Raportul de activitate al APADOR-CH 2018
Drepturile omului în România anului 2018
După un 2017 marcat de frământări politice și proteste de stradă, anul 2018 a debutat printr-o criză guvernamentală, a doua în numai șase luni, și a continuat să adâncească zona de neîncredere din societate. Atât între taberele concurente din politică, dar și în mentalitatea cetățeanului, devenit tot mai neîncrezător și debusolat după ultimii ani de frământări socio-politice, amăgiri și dezamăgiri. Un sondaj INSCOP realizat în toamna lui 2018 arăta că 74% dintre români credeau că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
Cel de-al treilea guvern al coaliției de guvernare, instalat chiar în prima lună a anului 2018, a rezistat neschimbat pe tot parcursul anului. Totuși stabilitatea socială a țării a lipsit, fiind zdruncinată de două proteste de stradă majore, de declarații contradictorii, de demiterea unor personaje cheie din justiție, toate sub atenția manifestă a Uniunii Europene.
Justiția a acaparat și în 2018 discursul public și atenția, eclipsând alte subiecte care influențează viața cotidiană, și care au fost astfel afectate de luarea unor măsuri pripite, în lipsa unor dezbateri necesare între putere, opoziție și societate. Parlamentul și Guvernul au continuat să lucreze la modificarea legislației de bază a sistemului de justiție și au fost vizate:
- schimbarea conducerii în parchetele importante – cea mai răsunătoare a fost aceea a șefei DNA;
- elaborarea unui act normativ care să permită revizuirea sentințelor pronunțate pe baza unor interceptări SRI;
- operaționalizarea secției de investigare a magistraților;
- noi trageri la sorți a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, complete care, în materie penală, judecă, în ultimă instanţă, persoanele cu cele mai importante funcţii publice: parlamentari, miniştri etc.
Această din urmă măsură a venit pe fondul deciziei Curții Constituţionale (CCR) nr. 685/2018 prin care a declarat ca nelegal constituite şi lipsite de imparţialitate şi independență completele de 5 judecători de la ICCJ, constituite în perioada 2014-2018. Drept consecinţă, CCR a stabilit că toate actele întocmite de acele complete, inclusiv hotărârile judecătoreşti prin care au fost finalizate respectivele dosare penale, sunt lovite de nulitate absolută. Ca urmare a acestei decizii a CCR, executarea unor pedepse cu închisoarea a fost suspendată, iar cei deţinuţi au fost puşi în libertate. După rejudecarea procesului, aceştia vor putea fi achitaţi sau condamnaţi (inclusiv la închisoare).
Această decizie a CCR a creat dispute puternice în societate, în special legate de faptul că, potrivit reglementărilor în vigoare din Codul de procedură penală (cpp), doar unele persoane dintre cele judecate de completele de 5, declarate ca nelegal compuse şi ca lipsite de imparţialitate, pot contesta hotărârile lovite de nulitate absolută. Aceasta deoarece cpp prevede un termen foarte scurt pentru atacarea unor astfel de hotărâri, termen care expirase în majoritatea dosarelor (soluţionate în perioada 2014-2018) la data la care CCR a constatat existenţa nelegalităţii compunerii completelor.
Au fost opinii în spaţiul public conform cărora o hotărâre nelegală a completului de 5 judecători ar trebui menţinută, chiar dacă este lovită de nulitate absolută, atunci când există riscul ca, în urma rejudecării, să se ajungă la situaţia în care se va aplica prescripţia răspunderii penale pentru acea persoană, care, astfel „va scăpa”. Opinii criticabile, întrucât prescrierea răspunderii penale este un beneficiu legal şi este consecinţa conduitei culpabile a agenţilor statului (nu a persoanei trimise în judecată), care nu au putut definitiva un proces, în condiţii legale şi în termenul maxim fixat de lege. Până la finele anului 2018, nu s-a ajuns la o rezolvare legislativă a acestei probleme.
