Arhiva pentru categoria: Proiecte

Sunteți aici: / Proiecte

Coaliția pentru încurajarea participării publice

/în /de

Contracararea reducerii spațiului de manifestare civică, o coaliție formată cu sprijinul Civitates

În 2018, împreună cu CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică și ActiveWatch, am pus bazele unui grup de ONG-uri și activiști, pentru a găsi soluții de contracarare a diverselor tentative de reducere a spațiului de manifestare civică. Fie că e vorba despre declarații, etichete sau proiecte de legi controversate, toate acțiunile venite în ultimii ani în special din partea politicienilor sau a autorităților au avut ca efect o deteriorare a imaginii sectorului ONG și o intimidare a organizațiilor și activiștilor mai vocali.

Grupul astfel constituit numără 17 ONG-uri și reprezintă o structură deschisă care va colabora și cu alți activiști sau organizații pentru atingerea obiectivelor comune. În 2018 au avut loc câteva întâlniri ale grupului la care s-au discutat diverse  acțiuni colective pentru contracararea unor realități cu care sectorul se confruntă acut în ultima perioadă: stigmatizarea ONG-urilor și intimidarea activiștilor, modificări legislative care îngrădesc libertatea de asociere prin impunerea unor obligații birocratic împovărătoare pentru ONG-uri și penalizarea excesivă a celor care nu se conformează, limitarea libertății de exprimare prin reprimarea protestelor publice etc.

Obictivele noii coaliții vizează:

  1. Comunicarea impactului pe care sectorul neguvernamental îl are asupra societății.

– Explicarea noțiunilor de „câine de pază”, de drepturi civile, de advocacy și promovarea rolului activismului;

– Consolidarea solidarități între activiști;

– Îmbunătățirea imaginii sectorului ONG;

– Educarea publicului despre rolul ONG-urilor civice și activismul.

  1. Dezvoltarea și susținerea mecanismelor de solidaritate între ONG-uri.

Sprijinul va varia de la asistență juridică la reacții publice de solidaritate cu cei afectați. Accesul la know-how și resurse privind reglementările și cerințele de conformitate va fi, de asemenea, oferit.

  1. Campanii de advocacy pentru prevenirea deteriorării legislației relevante

Cu accent pe legile privind libertatea de întrunire și exprimare, înregistrarea și funcționarea ONG-urilor, participarea la procesul de luare a deciziilor.

Finanțarea pentru activitățile derulate în cadrul acestei coaliții este oferită de Civitates, în cadrul Network of European Fundations.

Acțiuni în cadrul proiectului

Contestarea unei amenzi pentru tulburarea liniștii judecătorilor – asistență juridică pro-bono

Propunerile APADOR-CH de modificare a Legii 60/1991 – privind regimul adunărilor publice

 

 

 

Dreptul la asistență juridică pentru inculpații arestați preventiv

/în /de

Grup de lucru format din profesioniști în domeniul juridic, pentru îmbunătățirea dreptului la asistență juridică pentru inculpații arestați preventiv, prin identificarea nevoilor de training și a potențialelor disfuncționalități practice din cursul procesului penal

Arestarea preventivă este folosită excesiv în unele țări UE, cu efecte vizibile asupra supraaglomerării centrelor de deținere. Aceasta a fost concluzia cercetării făcute în 9 țări europene, în perioada 2014-2016, sub coorodonarea Fair Trials, la care a participat și România, prin APADOR-CH.

Printre cauzele identificate în cercetare se numără și lipsa unei asistențe juridice eficiente, înainte și în timpul audierilor ce privesc măsura arestului preventiv, ceea ce conduce la luarea unor decizii inechitabile din partea judecătorilor. Cercetarea arată că avocații nu au fost întotdeauna prezenți la audierile în cadrul cărora s-a dispus măsura arestului preventiv sau au avut timp limitat pentru a se informa despre caz și a pregăti apărarea, astfel încât să influențeze procedurile. În plus, din interviurile realizate cu judecători a reieșit că mulți dintre ei sunt înclinați să se bazeze în luarea deciziilor în principal pe argumentele procurorilor. Acest lucru îi poate face pe avocații apărării mai puțin motivați să dedice timp și efort în etapa de dinainte de judecată, în ciuda impactului asupra libertății clienților lor și asupra rezultatelor cazului.

Concluziile acestei cercetări au arătat că e nevoie de dialog real și aplicat între avocați și alți actori în materie de justiție penală, de aceea APADOR-CH derulează în prezent, în cadrul Programului Justicia al Comisiei Europene, un proiect privind îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru inculpații arestați preventiv.

