Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Avocatul Poporului ne răspunde după 7 zile că nu atacă legi neclare la CCR pe motiv că „Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării”
După ce i-am cerut să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la faptul că noua lege a avertizorilor de integritate este neconstituțională, Avocatul Poporului ne-a răspuns că nu a făcut asta întrucât, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, iar competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale”.
În răspunsul transmis APADOR-CH, Instituția Avocatului Poporului susține că argumentul cum că articolul 1 din noua lege ar fi neclar nu e de natură să încalce Legea fundamentală. În plus, argumentul invocat de APADOR-CH ar fi preluat din avizul Consiliului legislativ.
Întrucât Constituția spune că e obligatoriu să respectăm legile țării, se pare că numai noi și Consiliul legislativ mai credem că pentru a fi respectată o lege trebuie să fie în primul rând clară, ca să fie înțeleasă.
Analizând aspectele sesizate, precizăm că acestea reprezintă, mai degrabă, opţiunea legiuitorului în materia protecţiei avertizorilor în interes public, ceea ce ţine de oportunitatea reglementării, element de natură subiectivă, legiuitorul fiind în drept să stabilească condiţiile şi criteriile în acest sens.
În privinţa puterii legiuitoare, prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, iar competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale.
Alegerea celor mai potrivite abordări pentru a se ajunge la protecţia avertizorilor în interes public este o problemă exclusiv de oportunitate politică, iar Curtea Constituţională nu poate cenzura aspecte de oportunitate legislativă.”
În privința celui de-al doilea argument de neconstituționalitate pe care l-am semnalat AVP, acela că prin transpunerea Directivei noua lege diminuează standardul de protecție oferit avertizorilor, Avocatul Poporului susține că alegerea modului în care vor fi protejați avertizorii e o chestiune de „oportunitate politică” și nu e treaba CCR, ci a Curții de Justiție a Uniunii Europene, să tragă România de mânecă atunci când nu respectă directivele europene.
Asta deși tot în Constituție scrie că legislația europeană are prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.
În răspunsul transmis APADOR-CH, AVP încheie spunând că oricum CCR a fost sesizat deja cu privire la Legea avertizorului, iar termenul de discutare a acestei sesizări este 13 iulie, deci nu mai e nevoie să depună eforturi pentru asta. Sesizarea a fost depusă de USR.
Prin urmare, am aflat azi de la Avocatului Poporului, singura instituție „a poporului” (în afară de politicieni) abilitată să atace legi strâmbe la Curtea Constituțională, că Parlamentul are dreptul să facă legi, fie ele și neclare, iar noi trebuie să le respectăm, chiar dacă nu le înțelegem. Atacarea legilor la CCR devine, astfel, inutilă. Iar AVP a avut nevoie de 7 zile ca să ne scrie asta.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/07/blah-blah.jpg533800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-07-07 21:37:292022-07-07 21:37:29Un Parlament avem și trebuie să-l ascultăm orbește
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Noua lege a avertizorului de integritate, votată astăzi în Parlament, este neconstituțională întrucât ea diminuează nivelul actual de protecţie acordat persoanelor care fac avertizări publice, ignorând astfel directiva europeană în materie, pe care se presupune că ar transpune-o în legislația națională
APADOR-CH a cerut astăzi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională noua lege a avertizorului de integritate, proaspăt votată în Camera Deputaților și trimisă la promulgare. Noua lege are mai multe hibe, pe care APADOR-CH le-a semnalat în ultimul an și jumătate, de când proiectul se află în procedura de elaborare și adoptare, însă forma finală ieșită din Parlament are cel puțin două aspecte neconstituționale. Acestea se regăsesc în articolul 1, alineatele 4,6 și 7, și articolul 19, alineatele 1 și 2.
Cum poate ști avertizorul care sunt interesele esențiale de securitate ale statului?
Articolul 1 al noii legi îi interzice avertizorului de integritate să facă dezvăluiri publice despre încălcări ale legii în privința achizițiilor în domenii considerate de stat esențiale pentru securitatea națională. Încă de la avizarea proiectului, Consiliul Legislativ a precizat că este necesar ca art. 1 al. 4 să descrie în mod concret, explicit, clar și previzibil, care dezvăluiri ale încălcărilor de norme nu intră sub incidența legii avertizorilor. Textul legal nu stabileşte în mod clar şi previzibil graniţa dintre permis şi interzis în materia avertizărilor privind apărarea şi securitatea naţională, graniţă pe care avertizorul este obligat să o respecte, deşi nu o poate cunoaşte în mod cert.
Cum poate cunoaște o persoană (un avertizor) care sunt interesele pe care statul le consideră, la un moment dat, esențiale pentru securitatea națională și, în special, cele privind dotarea de război? Achiziționarea de fier vechi pe post de tehnică militară constituie sau nu, la un moment dat, o chestiune esențială pentru securitatea națională, care nu va putea fi dezvăluită de un avertizor? Se pare că da, potrivit actualului art. 1 al. 4 din lege.
Întrucât sunt lipsite de claritate și previzibilitate, textele art. 1 al. 4, 6 și 7 din lege încalcă art. 1 al. 5 din Constituție, deci sunt neconstituționale.
O înrăutățire a situației față de vechea lege – Avertizorul nu are voie să vorbească direct cu presa
Legea încă în vigoare, privind avertizările în interes public, Legea 571/2004, conţine o prevedere potrivit căreia o avertizare (dezvăluire) poate fi adresată direct presei, fără a mai fi necesar ca, în prealabil, avertizorul să fi sesizat alte autorităţi sau organisme. Legea veche acordă astfel avertizorului dreptul de a alege calea şi procedura prin care face avertizarea: ori foloseşte mai întâi calea sesizărilor ierarhice sau către diverse autorităţi, după care se adresează presei, ori se adresează direct presei, în paralel cu sesizarea altor autorități/organisme sau chiar fără a mai face, în prealabil, sesizări către alte organisme/autorităţi.
