bătut de poliție – Pagina 5

Articole

Raport asupra cazului Florian Vodă din Bucureşti

03/07/2008/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Aresturi /de Rasista

Pe data de 3 iulie 2008, doua reprezentante ale APADOR-CH au discutat cu Florian Voda din Bucuresti, care a sustinut ca a fost victima unor agresiuni fizice din partea unor politisti. Tânarul, în vârsta de 25 de ani, a prezentat foaia de examinare de la Spitalul Universitar de Urgenta din 22 iunie 2008 (abuzul s-a produs în seara de 21 iunie) si certificatul medico-legal din 3 iulie a.c. Dupa aproape doua saptamâni de la incident, Florian Voda mai avea înca semne vizibile pe corp (o echimoza de circa 3-4 cm lungime în partea stânga a toracelui) si se plângea de dureri intercostale.

Circumstantele incidentului

Pe 21 iunie seara, în jurul orei 23.00, Florian Voda iesise de la un bar din zona Universitatii si se îndrepta spre casa. In fata lui, dar la distanta, doi tineri pe care îi cunoscuse în acea seara, au fost opriti de o patrula formata din doi politisti si, probabil, legitimati. Florian Voda s-a apropiat de politisti si i-a întrebat „ce se întâmpla”, deoarece nu i s-a parut normal ca doua persoane sa fie oprite de politisti fara niciun motiv. Cei doi tineri nu se manifestasera violent si nu se comportasera de o maniera care sa trezeasca suspiciuni. Politistii au uitat de cei doi – care au si plecat imediat – si l-au luat la întrebari pe Florian Voda. Acesta a refuzat sa le prezinte actul de identitate si le-a spus ca „îsi cunoaste drepturile”, ceea ce i-a iritat pe politisti si i-a facut sa ceara „întariri”. In câteva secunde, înca doi politisti au venit la fata locului. Toti patru, dar în special noii sositi, l-au lovit pe Voda cu pumnii si picioarele, apoi i-au pus catusele si l-au dus la Sectia 10 de politie. Loviturile au continuat si în duba. Certificatul medico-legal nr.A2/4842722.06.2008 contine o lunga lista de echimoze si excoriatii (în total 51) la cap, piept si brate „ce s-au putut produce prin lovire repetata cu corp dur si compresie pe plan dur”.

In sectia de politie, nimeni nu l-a acuzat de ceva dar totusi i s-a întocmit proces verbal de amendare (se presupune ca pentru „tulburarea linistii publice”), pe care Florian Voda a refuzat sa-l semneze. In cele din urma (întregul incident a durat mai putin de o ora), politistii i-au returnat telefonul mobil confiscat înca din prima faza si l-au lasat sa plece. Tânarul a chemat imediat Salvarea, care a venit în câteva minute în fata sectiei de politie. Personalul ambulantei a constatat starea în care se afla si l-a întrebat daca doreste sa mearga la spital. Dintr-o teama instinctiva, tânarul a refuzat dar dupa plecarea ambulantei a fact apel la doi colegi de serviciu care au venit foarte repede si l-au dus la Spitalul Universitar de Urgenta. Dupa circa 3 ore i s-a înmânat fisa medicala cu diagnosticul „Policontuzionat. Afirmativ agresiune.” cu care s-a prezentat la INML pe 22 iunie. Prin urmare, pe lânga actele medicale, Florian Voda are si martori oculari care pot atesta starea fizica în care se afla la iesirea din sectia de politie.

Tot pe 22 iunie, Florian Voda a depus plângere împotriva politistilor la Directia Generala a Politiei Municipiului Bucuresti (nr.de înregistrare 1487/22.06.2008) si urmeaza sa faca acelasi lucru si la parchet.