APADOR-CH a invitat mai mulți specialiști ai sistemului de justiție (avocați, procurori, polițiști) în cadrul unui grup de lucru care s-a întrunit timp de trei luni în ultima perioadă a anului 2018 și vor continua pe parcursul anului 2019 să identifice soluții la problemele cu care se confruntă în practică avocații, procurorii și polițiștii în privința respectării drepturilor persoanelor arestate preventiv.

Câteva dintre obiectivele proiectului:

– Evaluarea barierelor de ordin normativ (legi, regulamente etc.) și practic, care stau în calea implementării Directivei UE privind dreptul la un avocat (pentru persoanele arestate preventiv);

– Elaborarea unui plan național de acțiune în vederea îmbunătățirii accesului la asistență juridică pentru inculpații arestați preventiv;

– Identificarea nevoilor de pregătire pentru avocații care prestează oficii, în scopul creșterii calității asistenței și reprezentării.

citiți și:

Politici publice alternative pentru o abordare integrată a serviciilor sociale și medicale

/în /de

 

Nr. contract de finanțare: 130 / 7.06.2018

Titlul Proiectului: “Abordare integrată a politicilor sociale și medicale prin formularea de politici publice alternative de către societatea civilă”

Axa prioritară 1 – Administrație publică și sistem judiciar eficiente

Obiectivul specific 1.1. Dezvoltarea și introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică ce optimizează procesele decizionale orientate către cetățeni și mediul de afaceri în concordanță cu SCAP

Codul SIPOCA: 353, Codul MySMIS: 110527

Perioada de implementare a proiectului: de la 07/06/2018 până la 06/10/2019

ARAS și APADOR-CH demarează un proiect ce vizează creșterea capacității ONG-urilor de formulare de politici publice alternative în  sănătate publică și protecție socială

 

Politicile publice din domeniul sănătății, mai ales al prevenirii îmbolnăvirilor, alături de politicile de protecție socială, reprezintă atât priorități în strategiile naționale și în recomandările internaționale, cât și elemente vitale pentru persoanele care se află în situații de vulnerabilitate medicală și/sau socială, precum și pentru ONG-urile care le deservesc sau reprezintă. Mai mult, este esențial ca politicile sociale și medicale să beneficieze de o abordare integrată, deoarece problemele sociale și medicale se potențează reciproc.

 

Proiectul “Abordare integrată a politicilor sociale și medicale prin formularea de politici publice alternative de către societatea civilă” are ca obiectiv principal creșterea capacității ONG-urilor de formulare de politici publice alternative în domeniile sănătate publică sau protecție socială.

Implementarea proiectului este asigurată de ARAS – Asociația Română Anti-SIDA, în parteneriat cu APADOR-CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki. Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

  • Elaborarea unui ghid de proceduri și instrumente pentru monitorizarea și evaluarea politicilor publice din domeniul social sau medical,
  • dezvoltarea cunoștințelor și abilităților pentru 100 de persoane din cadrul ONG-urilor din domeniile social sau medical în formularea de politici publice alternative și în monitorizarea independentă a politicilor guvernamentale,
  • crearea unei rețele informale de ONG-uri în domeniul politicilor publice sociale sau medicale,
  • formularea de 5 propuneri de politici publice alternative în domeniul politicilor publice sociale sau medicale.

Rezultate așteptate:

  • Rapoarte lunare de monitorizare a politicilor publice din domeniile social și medical
  • Ghid de proceduri și instrumente de lucru în monitorizare politici publice sociale și medicale
  • 100 de reprezentanți ONG instruiți în formularea de politici publice alternative și în domeniul monitorizării politicilor sociale sau medicale
  • 5 propuneri de politici publice alternative realizate, 2 propuneri alternative acceptate

Valoarea totală a proiectului este de 968.482,20 lei, din care 797.101,37 lei valoare nerambursabilă din Fondul Social European, 152.011,18 lei valoare nerambursabilă din bugetul național și 19.369,65 lei cofinanțarea beneficiarului.

 

UPDATE 1 noiembrie 2018

APADOR-CH angajează trainer-expert politici publice

Dreptul la un avocat în procedurile penale

/în /de

Raport despre implementarea Directivei 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale din România

Pe 16 noiembrie 2016 a expirat termenul pentru transpunerea în legislația națională a Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate. Până la această dată, statele membre UE au fost obligate să adopte toate legile, regulamentele si actele administrative necesare pentru a pune în aplicare prevederile Directivei și să informeze Comisia Europeană despre măsurile adoptate.

Acest raport evaluează dacă România a transpus complet Directiva și monitorizează stadiul implementării prin analiza modului în care drepturile prevăzute de aceasta au devenit parte din practica națională.

Cercetarea a avut loc concomitent în Bulgaria, Cipru, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Spania.

