Comunicat privind hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României

Astăzi, 1
iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în
cauza Calmanovici împotriva României pentru
încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă, dreptului
la un proces penal echitabil, dreptului la viaţă privată şi
a dreptului la alegeri libere, prevăzute de Convenţia Europeană
a Drepturilor Omului. Reclamantul, Viorel Calmanovici, a fost susţinut în
demersurile sale în faţa instanţei europene de APADOR-CH.

Cazul Calmanovici
este primul în care Curtea europeană sancţionează România pentru
practica punerii în aplicare cu întârziere a hotărârilor de eliberare
condiţionată. De asemenea, este pentru prima dată când România
este condamnată pentru aplicarea automată de către
instanţele naţionale a interzicerii drepturilor electorale, ca urmare
a unei condamnări la pedeapsa închisorii.

Faptele care au
dus la constatarea acestor încălcări ale Conveţiei sunt
următoarele:

În urma unui
denunţ privind fapte de corupţie prespuse a fi fost comise de
reclamant şi un coleg al acestuia, poliţişti, un procuror
militar a autorizat interceptarea telefoanelor lui Viorel Calmanovici pentru o
perioadă de 30 de zile, în iulie 2002. În urma începerii urmăririi
penale a reclamantului, un procuror militar a dispus arestarea preventivă
a acestuia, invocând faptul că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa
în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Instanţele
militare au dispus, prin hotărâri succesive având acelaşi temei,
prelungirea măsurii arestării preventive până la data de 19
noiembrie 2002, iar la 11 noiembrie 2002 reclamantul a fost condamnat în
primă instanţă de un tribunal militar la executarea unei pedepse
cu închisoarea. Ulterior hotărârea de condamnare a fost casată
şi reclamantul a fost achitat. În recurs, Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie a pronunţat o hotărâre definitivă de
condamnare a reclamantului la pedeapsa cu închisoarea, fără să
îl mai audieze. Pe lângă pedeapsa închisorii, Înalta Curte i-a aplicat lui
Viorel Calmanovici şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi,
inclusiv drepturile părinteşti şi dreptul de a alegea şi de
a fi ales. La 20 septembrie 2005, instanţa a dispus eliberarea
condiţionată a reclamantului. Deşi hotărârea instanţei
a devenit definitivă şi executorie la 26 septembrie 2005, la
miezul-nopţii, reclamantul nu a fost eliberat din penitenciar decât la ora
16:30 a zilei de 27 septembrie.

Curtea
europeană a apreciat că arestarea preventivă a reclamantului,
dispusă de procuror pentru perioada 2-31 august 2002, fără indicarea motivelor concrete care au impus
adoptarea acestei măsuri, deci cu nerespectarea prevederilor legale
interne, reprezintă o încălcare a dreptului la libertate şi
siguranţă. De asemenea, privarea de libertate a reclamantului în
perioada 21 septembrie – 19 noiembrie 2002, pe baza unor hotărâri
pronunţate de instanţele militare, deşi acestea nu mai erau
competente să se pronunţe în cauze privind poliţişti
începând cu 24 august 2002, a reprezentat o încălcare a dreptului la
libertate şi siguranţă. Nu în ultimul rând, punerea în libertate
a reclamantului cu întârziere nejustificată în ziua de 27 septembrie 2005 a
reprezentat o încălcare a aceluiaşi drept. Curtea a constatat
încălcarea Convenţei europene şi datorită faptului că,
până la 11 noiembrie 2002, instanţele naţionale au prelungit
măsura arestării preventive fără să indice care erau
riscurile punerii în libertate a reclamantului, fără să ia în
considerare eventuale măsuri alternative la încarcerare şi
fără să examineze circumstanţele individuale ale domnului
Calmanovici.

În
privinţa dreptului la un proces echitabil, Curtea a constat încălcarea
acestuia pentru că reclamantul nu a fost audiat de Înalta Curtea de
Casaţie şi Jutiţie, care a pronunţat condamnarea sa
definitivă, mai ales după ce anterior reclamantul fusese achitat.

Curtea
europeană a mai apreciat şi că dreptul la viaţă
privată a reclamantului a fost încălcat deoarece convorbirile sale
telefonice au fost interceptate şi înregistrate pe baza unor prevederi
legale care nu ofereau la acel moment garanţii minimale pentru evitarea
abuzurilor din partea autorităţilor. Pe de altă parte dreptul la
viaţa de familie a reclamantului a fost încălcat datorită
interzicerii exercitării drepturilor sale părinteşti pe perioada
detenţiei, măsură aplicată de instanţă automat,
fără a lua în considerare circumstanţele concrete ale cazului.
Interzicerea execitării drepturilor electorale ale reclamantului, care nu
a putut vota la alegerile generale şi prezidenţiale din 2004, a fost
consideră de Curtea europeană ca reprezentând o încălcare a
dreptului la alegeri libere, tot datorită faptului că măsura a
fost aplicată automat de către instanţă, fără a
fi luat în considerare scopul legitim urmărit şi
proporţionalitatea măsurii în raport de acesta.

Textul integral
al hotărârii CEDO în cauza Calmanovici împotriva României (cererea nr.42250/02)
poate fi accesat pe pagina de internet a Curţii europene www.echr.coe.int.

1 iulie 2008

APADOR-CH

Pentru detalii
suplimentare:

Diana-Olivia Hatneanu
– director executiv APADOR-CH

tel:0724 304 384
sau 312 45 28.