Penitenciare – Pagina 6

Monitorizarea conditiilor de detentie in penitenciare

Raport asupra vizitei la Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti

28/06/2013/în Penitenciare /de Rasista

La data de 28 iulie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti.

Vizita anterioară a avut loc în iunie 2009 şi situaţia din prezent diferă de cea de atunci în primul rând prin faptul că a fost finalizat şi dat în folosinţă în luna ianuarie a.c. un nou corp de clădire destinată deţinerii ceea ce a crescut considerabil suprafaţa de detenţie şi a rezolvat problema supraaglomerării în PMT Tichileşti.

Date generale

PMT Tichileşti are destinate pentru deţinere două corpuri de clădire, unul mai vechi şi cel nou dat spre utilizare în luna ianuarie a acestui an, spaţiul de detenţie fiind suficient în comparaţie cu capacitatea de cazare (391 locuri). De la vizita anterioară, o schimbare majoră a fost şi demolarea altui corp de clădire care era foarte vechi şi nu îndeplinea condiţiile necesare deţinerii de minori şi tineri, acţiune care a lăsat mult spaţiu liber în curtea penitenciarului, reamenajat în prezent ca spaţiu verde.

Penitenciarul are prevăzute secţii pentru toate regimurile de detenţie, inclusiv arest preventiv şi secţia de maximă siguranţă (doar pentru tineri) şi o secţie exterioară pentru regimul deschis. La momentul vizitei în secţia cu regim semi-deschis majoritatea deţinuţilor şi-au exprimat nemulţumirea faţă de nerespectarea condiţiilor legale de detenţie şi anume faptul că uşile camerelor nu rămân deschise pe tot timpul zilei, fiind închise atunci când ies la curţile de plimbare. Această problemă a fost semnalată de reprezentanţii APADOR-CH şi la anterioara vizită din 2009 când conducerea penitenciarului motiva această practică prin dorinţa de a evita evenimente cum ar fi furturile sau conflictele între deținuți. Şi atunci ca şi acum, asociaţia recomandă să fie gasită cât mai repede o soluţie pentru ca deţinuţii de la regimul semi-deschis să poată circula liber în secţie pe toată durata zilei, conform prevederilor din Legea 275/2006.

Efective deţinuţi

La momentul vizitei erau deţinuţi în PMT Tichileşti 289 de minori şi tineri, exclusiv de sex masculin, dintre care 45 de minori, 18 persoane peste 21 de ani aflaţi încă la Tichileşti pentru a termina formele de educaţie pentru care au fost înscrişi şi restul tineri, cu vârste între 18 şi 21 de ani. Efectivele erau împărţite pe regimuri de detenţie după cum urmează: 20 în arest preventiv, 10 la carantină, 41 în regim deschis (toţi cazaţi la gospodăria agro-zootehnică ), 151 în regim semi-deschis, 47 în regim închis şi 20 în regim de maximă siguranţă.

Personalul care asigură paza deţinuţilor numără 132 agenţi. Pe lângă aceștia mai sunt şase cadre medicale şi şapte ofiteri (cinci educatori, un psiholog, un preot ortodox) la serviciul socio-cultural şi patru persoane care asigurau curăţenia. Prin urmare fiecărui agent de pază îi revin puţin peste doi deţinuţi ceea ce reprezintă o proporţie foarte bună potrivit standardelor internaţionale (patru, maximum cinci deţinuţi per agent).

Spaţiul destinat deţinerii este de 1682 mp, dintre care 180 mp la gospodăria agro-zootehnică. Capacitatea legală a penitenciarului este de 391 locuri, iar numărul de paturi instalate era, la data vizitei, de 480. Acest spa ţ iu destinat deţinerii raportat la numărul de 289 deţinuţi în penitenciar respectă şi chiar depăşeşte standardul de 4 mp recomandat de CPT fapt care este lăudabil şi un exemplu de urmat în cadrul sistemului penitenciar românesc. În cazul în care toate cele 480 de paturi ar fi ocupate, spaţiul destinat fiecărui minor/tânăr ar scădea puţin sub 4 mp, însă conducerea penitenciarului a spus că PMT Tichileşti nu a fost niciodată ocupat la capacitatea sa maximă de când noul corp de clădire a fost dat în folosinţă.

Şcoala, formarea profesională

În clădirea nouă, la etajul 2, este organizată o şcoală specială cu clasele 1-8, iar pentru ciclul liceal penitenciarul colaborează cu un liceu din comunitate şi organizează cursuri fără frecvenţă pentru clasele 9-13, inclusiv cu profesori de la acelaşi liceu. Pentru anul şcolar care tocmai se încheiase fuseseră înscrişi în ciclul gimnazial 162 de elevi, iar la liceu 82 de elevi şi toţi promovaseră. Cadrele didactice, angajate în cadrul şcolii speciale de către inspectoratul judeţean şi care au lucrat cu copiii sunt în număr de 13 şi încă 2 profesori auxiliari (pentru clasele de liceu). Începând cu acest an PMT Tichileşti intenţionează să înceapă şi cursuri în cadrul şcolii « a doua şansă » pentru că, aşa cum a afirmat directorul penitenciarului, educarea deţinuţilor este prioritatea instituţiei. Pe lângă cursurile şcolare, penitenciarul organizează şi cursuri de calificare şi alfabetizare ce se desfăşoară pe tot parcursul anului, inclusiv pe perioada verii. De altfel, în timpul vizitei erau în desfăşurare examene pentru cursul de zidărie. Cursanţii urmau să primească un atestat profesional care le-ar permite practicarea acestei meserii în cazul în care ar fi trecut examenul.