Adoptarea Directivelor UE privind drepturile procedurale în cadrul procesului penal reprezintă un pas important pentru consolidarea cadrului legal cu privire la drepturile suspecților și inculpaților din Uniunea Europeană. Acest raport va ajuta atât Comisia Europeană cât și Statele Membre să înțeleagă mai bine care este stadiul implementării Directivei la nivel național și dacă există provocări în calea unei implementări complete.

Citește cercetarea integral

Câte drepturi, atâtea instituții

/în /de

România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Avem Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Din păcate nu există o evidență clară a acestor instituții și nici o analiză a activității lor. De aceea este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului.

Evaluarea instituțiilor de drepturile omului, încercată în acest proiect, a avut în vedere binecunoscutele Principii de la Paris, care ghidează înființarea și buna funcționare a instituțiilor naționale create pentru apărarea drepturilor omului. Aceste principii au stat la baza cererilor de informații de interes public trimise de APADOR-CH instituțiilor mai jos menționate, în cadrul acestui proiect. Acesta este jurnalul proiectului:

Proiectul a început în mai 2017 cu o serie de cereri adresate instituțiilor statului (Secretariatului General al Guvernului într-o primă fază, apoi Ministerului Afacerilor Externe) pentru a afla care sunt autorităţile/organismele/punctele de contact/entităţile naţionale desemnate de statul român să asigure/monitorizeze și implementeze respectarea convenţiilor internaţionale ratificate de statul român.

Dintre sutele de convenții internaționale ratificate de România ne-am concentrat pe 14 dintre ele. După răspunsul primit de la MAE, în care ne-a fost indicată și instituția publică responsabilă cu implementarea fiecărei convenții, am analizat activitatea fiecărei instituții în parte. De mare ajutor a fost Legea 544/2001, pentru că cele mai multe informații ne-au parvenit după una sau mai multe solicitări scrise.

Veți vedea că teoretic avem multe instituții publice desemnate să implementeze diversele convenții, însă în practică foarte puține dintre ele sunt gândite astfel încât să lucreze direct cu cetățenii, să primească solicitări și să popularizeze obiectul convenției pe care se presupune că o implementează. Din răspunsurile primite de APADOR-CH la zecile de întrebări adresate în acest proiect reiese că cele mai multe instituții lucrează cu spor la producția de hârtii și strategii,o ilustrare perfectă a teoriei formelor fără fond.

Harta instituțiilor publice responsabile cu apărarea drepturilor omului

  1. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965

Instituții responsabile:

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

2. Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180 din 18 decembrie 1979

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

3. Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981

Instituții responsabile:

Avocatul Poporului

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Ce face ANSPDCP:

4. Convenţia Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

5. Convenția împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

6. Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg, la 26 noiembrie 1987

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

7. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989

Instituții responsabile:

Avocatul copilului

Ce face Avocatul copilului:

Înființat la începutul anului 2018, instituția aflată în subordinea Avocatului poporului încă nu și-a intrat în atribuții pe deplin. Ce ar trebui să facă se regăsește în Legea 9/2018 de funcționare adoptată de Parlament.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Ce face ANPCA:

8. Convenţia privind definirea statutului şcolilor europene, adoptată la Luxemburg la 21 iunie 1994

Instituții responsabile:

Ministerul Educației Naționale

9. Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998

Instituții responsabile:

Ministerul Mediului

10. Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul copilului

11. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005

Instituții responsabile:

Ministerul Afacerilor Interne

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane

12. Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006

Instituții responsabile:

Consiliul de monitorizare a implementării Convenției

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități

Ce face ANPCA: Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități este coordonatorul măsurilor de implementare a Convenției

Ministerul Educației Naționale

Ministerul justiției

Ministerul Sănătății

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației publice și Fondurilor Europene

13. Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007

Instituții responsabile:

Inspectoratul General al Poliției Românie

Ministerul justiției

Avocatul copilului

Ministerul Muncii și Justiției Sociale

14. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank

Câte drepturi, atâtea instituții

/în /de

România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Avem Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Din păcate nu există o evidență clară a acestor instituții și nici o analiză a activității lor. De aceea este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului.

Profitând de experiențele din proiectele derulate în ultimii ani, de monitorizare a câtorva dintre aceste instituții, APADOR-CH și-a propus să facă o cartografiere mai amplă a instituțiilor finanțate de stat, care se presupune că apără drepturile omului. Timp de un an de zile vom documenta activitatea instituțiilor, bugetele lor, ce știu cetățenii despre ele și la final vom face propuneri pentru eficientizarea activității acestor actori importanți în democrație. Ne vor fi partenere în acest demers alte zece organizații neguvernamentale, constituite într-o rețea, iar pentru propunerile de eficientizare vor fi angrenați în proiect reprezentanți ai Parlamentului și Guvernului.