În articolul 19 din noua lege, pentru transpunerea directivei 2019/1937, se prevede că nu beneficiază de protecţia legală acordată avertizorilor orice persoană care se adresează direct presei cu o avertizare, ci doar cel care se adresează presei după ce a făcut o raportare internă sau cel care nu face în prealabil o raportare internă, dar are motive temeinice (pe care tot el trebuie să le dovedească) pentru care nu face raportarea internă, în sensul că raportarea internă ar fi fost inutilă, adică nu ar fi produs urmări (nu s-ar fi putut remedia încălcările de lege semnalate). Deci, acordarea sau nu a protecţiei prevăzute de lege pentru avertizorul care s-a adresat direct presei va depinde, în cele din urmă, în mod substanţial de o apreciere pur subiectivă a unei/unor persoane. Şi este foarte posibil ca motivele pe care avertizorul le-a apreciat ca fiind întemeiate pentru a se adresa direct presei să fie considerate ulterior, de alte persoane, cu drept de decizie, ca nefiind întemeiate.
Acest element subiectiv introdus, al existentei „motivelor intemeiate”, care este destul de instabil şi destul de greu de dovedit în practică, va descuraja pe avertizori să se adreseze direct presei, deoarece ei nu vor mai avea siguranţa (care există în prezent, în regimul Legii 571/2004) că în toate cazurile în care se vor adresa direct presei vor beneficia de protecţia acordată de lege.
Această prevedere face ca noua lege să ofere mai puțină protecție avertizorilor, în condițiile în care directiva europeană în materie dorește exact contrariul, adică să le ofere o protecție mai mare avertizorilor pentru a stimula avertizările. Articolul 25 al. 2 din directivă interzice ca, prin transpunerea sa în legislația internă a unui stat membru, să se diminueze nivelul de protecție acordat deja unui avertizor printr-o lege națională care există deja în respectivul stat membru. Din acest motiv, art. 19 este o prevedere neconstituțională, deoarece a fost adoptat cu încălcarea art. 25 al. 2 din directivă, ceea ce constituie și o încălcare a art. 148 al. 2 din Constituţie, care consacră prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne (prioritatea dreptului comunitar).
În plus, același articol 19, prin alineatul 2, contrazice primul alinat, spunând că totuși avertizorul nu poate să facă dezvăluiri publice decât la trei luni după ce a făcut o raportare prealabilă. Este evident că aceste contradicții dintre al. 1 şi 2 ale art. 19 duc la inaplicabilitatea textului legal: al. 1 prevede posibilitatea divulgării publice şi în anumite cazuri în care nu s-a făcut o raportare în prealabil, dar al. 2 nu mai permite acest lucru şi condiţionează strict divulgarea publică de efectuarea prealabilă a unei raportări şi de trecerea unui termen de 3 luni de la ea.
Directiva nu prevede niciun termen de aşteptare între data raportării şi data divulgării publice, nici de 3 luni, nici de 1 lună, nici de 1 zi, deci permite avertizorului să facă o divulgare publică de îndată ce a făcut raportarea. Însă legea de transpunere a directivei, prin sintagma menţionată mai sus, introduce un termen de 3 luni şi adaugă la directivă, în mod neconstituţional, o condiţie restrictivă suplimentară, neprevăzută în directivă, pentru efectuarea unei divulgări publice. Din cauza acestor contradicţii logice APADOR-CH consideră că articolul 19 este neconstituţional şi prin lipsa de claritate şi previzibilitate.
Pentru acest motive, APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind aspectele de neconstituționalitate din noua lege. Fiind o lege adoptată în procedura de urgență, sesizările de neconstituționalitate trebuie făcute în maximul două zile de la adoptarea legii, înainte de promulgare.
Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă
Proiectul este derulat de APADOR-CH în parteneriat cu ActiveWatch și beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/04/avertizor.jpeg489800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-06-29 14:14:312022-07-07 21:39:04APADOR-CH îi cere Avocatului Poporului să atace legea avertizorului la CCR
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Curtea Europeană spune că aplicarea regulii notificării prealabile pentru diverse forme de exprimare a opiniei – și nu doar la manifestările publice cu participare largă – restrânge libertatea de exprimare a cetățenilor – decizia CEDO în cazul Bumbeș vs.România
România a fost condamnată azi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru încălcarea Articolului 10 din Convenție (libertatea de exprimare) în lumina Articolului 11 (libertatea de întrunire), în cazul Bumbeș versus România.
Cazul a fost susținut la CEDO de avocata Diana Hatneanu, membru APADOR-CH.
Faptele – un protest spontan din 2013
Cazul se referă la amenda primită de Mihai Bumbeș, activist civic, membru fondator al Asociației Mișcarea Civică Miliția Spirituală, pentru un protest din august 2013. Împreună cu alte trei persoane, Bumbeș s-a legat cu cătușe de una dintre porțile de acces în curtea Guvernului, în semn de protest față de hotărârea executivului de a aproba exploatarea minieră de la Roșia Montană. Întregul protest a durat câteva minute, până când jandarmii au tăiat cătușele și i-au condus pe cei patru la secția de poliție, unde i-au amendat. Un video cu protestul poate fi văzut aici.
Mihai Bumbeș a argumentat atunci că Guvernul a câștigat alegerile promițând că nu va autoriza proiectul de la Roșia Montană, dar a făcut contrariul în ședința din 27 august 2013, fără o dezbatere publică prealabilă. Protestul celor patru a fost spontan, în aceeași zi în care aflaseră din presă de adoptarea proiectului de către Guvern – pe 28 august 2013.