Şcoala are în componenţă 10 săli de clasă, fiecare cu toate dotările necesare şi mobilier nou, oferind condiţiile necesare pentru studiu, la fel ca într-o şcoală din comunitate. Fiecare sală de clasă are mese şi scaune pentru câte 10 elevi, birou al profesorului şi are denumirea unei personalităţi româneşti, cu scopul de a-i inspira pe elevi, aşa cum afirmă conducerea penitenciarului. Elevi de la toate regimurile studiază în acelaşi timp într-o clasă, ceea ce este de apreciat. La parterul clădirii există amenajată şi o clasă pentru cursuri de informatică dotată cu 13 computere funcţionale.

La momentul vizitei anul şcolar se încheiase şi elevii înapoiaseră manualele pe care reprezentantele APADOR-CH le-au putut astfel vedea; erau suficiente şi în bună condiţie pentru studiu. Au fost vizitate şi atelierele de tâmplărie, brutărie, PVC şi zidărie, toate aflate în bună stare şi alimentate cu materiale pentru studiu. Atelierele de formare se desfăşoara cu grupe de 14-15 studenţi şi durează 3 sau 6 luni, în funcţie de complexitatea cursului.

Atât la parter, cât şi la etajul 1 al noii clădiri sunt amenajate săli pentru consiliere psihosocială şi vizionarea de filme educative, la primul etaj se află şi o bibliotecă unde era un număr impresionant de cărţi şi câteva instrumente muzicale pe care conducerea penitenciarului intenţionează să le folosească pentru activităţi muzicale pe viitor. Penitenciarul a amenajat tot în această clădire şi o capelă unde un preot ortodox desfăşoară activităţi religioase cu minorii şi tinerii. Conducerea penitenciarului a afirmat că, la cererea deţinuţilor, se deplasează la penitenciar şi preoţi de altă confesiune din comunitate.

În timpul vizitei în secţii reprezentantele APADOR-CH s-au întâlnit cu un grup de 11 deţinuţi care ieşiseră să se plimbe pe faleza Dunării şi care fuseseră însoţiţi de 4 adulţi. Conducerea penitenciarului a afirmat că astfel de activităţi în comunitate sunt frecvente şi că minorii/ tinerii nu poartă uniforme în timpul acestor deplasări.

Asociaţia apreciază deschiderea conducerii penitenciarului pentru multiplele şi diversele activităţi educative atât şcolare cât şi extraşcolare şi recomandă ca acestea să râmână priorităţi ale penitenciarului.

Asistenţa medicală

Cabinetele medicale se află în clădirea nouă şi, ca şi restul încăperilor din clădire, sunt dotate cu mobilier şi echipament nou, penitenciarul dispunând inclusiv de farmacie proprie alimentată corespunzător cu medicamente. Sectorul medical dispune aşadar de 3 camere pentru carantină, cu câte 4 locuri în cameră, o cameră pentru recoltare spută, o camera de izolare pentru cazurile de TBC (nu era ocupată la momentul vizitei), cabinet stomatologic dotat cu aparatură nouă, cabinet medical şi cabinet al asistenţilor medicali. Trebuie menţionat că deşi cabinetul stomatologic dispune de aparatura necesară, acesta nu este folosit întrucât penitenciarul nu are angajat un medic stomatolog, pentru astfel de probleme deţinuţii fiind duşi la penitenciarul din Slobozia care are și cabinet și medic stomatolog.

Insuficienţa numărului de cadre medicale nu este regăsită numai în cazul cabinetului de stomatologie, dar şi al celui de medicină generală, căci la momentul vizitei din 3 posturi de medic disponibile câte avea penitenciarul, doar unul era ocupat, iar acest medic era contractat de penitenciar de la un spital din comunitate, neasigurându-se prezenţa zilnică şi constantă a acestuia la cabinetul medical, ci numai în cazuri de îmbolnăviri. PMT Tichileşti avea disponibile în schema de personal ş i şase posturi de asistent medical, numai cinci fiind ocupate la momentul vizitei, iar farmacia era deservită de un asistent de farmacie. Cabinetul medical era aprovizionat cu medicamente pentru cazuri de urgenţă, conducerea penitenciarului afirmând că restul de medicamente necesare sunt luate de la farmacia penitenciarului. Deşi conducerea penitenciarului a afirmat că nu duc lipsă de medicamente, situaţia reală pare să fie diferită întrucât reprezentantele APADOR-CH au întâlnit pe parcursul vizitei cazuri de minori şi tineri cu afecţiuni netratate de mult timp. Insuficienţa personalului medical este cu siguranţă o cauză a existenţei unui număr mare de bolnavi, iar asociaţia recomandă conducerii penitenciarului să acorde cu prioritate resurse financiare pentru angajarea de personal medical specializat pentru funcţiile disponibile deja în schemă, considerând mai ales faptul că penitenciarul are în custodie minori şi tineri, cu nevoi medicale speciale.

La momentul vizitei medicul nu era prezent la cabinet şi niciun alt asistent medical, ci doar asistentul de la farmacie care a precizat că în ultima perioadă nu au fost cazuri grave de îmbolnăviri, ci doar caţiva deţinuţi cu varicelă, că în ultimul an fuseseră testaţi HIV în jur de 30 de deţinuţi, din 70 de teste de care dispune anual penitenciarul şi că prezervativele sunt disponibile doar la cabinetul medical şi la camera pentru vizită intimă. APADOR-CH reaminteşte conducerii ANP că această situaţie este frecvent întâlnită în sistemul penitenciar şi susţine în continuare necesitatea ca prezervativele să fie distribuite în cutii pe secţii, astfel încât accesul să fie neângrădit şi accentuează ideea că din punct de vedere al costurilor aceste măsuri de prevenţie sunt mult mai ieftine în comparaţie cu tratamentul pentru eventualele boli cu transmitere sexuală.

Asistentul de farmacie a mai spus că au cazuri de foşti consumatori de droguri, dar că nu există la momentul vizitei nicio procedură pentru acordarea de tratament medical adecvat pentru astfel de cazuri, aceasta fiind în stadiul de proiect de viitor al penitenciarului. S-a afirmat că minorii/tinerii care au consumat în trecut droguri ajung la PMT Tichileşti după ce adicţia a fost deja tratată şi că nu mai este nevoie să li se administreze tratament corespunzător la Tichileşti.

Au fost menţionate câteva cazuri de hepatită pe care le au în evidenţă şi care sunt sub tratament. La întrebarea reprezentantelor APADOR-CH privind eventuale boli de piele pe care le-ar avea minorii/tinerii din penitenciar s-a răspuns că nu au astfel de cazuri în evidenţă . Cu toate acestea, pe parcursul vizitei reprezentantele asociației au regăsit o cu totul altă situaţie, descrisă mai jos în prezentul raport.

La infirmerie, în camera cu 4 locuri disponibile, nu era la momentul vizitei niciun bolnav.

Blocul alimentar

Pentru masa de prânz a deţinuţilor se pregătea la blocul alimentar : păstăi de fasole cu carne de porc porţionată şi ciorbă de zarzavat. O dată la 3 zile fiecare deţinut primeşte câte un ou. Pentru seara meniul urma să cuprindă jumări şi ficat cu tocăniţă de cartofi (meniu comun şi pentru cei cu regim). La micul dejun se serveşte de obicei margarină, brânză şi ceai.

La blocul alimentar sunt angajaţi doi bucătari ajutați de tineri deţinuţi de la regimul deschis. Pentru zilele de muncă prestate tinerilor li se scade din pedeapsă. Bucătarul a afirmat că fiecare deţinut are dreptul zilnic la 100 g de carne şi o pâine. Încăperea blocului alimentar era bine întreţinută şi mâncarea avea aspect şi miros plăcut.

Vizita în camere

Aşa cum s-a menţionat deja, PMT Tichileşti are în prezent două corpuri de clădire destinate detenţiei, unul mai vechi şi altul nou, dat în folosinţă in luna ianuarie, anul 2013.

În clădirea veche sunt cazaţi numai deţinuţi tineri, încadraţi la regimul de maximă siguranţă şi la « grad sporit de risc » (GSR), închis şi arest preventiv. Totalul de tineri cazaţi în această clădire era de 72. În legătură cu GSR, APADOR-CH a insistat în mod repetat asupra faptului că deţinuţii identificaţi ca atare ar trebui doar să fie supravegheaţi mai atent de ofiţerii/agenţii de pază şi în niciun caz separaţi de ceilalţi şi supuşi unui tratament foarte asemănător regimului de maximă siguranţă. Asociaţia cere explicaţii PMT Tichileşti privind motivele şi procedurile trecerii unor deţinuţi, tineri, la GSR, cu atât mai mult cu cât « etichetarea » nu ţine cont de durata pedepsei sau de natura faptei penale comise.

Pentru regimul de maximă siguranţă erau rezervate două camere, plus una pentru GSR. În camera destinata GSR erau instalate 8 paturi, 7 dintre acestea fiind ocupate la momentul vizitei. Camera de detenţie avea aproximativ 25 mp, revenindu-i astfel fiecărui deţinut puţin sub 4 mp, cât este prevăzut în mod legal pentru a nu exista supraaglomerare. Pentru a evita această situaţie este recomandat ca această cameră să rămână cu numai 6 paturi amenajate, capacitatea legală, luând în considerare şi faptul că aici sunt închişi deţinuţi încadraţi într-un regim care nu le acordă alte privilegii ca şi deţinuţilor din alte regimuri, ci petrec majoritatea timpului în celulă. Un singur deţinut din cei şapte era prezent în cameră, ceilalţi fiind la curtea de plimbare, iar acesta a spus că apă caldă au două zile pe săptămână, că este mulţumit de calitatea hranei şi de condiţiile de detenţie. Camera era suficient de bine luminată natural, avea televizor şi grup sanitar curat (toaletă, duş, chiuveta). Sistemul de alarmare rămâne în continuare unul primitiv: se bate în uşă.

Trebuie menţionat că deţinuţilor de la regimul maximă siguranţă nu le este permisă înscrierea la cursuri de formare. Asociaţia consideră că şi aceşti deţinuţi trebuie reintegraţi social şi prin alegerea de a nu-i înscrie la cursuri li se restrâng şansele în acest sens. Tot pentru acest regim de detenţie există o echipă operativă şi zilnic un agent cu cagulă este prezent în secţie. Reprezentantele APADOR-CH l-au putut vedea pe agent la momentul vizitei în secţie ; acesta poartă doar un baston şi un spray. Aşa cum afirmă conducerea penitenciarului, numai deţinuţii de la maximă siguranţă şi cei de la grad sporit de risc sunt scoşi din penitenciar încătuşaţi, şi asta în mod automat. Conducerea penitenciarului a afirmat că pentru aceşti deţinuţi de la regimul GSR, regulamentul prevede şi folosirea de lanţuri, însă acest lucru nu se întâmplă. APADOR-CH atrage atenţia ca încătusarea la scoaterea din penitenciar nu ar trebui să se facă în mod automat ci numai dacă este absolut necesară .

Reprezentantele asociaţiei au vizitat şi una din cele 3 camere destinate regimului închis. Aceasta are o suprafaţă de aproximativ 55 mp şi un număr de 22 paturi instalate, numai 12 dintre acestea fiind ocupate la momentul vizitei. Rezultă că spaţiul/ deţinut în ziua vizitei era de 4.6 mp, însă asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului că dacă toate paturile ar fi ocupate, ar exista supraaglomerare. Camera era curată, cu tavanul înalt, suficientă lumină naturală şi grup sanitar propriu. O problemă, care de altfel a fost întâlnită în ambele clădiri ale PMT Tichileşti, era prezenţa muştelor în camere deoarece deţinuţii scoseseră ferestrele, aşa cum au spus aceştia, pentru a răcori atmosfera. Asociaţia recomandă instalarea de plase la geamurile camerelor.

Una din cele două camere unde sunt cazaţi arestaţii preventiv avea o suprafaţă de 58 mp şi 20 de paturi instalate, toate ocupate la mometul vizitei, rezultă că fiecărui deţinut îi revin 2.9 mp ceea ce înseamna că în această cameră exista supraaglomerare. Tinerii au spus că primesc o pâine zilnic, că mâncaseră ou cu 3 zile în urmă şi că în general sunt multumiţi de condiţiile de detenţie. Singura nemulțumire s-a referit la faptul că nu sunt scoși mai des din camere pentru activități (mai ales spotive – fotbal și tenis de masă). Si în această cameră erau foarte multe muşte. Unul dintre deţinuţi avea semne vizibile pe picioare (ulceraţii) şi la întrebările reprezentantelor APADOR-CH a spus că primise tratament (antibiotic) pentru această afecţiune, neştiind însă ce diagnostic i-a fost pus. Deţinuţii nu ştiau cu ce se ocupă judecătorul delegat în penitenciar. APADOR-CH cere conducerii PMT Tichileşti să afişeze la vedere, în fiecare secţie, modul de contactare a judecătorului delegat precum şi atribuţiile sale legale.

Clădirea are şi o sală de mese care era folosită pentru servirea mesei, iar în exteriorul ei sunt amenajate curţi de plimbare de aproximativ 12 mp (de fapt niște cuști de plimare), fără nicio posibilitate de a desfăşura activităţi. Asociaţia reiterează necesitatea ca în interirorul curţilor de plimbare să existe posibilitatea ca deţinuţii să efectueze exerciţii fizice, spre exemplu tracţiuni la bară sau jocuri cu mingea.

În clădirea nouă jumătate din spaţiu este destinat sectorului educaţie, psiho-social şi medical, cealalată jumătate fiind spaţii de cazare. Condiţiile din noua clădire sunt foarte bune având în vedere că tot mobilierul este nou, dar că au fost prevăzute şi amenajate şi spaţii auxiliare necesare, cum ar fi grupuri sanitare pentru personal, dar şi pentru deţinuţi, săli de mese, spălătorie, săli de aşteptare, frizerie, camera pentru păstrarea lucrurilor personale ale deţinuţilor, centru de observare unde sunt monitorizate imaginile preluate de camerele video de pe holurile clădirii, sistem de alarmare vizuală.

În această clădire sunt cazaţi minori (arestaţi preventiv, regim deschis, regim semideschis şi regim închis) şi tineri (regim deschis şi regim semideschis). Tot aici se află şi camerele pentru deţinuţii aflaţi în carantină (minori şi tineri).