Obiectivele proiectului:

1. Evaluarea sistemului de protecție a drepturilor omului

1.1 Cartografierea tuturor instituțiilor publice de apărare a drepturilor omului existente în România (minimum 5) cu consultarea a cel puțin 10 ONG-uri.

1.2 Dezvoltarea și aplicarea unui sistem de evaluare a instituțiilor publice care activează în domeniul respectării drepturilor omului cu implicarea a minimum 10 ONG-uri și 1000 de cetățeni.

*****

toate-siglele-mic

Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile in parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank

Îmbunătățirea accesului la justiție în România pentru victimele traficului de persoane

/în /de

Traficul de ființe umane și munca forțată constituie grave încălcări ale drepturilor omului. Cu toate acestea, majoritatea statelor europene tind să își concentreze eforturile cu precădere asupra urmăririi penale și condamnării celor care au săvârșit infracțiunile, în timp ce protecția victimelor constituie un aspect secundar. Deși o serie de măsuri importante au fost adoptate pentru furnizarea de servicii sociale, psihologice și medicale, pentru victimelor traficului de persoane accesul la asistență juridică și reprezentare rămâne limitat în multe țări.

Avocații au un rol esențial în apărarea drepturilor victimelor traficului de persoane și în prevenirea victimizării secundare. Mai mult decât atât, ei trebuie să se asigure că în cadrul procedurilor penale acestea sunt tratate într-o manieră sensibilă și cu respect de către organele judiciare.

Textul de față analizează succint în ce măsură victimele traficului de persoane au acces la asistență juridică și reprezentare în România: cuprinde o descriere a cadrului legal, abordează atât provocările cât și oportunitățile pentru îmbunățățirea situației existente și se încheie cu o serie de recomandări concrete.

Citește raportul proiectului

 

În Decembrie 2016 APADOR-CH a trimis Ministerului Justiției observațiile și propunerile sale referitoare la Proiectul de Ordin privind modelul informării scrise înmânate suspecților, inculpaților sau persoanelor condamnate în cadrul procedurilor penale ori persoanelor căutate în baza unui mandat european de arestare, informare cu privire la drepturile acestora.

Asociația a atras atenția asupra necesității existenței unor astfel de formulare/modele de informare pentru cel puțin trei categorii de victime ale infracțiunilor:

–        formularul pentru victima orcărei infracțiuni,

–        formularul pentru victima traficului de persoane,

–        formularul pentru victima violenței în familie.

Existența acestor formulare ar facilita accesul la justiție pentru victime de la primul contact cu organele judiciare.

Ce ar trebui să conțină formularul privind victimele traficului de persoane:

Citește răspunsul MJ

Acesta face parte dintr-un proiect implementat de APADOR-CH în cooperare cu Comitetul Helsinki Olandez (NHC) în perioada septembrie 2016-martie 2017 cu scopul de a crește probabilitatea ca victimele să aibă acces la asistență juridică și reprezentare de calitate, specializată, în cadrul procedurilor penale dar și a altor demersuri juridice conexe. 

Promovarea drepturilor copiilor suspecți sau acuzați penal

/în /de

Promovarea drepturilor copiilor, când sunt persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale 

APADOR-CH implementează acest proiect în parteneriat cu Fair Trials Europe (FTE), Hungarian Helsinki Committee (HHC) și International Juvenile Observatory, Belgia (IJJO), sub coordonarea Fair Trials International (FTI).

Organizațiile menționate au susținut procesul de dezvoltare și adoptare al Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale.  Actul normativ european va trebui transpus în legislația românească până la 11 iunie 2019.  Activitățile în cadrul proiectului vin în întâmpinarea acestui moment.

De ce a fost necesară adoptarea unei Directive UE?

Un studiu din 2014 al Comisiei Europene, care examinează legislația și politicile penale referitoare la participarea copiilor în cadrul procedurilor penale în țările Uniunii Europene, a relevat, printe altele, că:

  • în cadrul procedurilor penale, majoritatea statelor nu furnizează informații într-o manieră adaptată nevoilor copiilor
  • există limitări în ceea ce privește dreptul de a fi ascultat
  • în multe cazuri, arestarea preventivă a minorilor este nejustificat de lungă

Alte aspecte problematice

În România nu există în momentul de față un curs specializat, obligatoriu, pentru avocații care reprezintă copii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au parte de formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:

  • standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil;
  • căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde;
  • competențele specifice necesare pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale;

