Mandatul European de Arestare, disfuncționalități și birocrație
București, 25 iunie 2018
P.M. este un bărbat în vârstă de 50 de ani care, din 2011, călătorea în mod regulat între Bistrița și Viena, la lucru. În dimineața zilei de 22 octombrie 2017, la ora 4 când a trecut granița în Ungaria la Debrecen, mergând la muncă spre Viena, a fost oprit de vameșul ungar și i s-a spus că „are probleme, e căutat de România”. Paradoxal, tocmai trecuse de vameșul român care-i verificase actele și nu-i spusese nimic. Nu înțelegea prea bine maghiara, așa că i-au adus un translator și i-au spus că există un mandat european de arestare pe numele lui emis cu un an înainte, în data de 26 octombrie 2016. L-au dus în arestul din Debrecen unde a stat o noapte, apoi l-au transferat la Budapesta. P.M spune că le-a cerut să fie returnat în România, că era mai aproape Oradea decât Budapesta, însă vameșii nu au vrut. 10 zile mai târziu, după o audiere la Budapesta, pe 31 octombrie 2017 a fost adus la Oradea. P.M. este unul dintre cetățenii români aduși în România în baza Mandatului European de Arestare.
APADOR-CH a derulat în perioada 2016-2018 o cercetare finanțată de Comisia Europeană privind modul în care este implementat în practică Mandatul European de Arestare (MEA). Proiectul s-a derulat în paralel în alte state membre UE – Lituania, Polonia, Spania – alese pentru că se află în topul țărilor care au emis cele mai multe mandate europene de arestare în perioada 2007-2009.
MEA este o hotărâre judecătorească prin care instanţa de judecată solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru UE a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. MEA a fost introdus în urmă cu 11 ani în UE și de atunci au existat mai multe semnale trase de Comisia Europeană, Parlamentul European, anumite state membre și o parte a societății civile, că respectivul instrument este folosit excesiv și adesea greșit, cu încălcarea drepturilor persoanelor arestate.
În cadrul cercetării, în perioada octombrie-noiembrie 2017, reprezentanții APADOR-CH au intervievat peste 20 de persoane condamnate: majoritatea predate în România în baza unui MEA, iar unele predate de România în Italia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Interviurile au avut loc în penitenciarele Rahova (București), Oradea, Timișoara și Târgșor.
Interviurile realizate cu deținuții au scos la iveală disfuncționalități ce țin de legislație în implementarea MEA, dar și diverse obiceiuri birocratice care diferă de la o țară la alta, toate având însă repercusiuni neplăcute și evitabile asupra vieții condamnaților și chiar asupra bugetelor statelor UE implicate.
De exemplu:
- în unele state membre UE persoanele arestate nu au beneficiat de avocat sau interpret,
- audierea în fața unui judecător a fost uneori o simplă formalitate, arestatul fiind doar informat că va fi predat în România, fără posibilitatea de a se opune predării.
- printre cazurile intervievate au fost și situații în care a lipsit asistența medicală sau a fost asigurată în mod defectuos pentru ca arestatul să fie cât mai repede transferat în România.
- majoritatea persoanelor intervievate aveau dosarele de penitenciar incomplete sau cu erori, nu știau că pot cere deducerea din pedeapsă a perioadelor executate în statul în care au fost prinse și nu aveau nici actele doveditoare.
În general, după ce deciziile de predare sunt adoptate, judecătorii și avocații din statele executante nu monitorizează ce se întâmplă mai departe, inclusiv dacă drepturile fundamentale ale persoanelor predate în baza mandatului european de arestare sunt respectate și dacă rezultatele obținute confirmă faptul că mandatul european de arestare a fost cel mai potrivit instrument care putea fi folosit.
Atât la nivelul UE cât și la nivelul statelor naționale au fost luate diverse măsuri pentru a aborda problemele menționate. Cel mai semnificativ pas a fost adoptarea celor patru directive europene privind drepturile procedurale în procesul penal: cea referitoare la dreptul la interpretare și traducere; dreptul la informare; dreptul de acces la un avocat; dreptul la asistență juridică gratuită.
- Modificarea legii pentru a fi mai clară cu privire la cine ar trebui să informeze pe inculpat/condamnat că durata perioadei petrecute în arest în statul executant a fost comunicată instanței române, astfel încât să poată solicita o deducere.
- IGPR, autoritățile judiciare relevante și Administrația Națională a Penitenciarelor să comunice, solicite și atașeze la dosarul din penitenciar al persoanei arestate/condamnate informațiile relevante privind durata arestului din străinătate efectuat în baza mandatului european.
Opiniile specialiștilor din sistemul de justiție
Rezultatele cercetării efectuate în România de APADOR-CH au fost discutate în cadrul unei întâlniri cu profesioniști din sistemul de justiție, care a avut loc la București, azi 25 iunie 2018.
Judecători, procurori, avocați, polițiști și reprezentanți ai sistemului penitenciar au discutat cu această ocazie pe marginea raportului și au punctat diverse aspecte concrete din activitatea lor.
Diana Budușan, avocat din Baroul Cluj, spune că persoana cercetată sau arestată este pusă din start în dezavantaj chiar de către instanța care acordă mai multă importanță relațiilor bilaterale cu statul care emite MEA, decât drepturilor inculpatului. Diana Budușan spune că modul de lucru într-un dosar cu MEA este greoi deoarece accesul la documente, chiar și pentru avocat, nu este facil.
Inclusiv în procedura arestării provizorii instanța a mers pe concluzia că doar astfel se poate asigura și proteja interesul statului solicitant. Dezechilibrând balanța dintre drepturile persoanei condamnate și protejarea relațiilor de cooperare între state, se urmărește respectarea cu strictețe a cooperării, chiar dacă prin aceasta se îngrădesc drepturile persoanei inculpate. Temeiul arestării preventive este interesul statului solicitant”, a explicat Diana Budușan.
Florin Filimon, judecător la Curtea de Apel Oradea, arată că dinspre instanță lucrurile se văd diferit. Dacă instanța apreciază că sunt date că persoana respectivă se poate sustrage de la executarea pedepsei, nu se poate face abstracție de asta și să se decidă măsura controlului judiciar în locul arestării, pentru că dacă inculpatul dispare și nu mai poate fi predat, atunci instanța trebuie să dea explicații ministerului de ce nu a dispus măsura arestării.
Suntem în materia cooperării internaționale. O instanță străină a stabilit deja că persoana respectivă trebuie arestată. Eu sunt investit cu analiza cererii și verificarea motivelor de refuz. Audierea omului în instanță are un caracter formal, dar din perspectiva legii. El îmi vorbește pe fond, că nu e vinovat etc, dar eu nu asta trebuie să stabilesc”, a spus Florin Filimon.
Florentina Pârvu, judecător la Curtea de Apel Timișoara, punctează că predarea nu se poate face decât în stare de arest, dar că în anumite cazuri, în care mandatul încă nu venise, instanța a mai dispus controlul judiciar. În 99% din cazuri persoanele respective nu s-au sustras iar predarea lor s-a putut face la sosirea mandatului. Totuși, Florentina Pîrvu a dat și un exemplu în care inculpatul a dispărut.
Florin Filimon a amintit că există state, de exemplu Ungaria, care emit mandate europene de arestare doar pentru simple audieri, după care arestații predați în Ungaria sunt eliberați. Și Florentina Pârvu spune că a avut asemenea cazuri, dar că acestea au încetat după ce Ungaria a fost condamnată la CEDO din această cauză.
Avocatul Dănuț Bugnariu e de părere că reticența judecătorilor e firească, însă marea lipsă în această ecuație este brățara electronică ce ar permite ca mai multe persoane să execute arestul la domiciliu sub supraveghere, măsură care nu este atât de costisitoare pe cât se crede, dar Bugnariu consideră că e vorba de o reavoință a statului în acest subiect. Avocatul a mai spus că uneori ar fi nevoie de formulare informative privind drepturile persoanelor arestate prin MEA și pentru avocați.
Simona Mihai, cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Române, implicată într-un amplu proiect de cercetaree a vieții carcerale din România ce poate fi consultat aici, a declarat că echipa din care face parte a ajuns la aceleași concluzii ca și APADOR-CH în privința condițiilor din penitenciare și a drepturilor procedurale ale deținuților.
Reprezentanta Ambasadei Germaniei la București, Elke Schmit, a întrebat ce poate face un stat ca Germania, când se află în postura de a preda un cetățean român acuzat că a comis o infracțiune în România? Alternativele fiind fie să umble liber prin Germania, fie să-i fie încălcate drepturile, din cauza condițiilor proaste, în penitenciarele din România. Răspunsul la această dilemă îi revine statului român, care trebuie să facă investiții în penitenciare astfel încât să remedieze deficiențele constatate atât de CEDO cât și de CJUE în aces sens.
Raportul APADOR-CH privind implementarea Mandatului European de Arestare
Raportul cercetării, la nivel european, lansat la Parlamentul European
Rapoartele din Lituania, Polonia, Spania și România