Deși jandarmii care i-au ridicat de la poarta guvernului au aplicat procedurile prevăzute în Legea 60/1991 (privind adunările publice), acuzându-i pe cei patru că participă la un protest neautorizat, în procesul verbal încheiat la secția de poliție s-a consemnat că protestatarii au fost amendați cu 500 de lei pentru huliganism, conform Legii 61/1991 (privind tulburarea ordinii publice).
Ce a spus instanța națională – protestele spontane trebuie anunțate cu 3 zile înainte
În septembrie 2013, Mihai Bumbeș a contestat în instanță amenda. El a susținut, citând jurisprudența CEDO, că protestul spontan este protejat de dreptul la libertatea de întrunire și a subliniat că protestul său a fost pașnic.
Judecătoria sectorului 1 i-a respins contestația, argumentând că atâta vreme cât reclamantul și-a asumat participarea la un protest neanunțat cu 3 zile înainte, așa cum prevede Legea 60/1991, înseamnă că făcut o faptă antisocială, deci ar fi fost corect amendat conform Legii 61/1991. Instanța națională a apreciat astfel că protestele spontane nu fac excepție de la regula anunțării cu 3 zile înainte, prevăzută de lege, și nu a făcut vreo referire la încălcarea dreptului la liberă exprimare.
Mihai Bumbeș a făcut apel la această hotărâre, în noiembrie 2014, la Tribunalul București, apel care a fost respins.
Ce spune CEDO – aplicarea normelor nu trebuie să devină un scop în sine
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în hotărârea publicată astăzi, 3 mai 2022, că evenimentul din poarta guvernului a fost o formă de exprimare a nemulțumirii față de autorități, mai ales că a implicat doar patru persoane și a durat foarte puțin. În plus, întrucât a fost rezultatul unei decizii spontane și nu a avut o popularizare prealabilă, este greu de conceput că un astfel de eveniment ar fi putut genera prezența altor participanți sau adunarea unei mulțimi semnificative, care să justifice măsuri specifice din partea autorităților, și deci să necesite o notificare.
Curtea observă că, în ceea ce privește susținerea instanțelor naționale, de solicitare a unei notificări prealabile a evenimentului organizat de reclamant, aceasta nu a fost însoțită de nicio considerație aparentă a faptului dacă, având în vedere numărul de participanți, o astfel de o notificare ar fi servit scopul de a permite autorităților să ia măsurile necesare precum cele descrise, pentru a garanta buna desfășurare a evenimentului. Curtea observă, de asemenea, că aplicarea acestei reguli la diverse forme de exprimare – mai degrabă decât doar la adunări – ar crea o restrângere care este incompatibilă cu libera comunicare a ideilor și ar putea submina libertatea de exprimare.”
CEDO a constatat că instanțele interne nu au căutat să găsească acest echilibru între cerințele Articolului 11 și respectarea dreptului la exprimare, ci s-au concentrat doar pe lipsa notificării prevăzută de lege fără să examineze perturbarea reală pe care a provocat-o reclamantul cu protestul său. Prin urmare, nu au echilibrat dreptul la liberă exprimare cu necesitatea menţinerii ordinii publice. În mod efectiv, doar aplicarea normelor care reglementează adunările publice a fost un scop în sine în acest caz.
Acțiunile autorităților nu au luat în considerare accentul pus în mod repetat de CEDO pe faptul că aplicarea normelor care reglementează întrunirile publice nu trebuie să devină un scop în sine” – se mai spune în hotărârea CEDO
Curtea consideră că libertatea de exprimare și libertatea de întrunire pașnică sunt strâns legate în acest caz și a stabilit că acțiunile reclamantului și ale colegilor săi protestatari au fost de a atrage atenția publicului și a funcționarilor asupra proiectului minier Roșia Montană, un subiect de interes general.
CEDO a reiterat că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, care cuprinde nu numai ideile exprimate, ci și modul în care acestea sunt exprimate, și că uneori acest mod de exprimare poate fi mai neobișnuit, tocmai pentru a atrage atenția.
În sfârșit, Curtea a constatat că amenda aplicată protestatarilor, deși nu a fost mare, a avut un efect de descurajare asupra discursului public.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a decis că ingerința în dreptul reclamantului la libera exprimare nu a fost „necesară într-o societate democratică”, conducând la o încălcare a Articolului 10 interpretat în lumina Articolului 11.
Cazul a fost susținut la CEDO de avocata Diana Hatneanu, membru APADOR-CH.
Diana Hatneanu – Faptul că te aduni cu doi prieteni și te duci în față la Guvern cu o pancartă – nu e adunare publică
Avocata Diana Hatneanu consideră că hotărârea CEDO clarifică distincția dintre exprimarea unor opinii în chestiuni de interes public și ce înseamnă o adunare publică, manifestare care are nevoie de notificare prealabilă conform legii. Notificarea se justifică administrativ numai când e vorba de adunări adevărate, care pot, de exemplu, să afecteze traficul.
Faptul că te aduni cu doi prieteni și te duci în față la Guvern cu o pancartă – nu e adunare publică. Atunci când există două-trei persoane care își exprimă opinia într-o chestiune de interes public, cu greu se poate vorbi de o adunare publică și atunci sancționarea lor, că nu a existat o notificare prealabilă a protestului, nu are justificare și nu poate fi un scop în sine. În cazul adunărilor publice, manifestațiilor mai largi, notificarea are scop administrativ – să permită autorităților să ia măsurile necesare pentru ca ordinea publică să nu fie deranjată, de exemplu traficul. În cazul unei forme de manifestare în care câteva persoane, în mod pașnic, și-au exprimat opinia, nu lipsa notificării trebuie să fie justificarea, iar o eventuală sancționare, chiar și cu amendă mică, are rolul de a descuraja participarea la viața cetății și trebuie luată numai în caz excepțional și bine justificată. În niciun caz lipsa notificării prealabile nu o transformă într-o activitate ilegală. Ca urmare, autoritățile naționale, poliția, jandarmeria dar și instanțele trebuie să aplice sau să mențină sancțiuni numai dacă există motive serioase cu privire la ordinea publică sau drepturile altor persoane, care depășesc ca importanță exercitarea dreptului la liberă exprimare. Dacă guvernul apreciază că pentru a respecta această hotărâre a CEDO se impune o clarificare a Legii adunărilor publice, rămâne să vedem.