Din aceste considerente, obiectivele proiectului sunt:

a)   identificarea barierelor practice care stau în calea participării efective a copiilor în cadrul procedurilor penale (pe care reprezentarea juridică calificată le-ar putea aborda);

b)   examinarea practicii existente și angajarea expertizei interdisciplinare în vederea formării continue a avocaților;

c)   dezvoltarea și susținerea unui program de training interdisciplinar pentru avocați, care să acopere atât aspecte teoretice (legislație specifică protejării drepturilor copiilor în cadrul procedurilor penale) dar și considerente de ordin practic (competențe specifice);

d)    consolidarea oportunităților de networking pentru avocații activi în domeniu, atât prin intermediul activităților din proiect, dar și în cadrul rețelei de experți în justiție penală LEAP (coordonată de Fair Trials Europe);

Proiectul este finanțat de Comisia Europeană pe perioada ianuarie 2017-decembrie 2018

Cum reprezinți un minor suspect sau inculpat – cum a fost la cursul pentru avocați organizat de APADOR-CH

 

Citește Manualul pentru practicieni: Promovarea drepturilor copiilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale

Alte instrumente utile de training pentru practicieni în justiția juvenilă, rezultate în proiect (documentele sunt momentan numai în limba engleză)

Children Directive Toolkit Training Manual Manual for Trainers International and European standards in juvenile justice Communicating with Children’ Group Exercises & scenario

În custodia poliției

/în , /de

Aplicarea directivelor UE privind drepturile procedurale în cadrul procesului penal

Proiectul, derulat în perioada septembrie 2016 – august 2018, a fost finanțat de Comisia Europeană* și a urmărit identificarea modului cum sunt implementate în custodia poliției 3 directive UE (Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare, Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat).

Studiul a vizat în principal măsura reținerii, dar a avut în vedere și conducerea administrativă la secție și arestarea preventivă.

Cercetarea, derulată în România de APADOR-CH, s-a desfășurat concomitent în 9 țări europene: Ungaria, Polonia, Italia, Bulgaria, Spania, Lituania, România, Austria și Slovenia. Metodologia acesteia a fost testată cu succes și în alte țări, obținându-se rezultate valoroase. Între 2010 și 2015 aceasta a fost aplicată în alte șapte jurisdicții: Franța, Olanda, Scoția, Anglia și Țara Galilor, Ucraina, Georgia și Moldova.

Pentru acest proiect, APADOR-CH a obținut accesul în două secții de poliție, una din București și una din țară, pe care le-a monitorizat 7 zile pe lună, pe parcursul a 3 luni în cursul anului 2017. S-au făcut observații la sediul secțiilor de poliție, au avut loc discuții cu avocații care oferă asistență juridică inculpaților aflați în custodia poliției. S-au făcut interviuri cu practicieni (inclusiv avocați și ofițeri de poliție).

Concluziile și recomandările cercetării

Per ansamblu, legislația românească privind drepturile suspecților și inculpaților este conformă cu legislația UE. Cu toate acestea, trebuie adoptate modificări legislative și îndrumări suplimentare pentru a asigura o protecție adecvată a drepturilor acestora pe parcursul primelor faze ale urmăririi penale, și anume, pe parcursul audierilor inițiale efectuate de către poliție. Probleme majore persistă cu privire la implementarea practică a dispozițiilor legale deja existente.

Dreptul la interpretare și traducere

Cercetătorii nu au avut ocazia să observe modul în care drepturile de interpretare sunt garantate de polițiști și de avocați în timpul audierilor efectuate de poliție. Toți suspecții/inculpații din cazurile observate au fost cetățeni români și nu au prezentat nici o vulnerabilitate care ar fi necesitat servicii de interpretare. Chiar și așa, este foarte clar că în ceea ce privește cadrul legislativ național, acesta ar trebui modificat în mod semnificativ pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere.

Polițiștii intervievați s-au plâns că uneori este dificil să se găsească un interpret în timpul reținerii de 24 de ore (și, de asemenea, în fazele ulterioare ale cercetării penale). O cauză pare a fi onorariile foarte mici pentru interpretare (aproximativ 5 euro/oră) și faptul că plata este procesată cu întârziere. Există și cazuri în care, în absența unui interpret, polițiștii trebuie să fie creativi și să folosescă mijloace informale de interpretare, cum ar fi Google Translate.

Informarea asupra drepturilor

Conform legislației române, organele de urmărire penală, inclusiv polițiștii, sunt obligate să-i informeze în scris pe suspecți și inculpați despre drepturile și obligațiile lor. Legea nu prevede în mod clar cum trebuie făcută această comunicare. Această omisiune/ambiguitate a legii permite eludarea informării concrete a persoanei, care poate fi rugată să semneze într-o declarație o frază pur formală, în sensul că a luat la cunoștință despre drepturile sale (de fapt, fără ca persoana să fi fost informată despre existența și conținutul fiecărui drept prevăzut de lege).