Ulterior, reprezentantele asociatiei au discutat cu unu din martori – Mihai Tanasescu – care a confirmat ca a fost sunat de Florian Voda în ziua de 21 iunie 2008 în jurul orei 23.30 si ca, împreuna cu celalalt martor (Sorin Briceag) s-a dus imediat la sectia de politie. L-au gasit la intrarea în sediu si au constatat ca victima prezenta numeroase urme de lovituri pe fata, pe brate, pe umeri. Mihai Tanasescu i-a întrebat pe politistii care stateau în fata usii de acces în sediu, cum explica starea fizica a prietenului sau iar acestia i-au raspuns ca „nu stiu” dar „poate s-a lovit în ambulanta”! Martorul a mai spus ca primul drum cu Florian Voda a fost la Institutul National de Medicina Legala, unde li s-a comunicat ca examenul medico-legal se poate face numai la cererea organelor de ancheta sau pe baza unei fise/scrisori medicale si asa au ajuns la spitalul de urgenta. În timpul discutiei cu reprezentantele APADOR-CH, Mihai Tanasescu a sugerat ca, data fiind pozitia ultracentrala a zonei în care s-a petrecut agresarea lui Florian Voda (pe str.Ion Ghica, în imediata vecinatate a sediului Bancii Comerciale Române si a Centrului Cultural Ceh), ar putea exista înregistrari video ale incidentului pe camerele de supraveghere exterioare.

Constatarile APADOR-CH

1. APADOR-CH atrage din nou atentia asupra riscului mare de încalcare a drepturilor omului în perioada asa numitei conduceri la sediul politiei (anterioara retinerii de pâna la 24 de ore), care înseamna privare de libertate si nu doar o masura administrativa. Intocmirea proceselor verbale de amendare, în genere pentru „tulburarea linistii publice”, serveste drept paravan pentru actiunile politistilor ce se pot usor încadra la abuzuri. Florian Voda a fost privat de libertate din momentul în care a fost împiedicat sa îsi continue drumul spre casa si pâna la iesirea din sediul sectiei 10 de poltie;

2. Legitimarea persoanelor pe strada nu poate depinde doar de bunul plac al politistilor. Ei trebuie sa aiba si indicii ca acele persoane au comis fapte penale sau contraventionale. In cazul lui Florian Voda, „fapta” a constat în interpelarea politistilor cu privire la motivul pentru care îi oprisera pe cei doi tineri cu comportament pasnic;

3. Orice interventie politieneasca prin forta trebuie sa respecte regula proportionalitatii. In cazul lui Florian Voda, patru politisti l-au lovit în mod repetat cu pumnii si picioarele, abuz continuat si dupa încatusare, pe durata transportarii cu duba. Chiar daca ar fi fost vorba de o persoana suspecta de comiterea unei infractiuni – ceea ce nu a fost cazul lui Florian Voda – ar fi opus rezistenta, lovirea cu pumnii si picioarele pentru imobilizarea sa înseamna purtare abuziva, sanctionata de codul penal si, în egala masura, lipsa de profesionalism (exista metode legale de imobilizare);

4. Este al doilea caz al asociatiei în ultimele doua luni în care politistii confisca telefoanele mobile ale persoanelor chiar de la începutul interventiilor brutale. Telefoanele sunt restituite numai la parasirea sediului politiei. Sunt doua posibile explicatii pentru acest gest pe cale de a se transforma în regula: a) împiedicarea persoanei de a apela la cunostinte (rude, prieteni, avocati) pentru a le informa despre situatia în care se afla sau b) pentru a preveni filmarea brutalitatilor. Prima înseamna o încalcare clara a drepturilor persoanelor private de libertate (cazul celor „condusi” la sediu, inclusiv fazele premergatoare – oprire, imobilizare, transport). A doua arata cât de adânc înradacinata ramâne vechea mentalitate „lovim, dar sa nu se afle”.

In concluzie, APADOR-CH cere DGPMB si parchetului sa investigheze cu impartialitate si celeritate modul în care au actionat cei patru politisti implicati în incidentul al carui victima a fost Florian Voda sub aspectul privarii de libertate si purtarii abuzive si sa aplice sanctiunile ce se impun. Asociatia aminteste ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (vezi între altele hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Cobzaru c.României), în cazul persoanelor care prezinta urme de violenta la iesirea dintr-un loc de detinere, autoritatile statului au obligatia de a face cercetari impartiale pentru a stabili daca semnele sunt – sau nu – rezultatul tratamentului aplicat de politisti sau de agentii oricarei alte institutii cu puteri coercitive.

Manuela Stefanescu Nicoleta Popescu

Raport asupra cazului Spătaru-Geantă

14/09/2007/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Aresturi /de Rasista

Reprezentantele APADOR-CH s-au întâlnit, pe 14 septembrie a.c., cu dnii Mihai Spătaru
şi Dan Gabriel Geantă care afirmă că au fost victimele unui abuz comis de un poliţist de la secţia 22 din Bucureşti. Incidentul a avut loc pe data de 30 august a.c., în sediul secţiei de poliţie, a fost prezentat de posturi de televiziune chiar în seara respectivă şi parţial reluat de presa scrisă din ziua următoare.

Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă lucrează la o firmă de cablu.. Pe 30 august au avut loc două
incidente. Primul – la care cei doi nu au participat, aşa că relatarea lor s-a bazat pe cele spuse de colegii de firmă – a avut loc în jurul orei 16.30, la un bloc din cartierul Drumul Taberei, după ce echipa
companiei terminase de instalat sistemul de cablu în holurile comune, după cum prevedea contractul încheiat cu administraţia imobilului. Angajaţii firmei erau gata să plece când soţia vicepreşedintelui de bloc, care nu ştia de contract, le-a reproşat pe un ton ameninţător instalarea cablului. S-a ajuns
la îmbrânceli reciproce şi, pentru a evita escaladarea conflictului, angajaţii firmei s-au urcat în maşină şi au plecat.

La scurt timp după aceea, maşina a fost oprită de un poliţist de la secţia 22 care le-a comunicat că automobilul „a fost dat în urmărire”, cel mai probabil în urma telefonului soţiei vicepreşedintelui. După ştiinţa asociaţiei, „darea în urmărire” presupune anumite proceduri, practic imposibil de îndeplinit în cele câteva minute de la plecarea din faţa blocului. Mai mult, după ce unul dintre „cablişti” s-a oferit să rămână la secţie pentru clarificarea situaţiei, maşina a fost lăsată să plece cu restul echipei. In sediul secţiei 22, poliţistul i-a cerut nu numai actele personale ci şi dovada că este angajatul firmei de cablu. Singura soluţie era apelarea la colegi şi aşa Mihai Spătaru
şi Dan Gabriel Geantă au ajuns la poliţie, în jurul orei 18.00.

Al doilea incident s-a petrecut în cele 15 – 20 de minute în care cei doi s-au aflat în sediul poliţiei. După ce au confirmat identitatea colegului de firmă, Mihai Spătaru. l-a întrebat pe poliţist (care nu s-a prezentat dar s-a aflat ulterior că numele său este Nicuşor Badarău) pentru ce motiv ar fi fost dată în urmărire maşina firmei. Intrebarea l-a deranjat atât de tare pe poliţist încât a început să urle („ce cauţi în secţie, ieşi afară”), l-a apucat pe Mihai Spătaru. de gât, l-a izbit de perete şi l-a lovit cu genunchiul în burtă.

Dan Gabriel Geantă a încercat să intervină între cei doi dar poliţistul l-a lovit şi pe el cu cotul. Trebuie menţionat că totul se petrecea pe holul secţiei, în prezenţa a încă doi poliţişti şi a unor oameni care treceau pe acolo. Nimeni nu a reacţionat în vreun fel, părând că nu văd ce se întâmplă. Asociaţia consideră că o vină cel puţin la fel de mare ca şi a poliţistului agresor revine celorlalţi poliţişti prezenţi care au asistat impasibili la brutalităţile colegului lor.

Mihai Spătaru a reuşit să părăsească sediul poliţiei. După ce a mai încasat câteva lovituri şi a fost
ameninţat cu ţigara aprinsă, a ieşit şi Dan Gabriel Geantă. Cei doi, convinşi că poliţistul agresor era beat (mirosea puternic a băutură), au cerut unui echipaj al poliţie rutiere să îl testeze, dar aceştia au refuzat cu argumentul că nu ar fi procedural! Aşadar, procedural, poliţistul Badarău a fost dus la secţia de poliţie 21 – aici lucrează chestorul Pârvu, şef al poliţiei sectorului 6 – unde i s-ar fi făcut testul cu alcoolmetru prin care s-ar fi stabilit că nu consumase alcool.

Intre timp, Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă s-au dus la IML pentru constatarea leziunilor şi eliberarea unor certificate medico-legale şi, în jurul orei 21.00, au revenit la secţia 22 pentru a depune plângere împotriva poliţistului, după ce au anunţat mai multe posturi de televiziune. Filmările arătau că ambii aveau urme vizibile de lovituri.

A doua zi, Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă s-au dus la secţia 21 unde chestorul Pârvu i-a asigurat că va supraveghea personal ancheta internă pentru care se ceruse deja constituirea unei comisii.

Cei doi au făcut plângere şi la parchet, urmând să depună şi certificatele medico-legale şi, eventual, fotografii care să ateste că au fost agresaţi în sediul secţiei 22 de poliţie.

Mai trebuie menţionat că soţia vicepreşedintelui de bloc, implicată în primul incident, a venit la secţia 22 şi a dat declaraţii. Se pare însă că, ulterior, vicepreşedintele asociaţiei de proprietari ar fi prezentat scuze firmei de cablu.

In privinţa celui de al doilea incident, APADOR-CH consideră că a fost vorba de un abuz nu numai din partea poliţistului agresor ci şi a celorlalţi poliţişti care au asistat pasivi la brutalităţile comise de colegul lor. Asociaţia aminteşte că, din păcate, tot în 2007 la aceeaşi secţie 22 a mai avut loc un incident similar, cu urmări şi mai grave pentru victimă.

Asociaţia subliniază că în acel caz ancheta internă a poliţiştilor i-a scos din cauză pe colegii vinovaţi, în ciuda numeroaselor dovezi şi a declaraţiilor martorilor oculari. Dosarul se află încă la parchet şi se aşteaptă soluţia.

APADOR-CH solicită să i se comunice rezultatul anchetei interne în cazul Spătaru-Geantă, iar dacă poliţiştii implicaţi (agresorul şi colegii pasivi) vor fi găsiţi vinovaţi, sancţiunile disciplinare să fie făcute publice. Este o procedură indispensabilă pentru a risipi, chiar şi parţial, bănuiala că, orice ar face, poliţiştii se vor bucura mereu de impunitate.

Manuela Stefănescu Nicoleta Popescu

Răspunsul IGPR în acest caz

Raport asupra cazului lui Serban Marinescu agresat de poliţişti de la Secţia de poliţie nr. 22 din Bucureşti

02/06/2007/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Aresturi /de Rasista

Șerban Marinescu, după o noapte petrecută la poliție

a începutul lunii iunie, APADOR-CH a fost sesizata de d-nul Serban Marinescu cu privire la rele tratamente aplicate acestuia de politisti de la sectia 22 din Bucuresti ,pe durata retinerii ilegale din dimineata zilei de 2 iunie 2007.

Din relatarea lui Serban Marinescu a rezultat ca pe 2 iunie 2007, în jurul orei 5.00, acesta si un prieten au luat un taxi. Odata ajunsi la destinatie, prietenul a coborât iar Serban Marinescu a vrut sa achite pretul cursei, dar a intrat într-o disputa cu taximetristul care sustinea ca nu are bani potriviti sa-i dea restul. Sub ochii prietenului ramas pe trotuar, soferul a demarat în tromba, cu portiera deschisa. Pentru a evita un accident, Serban Marinescu. a fost obligat sa închida usa masinii. A fost dus, practic, cu forta, la Sectia 22 de politie din Bucuresti.

Odata ajuns în fata sectiei de politie, soferul de taxi a intrat în aceasta, iar Serban Marinescu a ramas în masina. Urmare a discutiei cu soferul de taxi, trei politisti au iesit din sectia de politie si au venit la dnul. Marinescu. Au refuzat sa-l asculte si nu i-au permis sa depuna plângere împotriva taximetristului. La insistentele sale de a intra în sediul sectiei de politie pentru a depune plângere, Serban Marinescu a fost bruscat si i s-au adresat cuvinte jignitoare de catre politisti. În holul sectiei de politie dnul Marinescu a fost lovit cu pumnii si picioarele timp de aproximativ 10 minute, apoi, plin de sânge, a fost imobilizat cam 20 de minute cu catuse de mâna dreapta si de grilajul scar. Victima a reusit sa-si contacteze prietenii pe telefonul mobil. Acestia au venit imediat la sectie si l-au fotografiat cu sânge pe fata si catusa la mâna (fotografiile au aparut în ziarele centrale). În aceeasi zi, Serban Marinescu a fost examinat la Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” si i s-a eliberat certificatul medico-legal cu nr. A2/3600/2.VI.2007 care consemneaza: „echimoza reg. palpebrala ochi drept, leziuni traumatice care necesita 7-8 zile de îngrijiri medicale”.

Serban Marinescu a înaintat plângeri la politie si parchet cu privire la loviturile primite în Sectia 22 de politie de la cei trei politisti. La politie, plângerea a fost înregistrata sub nr. 21177632/2007, iar la data de 05 iunie 2007 a fost înaintata spre competenta solutionare Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 unde a fost înregistrata sub nr.5717/P/2007.

Dorind sa afle pozitia Inspectoratului General al Politiei Române în legatura cu incidentul al carei victima a fost Serban Marinescu, APADOR-CH s-a adresat acestei institutii pe data de 30 iulie 2007, solicitând informatii si despre sanctiunile disciplinare dispuse împotriva politistilor implicati în incident. În raspunsul primit pe data de 3 septembrie 2007 asociatiei i se aduce la cunostinta ca: „aspectele privind incidentul produs la 02.06.2007 la sediul Sectiei 22 Politie, în care a fost implicat domnul Marinescu, au fost verificate de Serviciul de Inspectie Interna din D.G.P.M.B, care în urma probatoriului administrat, nu a constatat comiterea vreunei abateri de catre politisti”. APADOR-CH considera acest raspuns denota fie superficialitatea cu care s-au efectuat cercetarile interne, fie dorinta reprobabila de a musamaliza încalcari vadite ale drepturilor omului. Asociatia insista asupra faptului ca exista martori, fotografii si un certificat medico-legal, toate probând fara dubiu violentele comise de politisti.

În opinia APADOR-CH d-nul Serban Marinescu a fost privat de libertate în mod ilegal si a fost supus unui tratament inuman si degradant. Totodata, i s-a refuzat dreptul de a depune plângere la singurul organ abilitat sa rezolve conflictul cu taximetristul, respectiv Politia. APADOR-CH solicita o ancheta amanuntita, eficienta si de natura sa duca la pedepsirea celor responsabili, în conformitate cu obligatiile impuse de Conventia europeana a drepturilor omului, precum si comunicarea rezultatelor acesteia.

Manuela Stefanescu Nicoleta Popescu

Raport asupra cazului Laurenţiu Capbun

03/10/2004/în Abuzuri ale forțelor de ordine, Aresturi /de Rasista

1. Pe
data de 3 noiembrie 2004, reprezentantele APADOR-CH s-au deplasat la Constanţa
pentru a face investigaţii cu privire la decesul lui Laurenţiu Capbun.

2. Circumstanţele
cazului

Laurenţiu
Capbun s-a născut pe 6 septembrie 1967 şi a decedat pe 6 septembrie
2004 în Spitalul judeţean Constanţa. Locuia în Constanţa, era
necăsătorit şi avea un copil în vârstă de 4 ani. Era bolnav
de diabet zaharat – boală depistată în urmă cu 14 ani – şi
era dependent de insulină, pe care o lua de trei ori pe zi. Era extrem
de conştiincios în administrarea medicaţiei şi nu pleca nicăieri
fără doza de insulină. LC suferea şi de o gangrenă
la piciorul drept, veche de vreo 5-6 ani. S-a pus chiar problema amputării,
dar riscul era prea mare din cauza diabetului. LC era pensionat pe caz de
boală şi avea certificat de persoană cu handicap gradul II.

Pe 1 septembrie
a.c., Laurenţiu Capbun s-a dus la un mic bar din complexul „Intim”
(zona I.C.Brătianu) pentru a sărbători liberarea din penitenciar
a unui prieten, Marin Nicolae. Li s-a alăturat un al treilea prieten,
Toni Perju. In jurul orei 23.30, patronul barului i-a anunţat că
închide localul şi a refuzat să-i mai servească. A urmat o
scurtă altercaţie între Marin Nicolae şi patron, în care a
intervenit şi un prieten al celui din urmă, poliţistul DIAS
(Detaşamentul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale)
Cornel Carapcea, aflat acolo în afara orelor de program. Cei trei au fost
daţi afară din local, după care s-au aşezat pe o bancă
de pe bulevard, la circa 20 de metri de bar şi au continuat să bea
ce le rămăsese dinainte de incident. Nimeni nu a fost lovit şi
nu s-au produs pagube.

Impreună
cu ei erau şi doi minori care locuiesc în blocurile din apropiere. După
vreo 20-30 de minute, patru poliţişti DIAS cu cagule, însoţiţi
de poliţistul Carapcea, au năvălit peste ei, i-au trântit la
pământ şi i-au lovit cu picioarele pe unde nimereau, inclusiv la
cap. Unul din minori a fugit chiar la începutul „operaţiunii”.
Celălalt a fost lovit de poliţişti, la „rând” cu
cei trei adulţi. Se pare că sora minorului (în prezent plecată
din România) a văzut scena şi a început să strige la poliţişti.
Aceştia l-au lăsat să plece, după care i-au încătuşat
pe cei trei adulţi şi i-au transportat la secţia a 4-a de poliţie
cu o dubă albă marca Mercedes. Potrivit unor martori, poliţistul
Carapcea s-a dus, chiar în acea noapte, la domiciliul minorului bătut
şi i-a avertizat pe el şi pe sora lui „să aibă grijă
ce vorbesc”.

Laurenţiu
Capbun şi Marin Nicolae au fost bătuţi şi în secţia
de poliţie. Toni Perju nu a mai fost lovit. Diferenţa de „tratament”
s-ar putea datora faptului că primii doi avuseseră câte o condamnare
pentru furt. Or, foştii deţinuţi sunt adesea primii „suspecţi”
în ochii poliţiştilor care se şi comportă cu ei mai brutal
decât cu cei fără cazier. Şi Marin Nicolae şi Toni Perju
i-au rugat insistent pe poliţişti să nu-l mai lovească
pe Laurenţiu, pentru că starea lui de sănătate era extrem
de precară.

La un
moment dat, pe la 2.00 noaptea, lui Laurenţiu i s-a făcut rău.
Nu este clar de ce nu a putut să-şi ia insulina (ori îşi pierduse
doza în timpul primei intervenţii violente a poliţiştilor,
ori a fost în imposibilitatea de a-şi administra medicamentul). A fost
chemată ambulanţa, medicul i-a dat o pilulă şi i-a cerut
să meargă la spital, ceea ce LC ar fi refuzat. Interesant este faptul
că, potrivit comunicatului IPJ Constanţa din 7 septembrie, medicul
de pe ambulanţă ar fi pus diagnosticul „cunoscut cu diabet
insulino-dependent, prezintă vărsături şi greţuri,
fără să se constate prezenţa vreunei leziuni de violenţă”
(subl.n.). Pe de o parte, nu este deloc clar cum a putut constata medicul
absenţa leziunilor pe corp, nerezultând de nicăieri
că Laurenţiu ar fi fost supus unui examen atent şi complet,
ceea ce ar fi presupus dezbrăcarea. Pe de alta, absenţa leziunilor
nu înseamnă că LC nu fusese bătut, ştiut fiind că
echimozele nu devin vizibile imediat. Ar mai fi varianta că doctorul,
din proprie iniţiativă sau la solicitarea poliţiştilor,
a făcut menţiunea respectivă tocmai pentru că ştia
– sau bănuia – că LC şi ceilalţi doi fuseseră bătuţi,
încercând să preconstituie o dovadă în apărare pentru poliţişti.

Primul
eliberat de poliţişti a fost Marin Nicolae („azvârlit pe scări”,
spune Toni Perju), apoi Perju şi, după ora 2.30 noaptea, şi
Laurenţiu, trimis acasă, se pare, cu un taxi comandat de poliţişti.
Nu s-a întocmit nici un proces verbal de amendare sau vreun act din care
să rezulte că cei trei ar fi comis o faptă sancţionată
de lege. (Nici măcar „clasica” amendă pentru tulburarea
liniştii publice.) Mai mult, nici unul din cei trei implicaţi
în incindentul minor de la bar şi nici minorii nu au fost legitimaţi
înainte de intervenţia în forţă, complet nejustificată
(cei cinci stăteau, pur şi simplu, pe bancă). „Conducerea”
la secţia de poliţie – în sine, măsură neconstituţională
– ar putea fi „justificată” doar dacă persoanele vizate
nu ar fi avut acte de identitate asupra lor şi ar fi comis sau
ar fi fost pe cale să comită o infracţiune. In mod clar, poliţiştii
constănţeni nu au respectat nici una din condiţii. Prin urmare,
APADOR-CH consideră că intervenţia în forţă (inclusiv
împotriva unuia dintre minori) a fost nejustificată şi disproporţionată
iar „conducerea” la secţia de poliţie a însemnat privare
ilegală de libertate.

Pe 2 septembrie,
Laurenţiu Capbun s-a simţit foarte rău şi a chemat salvarea.
A fost internat în secţia medicală – diabetici a Spitalului judeţean
Constanţa. Pe 4 septembrie, a intrat în comă şi a fost transferat
la reanimare unde s-a recurs la metoda empirică a înfăşurării
în cearceafuri ude pentru combaterea febrei. Rudele cred că de fapt prin
împachetarea în carceafuri ude s-a dorit eliminarea urmelor de lovituri de
pe corp. Laurenţiu Capbun a murit pe 6 septembrie. Certificatul medical
constatator al decesului, eliberat de Serviciul de medicină legală
Constanţa pe 7 septembrie conţine următoarele: a) cauza directă
– stare toxico septică; b) cauze antecedente – bronhopneumonie; c-d)
cauze determinante – diabet zaharat insulino-dependent şi comă acidocetozică.

Fratele
lui Laurenţiu, Cristinel Capbun, soţia sa, precum şi rude sau
prieteni, au stat practic permanent în spital în perioada 2-6 septembrie.
Cristinel Capbun a declarat că a văzut urmele de lovituri
pe corpul fratelui lui (echimoze mari pe părţile laterale ale toracelui,
precum şi o contuzie la cap) şi că, în fişa medicală
de internare, se menţionează că Laurenţiu „prezintă
contuzii toraco-abdominale”. Din comunicatul de presă al IPJ, rezultă
că lui LC i s-a făcut, în spital, examenul radiologic iar concluzia
a fost „fără leziuni toraco-pulmonare şi abdominale”.
O radiografie pulmonară arată dacă o persoană suferă
– sau a suferit – de o boală de plămâni şi nu contuzii
pe torace. In mod ciudat, examenul radiologic nu semnalează nici o
bronho-pneumonie. Diagnosticul la internare – aşa cum se precizează
în comunicatul de presă al IPJ – este „HDS – hematemeză (conform
definiţiei din DEX – ” hemoragie pe traiectul tubului digestiv,
eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastroduodenal şi
în cancerul gastric”), gangrenă gambă dreaptă, diabet
zaharat tip I – insulino-dependent.” Pe 6 septembrie, un medic legist
de la Laboratorul Medico-Legal Constanţa l-a examinat pe Laurenţiu,
concluzionând că „nu prezintă leziuni de violenţă
obiective primare…” şi că este internat „pentru
o afecţiune patologică gravă – comă acidoctozică
– diabet zaharat neglijat şi bronho-pneumonie bilaterală”.
In sfârşit, pe 7 septembrie LML a făcut necropsia, la care
familia nu a fost lăsată să asiste. (Explicaţia inspectorului
de poliţie Dinulescu cum că familia trebuia să facă cerere
oficială pentru a i se permite acest lucru este doar un pretext. Laurenţiu
a murit pe 6 septembrie la ora 21.30 iar necropsia a avut loc a doua zi. Prin
urmare, familia nu ar fi avut timpul material de a obţine aprobarea în
discuţie.) Cu referire din nou la comunicatul de presă al IPJ Constanţa,
concluziile medico-legale sunt următoarele: „Moartea lui Capbun
Laurenţiu a fost neviolentă. Ea s-a datorat stării
toxico-septice urmare a unei bronho-pneumonii, complicaţie a unui diabet
zaharat insulino-dependent, decompensat cu acidocetoză. Pe cap, trunchi,
membre şi la nivelul organelor interne nu s-au constatat leziuni de violenţă.”
(subl.n.).

Prin urmare,
dacă la internare nu s-a menţionat bronho-pneumonia – care
a devenit „personaj principal” în necropsie – rezultă fie
că examenul radiologic de la internare a fost superficial şi deci
şi precizarea că nu există leziuni trebuie pusă sub semnul
întrebării, fie că Laurenţiu Capbun a contractat bronho-pneumonia
în spital, evoluţia fiind atât de rapidă încât bărbatul
a decedat în patru zile. Împachetarea în cearceafuri ude în perioada
4 – 6 septembrie este de natură, prin ea însăşi, să determine
îmbolnăvirea de bronho-pneumonie. Cât despre lipsa „leziunilor
de violenţă” din cele două certificate medico-legale
(cel din 6 septembrie şi necropsia din 7 septembrie), aceasta se poate
datora tot faptului că Laurenţiu Capbun a fost înfăşurat
permanent în cearceafuri ude, în perioada 4 – 6 septembrie, pentru „combaterea
febrei”, foarte probabil pentru „combaterea echimozelor”.

In opinia
APADOR-CH, înrăutăţirea galopantă a stării de
sănătate şi decesul lui Laurenţiu Capbun sunt consecinţele
directe ale violenţei şi brutalităţii cu care au acţionat
poliţiştii atât pe stradă cât şi în secţia a 4-a
de poliţie în noaptea de 1-2 septembrie. Faptele comise de aceştia
reprezintă încălcări ale dreptului la viaţă (art.2
din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale) şi dreptului de a nu fi torturat sau tratat inuman sau
degradant (art.3 din Convenţie).

APADOR-CH
cere Parchetului să cerceteze cu promptitudine şi imparţialitate
circumstanţele care au dus la moartea lui Laurenţiu Capbun şi
să tragă la răspundere penală făptaşii. Asociaţia
aminteşte că, potrivit Convenţiei europene şi jurisprudenţei
Curţii europene a drepturilor omului (vezi hotărîrile CEDO în cazurile
Anghelescu v. România şi Bursuc v. România, ambele din octombrie 2004,
precum şi decizia de admisibilitate în cazul Carabulea v.România din
septembrie 2004) autorităţile competente au obligaţia de
a efectua cercetări prompte, aprofundate şi imparţiale,
fără de care apare riscul condamnării statului român pentru
violarea prevederilor Convenţiei europene.

Pe 6 septembrie,
înainte de decesul lui Laurenţiu, Cristinel Capbun a depus o plângere
la IPJ Constanţa (nr.înregistrare 1214/6.09.04) în legătură
cu tratamentul la care fusese supus fratele său. Pe 7 septembrie, a mai
depus o completare la plângere. Până pe data de 3 noiembrie, nu primise
nici un răspuns. Cristinel Capbun este hotărît să facă
revenire la plângerea adresată IPJ Constanţa şi să trimită
plângere şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Din nou
conform comunicatului de presă al IPJ Constanţa din 7 septembrie,
poliţistul Cornel Carapcea, lucrător DIAS, a fost mutat la secţia
a 5-a poliţie, unde îndeplineşte atribuţiile agentului „de
stradă”. Cei patru poliţişti DIAS implicaţi în incidentul
din 1-2 septembrie urmează să fie trimişi (sau au fost trimişi)
în faţa Consiliului de Disciplină „pentru că nu au raportat
evenimentul conducerii Poliţiei Municipiului Constanţa şi nu
au avut aprobarea de a interveni în acest incident” (citat din comunicatul
IPJ). Prin urmare, poliţiştii DIAS au intervenit abuziv şi
ilegal.

APADOR-CH
mai semnalează un aspect îngrijorător al activităţilor
desfăşurate de poliţie (dar şi de jandarmerie): înmulţirea
cazurilor de intervenţii în care se folosesc poliţişti/jandarmi
cu cagule, chiar şi dacă este vorba de eventuale contravenţii
sau fapte ce nu prezintă vreun pericol. Purtarea cagulelor de către
forţele de ordine ar putea fi justificată doar în cazul intervenţiilor
împotriva unor infracţiuni foarte grave, comise de grupuri periculoase
de tipul crimei organizate. In opinia asociaţiei, purtarea cagulelor,
care fac imposibilă identificarea autorilor unor posibile abuzuri (vezi
şi cazul din primăvara acestui an când un adolescent din Bucureşti,
prins întâmplător într-un conflict de stradă, a fost bătut
de un „cagulat” rămas neidentificat), încurajează brutalitatea
şi violenţa poliţiştilor/jandarmilor. APADOR-CH cere
Ministerului Administraţiei şi Internelor să limiteze drastic,
prin ordin al ministrului, situaţiile în care se folosesc cagulele în
intervenţiile forţelor de ordine. De asemenea, asociaţia cere
din nou introducerea plăcuţelor matricole pe care poliţiştii
şi jandarmii să le poarte obligatoriu la vedere. Cele două
măsuri ar contribui la responsabilizarea poliţiştilor/jandarmilor
şi la îmbunătăţirea relaţiei dintre aceştia
şi persoane.

Manuela
Stefănescu Diana Călinescu

Arhiva tag-ul pentru: bătut de poliție

Articole