Mihai Bumbeș – Orice cetățean care va merge în instanță poate invoca această decizie istorică
Mihai Bumbeș spune că este satisfăcut de hotărârea CEDO, pe care o consideră una istorică pentru mișcarea civică românească și nu numai:
Mi se pare o mare victorie pentru orice cetățean care vrea să manifesteze într-un fel sau altul în spațiul public. Pe de altă parte sper ca această decizie să conducă la modificarea Legii adunărilor publice și, mai practic, îmi doresc ca notificarea adunărilor publice să devină o excepție și nu o regulă cum e acum. În al doilea rând mi-aș dori să nu se mai suspende o manifestație pentru că un cetățean-doi-trei din grup sunt recalcitranți sau disturbă ordinea publică, ci să fie extrași aceștia din grup și nu suspendată adunarea. Consider că aceste amendamente ar trebui făcute imediat la Legea 61/1991. Chiar dacă în decizia CEDO nu e explicit Articolul 11, ci doar Articolul 10, cumva e destul de clar cum a gândit CEDO. Orice cetățean care va merge în instanță poate invoca această decizie istorică.”
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/05/protest-bumbes.jpg441800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-05-03 14:44:242022-05-03 14:44:24România, condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare manifestată prin protest în poarta Guvernului
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Curtea Constituțională a spus încă din 2015 că SRI, STS și alte instituții din domeniul apărării, informațiilor sau aplicării legii nu pot fi implicate în securizarea rețelelor cibernetice naționale; APADOR-CH cere ca prin actul de înființare a Cloud-ului Guvernamental să fie înființată și o entitate civilă nouă care să-l gestioneze, constituțional
Ordonanța de urgență prin care Guvernul dorește să cheltuiască banii de la PNRR, pentru viitorul Cloud Guvernamental, a stârnit mai multe reacții negative chiar de la instituții publice care ar trebui să îmbrățișeze ideea. Conform informațiilor din presă, mai multe instituții importante din România (Evidența Persoanelor, Pașapoartele, Permise și Înmatriculări, Poliția de Frontieră, Poliția Română, Imigrările, Registrul Comerțului, Curtea Constituțională, DNA, DIICOT) ar fi reticente să pună în viitorul Cloud Guvernamental datele cu care lucrează. Explicațiile vehiculate țin de implicarea SRI și STS în gestionarea acestui cloud, două instituții militarizate și cu activitate secretizată, împreună cu care Guvernul dorește să facă Cloud-ul, conform proiectului de Ordonanță de Urgență.
Deoarece respectiva ordonanță încă se află în dezbatere publică, APADOR-CH solicită Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca inițiator al proiectului de act normativ privind cloud-ul guvernamental, ca asigurarea securității cibernetice pentru viitorul Cloud guvernamental (care este o infrastructură critică) să nu se facă nici de SRI, nici de STS, ci de către oentitate civilă, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic și care nu desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării, precum și nici nu reprezintă o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii.
Curtea Constituțională a României (CCR) a precizat încă de acum 7 ani, prin decizia nr. 17/2015, că respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, dreptul la inviolabilitatea secretului corespondenţei, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal sunt valori fundamentale care trebuie să reprezinte principii directoare ale politicii de securitate cibernetică la nivel naţional.
În acest sens, CCR a apreciat că
pentru asigurarea unui climat de ordine, guvernat de principiile unui stat de drept, democratic, înfiinţarea sau identificarea unui organism responsabil cu coordonarea problemelor de securitate a sistemelor şi reţelelor cibernetice, precum şi a informaţiei, care să constituie punctul de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate [aşa cum prevede art. 10 alin. (4) din lege], inclusiv al cooperării transfrontaliere la nivelul Uniunii Europene, trebuie să vizeze un organism civil, care să funcţioneze integral pe baza controlului democratic, iar nu o autoritate care desfăşoară activităţi în domeniul informaţiilor, al aplicării legii sau al apărării ori care să reprezinte o structură a vreunui organism care activează în aceste domenii”. (par. 48 din decizia nr. 17/2015 a CCR)
În raport de decizia nr. 17/2015 a CCR, este evident că nici SRI și nici STS, precum și entitățile înființate în cadrul acestor structuri (de exemplu, Centrului Național Cyberint al SRI), nu îndeplinesc condițiile stabilite de CCR, și anume ca organismul care se va ocupa de securtiatea cibernetică a sistemului cloud să fie unul civil și fără legătură cu domeniul informațiilor, al aplicării legii sau al apărării.
Este de menționat că Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) nu poate fi desemnat pentru a asigura securitatea cibernetică a viitorului Cloud guvernamental, întrucât, potrivit legii sale de organizare (OUG nr. 104/2021) este un organism cu rol de supraveghere și control, astfel că nu poate exercita și o activitate nemijlocită de protejare a cloud-ului, activitate pe care tot el ar trebui să o controleze ulterior (ar fi un conflict de interese, executantul și controlorul fiind aceeași persoană).
Având în vedere că entitea civilă care trebuie să asigure securitatea cibernetică pentru viitorul Cloud guvernamental nu există încă, APADOR-CH solicită înființarea unei astfel de entități civile chiar prin actul normativ care reglementează Cloud-ul guvernamental sau printr-un act normativ distinct, care însă să intre în vigoare odată cu reglementarea privind Cloud-ul guvernamental.