Începând cu octombrie 2017, suspecții și inculpații au, de asemenea, dreptul la o notă scrisă privind drepturile. Din păcate, în decursul cercetării acestea nu au fost disponibile/furnizate la secțiile de poliție, prin urmare nu se poate face o evaluare a impactului lor în a ajuta suspecții și inculpații să-și înțeleagă mai bine drepturile. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că informațiile furnizate de către polițiști despre drepturi au fost făcute în mod formal. În practică, aceștia sunt mai atenți când vine vorba de acest aspect în legătură cu persoanele private de libertate, pentru că neinformarea despre drepturi declanșează nulitatea absolută a procedurii (lucru pe care vor să-l evite). Cu foarte puține excepții, polițiștii nu au furnizat explicații sau clarificări suplimentare despre conținutul procesului verbal de aducere la cunoștință a drepturilor oferită suspecților/inculpaților și în niciunul dintre cazuri nu au verificat dacă aceștia și-au înțeles drepturile.

Dreptul de a nu da nicio declarație

În niciunul dintre cazurile observate, polițiștii sau chiar avocații nu au explicat suspecților și inculpaților semnificația dreptului de a nu da nicio declarație sau consecințele exercitării acestui drept/ale declarațiilor date. În jumătate din cazuri, persoanele audiate au fost informate de asemenea oral despre acest drept. În două cazuri acest lucru s-a făcut într-un mod disuasiv. Avocații cu experiență intervievați susțin că dreptul de a nu da nicio declarație este prezentat de multe ori de către polițiști într-un mod manipulativ, ca și cum refuzul de a da o declarație înseamnă că cineva are ceva de ascuns.

Accesul la documentele cauzei (consultarea dosarului)

Niciunul dintre avocații prezenți în timpul audierii nu studiase vreun document din dosar înainte de a vorbi cu clientul său. Legislația română este restrictivă pentru suspect, al cărui drept de a consulta dosarul este limitat până când devine inculpat. Avocații au recunoscut că este foarte dificil să se adapteze modului în care lucrează organele de cercetare penală, în special la tactica lor de a întârzia accesul la documentele cauzei, ceea ce duce la o apărare inițială slabă. Conform legislației în vigoare, posibilitatea de a restricționa accessul la dosar în cursul urmăririi penale este formulată în termeni generali, neclari, conferind multă putere procurorilor de a refuza accesul la documentele cauzei.

Asistența juridică gratuită și rolul avocaților

Asistența juridică este obligatorie pentru persoanele care sunt private de libertate și în niciun caz nu se poate renunța la asistență în aceste situații. În cazul suspecților și inculpaților care nu sunt privați de libertate și care sunt cercetați pentru infracțiuni minore, audierile pot fi efectuate în absența unui avocat, dacă aceștia nu își pot permite unul. Acest lucru este problematic, în special în cazul persoanelor vulnerabile, care nu pot citi sau scrie. Chiar dacă legislația permite organelor de urmărire penală să numească un avocat din oficiu în cazul în care consideră că o persoană nu se poate apăra, acest lucru se întâmplă foarte rar în practică.

Unii polițiști eludează sistemul aleatoriu de desemnare a avocaților din oficiu, preferând să colaboreze cu anumiți avocați în cazul în care suspecții sau inculpații au nevoie de asistență juridică gratuită.

În timpul audierilor de la poliție, cercetătorii au avut ocazia de a observa comportamentul avocaților din oficiu și al avocaților aleși. Consultările de dinaintea audierilor au fost foarte scurte, variind între 1 minut și 10 minute și au avut loc de obicei fie pe hol, fie în sala de audiere, în prezența mai multor polițiști. Nu a existat nicio presiune din partea polițiștilor cu privire la durata acestor consultări, deși în unele situații nu era clar pentru ei dacă ar trebui să permită pauze de consultare în timpul audierii. Cea mai frapantă observație în timpul audierilor a fost atitudinea celor mai mulți avocați, caracterizată de lipsa de profesionalism față de clienții lor. Ei au fost fie indiferenți (cu intervenție minimă) fie aroganți, neexplicând ce se întâmplă și ignorând opinia clienților.

Cu o singură excepție, pe baza observațiilor făcute asistența judiciară poate fi considerată ineficientă, o simplă formalitate procedurală.