În Parlament, majoritatea parlamentară a modificat consistent Codurile penale, în pofida avertismentelor făcute atât de sistemul de justiție cât și de diversele mecanisme europene de supraveghere. Spre finalul anului, peste o sută dintre articolele modificate au fost declarate neconstituționale de către CCR, iar Comisia de la Veneția și Comisia Europeană au recomandat revenirea la legislația dinainte de 2017.
În decembrie 2018, conducerea PSD a cerut insistent ca ambele Coduri penale să fie adoptate de Guvern prin Ordonanță de urgență și să se adopte deja celebra ordonanță a amnistiei și grațierii, care a continuat să tensioneze climatul public și în 2018 și probabil va continua în 2019, câtă vreme pe perioada sărbătorilor de iarnă Guvernul nu a emis niciuna dintre ordonanțele controversate.
Două proteste majore au avut loc pe 20 ianuarie și pe 10 august 2018, cel din urmă fiind soldat cu violențe ale forțelor de ordine, pentru care au fost declanșate o serie de anchete și au prilejuit o rezoluție a Parlamentului European la adresa României și a modului în care respectă drepturi fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de a protesta pașnic etc.
În materie de proteste de stradă, anul 2018 a fost marcat de o decizie controversată a ICCJ. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (RIL) a stabilit, prin decizia nr. 19/2018, faptul că există obligația de declarare prealabilă („notificare”) a adunărilor publice ori de câte ori adunările urmează să se desfășoare în piețe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă și trotuar) sau în alte locuri în aer liber, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat. Deci, practic, toate adunările publice trebuie declarate în prealabil. Decizia instanţei supreme a rămas definitivă şi obligatorie de la data de 13 decembrie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial) și va trebui respectată şi de toate instanţele, la soluţionarea cauzelor privind adunările publice. APADOR-CH a publicat un punct de vedere cu privire la regimul ce ar trebui să fie aplicabil adunărilor publice spontane („mitingul spontan”), în condiţiile în care din legislaţie lipseşte o astfel de reglementare.
Încă un motiv de disensiuni majore în societate, cel puțin la nivel de dezbatere publică, a fost referendumul pentru modificarea Constituției și redefinirea căsătoriei. Deși a antrenat mari părți din societate, a fost susținut și promovat de partidele importante, de Biserica Ortodoxă și de celelalte culte recunoscute, referendumul a înregistrat o prezență la vot de doar 21,2%, record absolut de absenteism la vot din ’89 încoace.
Rămâne de văzut dacă toate aceste frământări, care au caracterizat și anul 2018, se vor reflecta în vreun fel în prezența la scrutinurile electorale din 2019 (alegerile europarlamentare și prezidențiale) și în rezultatele acestora. O prezență mai mare la vot, față de 40% cât s-a înregistrat la ultimele alegeri din 2016, ar reprezenta cu adevărat câștigul acestor ani, în care oamenii ar fi trebuit să învețe că cetățenia activă presupune atât prezența la urne, cât și monitorizarea politicienilor aleși. Doar una fără alta fiind de natură să nască frustrări atât de partea celor care au votat, cât și a celor care nu au făcut-o.
Altfel, așa cum remarcam și în 2017, pierderea rămâne faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.
În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a militat și în acest an pentru dezbaterea publică a oricăror demersuri de modificare a legislației, a formulat propuneri de îmbunătățire a Codurilor penale sau a legilor justiției, s-a implicat în campania de prevenire a legiferării unor măsuri de natură a limita dreptul la liberă asociere și de control abuziv al ONG-urilor, iar la nivel european a făcut parte din coaliții civice de stopare a directivei privind copyright-ul.