UPDATE 20 iunie 2022 – În lunile scurse de la transmiterea acestui punct de vedere către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, proiectul nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar conține și alte potențiale încălcări ale drepturilor omului, după cum reiese din draftul publicat pe site-ul ministerului, în ziua dezbaterii publice programate pentru ora 16.00. APADOR-CH a semnat această poziție comună de protest la adresa proiectului, alături de mai multe organizații neguvernamentale.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/04/cloud-guvernamental.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-04-26 19:26:432022-06-20 10:07:03Guvernul vrea să ne bage într-un Nor neconstituțional
Over the past few years, governments, media and citizens have become increasingly alarmed about the backsliding of fundamental European values. This has led to a series of policy measures designed to halt and reverse the trend. In 2020, the European Commission adopted a new annual rule of law review cycle – and in a separate process, structural funds have been withheld as a result of its negative rule of law assessments.
With the rule of law becoming an issue of sanctions and hard political controversy, the situation of the rule of law in EU member states should be correctly and exhaustively understood. A missing piece in this puzzle of rule of law shortcomings is the non-implementation of judgments of two key European courts: the European Court of Human Rights and the Court of Justice of the European Union.
The non-implementation of judgments of the European Courts has become a systemic problem. 37,5% of the leading judgments of the European Court of Human Rights relating to EU states from the last ten years have not been implemented. Each of these judgments represents a significant or structural problem, often with direct consequences for many citizens. And yet, authorities have not implemented them.
At the same time, the Court of Justice of the European Union (CJEU) is facing increasing contestation. Non-implementation of CJEU judgments is a recurring phenomenon with the EU Member States ignoring CJEU’s judgements since its inception. Yet, the resistance against the Luxembourg-based court has increased in recent years, with courts and governments in EU Member States openly challenging the top body of the EU’s judiciary.
The EU’s response to the rise of democratic and rule of law backsliding is at an important stage of development. This is a key time to ensure that it is as effective as possible. We hope that this report will help put the implementation of European Courts’ judgments firmly inside the EU’s rule of law agenda, to be seen as an essential requirement of all European states.
The ECtHR implementation record in Romania is among the poorest in the European Union. The statistics set out below indicate an extremely high number of leading judgments pending, as well as a high percentage of leading judgments which are waiting to be implemented. These have been pending implementation for a significant amount of time.
106 Leading judgments pending implementation
As of January 2022, there are 106 leading judgments pending implementation in Romania. This is the highest number of pending leading judgments of any country in the European Union. Just since the beginning of 2020, the ECtHR has delivered 36 new leading judgments in respect of Romania. Recent judgments include those concerning the failure of authorities to carry out an effective investigation into ill-treatment by a third party (Toma v. Romania), the failure to protect the life of a victim of a subway station accident (Nedelcu v. Romania), and unlawful psychiatric confinement as a security measure (R.D. and I.M.D. v. Romania).
The implementation of these cases needs to be effectively addressed through the taking of individual and general measures.
4 years, 2 months – Average time that leading judgments have been pending
Of the leading judgments handed down by the ECtHR against Romania over the past ten years, 57% await full implementation. Only five leading judgments have been implemented by authorities since the beginning of 2020.
While the data shows that there is significant room for improvement, there are also some positive examples of ECtHR judgment implementation where reforms have been initiated or are underway. However, significant efforts are required further to improve ECtHR compliance and its overall implementation record.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/04/hotarari-cedo-neimplementate.jpg1267991Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-04-19 15:49:302022-04-20 21:40:36Justice Delayed and Justice Denied: Non-Implementation of European Courts’ Judgments and the Rule of Law
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Au trecut fix doi ani de la sesizările APADOR-CH, făcute către Parlament și AVP, pentru introducerea în Legea poliției a unei durate maxime a măsurii conducerii unei persoane la sediul poliţiei (măsură privativă de libertate similară, în esență, cu reținerea)
Parlamentul a îndreptat, în sfârșit, lacuna din Legea poliției, care permitea ca durata conducerii la sediul poliției să fie nedeterminată și, prin aceasta, imprevizibilă. Conform proiectului de lege votat la 5 aprilie 2022 de Camera Deputaților, cameră decizională, poliția nu va mai putea ține o persoană la secție pentru identificare și verificări mai mult de 8-12 ore. Această modificare a fost făcută ca urmare a sesizărilor făcute în martie 2020 de APADOR-CH, atât către parlamentari, dar și către Avocatul Poporului.
Cum a fost legiferată privarea de libertate pe perioadă nedeterminată
Precedenta modificare a Legii nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, din ianuarie 2020, aducea noutăți în privința conducerii administrative la sediul poliţiei: procedura conducerii, drepturile persoanei conduse, căile de atac împotriva măsurii etc. Din păcate, legea nu mai prevedea și durata maximă a acestor proceduri administrative, care în vechea variantă a legii, era de 24 de ore.
APADOR-CH a purtat atunci o corespondență cu MAI, din care a rezultat că proiectul plecase din minister cu prevederea ca durata acelei măsuri să fie de maximum 8-12 ore, adoptată ca atare și de Senat, dar la Camera Deputaților fusese scos termenul și înlocuit cu „de îndată”, o sintagmă vagă care putea da naștere la interpretări și deci abuzuri la adresa celui privat de libertate, așa cum spune și CEDO.
Avocatul Poporului dă curs cererii APADOR-CH și atacă legea la CCR
APADOR-CH a semnalat parlamentarilor această scăpare – ei ar fi putut să-și îndrepte greșeala printr-o nouă inițiativă legislativă – dar, pe lângă acest demers, a sesizat și Avocatul Poporului, cerându-i să atace legea la CCR, pe motiv că o măsură privativă de libertate este reglementată evaziv și imprevizibil, întrucât lipsește din lege durata maximă a privării de libertate.
În aprilie 2020, AVP ne-a anunțat că a dat curs solicitării noastre și a sesizat CCR.
Conform fișei care arată traseul legislativ al proiectului în Parlament, abia în septembrie 2021 Senatul a adoptat din nou modificarea Legii poliției, reintroducând durata maximă de 8-12 ore pentru măsura conducereii la sediul poliției. La aceeași dată, proiectul și-a început așteptarea și în Camera Deputaților.
După obținerea avizelor favorabile de la toate comisiile, și o serie de amendamente care ar fi scurtat perioada la 3-4 ore în loc de 8-12 ore, proiectul a fost adoptat și de Camera Deputaților, la 5 aprilie 2022, după doi ani de așteptare.
Conform datelor existente pe site-ul Camerei Deputaților, proiectul a fost adoptat în forma trecută de Senat, amendamentele de scurtare a perioadei, formulate în Comisia de apărare, fiind respinse.
Așadar, după doi ani de așteptare, lacuna legislativă sesizată de APADOR-CH în martie 2020 a fost reparată de Parlament.
Și prin adoptarea acestei legii, care urmează să fie promulgată de președinte, ramâne valabilă regula că, în cazul unei persoane conduse la sediul poliției, trebuie efectuate, de îndată: a) identificarea persoanei; b) verificarea situației de fapt; c) luarea măsurilor legale, după care persoanei trebuie să i se permită să părăsească sediul poliției, de îndată ce identificarea, verificarea situației si luarea măsurilor s-au finalizat.
Cu titlu de exceptie (nu ca regulă), în cazul în care verificarea situației de fapt și luarea măsurilor legale nu pot fi finalizate de îndată, durata lor poate fi prelungită fără a depăși un termen de 8 ore de la momentul inițierii deplasării la sediul poliției.
De asemenea, tot cu titlu de exceptie, dacă identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în maximum 8 ore de la inițierea deplasării la sediul poliției, durata măsurii conducerii se poate prelungi pâna la maximum 12 ore, în vederea finalizării activităților de identificare, verificare a situației de fapt și de luare a măsurilor legale.
Dacă cele treei categorii de activități (identificare, verificare, luare de măsuri) nu pot fi finalizate față de o persoană în maximum 12 ore de la momentul inițierii deplasării la sediul poliției, persoanei va trebui să i se permita să părăsească sediul poliției unde a fost condusă. În caz contrar, persoana va fi victima infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 Cod penal). De asemenea, va fi victimă a acestei infracțiuni orice persoană care este condusă la sediul poliției și care este ținută mai mult decât timpul necesar pentru finalizarea celor 3 activități (identificare, verificare situație de fapt, luare de măsuri legale), chiar dacă, în această situație, termenele de 8 sau 12 ore nu au expirat.
Alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la sediul poliției se realizează de îndată, fără a depăși un termen de 8 ore de la momentul inițierii deplasării.”
Dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin.(4’), cu următorul cuprins:
1 ^„(4 ) În situația în care identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în termenul prevăzut la alin.(4), acest termen se prelungește cu perioada necesară stabilirii identității, verificării situației de fapt și, după caz, luării măsurilor legale, fără a depăși un termen de 12 ore de la momentul inițierii deplasării.”
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/04/politist-amenda-e1585905170374.jpg565800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-04-06 18:04:222022-04-06 18:04:22Cât durează să îndrepți o lacună legislativă
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În urma informațiilor publicate în această dimineață de jurnalista Emilia Șercan, privind posibile încercări de intimidare și compromitere a acesteia, de către organe ale statului, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) cere Direcției Control Intern din cadrul Ministerului Afacerilor Interne să ancheteze cu celeritate acuzațiile formulate de jurnalistă și să informeze opinia publică privind rezultatele acestei anchete.
Asociația consideră că sunt deosebit de grave aceste acuzații, la adresa autorităților statului – de intimidare a unei jurnaliste de investigație care a dezvăluit posibile încălcări de lege comise de prim-ministrul în funcție. Prin urmare este nevoie de o anchetă efectivă și de o informare a publicului privind rezultatele și măsurile luate, pentru a nu lăsa să planeze asupra organelor de anchetă ale statului, acuzații care ar putea dăuna încrederii populației în acestea.
Iar cel mai mare interes pentru efectuarea unei anchete rapide, corecte și eficiente ar trebui să-l manifeste chiar prim-ministrul în funcție, vizat de dezvăluirile jurnalistei.
Georgiana Gheorghe,
Director executiv APADOR-CH
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/06_text-page-001.jpg29732974Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-04-04 14:24:562022-04-04 14:24:56E nevoie de o anchetă rapidă și transparentă în cazul acuzațiilor privind intimidarea jurnalistei Emilia Șercan
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Sub pretextul reglementării încă unei situații excepționale, un proiect de lege dat „pe surse” în spațiul public conține elemente periculoase și neconstituționale care anulează democrația și deschide ușa dictaturii militare; Constituția României are deja suficiente prevederi clare pentru situații de război
Un proiect de lege care pretinde modificarea unor acte normative din domeniul securității naționale circulă neoficial în spațiul public de mai multe zile. Neoficial întrucât el nu apare pe vreunul din site-urile autorităților (în dezbatere publică), însă a fost recunoscut de Ministerul Apărării Naționale, care spune că nu ar mai fi de actualitate. După o rețetă deja verificată – lansezi un „proiect” ca să testezi opinia publică și dacă nu țipă nimeni îl faci lege – proiectul care aparent n-ar mai fi de actualitate a inflamat publicul pe motiv că ar chema la arme, în caz de război, toți bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani.
Un aspect foarte grav din proiect este faptul că inventează o nouă stare excepțională – situația de criză în domeniul securității și apărării naționale – stare care ar putea fi declarată fără avizul Parlamentului, doar de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și care astfel ar putea parafa intrarea țării într-un eventual război.
Câte stări excepționale avem și de ce ne mai trebuie una?
Mai exact, în proiect se prevede modificarea Legii 45/1994, a apărării naționale, cu un articol 8/1 care definește „situația de criză” prin existența sau riscul unor perturbări a condițiilor normale de desfășurare a vieții sociale în urma unor incidente, naționale sau internaționale, sau din cauza unor vulnerabilități sau amenințări. Definiția acestei noi stări este de altfel destul de generală, încât include și perturbarea sau amenințarea stabilității politice, ceea ce poate însemna orice, pe cale de interpretare.
Noua găselniță a MApN – situatia de criză – pare a fi inclusă în definițiile celorlalte stări excepționale, prevăzute deja de legislația țării. Avem starea de asediu, de urgență, de mobilizare și de război, prevăzute în Constituție (la articolul 63 al. 1), plus starea de alertă în care am fost până mai ieri, prevăzută în Legea 55/2020. Se pune întrebarea firească de ce mai era nevoie de încă o stare excepțională, a cărei definiție conține suprapuneri cu stările deja legiferate și are mare potențial de abuz, prin aceea că scoate Parlamentul din circuitul de avizare?
De exemplu, definițiile celorlalte stări excepționale prevăzute de OUG 1/1999 sunt suficient de acoperitoare și în caz de pregătire pentru război:
Starea de asediu se instituie „pentru adaptarea capacităţii de apărare a ţării la pericole grave, actuale sau iminente, care ameninţă suveranitatea, independenţa, unitatea ori integritatea teritorială a statului.”
Starea de urgență se instituie și în cazul „existenţei unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale.”
De asemenea, mai există, conform Legii 355/2009, starea de mobilizare, care reprezintă totalitatea măsurilor extraordinare ce se pot institui, în principal, în domeniile politic, economic, social, administrativ, diplomatic, juridic şi militar, planificate şi pregătite pe timp de pace, precum şi a acţiunilor desfăşurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariţia sau iminenţa unei ameninţări grave care poate afecta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională.
Toate aceste stări excepționale deja reglementate trebuie încuviințate sau declarate de Parlament, în timp ce noua situație excepțională nu mai presupune vreun rol al Parlamentului, ea putând fi declarată de către CSAT (autoritate administrativă din cadrul puterii executive), la propunerea ministrului apărării și cu avizul premierului.
APADOR-CH consideră că trebuie eliminat articolul 8/1 din proiectul de modificare a legii apărării naționale sau definirea „stării de criză” trebuie să fie clară, precisă, distinctă de celelalte stări excepționale deja legiferate de Constituție, și să permită desfășurarea normală a vieții politice într-o societate democratică. Posibilitatea ca armata să intervină atunci când este în pericol „stabilitatea politică” ține de regimurile totalitare, nu de cele democratice. În plus, dacă se dorește menținerea art. 8/1, el trebuie să prevadă, cel putin, ca declararea „situației de criză” să fie încuviințată în prealabil de Parlament. Este neconstituțională o reglementare care exclude Parlamentul din procedura declarării/instituirii unei situații excepționale.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/03/razboi-si-pace.jpg373500Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-03-09 15:35:572022-04-18 12:59:54Cine vrea să ne bage în război fără încuviințarea Parlamentului?
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Comisiile juridică și de apărare din Camera Deputaților îi îndeamnă pe deputați să voteze Proiectul de lege privind căutarea persoanelor dispărute, care are cel puțin un articol neconstituțional; APADOR-CH cere Senatului să îndrepte această greșeală
Proiectul legii privind căutarea persoanelor dispărute a intrat în linie dreaptă, în procesul de adoptare, urmând să fie pus pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, după ce a primit avize favorabile de la toate comisiile. Ultima avizare favorabilă a venit de la comisiile juridică și de apărare, care au adoptat la 15 februarie un raport comun în acest sens.
Concret, raportul celor două comisii acceptă o prevedere din proiectul de lege (art. 33 al. 2) potrivit căreia percheziţionarea domiciliului unei persoane se poate face şi fără autorizaţia judecătorului, fiind suficient acordul persoanei din locuinţa percheziţionată.
APADOR-CH a atras atenția deja, prin recomandările transmise în luna decembrie 2021, că acest articol este neconstituțional, dacă va fi adoptat în forma propusă în proiect. Constatăm, din raportul comun al celor două comisii, că articolul a rămas nemodificat, deci este foarte probabil că deputații vor vota legea ca atare.
De ce este neconstituțională percheziția fără autorizația judecătorului
Potrivit definiţiei percheziţiei domiciliare din Codul de procedură penală (art. 157, art. 158 al. 3, art. 159 al. 8, 12, 14 lit. c din Codul de procedură penală, care reprezintă „dreptul comun” în materie de percheziţie domiciliară), activitatea de căutare a unei persoane într-o locuinţă („verificarea prezenței fizice în acel spațiu a persoanei căutate”), constituie percheziţie domiciliară.
Constituția României prevede la articolul 27 că pentru efectuarea unei percheziţii domiciliare nu este suficient acordul deţinătorului locuinţei, ci este obligatorie existenţa unei autorizaţii emise de judecător. De asemenea, percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante, prevedere constituţională care nu se reflectă, deşi trebuia, în conţinutul art. 33 al. 2 din proiect. Concret trebuia prevăzut în articolul din proiect un interval orar în care se puteau face, de regulă, „verificările” în locuința unei persoane.
Desigur, în situația de excepție în care este necesară înlăturarea unei primejdii privind viața sau integritatea corporală a unei/unor persoane din acel spațiu, pătrunderea în spațiul respectiv se va face nu în condițiile art. 33 al. 2 din proiect – care ridică problemele de constituţionalitate menţionate mai sus -, ci ale art. 33 al. 3 din proiect, adică la orice oră și fără autorizare de la judecător (teză conformă cu art. 27 al. 2 lit. b) din Constituție).
