie nu au mai fost reincriminate printr-o altă lege, în prezent insulta şi calomnia nu sunt incriminate de legea penală, iar o condamnare în baza vechilor texte ale art. 205-206, abrogate în anul 2006, încalcă în mod vădit condiţia prevăzută în art. 10 par. 2 din CEDO care se referă la necesitatea ca “sancţiunea să fie prevăzută de lege .”

APADOR-CH consideră ca inadmisibilă această stare de incertitudine, care durează de peste 7 ani, cu privire la situaţia juridică a faptelor de insultă şi calomnie: au rămas ele abrogate sau au fost reincriminate de Curtea Constituţională? Condiţia previzibilităţii legii , cerută de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este vădit şi continuu încălcată într-o materie atât de importantă cum este libertatea de exprimare.

Astfel, Curtea Constituţională îşi interpretează propriile decizii şi hotărăşte că ele au putere de lege şi că, din acest motiv, insulta şi calomnia sunt reincriminate automat, la data intrării în vigoare a decizei sale nr. 62/2007. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contrazice, pe bună dreptate, Curtea Constituţională şi hotărăşte, prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Secţiilor Unite, ca decizia 62/2007 a Curţii Constituţionale nu poate incrimina prin ea însăşi, insulta şi calomnia, întrucât incriminarea nu se poate face decât printr-o lege adoptată de Parlament. Ulterior, Curtea Constituţională emite decizia nr. 206/2013 prin care anulează, practic, decizia 8/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe motiv ca instanţa supremă nu avea competenţa să cenzureze decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007. În această situaţie contradictorie ne aflăm în prezent.

În tot acest timp, de peste 7 ani, Parlamentul nu a făcut nimic, deşi era relativ simplu să opereze modificările necesare în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă şi în Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru a reglementa în mod clar care sunt efectele declarării ca neconstituţional a unui act normativ prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH cere Parlamentului să intervină pentru a reglementa în mod clar şi previzibil situaţia efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, atunci când aceste decizii constată neconstituţionalitatea unor acte normative prin care au fost abrogate dispoziţii legale.

APADOR-CH consideră că, până la intervenţia Parlamentului, este lipsită de temeiul legal cerut de CEDO condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi/sau calomnie doar în baza unei decizii a Curţii Constituţionale.

APADOR-CH precizează că, pornind şi de la astfel de experienţe, a propus în acest an, în cadrul consultărilor organizate pentru revizuirea Constituţiei, o reorganizare a Curţii Constituţionale, în sensul că atribuţiile de natură strict juridică (în general, cele privind controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor) să fie exercitate de o secţie distinctă formată din judecători de profesie, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca atribuţiile cu conţinut juridic mai estompat (atribuţii politico-juridice: conflicte dintre autorităţile publice, suspendarea preşedintelui, constituţionalitatea unui partid politic etc.) să fie exercitate de o altă secţie, formată din jurişti (alţii decât judecătorii), politicieni, persoane din societatea civilă cu bună reputaţie. Din păcate, comisia de revizuire a Constituţiei a ignorat (şi) aceste propuneri, fiind prea puţin interesată de redefinirea unor instituţii fundamentale ale statului.

Domnului Victor Ponta, Prim-ministru al României
Domnului Crin Antonescu, Președinte al Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru
elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României
Membrilor Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de
revizuire a Constituției României

Stimate domnule prim-ministru,
Stimate domnule președinte Antonescu,
Stimați membri ai Comisiei,

Organizațiile semnatare ale acestei poziții îsi exprimă consternarea în legătură cu demersurile
parlamentare recente de revizuire a Constituției României, prin care se doreste renunțarea la asigurarea
protecției constituționale împotriva discriminării, prin excluderea unor criterii, precum orientarea sexuală,
vârsta sau dizabilitatea. La data de 11.06.2013, Comisia parlamentarǎ de revizuire a Constituției
(structurǎ parlamentarǎ care propune un text preliminar de revizuire a Constituției plenului
Parlamentului) a revenit asupra votului la amendamentul propus pentru „Art. 4 – (2) România este patria
comună si indivizibilă a tuturor cetățenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică
sau socială, trăsătură genetică, limbă, credință sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenența
la o minoritate națională, avere, nastere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală este interzisă",
respingându-l, cu 8 voturi pentru si în ciuda faptului că la votul inițial din 4 iunie propunerea de a include
o listă comprehensivă în clauza non-discriminare întrunire 18 voturi pentru și două abțineri. Suntem îngrijorați de faptul că această modificare se plasează în afara valorilor europene, fiind circumscrisă
tendinței mai ample de intensificare a homofobiei, în regiunile central si est-europene.

Discuțiile care au avut loc în contextul revotării amendamentului pentru Art. 4 pun în evidență si atitudinile
homofobe, și superficialitatea cu care membrii Comisiei parlamentare de revizuire a Constituției înțeleg
să trateze un principiu fundamental de drept constituțional și o valoare europeană. Comisia face
abstracție de rezultatele sondajelor, conform cărora aversiunea homofobă le depăseste pe toate
celelalte, fiind puternic majoritară atât în cadrul populației adulte cât si, în proporții chiar mai mari, în
rândul generației în formare. Practic, membrii Comisiei parlamentare de revizuire a Constituției refuză să
asigure protecția cetățenilor care au cea mai mare nevoie de ea.

