România este din 1994 stat parte la „Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale” şi se supune jurisdicţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care conţine „Carta Drepturilor Fundamentale”.
În accepţiunea generală, drepturile civile şi politice sunt drepturi fundamentale de primă generaţie şi constituie nucleul noţiunii de drepturi ale omului. Ele includ dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la respectarea corespondenţei etc.
Drepturile de a doua generaţie adaugă un nou nivel de protecţie, în sferele economică, socială şi culturală. Cu titlu de exemplu, acestea sunt dreptul la protecţie specială pentru bătrâni sau persoane cu dizabilităţi, dreptul la un mediu sănătos, libertatea artelor şi a ştiinţelor, liberul acces la cultură etc.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră nucleul general de drepturi civile şi politice. Constituţia României are o sferă mai largă de protecţie şi include şi drepturi sociale, economice şi culturale. O sferă şi mai largă de protecţie o conferă Carta drepturilor fundamentale recent semnată în cadrul Uniunii Europene.
Care sunt drepturile fundamentale civile şi politice?
Drepturile absolute garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului Drepturile relative garantate de Convenţia europeană a Drepturilor Omului Pentru mai multe informații despre ce sunt drepturile omului, cum pot fi ele interpretate și revendicate, citiți Manualul drepturilor omului, editat de APADOR-CH