POZITIA APADOR-CH CU PRIVIRE LA PERSOANELE PRIVATE DE LIBERTATE IN ARESTURILE POLITIEI

După ce APADOR-CH a obţinut, în anul 2006, acordul Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative de a vizita aresturile
poliţiei, reprezentaţii săi au vizitat 10 astfel de locuri de
deţinere din Bucureşti şi din diferite capitale de judeţ,
constatând următoarele cu privire la situaţia arestaţilor
preventiv[1]:

–        
Legea nr. 275/2006
privind regimul persoanelor private de libertate, care a intrat în vigoare în
octombrie 2006, nu se aplică decât parţial şi nu în toate
aresturile poliţiei. Principala cauză invocată este lipsa
Regulamentului comun al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
şi al Ministerului Justiţiei care, potrivit legii, trebuia să
normeze regimul de deţinere în aresturi. Intrebarea care se pune este de ce este nevoie de două regulamente pentru aplicarea aceleaşi legi? De ce nu
poate fi aplicat şi în aresturile poliţiei, regulamentul cu privire
la detenţia în penitenciare, când în fapt, în ambele instituţii, sunt persoane aflate în arest preventiv, diferenţa
fiind dată cel mult numai de faza în care se află procesul penal?

–        
condiţiile
de detenţie sunt mai proaste şi, cu siguranţă, mult mai
restrictive în aresturi decât în penitenciare: multe aresturi se află în
subsoluri şi sunt, practic, lipsite de lumină naturală, contrar
recomandărilor Comitetului pentru Prevenirea Torturii; în unele aresturi, camerele nu au grupuri sanitare şi,
prin urmare, arestaţii trebuie să ceară supraveghetorilor
să îi scoată la baia comună pentru satisfacerea nevoilor
fiziologice; nu se organizează niciun fel de activităţi cu
arestaţii, cu excepţia plimbării zilnice într-un spaţiu
gol, de dimensiuni reduse; nu se poate asigura confidenţialitatea
discuţiilor dintre arestaţi şi 
avocaţii lor şi nici nu
se doreşte acest lucru; situaţia este similară şi în
privinţa convorbirilor telefonice ale
arestaţilor şi, într-o anumită măsură, chiar a
corespondenţei scrise; nu sunt permise televizoare şi nici chiar
aparate de radio etc. APADOR-CH are îndoieli serioase cu privire la eventuala
îmbunătăţire a acestor condiţii într-un viitor apropiat.

Diferenţele substanţiale dintre
condiţiile de detenţie din aresturi şi cele din penitenciare
(chiar dacă acestea sunt încă departe de standardele europene, nu
există normele draconice menţionate mai sus) sunt cu atât mai greu de
înţeles cu cât este vorba despre aceeaşi
categorie a persoanelor aflate în arest
preventiv. Explicaţia ar fi următoarea: persoanele cu mandat
de arestare preventivă ar rămâne în arestul poliţiei până în momentul în care procurorul
care răspunde de anchetă redactează
şi înaintează rechizitoriul, după care ele ar fi
transferate în sistemul penitenciar. Cu
alte cuvinte, pe durata urmăririi penale, o persoană suspectă de
comiterea unei infracţiuni este deţinută în condiţii dure,
chiar umilitoare, nu are decât contacte supravegheate cu apărătorul
şi cu familia şi este permanent la dispoziţia anchetatorilor. Toate aceste aspecte contravin, în opinia
asociaţiei, standardelor privind dreptul la apărare şi deci la
un proces echitabil.

Din aceste motive, APADOR-CH readuce în discuţie o mai veche propunere
a sa, care, din păcate, a fost constant respinsă de
autorităţile de resort şi care constă din următoarele:

1. In aresturile poliţiei să rămână  numai persoanele reţinute pe o perioadă de până la 24 de ore. Regulamentul comun al MIRA
şi MJ privind aplicarea Legii nr. 275/2006 ar urma să vizeze numai perioada reţinerii
poliţieneşti;

2. Dacă instanţa de judecată emite mandat de arestare
împotriva unei persoane reţinute de poliţie, aceasta urmează
să fie imediat transferată în custodia unei alte instituţii. Cea
mai bună variantă ar fi ca persoanele arestate preventiv să fie în custodia puterii judecătoreşti,
ceea ce ar garanta un proces penal echitabil. Dacă acest lucru nu este
posibil, alternativa ar fi transferarea celor arestaţi preventiv în sistemul
penitenciar, cu respectarea tuturor garanţiilor oferite de Legea nr. 275/2006.

APADOR-CH cere Ministerului Internelor şi Reformei Administraţiei
şi Ministerului de Justiţie să analizeze soluţiile
asociaţiei şi să iniţieze modificările legislative necesare.

[1]Costatările asociaţiei din
timpul vizitelor în aresturile poliţiei din perioada 2006 – 2007 sunt
dublate de informaţiile obţinute începând din anul 1995 în timpul a
peste 100 de vizite în penitenciarele din România, care dispun şi de
secţii destinate arestaţilor preventiv.