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat una din camerele unde erau cazaţi minori în regimul închis. Camera avea 28 mp şi 8 paturi instalate, numai 4 dintre acestea fiind ocupate. Saltelele şi lenjeria de pe pat erau noi şi bine întreţinute, la fel şi pereţii şi podeaua. Camera nu avea însă televizor, iar conducerea penitenciarului a spus că acesta a fost luat din cameră după ce a fost distrus de deţinuţi. Trei din cei patru băieţi cazaţi în această cameră aveau ulceraţii pe picioare. Unul dintre ei fiind întrebat de ce afecţiune suferă, a răspuns că nu-şi cunoaşte diagnosticul, dar că a făcut tratament cu oxacilină. Deşi tratamentul fusese terminat, ulceraţiile de pe piele nu erau vindecate.

La etajul 1 al clădirii este secţia pentru deţinuţi minori şi tineri, regim semideschis. Odată cu vizita reprezentantelor organizaţiei în sectie s-a iscat o revoltă din partea deţinuţilor, nemultumiţi că, deşi regimul lor de detenţie este semideschis, uşile camerelor nu rămân deschise pe toată perioada zilei. Conducerea penitenciarului a explicat că, pentru a evita furtul din camere, uşile sunt închise pe perioada în care deţinuţii sunt scoşi la curţile de plimbare şi cum nu ies toţi în acelaşi timp, o parte rămân în secţie, cu uşile închise. Asociaţia consideră că acest motiv nu justifică încălcarea legii și solicită conducerii penitenciarului să ia de urgență măsuri pentru asigurarea legalității deținerii.

Mulţi deţinuţi aveau aceleaşi semne pe corp ca şi cei de la regimul închis; unii dintre ei au spus că urmaseră pentru perioade scurte tratament cu antibiotic, iar alţii nu. Este evident că fiind prezentă la atât de mulţi minori şi tineri, această problemă medicală s-a instalat deja ca o epidemie. Reprezentantele asociaţiei au cerut să vadă fişa medicală a unuia dintre tinerii cu această afecţiune, iar acesta şi-a dat acordul. Tânărul fusese transferat de la Penitenciarul Poarta Albă unde i se pusese diagnosticul scabie şi primise betadină ca tratament, la Penitenciarul Focşani, aici primind diagnosticul foliculită generalizată, fără tratament. În prezent, la PMT Tichileşti, nu urma niciun tratament.

Aceeaşi problemă medicală a fost regăsită şi la ultima vizită a APADOR-CH în PMT Tichileşti, asociaţia atrăgând atenţia şi atunci ca şi acum că această situaţie este de nepermis şi trebuie tratată cu prioritate. Asociaţia recomandă ca toate cazurile de îmbolnăviri să fie identificate, diagnosticate şi tratate corespunzător pentru ca boala să nu se extindă mai mult decât a făcut-o deja. De asemenea, ar fi folositor ca la şedinţele de educaţie pentru sănătate minorii şi tinerii să fie învăţaţi cum să-şi asigure în mod corespunzător igiena personală, având în vedere că mulţi dintre aceştia, aşa cum a afirmat conducerea penitenciarului, sunt copii orfani şi au multe carenţe în educaţie.

Un caz special regăsit în timpul vizitei în secţia pentru regimul semideschis a fost al unui tânăr cu evidente probleme psihice. La vederea reprezentantelor APADOR-CH acesta a devenit agitat, înşirând o serie de probleme pe care le întâmpină în penitenciar, printre care şi nemulţumirea faţă de faptul că uşile camerelor nu sunt deschise pe toată perioada zilei. Cu acordul său reprezentantele asociaţiei au consultat fişa medicală. Conducerea penitenciarului a spus că tânărul are o situaţie familială precară, că au încercat să-i contacteze familia ca să vină să-l viziteze însă acest lucru nu s-a întâmplat. Pe fişa medicală nu era trecut niciun diagnostic care să indice vreo afecţiune de natură psihică însă fusese adăugat în aceeaşi zi, chiar după ce reprezentantele asociaţiei discutaseră cu acest tânăr, diagnosticul de plagă tăiată. În semn de protest acesta se tăiase pe mână peste o cicatrice mai veche, incident ce nu apărea însă în fişa medicală, deşi deţinutul afirmase că a avut loc tot pe timpul detenţiei. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să acorde atenţie deosebită acestor cazuri de deţinuţi cu probleme psihice, să le identifice şi să le acorde tratament medical corespunzător, întrucât sunt persoane cu nevoi speciale, iar mediul ostil în care trăiesc le poate înrăutăţi starea de sănătate.

Minorii şi tinerii care executau pedepse în regim deschis erau, majoritatea, plecaţi la muncă sau la activităţi socio-educative la momentul vizitei. Reprezentantele asociaţiei au vizitat una dintre camerele de la acest regim unde erau prezenţi doi tineri. Din nou, unul dintre aceştia avea aceeaşi afecţiune de piele şi a afirmat că nu ştie pentru ce diagnostic, dar că a facut tratament cu antibiotic. Tinerii cazați aici au afirmat că uşile camerelor rămân deschise pe toată perioada zilei. Şi această cameră era curată şi bine întreţinută.

Unul dintre tineri, Iancu Vasile a cerut să discute în particular cu reprezentantele APADOR-CH despre situaţia sa în penitenciar. Acesta s-a plâns de condiţiile de detenţie, afirmând că deținuții sunt instigaţi de agenţii de penitenciar pentru a comite fapte violente şi apoi li se întocmesc rapoarte de incident. A spus că datorită faptului că are mai multe rapoarte întocmite i s-a confiscat fierbătorul, că nu mai are voie să facă cumpărături la magazinul din incinta penitenciarului şi că atunci când a mers la comisia de disciplină pentru un incident nu a fost ascultată şi opinia sa referitoare la fapte şi vinovăţie. Mai departe, a contestat la judecătorul delegat decizia comisiei de disciplină dar nu i s-a dat niciun răspuns. Iancu Vasile a mai spus că a lucrat o perioadă la bucătăria penitenciarului şi că ştie de atunci că mâncarea este pregatită în condiţii improprii si că ingredientele sunt de proastă calitate.

Corespondenţă, vizite, alte aspecte

Scrisorile sunt puse personal de deţinuţi la cutia poştală, accesul se face fără restricţii. Telefoane există în fiecare secţie, la fel şi infokioşcurile şi deţinuţii au afirmat că știu să le utilizeze.

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la momentul vizitei, însă conducerea instituţiei a spus că au fost cazuri în care acesta a contrazis deciziile comisiei de disciplină.

Vizitele au loc în clădirea nouă şi se acordă, de regulă, la masă. În sala amenajată pentru vizite erau 11 mese. Doar pentru deţinuţii (toți tineri) de la regimul închis şi maximă siguranţă vizitele se desfăşoară la vorbitor cu separator. Pachetele se primesc cu ocazia vizitelor. Un pachet poate să conţină maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe şi 20 l apă şi suc. Medicamente se primesc numai dacă în prealabil se obţine acordul medicului.

Magazinul penitenciarului, vizitat şi acesta de reprezentantele APADOR-CH, era bine aprovizionat, în afară de legume şi fructe, conducerea penitenciarului spunând că acestea sunt aduse numai la comandă. Preţurile erau asemănătoare celor de la magazinele din comunitate.

Camera pentru vizita intimă este amenajată în clădirea nouă a penitenciarului, dotată corespunzător; tot aici se distribuie şi prezervative.

Concluzii şi recomandări

Asociaţia cere rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate ale minorilor şi tinerilor, în special cea a ulceraţiilor de pe corp prin acordarea unui tratament medical corespunzător şi pe o durată suficientă de timp pentru a se asigura o vindecare completă.

Tot pentru sectorul medical se recomandă angajarea de personal specializat (medici) pe locurile disponibile în schema de personal şi care să fie prezent zilnic la cabinetul medical.

Este necesar sa se gaseasca o solutie rapida pentru ca usile camerelor de la regimul semideschis sa nu fie închise pe timpul zilei si astfel sa se respecte prevederile legale privind regimul de detentie.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin

16/04/2013/în Penitenciare /de Rasista

1. Preambul

La data de 16 aprilie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat sediul central al Penitenciarului Drobeta Turnu-Severin și secția exterioară Vânjuleț, situată la proximativ 30 de kilometri de oraș. Vizita anterioară avusese loc în luna mai a anului 2007. Față de situația constatată în 2007 se pot remarca următoarele aspecte pozitive:

A fost dată în folosință secția exterioară Vânjuleț, facilitate care beneficiază de o suprafață de teren de aproximativ 6 ha. Proiectată pentru a servi ca penitenciar de maximă siguranță, incinta are avantajul că poate fi supravegheată de un număr mic de agenți. Acum găzduiește deținuți în regimurile deschis și semideschis.

Sediul central al penitenciarului beneficiază de o nouă centrală termică, a cărei dare în folosință fusese asumată la nivel european prin planul de acțiune elaborat de statul român în urma hotărârii CEDO în cauza Bragadireanu c. România.

Sunt aplicate în mult mai mare măsură prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile privind regimul de executare se constată faptul că ușile camerelor stau deschise permanent în secțiile deschis iar în secțiile pentru regimul semideschis sunt deschise pe parcursul zilei (există o încălcare a prevederilor legale care stipulează că ușile rămân deschise în timpul zilei, acestea fiind încuiate pe perioada în care se servește prânzul). În plus, nu se mai folosesc lanțurile ca mijloace de imobilizare iar echipele operative nu sunt dotate cu arme de foc și nici nu utilizează cagule în timpul intervențiilor.

Conform afirmațiilor conducerii penitenciarului, nu au existat incidente grave în ultima perioadă cu excepția unei autoagresiuni a unui deținut cu probleme psihice. Restul incidentelor sunt legate, în principal, de introducerea, posesia și utilizarea telefoanelor mobile. Frecvența acestora s-ar datora lipsei de personal pentru supraveghere. În plus, penitenciarul nu dispune de sistem de bruiaj al semnalului GSM și nici de vreun sistem de supraveghere video.

O problemă considerată stringentă de responsabilii penitenciarului este insuficienţa personalului dar mai ales a resurselor financiare. Din documentele pe care reprezentantele APADOR-CH le-au putut consulta reiese într-adevăr că penitenciarul era, la data vizitei, în situația de a nu putea achita anumite facturi emise pentru utilități pe luna în curs și că banii pentru hrană și medicamente erau pe sfârșite.

2. Efective, cazare/condiții de deținere, personal

Penitenciarul găzduiește doar bărbați, în marea lor majoritate deținuți care execută pedeapsa în regimurile semideschis și deschis și este coordonat de Penitenciarul Craiova.

La data vizitei efectivul total era de 1022 de personae, toți bărbați adulți, încadrați pe regimuri după cum urmează: 890 – regim semideschis, 117 – regim deschis, 3 – regim închis, 1 – regim de maximă suguranță. Restul de 11 deținuți erau încă în perioada de observare/carantinare. În sediul central erau încarcerate 568 de persoane, la secția exterioară erau 451 de persoane în regim semideschis și deschis iar trei (regim deschis) erau cazate la gospodăria agro-zootehnică (GAZ).

Suprafața totală a spațiilor de cazare din penitenciarul Drobeta Turnu-Severin este de 2221,03 mp, fiecărui deținut revenindu-i puțin mai mult de 2 mp astfel că nivelul supraaglomerării este foarte ridicat. Sediul central dispune de spații de cazare de aproximativ 1200 mp, iar secția exterioară de 815 mp. Nivelul supraaglomerării este similar, doar la GAZ nu este supraaglomerare. APADOR-CH reamintește că ar trebui aplicată recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi anume faptul că ar trebui asigurați 4 mp şi 8 mc de aer fiecărui deţinut . Asociația atrage din nou atenția că România a fost condamnată în mod repetat de CEDO pentru condițiile de detenție și că hotarârea CEDO în cauza Iacov Stanciu c. România a stabilit că problema supraaglomerării este recurentă și că supraaglomerarea din penitenciare, lipsa igienei și inadecvarea tratamentului medical au reprezentat pentru solicitant tratament inuman și degradant.

Condițiile de detenție, cu excepția supraaglomerării, diferă mult de la o secție de deținere la alta. Impresia generală asupra incintelor este că ar fi nevoie de reparații capitale. Doar o parte din spații sunt renovate și curate. Iluminatul natural și aerisirea sunt în general satisfăcătoare iar apă caldă se furnizează de două ori pe săptămână. Deținuții cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au afirmat că pe timpul iernii camerele au fost încălzite suficient.

Numărul angajaților care lucrează în mod direct cu persoanele private de libertate este de 201. Dintre aceștia, 177 sunt încadrați ai serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar, 11 persoane asigură asistența medicală iar 13 lucrează la serviciul socio-educativ. Personalul, în special cel din departamentele medical și socio-educativ, este insuficient.

3. Asistenţa medicală

Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin dispune de două cabinete medicale deservite de 12 persoane dintre care 11 sunt angajați ai penitenciarului. Cea de-a douăsprezecea persoană este un medic stomatolog care lucrează pe baza unui contract de prestări servicii. Angajați ai penitenciarului sunt trei medici și șase asistenți de medicină generală, un asistent de igienă și unul de farmacie.

Conform declarațiilor medicilor, cele mai frecvente afecțiuni sunt bolile cardiovasculare cronice urmate de boli psihice (aproximativ 100 de deținuți sunt diagnosticați cu o afecțiune de natură psihiatrică). Au existat recent cazuri de infecții cu TBC și hepatite. Nu au fost semnalate cazuri de sifilis și nici de infecție cu HIV – în ultimii ani au fost realizate 60 de testări pentru virusul HIV și toate au fost negative. Cabinetul medical are prezervative pentru deținuți, dar acestea nu mai sunt disponibile fără restricții așa cum erau în urmă cu câțiva ani când ONG-urile care luptă împotriva SIDA furnizau prezervative penitenciarului.

Medicii au afirmat că nu au existat probleme de natură medicală legate de consumul de droguri deoarece în zonă se consumă cu precădere canabis și consumul de canabis este doar arareori problematic. Foarte puținele cazuri de foști consumatori de heroină care au ajuns la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin au fost transferate doar după finalizarea procesului de detox.

Personalul medical a declarat că nu există probleme legate de aprovizionarea/decontarea medicamentelor și că spitalul județean colaborează foarte bine cu penitenciarul în sensul că nu refuză internările deținuților și că trimite ambulanța la secția exterioară atunci când există urgențe pe timpul nopții (la Vânjuleț nu este asigurată permanența).

Consulturile medicale se realizează la cerere iar bonavii cronici sunt consultați săptămânal. Deținuții cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au declarat că în general nu sunt probleme cu asistența medicală. Singurul aspect negativ semnalat a fost faptul că la secția exterioară există mici sincope în aprovizionarea cu medicamente. Mai exact sunt situații în care un medicament lipsește din cabinet și este adus de la sediul central a doua zi.