În anul 2018 au existat cel puţin 3 încercări de adoptare a unor reglementări de natură să îngreuneze substanţial funcţionarea normală a ONGurilor:
- Sub pretextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei împotriva spălării banilor, a fost adoptată o lege care prevede obligaţia ONG-urilor de a declara/raporta autorităţilor toţi „beneficiarii reali”, deci tabele nominale cu datele personale ale fiecărei persoane care beneficiază în vreun fel de activităţile ONG-urilor. Este de menţionat că, în directiva europeană ce trebuie transpusă, obligaţia declarării beneficiarilor reali există numai cu privire la bănci şi instituţii financiare, nu şi cu privire la ONG-uri. Legea a fost declarată neconstituţională, dar numai pentru un motiv minor (greşita excludere a organizaţiilor minorităţilor naţionale de la obligaţia raportării), nu şi pe motivul că adaugă în mod nepermis la Directiva europeană. Deci, este foarte probabil că în anul 2019, după efectuarea corecturii minore cerute de Curtea Constituţională, această lege să intre în vigoare şi să afecteze bună desfăşurare a activităţii ONG-urilor.
- Sub pretextul transparentizării finanţării ONG-urilor (obiectiv corect, în sine), partidul majoritar a iniţiat în 2017 un proiect de lege prin care prevedea obligaţii şi sancţiuni disproporţionate în sarcina ONG-urilor, cu privire la raportarea fiecărei finanţări şi a fiecărui finanţator, indiferent cât de mică era suma în discuţie. Activitatea impusă era atât de împovărătoare, încât ar fi trebuit ca ONG-urile să aloce o persoană, din personalul oricum redus, care să se ocupe numai de raportările privind finanţarea. De asemenea, sancţiunile prevăzute în caz de neraportare sau chiar de întârziere a raportării erau vădit disproporţionate, constând în dizolvarea organizaţiei. Acest proiect de lege a fost adoptat tacit în Senat. Până la dezbaterea sa în camera decizională, el a fost examinat de Comisia de la Veneţia şi de OSCE, care, într-o opinie comună, au adus numeroase critici acestui proiect. La finalul anului, proiectul de lege era „în aşteptare” la Camera Deputaţilor, nefiind printre priorităţile zilei, dar oricând poate fi luat în dezbaterea camerei şi adoptat.
- Sub pretextul grijii cu privire la cheltuirea banului public, la nivel guvernamental (Ministerul Finanţelor) a fost promovată o iniţiativă de a institui controale la toate ONG-urile pentru a verifica modul în care au fost cheltuite sumele primite ca sponsorizări sau prin redirecţionarea cotei de 2% din impozitul anual pe venit. Această iniţiativă s-a concretizat în Ordonanţa nr.18/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative. Deşi, în mod repetat, autoritățile s-au plâns că personalul din structurile de control economico-financiar este insuficient, preocuparea guvernanţilor a fost redirecţionarea activităţii acestui personal spre controlarea ONG-urilor, în loc de a se concentra pe entităţile economico-financiare cu adevărat relevante.
La începutul lunii septembrie 2018, APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională pentru declararea neconstituţionalităţii Ordonanţei nr. 18/2018, întrucât ea pune în pericol buna funcţionare a ONG-urilor și implicit lezează libertatea de asociere. Răspunsul Avocatului Poporului a fost că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, prin acelaşi răspuns, Avocatul Poporului a făcut unele precizări importante în legătură cu necesitatea neaplicării retroactive a legii civile (în speţă, a Ordonanţei nr. 18/2018).
Singura explicaţie rezonabilă pentru această serie de măsuri anti-ONG iniţiate de guvernanţi în 2018, este că la nivelul coaliţiei majoritare s-a dorit o îngreunare a activităţii ONG-urilor, în scopul diminuării capacităţii de reacţie, desigur, critică, a multora dintre acestea.
În plan organizațional, APADOR-CH și-a continuat proiectele curente, a derulat programe multianuale în parteneriat cu organizații europene și a continuat activități precum consilierea juridică și reprezentarea la CEDO a unor cazuri strategice.
Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2018.
Georgiana Gheorghe
Director executiv APADOR-CH
Descarcă Raportul de activitate al APADOR-CH 2018
Cuprins
Drepturile omului în România anului 2018 3-5
Procese 10-12
Condamnări ale României la CEDO 11
Reacții și implicări publice 13-14
Comunicare și apariții în presă 16