Adoptarea unor măsuri legislative bazate pe homofobie înseamnă a acorda caracter de lege unor
prejudecăți personale. Prejudecățile nu pot constitui niciodată o justificare legitimă pentru restrângerea
drepturilor omului si nu pot sta la temelia unui sistem legislativ democratic. În contextul înmulțirii recente
a manifestărilor de ură împotriva persoanelor LGBT, din partea unor grupări extremiste, precum si al
adoptării de măsuri legislative destinate limitării drepturilor persoanelor gay si lesbiene în regiunea
central si est-europeană (Ungaria, Ucraina, Rusia), această stare de fapt este profund îngrijorătoare.
Practic, prin tăcerea Constituției, discriminarea si agresiunile homofobe sunt legitimate si încurajate
indirect.

Această decizie consfințeste absența din Constituție nu doar a protecției împotriva discriminării pe
criteriul orientării sexuale, ci si a discriminării pe criteriul dizabilității si al vârstei. Astfel, în varianta
actuală, legea fundamentală lipseste de protecție împotriva discriminării multiple categorii din cadrul
populației, în mod ironic exact acele categorii de grupuri vulnerabile care conform studiilor anuale
realizate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt cel mai des victime ale discriminării.

Din perspectiva obligațiilor legale asumate de România la nivel internațional, această decizie contravine
principiilor Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care stabileste o formulare exhaustivă
a protecției împotriva discriminării, incluzând criterii precum sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială,
trăsătură genetică, limbă, credință sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenența la o
minoritate națională, avere, nastere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (Art. 21). Ca Stat Membru
al Uniunii Europene, România are obligația de a implementa prevederile dreptului comunitar în legislația
națională. De asemenea, extinderea listei de criterii protejate împotriva discriminării este consistentă si
cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (Art. 14).

Mai mult, neincluderea în Constituție a criteriilor de discriminare menționate anterior intră în contradicție
cu cadrul legislativ intern deja existent, care recunoaste si interzice discriminarea pe criteriul orientării
sexuale, al vârstei si al dizabilității. Textul respins pe 11 iunie 2013 era în conformitate cu Ordonanța
Guvernamentală nr. 137/2000 pentru prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Legea fundamentală a României, stat de drept, democratic, nu se poate întemeia pe excluderea cu bună
stiință a unor categorii de cetățeni. Egalitatea în fața legii si protecția drepturilor omului se numără printre
principiile care stau la baza noțiunii de stat de drept. Neincluderea sub protecția constituțională a tuturor
categoriilor de persoane cu risc de a fi supuse discriminării reflectă incapacitatea statului român de asi
asuma angajamentul, atât la nivel intern, cât si la nivel internațional, de a respecta principiile
democrației si ale statului de drept. Considerăm că adoptarea amendamentului pentru Articolul 4 din
Constituție, în forma cuprinzând lista extinsă si exhaustivă a criteriilor de discriminare, ar constitui un pas
important pentru România, în direcția alinierii la valorile europene si a garantării egalității tuturor în fața
legii. Legea fundamentală a României trebuie să fie o Constituție pentru toți cetățenii acestei țări.

Organizațiile semnatare împărtășesc valori comune precum respectul pentru drepturile fundamentale ale omului,
nediscriminare, libertate, egalitate și militează pentru democrație și stat de drept în România. Am decis să conlucrăm pentru a
participa activ cu puncte de vedere argumentate la procesul de revizuire a Constituției.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect contactați:
Romanița Iordache, cercetător, romanita.iordache@edu.uni-graz.at.

Grupul de organizații este deschis tuturor celor ce împărtășesc valorile și principiile enunțate. Dacă doriți să vă alăturați,
contactați:
Ovidiu Voicu, Fundația Soros, ovoicu@soros.ro

Organizații semnatare
ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei,
Agenția de Dezvoltarea Comunitară Împreună,
Alianța Civică Democratică a Romilor,
ANBCC – Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni,
APADOR-CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki,
Asociația Accept,
Asociația EPAS,
Asociația FRONT,
Asociația Mame pentru Mame,
Asociația pentru Educație Politică,
Asociația Română Anti-SIDA,
Asociația Secular Umanistă din România (ASUR),
Asociația Solidaritate pentru Libertatea de Conștiință,
Asociația Transcena,
Centras – Centrul de Asistență pentru Organizații Nonguvernamentale,
Centrul de Studii în Idei Politice,
Centrul Educația 2000+,
Centrul FILIA,
Centrul Parteneriat pentru Egalitate,
Centrul pentru Jurnalism Independent,
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică,
Centrul Rațiu pentru Democrație,
ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice,
Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală,
Fundația Soros,
Fundația Tineri pentru Tineri,
Institutul pentru Politici Publice,
Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO,
Roma Education Fund România,
Societatea Academică din România,
Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală.