Narcis Iordache: M-am opus amprentării și fotografierii

Daca mergi sa protestezi non-violent in Piata Universitatii si ai ghinionul sa te umfle jandarmii la gramada pe strada si sa te “conduca” la sectia de politie, unde afli ca ai participat la un “protest neautorizat” drept pentru care vei fi amendat pentru deranjarea ordinii si linistii publice, ofiterii de politie te vor informa ca trebuie sa iti ia amprentele si sa te fotografieze pentru a fi inregistrat in baza de date a Politiei, fara sa te informeze nici macar o data ca ai dreptul sa refuzi aceasta procedura. Ba mai mult, daca stii deja ca ai acest drept si le spui politistilor, acestia pretind ca amprentarea si fotografierea este o procedura standard obligatorie, desi nu este adevarat.

Am trecut personal prin aceasta experienta în noaptea de 19 ianuarie 2012, dupa ce sute de jandarmi, porniti in urmarirea unui grup restrans si violent care a incercat sa sparga cordonul fortelor de ordine si sa porneasca in mars spre Piata Unirii, i-au maturat practic pe toti protestatarii din piata, acestia retragandu-se in degringolada pe platoul din fata TNB si pe strazile laterale. Interventia in forta jandarmilor a durat doar cateva minute la capatul carora Piata Universitatii s-a umplut efectiv cu scutieri, printre ei incercand sa isi faca loc grupuri dezorientate de protestatari speriati. Erau protestatarii care scandau “fara violenta”, cei care nu aruncasera cu garduri in jandarmi, pentru ca aceia au reusit sa fuga si sa scape.

Eu mai aflam intr-un grup de protestatari obisnuiti, de aproximativ 20-30 de persoane, impreuna cu cativa prieteni, langa fantana din fata Facultatii de Arhitectura. Dupa ce am stat o vreme pe loc, incercand sa ne ferim din calea scutierilor care veneau din toate partile, am crezut ca situatia s-a mai calmat astfel ca am incercat sa iesim din zona pietei pe strada Edgar Quinet. Nu am apucat sa facem decat cativa pasi cand ne-am trezit blocati pe aceasta strada, intre doua cordoane de jandarmi, unul in fata noastra, celalalt in spatele nostru, la o distanta de circa 50 de metri unul fata de celalalt. Scutierii ne-au spus sa stam pe loc si sa asteptam. Dupa aproximativ 10-15 minute, ne-au cerut sa ne aliniem de-a lungul zidului Facultatii de Arhitectura (in dreptul magazinului non-stop de unde oamenii iesiti la protest se aprovizioneaza in fiecare seara cu apa, cafea si ceai fierbinte) si au inceput sa ne legitimeze. Apoi, unul dintre jandarmi le-a spus fetelor si femeilor din grupul nostru ca au voie sa plece, in schimb barbatii vor fi dusi la o sectie de politie pentru a fi identificati si amendati. Cei ramasi – cam 15 oameni – am fost invitati apoi sa urcam intr-un vehicul al Jandarmeriei si am fost dusi cu totii la Sectia 11 de Politie, langa Mall Vitan. In timp ce coboram din masina si intram in sediul Politiei, am reusit sa pun telefonul mobil pe inregistrare.

Poliția face bază de date cu fotografiile și amprentele protestatarilor

Am fost dusi cu totii intr-o sala mare la primul etaj al cladirii si ni s-a spus ca vom fi amendati de jandarmi pentru deranjarea si linistii publice intrucat am participat la un “protest neautorizat” unde am provocat larma si zgomot. In timp ce jandarmii completau procesele verbale, politistii au venit la randul lor cu un alt formular pe care au inceput sa ne treaca datele personale, mai exact o fisa dactiloscopica, document prevazut in Legea cazierului si utilizat de Politie pentru a inregistra semnalmentele si amprentele digitale ale persoanelor care au comis infractiuni. Dar eu nu am comis nici ieri si nici alta data nicio infractiune si stiam ca am dreptul sa refuz sa mi se ia amprentele sau sa mi se faca fotografii pentru aceasta fisa dactiloscopica. Ma asteptam ca ofiterii de politie insisi sa ma informeze ca am dreptul sa refuz o astfel de procedura dar nu s-a intamplat asa, ci dimpotriva, au incercat sa ma convinga ca ar fi vorba de o procedura standard obligatorie.

Redau mai jos dialogul pe care l-am avut, pe acest subiect, cu cei cativa politisti care au facut cerc in jurul meu atunci cand le-am spus ca vreau sa uzez de dreptul de a refuza sa fiu amprentat si fotografiat, discutie care s-a inregistrat pe telefonul meu mobil:

[box type=”note” style=”rounded”]

 

• Politist: Va sanctioneaza acum si dupa aceea o sa mergem la amprentat – fotografiat.
• Eu: Refuz amprentarea si fotografierea
• Politist: Nu stiu, sa mergem jos (la parterul sectiei de politie) sa vedem, nu stiu daca exista asa ceva.
• Eu: Ba exista, cum sa nu existe.
• Politist: Cum?
• Eu: Exista, va zic eu… Mai trebuie sa completati niste hartii in care sa consemnati ca refuz.
• Politist: Trebuie sa completam aici (imi arata rubrica pentru amprente de pe fisa pe care a completat-o deja cu datele mele din buletin)
• Un alt politist: Va zic ca nu aveti dreptate.
• Eu: Iar eu va zic ca am dreptate pentru ca stiu…. Nu ma puteti lua de pe strada si sa ma amprentati.
• Politist: Auziti…
• Eu: Eu doar vreau sa refuz chestiile alea si gata. Atat.
• Politist: Numai putin… Asta este fisa dactiloscopica si trebuie aici… (aratandu-mi din nou cu degetul  rubrica din fisa unde se presupune ca ar trebui sa mi se puna amprentele)
• Eu: Va inteleg, dar eu va spun ca in lege scrie ca eu pot sa refuz si dvs. trebuie sa consemnati chestia asta.
• Politist: Nu stiu…pe-asta n-am mai auzit-o… Este o masura politieneasca… conducerea la sectie, amprentat, fotografiat…
• Eu: Poate sa fie, dar si eu am dreptul sa refuz, asa ca asta este… Pai nu stiu, atunci cautam un avocat.
• Politist: Aveti ceva de ascuns?
• Eu: Nu am nimic de ascuns dar, de exemplu, nu vreau sa-mi fac nici pasaport bioemetric, tot din cauza amprentarii. Nu-mi convine sa fiu amprentat asa de autoritati.

[/box]

In cele din urma, dupa ce am fost amendat, unul dintre politistii cu care discutasem mai devreme mi-a spus sa-l urmez pe scari catre parter. Credeam ca voi fi dus sa mi se ia amprentele si ma pregateam sa ma impotrivesc din nou insa politistul respectiv m-a condus pana la iesire si mi-a urat drum bun, moment in care am realizat ca, de fapt, discutia de mai devreme nu era neaparat pentru mine, ci pentru urechile celorlalti colegi de protest “retinuti” de jandarmi, care ar fi putut sa nu stie exact ce drepturi au.

Ce s-a intamplat insa cu obligatia oamenilor legii de a te informa care iti sunt drepturile atunci cand esti retinut intr-o forma sau alta si implicat in proceduri pe care multi oameni, in special cei care nu au avut de-a face cu Politia, nici nu le cunosc? La ce vor folosi bazele de date in care Politia strange in mod abuziv amprente, semnalmente si fotografii ale oamenilor care nu sunt infractori ci doar au iesit sa protesteze impotriva Guvernului?

Narcis Iordache, editor România curată