 

Recomandările APADOR-CH

Guvernul și Parlamentul:

  • Să modifice Codul de procedură penală și legea care reglementează activitatea avocaților pentru a specifica în mod clar ce înseamnă activitatea de asistență juridică în faza de urmărire penală. O legislație detaliată ar trebui să prevadă dreptul avocatului de a se consulta cu clientul său înainte de a răspunde la orice întrebare în cursul audierii; ar trebui stabilit și un timp minim al consultării avocatului cu clientul său înainte de audierea inițială (transpunerea Articolului 3 (3) al Directivei 2013/48/UE privind dreptul la un avocat).
  • Să modifice Codul de procedură penală pentru a clarifica numărul maxim de zile pentru care procurorul poate restricționa accesul la dosar.
  • Să modifice cadrului normativ existent privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, astfel:
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 4 din Directiva 2010/64/UE în vederea stabilirii unui mecanism sau a unei proceduri pentru a determina dacă suspecții și inculpații vorbesc și înțeleg limba procedurii penale și dacă au nevoie de un interpret.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 5 și Articolul 3 alineatul 5 din Directiva 2010/64/UE care să prevadă în mod clar dreptul de a contesta o decizie privind asigurarea interpretării/ traducerii și/sau a calității acesteia.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 8 și și Articolul 3 alineatul 8 din Directivă pentru stabilirea unui mecanism de verificare a calității și acurateței interpretării și traducerii în cursul procedurilor penale.
  • Să adopte o legislație care să prevadă dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei decizii care dispune că nu este necesară interpretarea sau traducerea, precum și dreptul de a contesta calitatea serviciilor de interpretare sau de traducere.
  • Să adopte o legislație în conformitate cu Articolul 3 alineatul 3 din Directivă pentru a prevedea că decizia de a priva o persoană de libertatea sa ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în documentele esențiale care trebuie traduse.
  • Să adopte o legislație care să prevadă că suspecții/inculpații și avocații acestora au dreptul să depună o cerere motivată pentru traducerea altor documente, pe baza faptului că aceștia consideră acele documente ca fiind esențiale pentru cazul dat.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor pentru interpreți și traducători, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor lor.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor avocaților din oficiu, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor juridice.

Ministerul Afacerilor Interne:

  • Să adopte regulamente pentru desfășurarea audierilor poliției, detaliind rolul ofițerilor de poliție și modul în care interacționează cu avocatul.
  • Să se asigure că nota scrisă privind drepturile este disponibilă atât în ​​limba română, cât și în alte limbi, la nivelul tuturor instanțelor, parchetelor și a secțiilor de poliție.
  • Să emită îndrumări cu privire la momentul și modul în care ar trebui furnizată nota scrisă privind drepturile, în special în situațiile în care suspecții și inculpații nu știu să citească sau să scrie sau se află în alte situații vulnerabile. Potrivit Articolului 3 al Directivei 2012/13/EU, informarea ar trebui să fie făcută atât oral cât și în scris. Nota scrisă trebuie concepută într-un mod simplu și accesibil, într-o limbă pe care suspectul/inculpatul o înțelege.
  • Să aloce resursele necesare pentru echiparea tuturor secțiilor de poliție cu camere audio-video.

Poliția Română:

  • Să ia toate măsurile pentru a se asigura că polițiștii beneficiază de formare pentru a-și dezvolta abilitățile și cunoștințele despre cum să informeze mai bine suspecții/inculpații despre drepturile lor. Această informare ar trebui să se facă într-o manieră simplă și accesibilă, luând în considerare caracteristicile specifice ale persoanelor care iau parte la procedurile penale.
  • Să ia toate măsurile pentru a-i sancționa pe acei polițiști care evită/eludează sistemul aleatoriu de numire a avocaților din oficiu.
  • Să țină evidența, în conformitate cu articolul 7 al Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, a cazurilor în care la secțiile de poliție a fost furnizată o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esențiale, sau în care persoana a renunțat la dreptul la interpretare sau traducere.
  • Să asigure plata la timp a serviciilor de interpretare și de traducere furnizate la secțiile de poliție.

Uniunea Națională a Barourilor:

  • Să ia măsuri eficiente pentru organizarea și controlul sistemului aleatoriu de numire a avocaților din oficiu și să-i sancționeze pe acei avocați din oficiu care evită/eludează acest sistem.
  • Să stabilească reguli clare și detaliate cu privire la rolul avocatului în etapa de cercetare penală. Împreună cu monitorizarea și evaluarea regulată a sistemului de numire, acest lucru ar asigura calitatea serviciilor juridice.
  • Să organizeze un curs specific privind asistența juridică în cursul urmăririi penale pentru avocații care aleg să acorde asistență juridică gratuită. Acest curs ar trebui să fie obligatoriu pentru avocați în primii 3 ani de practică.

APADOR-CH dorește să mulțumească Inspectoratului General al Poliției Române și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru contribuția lor în realizarea acestei cercetări empirice și mai ales tuturor avocaților și polițiștilor care au împărtășit cu generozitate din cunoștiințele lor.