Cu alte cuvinte, deputaților li se cere să ignore Constituția și să transforme excepțiile în normă, legiferând perchezițiile domiciliare la orice oră și fără mandat judecătoresc, indiferent de situație.
În cazul, cel mai probabil, în care proiectul de lege va fi adoptat în această formă la Camera Deputaţilor, APADOR-CH solicită Comisiei juridice din Senat (camera decizională) să remedieze aceste deficienţe, având în vedere şi recomandările scrise trimise de APADOR-CH celor două Camere ale Parlamentului.
https://apador.org/wp-content/uploads/2022/02/perchezitie-domiciliara.jpg422750Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-02-23 18:06:522022-02-23 18:06:52Căutarea persoanelor dispărute s-ar putea face, neconstituțional, prin percheziții domiciliare la orice oră și fără mandat de la judecător
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH îi cere premierului să afle care dintre funcționarii Guvernului a omis să ceară avizul Consiliului Legislativ, pentru OUG nr. 192/2020, și să dispună sancționarea acestora sau sesizarea organelor de urmărire penală
Într-o societate sănătoasă și un stat de drept funcțional, constatarea, de către cea mai înaltă instanță, că o lege a fost făcută neglijent, prin nerespectarea pașilor legali, și că este deci neconstituțională, ar fi automat urmată de o anchetă publică, pentru aflarea și sancționarea vinovatului. În România, însă, vedem cum încă un act normativ, care reglementa măsuri de combatere a pandemiei, este anulat de Curtea Constituțională, fără ca nimeni să fie tras la răspundere pentru că nu și-a făcut treaba cum trebuie. În schimb, mii de cetățeni, sancționați în baza acestor legi prost croite, trag ponoasele și de pe urma acestei „greșeli”, care a produs efecte timp de mai bine de un an.
APADOR-CH consideră că, din comunicatul Curţii Constituţionale de ieri, 15 februarie 2022, potrivit căruia OUG nr. 192/2020 a fost declarată neconstituţională pentru că a fost adoptată fără a se fi solicitat în prealabil avizul Consiliului Legislativ, rezultă indicii că anumiţi funcţionari publici şi-au încălcat obligaţiile legale (pentru respectarea cărora sunt plătiţi din bani publici) privind procedura de adoptare a actelor normative.
Aceste obligații sunt prevăzute clar în art. 24 din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, regulament aprobat prin HG 561/2009, cu modificările ulterioare. Acest articol spune că:
(1) Pentru proiectele de acte normative primite la Secretariatul General al Guvernului… acesta solicită de îndată avizul Consiliului Legislativ, ce urmează să fie emis potrivit legii, în termenul solicitat de Guvern, care nu poate fi mai mic de:
a) 24 de ore pentru proiectele de ordonanţe de urgenţă (…);
(2) Proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ se supun spre adoptare Guvernului numai cu avizul Consiliului Legislativ.”
Constatăm, deci, că din cauza acestor încălcări ale obligaţiilor de serviciu, privind solicitarea avizului Consiliului Legislativ (încălcări comise de persoane care răspund de parcursul proiectelor de acte normative, adică de persoane care vin la serviciu şi primesc salarii pentru astfel de activităţi), s-a ajuns la anularea OUG nr. 192/2020, un act normativ important (care reglementa măsuri de combatere a pandemiei şi alte măsuri specifice acestei situaţii), anulare care a creat în societate o stare de confuzie vecină cu haosul şi a adâncit neîncrederea cetăţenilor în autorităţi şi în legalitatea și seriozitatea măsurilor dispuse de autorităţi.
Chiar dacă, la această dată, există din ce în ce mai multe obiecţii cu privire la obligaţia purtării măştii în public, unele poate întemeiate (în anumite circumstanţe), era necesar ca la data reglementării posibilităţii instituirii acestei obligaţii, respectiv în anul 2020, actul normativ (OUG nr. 192/2020) să îndeplinească toate condiţiile legale şi constituţionale, inclusiv cele procedurale, pentru adoptare. Mai ales că paşii şi condiţiile procedurale sunt clar şi detaliat descrise într-un act normativ (HG nr. 561/2009).
În aceste condiţii, APADOR-CH îi solicită prim-ministrului să dispună efectuarea unei verificări, prin Corpul de control, la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG), pentru a stabili persoanele responsabile cu respectarea procedurii de adoptare a OUG nr. 192/2020, a motivelor pentru care aceste persoane din cadrul SGG nu au respectat procedura prevăzută în Regulamentul aprobat prin HG nr. 561/2009 şi să dispună măsurile legale de sancţionare şi, eventual, de sesizare a organelor de urmărire penală. Mai ales că nu este vorba despre o problemă controversată, care a dus la declararea ca neconstituţională a ordonanţei de urgenţă, ci de încălcarea unei obligaţii simple, elementare, în legătură cu respectarea căreia nu poate exista nicio controversă.
Este nevoie de luarea unor măsuri severe şi eficiente pentru ca asemenea „accidente” de pe parcursul adoptării unor acte normative, de deosebită importanţă, aşa cum sunt ordonanţele de urgenţă, să nu se mai repete. Altfel, se va ajunge la o degringoladă generală, în care nimeni nu va mai respecta nicio lege, pe motiv că oricum, ea va pica la Curtea Constituţională, fiind prost făcută. Or, statul de drept are ca pilon principal respectarea legii, ceea ce presupune şi asigurarea unei minime calităţi a legii care trebuie respectată.
APADOR-CH solicită ca verificările să fie efectuate în cel mai scut timp posibil, iar rezultatul acestor verificări să fie adus la cunoştinţa opiniei publice.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/03/carantina-AP.jpeg533800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2022-02-16 18:18:052023-01-10 14:51:53Pe cine, din Guvern, tragem la răspundere pentru neconstituționalitatea măștii?