Organizația mai precizează că, întrucât observațiile efectuate au avut caracter empiric, ele nu au valoarea unui studiu științific. Constatările au rezultat din studiul unui număr de cazuri individuale fără relevanță statistică, astfel ca nu se pot trage concluzii cu caracter general referitoare la situația din întreaga Poliție Română. De asemenea, discuțiile purtate pe durata proiectului cu reprezentanți ai conducerii Poliției Române au relevat o atitudine pozitivă cu privire la necesitatea asigurării și respectării caracterului efectiv al drepturilor procesuale ale suspecților și inculpaților.

Raportul complet al cercetării în România

Raportul comparativ din toate țările cercetate (eng)

*Rețeaua JUSTICIA este finanțată de Programul de Justiție penală al Uniunii Europene

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

/în /de

 

În timp ce Norvegia are cea mai scăzută rată de recidivă din lume (20%) și nici o condamnare la CEDO că încalcă articolul 3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante), România are una dintre cele mai mari rate de recidivă în Europa (70%) și a fost condamnată în mod repetat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele privind condițiile de detenție.

Ce fac norvegienii și noi nu? Este întrebarea la care căutăm răspuns în Norvegia, în perioada 15-21 octombrie, împreună cu reprezentanți ai penitenciarelor românești, ai serviciului de probațiune și ai Avocatului poporului. Proiectul se numește O societate incluzivă prin reforma închisorilor și ne va ajuta să vedem unde greșim atunci când îi condamnăm pe infractori și după ce își ispășesc pedepsele și cum să facem să ne reducem numărul de recidiviști.

Partenerul APADOR-CH din Norvegia, Comitetul Helsinki Norvegian (NHC), ne va fi ghid de-a lungul celor 5 zile de documentare. Vom vizita 2 penitenciare, vom vedea cum funcționează serviciul norvegian de probațiune, cum lucrează organizațiile neguvernamentale care îi ajută pe foștii deținuți să se reintegreze după eliberare și ce face în timpul ăsta Avocatul poporului norvegian.

Puteți urmări aici începând de marți, 18 octombrie, jurnalul acestui proiect, care va conține povești din fiecare loc vizitat. Dar ca să știm de unde plecăm, începem seria cu un reportaj de la Serviciu de Probațiune București.

alb-negruZiua 0  – O zi la serviciul de probațiune București – Înainte de a vedea cum e în Norvegia, am petrecut o zi cu consilierii noștri de probațiune, ca să vedem în ce constă munca de reintegrare a infractorilor condamnați cu suspendare în România. În București avem 4300 de cazuri monitorizate de 19 consilieri.

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons – Peste 300 de persoane își așteaptă rândul la unul din cele 3800 de locuri în penitenciarele norvegiene. Norocoși, 99 de români au prins loc în față

yuriZiua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui – Avocatul poporului și Armata salvării, două organisme independente care monitorizează viața în pușcăriile norvegiene, sunt finanțate de guvern ca să îi arate unde greșește. Așa am aflat și noi ce scârțâie în închisorile lor

cutitZiua 3 – Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați – În general cam tot ce vedeți la Ikea și vi se pare scump în România se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii și electrocasnice

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște – Way back, o organizație formată din foști deținuți, e plătită de Ministerul jutiției ca să-i reintegreze pe condamnați. În Norvegia, firește.

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume – Închisoarea Halden din Norvegia a fost construită în 2010, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de trai mai bune ca în libertate, doar că fără libertate

Concluzie – Ce am învățat din lecția norvegiană de integrare a foștilor infractori – Cu ce fel de fost deținut vrei să te întâlnești seara, pe o alee pustie, cu unul ajutat să se reintegreze sau cu unul pe care l-ai înrăit în pușcărie și acum nu știe să facă altceva decât atunci când a intrat? – zicătoare norvegiană

***

toate-mici

Proiectul  „O societate incluzivă prin reforma închisorilor” este finanţat cu 26.445 de lei prin granturile SEE 2009-2014 din FONDUL PENTRU RELATII BILATERALE – Programul RO01 Asistență tehnică și Fondul Bilateral la Nivel Național – Măsura I – Support for travel și Măsura II – Justice and Home Affairs, judicial capacity building and Schengen cooperation

Prin granturile SEE și Granturile Norvegiene, Islanda, Liechtenstein și Norvegia contribuie la reducerea disparităților sociale și economice și la consolidarea relațiilor bilaterale cu țările beenficiare din Europa. Cele trei țări cooperează strâns cu UE prin Acordul privind Spațiul Economic European (EEA).

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreagă răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine APADOR-CH. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.