Infimeria este amplasată în sediul central și dispune de 21 de paturi instalate într-un spațiu de 53 mp. Deținuții cazați în infirmerie, 20 la data vizitei, au la dispoziție două WC-uri, două dușuri și două chiuvete. Apa caldă se furnizează și aici, ca și în restul penitenciarului, doar de două ori pe săptămână. APADOR-CH consideră că acest program de furnizare a apei calde este insuficient pentru niște oameni bolnavi și solicită măsuri pentru ca deținuții din infirmerie să beneficieze de apă caldă permanent. Dacă centrala termică a penitenciarului nu poate asigura apă caldă zilnic la infirmerie, APADOR-CH sugerează montarea unui boiler de mare capacitate.

4. Hrana, servirea mesei, magazinele din incintă

Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin are un bloc alimentar în sediul central și unul în secția exterioară. Singura deficiență de igienă vizibilă este igrasia din blocul alimentar din sediu. În rest incintele, spațiile de depozitare, ustensilele folosite sunt curate și îngrijite. La prepararea hranei lucrează deținuți a căror stare de sănătate este verificată prin efectuarea de analize medicale odată la 3 luni. Meniul de prânz la data vizitei (același în ambele sedii dar preparat separat) era format din ciorbă de cartofi și fasole cu jumări. Carnea este porționată individual pentru ca fiecare deținut să primească o bucată. Pentru seară se pregătea tocană de legume. Majoritatea deținuților servesc masa în camere. Există totuși amenajate la Vânjuleț câteva săli de mese în care deținuții mănâncă prânzul și cina.

Persoanele private de libertate pot face cumpărături de la magazinele din incintă (unul la sediul central și unul la secția exterioară) de trei ori pe săptămână. Suma maximă ce poate fi cheltuită săptămânal este de 375 de lei. Magazinele erau bine aprovizionate la data vizitei cu alimente (inclusiv fructe și legume), țigări, cafea, sucuri, produse pentru igienă, papetărie șamd. Există și posibilitatea de a se comanda meniuri calde. Nivelul prețurilor, destul de mare după părerea deținuților, este supravegheat de o comisie a penitenciarului care verifică ca acestea să nu fie mai mari cu mai mult de 25% față de media prețurilor din zonă.

5. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

La serviciul socio-educativ lucrează 13 persoane din care 7 sunt educatori și doi sunt psihologi. Numărul specialiștilor este în mod evident insuficient pentru o populație carcerală de peste 1000 de persoane.

Serviciul derulează un program de pregătire pentru liberare și unul de prevenire a consumului de droguri (în colaborare cu CEPCA), un curs de calificare în meseria de lucrător în cultura plantelor și gestionează activitatea de școlarizare. La cursurile școlare participă 90 de deținuți, 40 înscriși în ciclul primar și 50 în cel gimnazial.

Șeful serviciului a afirmat că se organizează și ieșiri în comunitate, de exemplu la meciuri de fotbal din campionatul liceal, însă doar atunci când sunt disponibili angajați ai serviciului siguranța deținerii pentru a efectua supravegherea. Acest lucru se întâmplă destul de rar dat fiind faptul că și personalul de supraveghere este insuficient.

Sediul central al penitenciarului dispune de o bibliotecă bine dotată, frecventată cu regularitate de aproximativ 70 de deținuți. Tot la centru este amenajat un spațiu ca atelier de pictură și trei săli sunt disponibile pentru programele serviciului socio-educativ. Curțile de plimbare ale sediului central sunt mici însă se poate observa intenția conducerii de a maximiza spațiul. Astfel, o zonă de acces într-o secție de regim semideschis este pusă la dispoziția deținuților din regimul deschis drept curte de plimbare. Curțile de la sediu au minime dotări, de exemplu haltere, pentru activități sportive.

La secția Vânjuleț spațiul este mult mai generos astfel că locurile destinate plimbării sunt largi. Anumite zone ale curților sunt amenajate ca terenuri de sport, baschet de exemplu, sau dotate cu aparate de forță. Cursurile școlare se desfășoară în sălile de mese și în club. Tot la secția exterioară există și o capelă în care periodic slujesc voluntar doi preoți ortodocși.

6. Munca deţinuților

Din cei 1022 de deținuți din penitenciar, 480 (atât din regimul deschis cât și din semideschis) muncesc iar 418 sunt retribuiți pentru munca lor. Nivelul de ocupare este ridicat în comparație cu alte penitenciare.

Cei neretribuiți sunt 12 persoane care muncesc sub formă de voluntariat prestând activități de salubrizare în beneficiul primăriei precum și 50 de deținuți care lucrează ca supraveghetori de perimetru de deținere.

Alți 18 deținuți lucrează tot pentru primărie dar pe bază de contract de muncă. Toți cei 30 care lucrează pentru primărie ies în diverse puncte de lucru din exteriorul penitenciarului.

Restul de 400 de deținuți care lucrează sunt angajați pe baza unui contract cu o firmă producătoare de încălțăminte și cos anumite elemente ale unor pantofi. Această activitate se desfășoară și la sediul central și la secția exterioară.

Toți deținuții care muncesc beneficiază de zile câștig. Veniturile obținute de cei retribuiți sunt la nivelul salariului minim pe economie. Conform Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aceste venituri de repartizează astfel:

Art. 62. – (1) Veniturile prevăzute în art. 61 se încasează de către administrația penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate și se repartizează după cum urmează:

a) 40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemnează pe numele sau, urmând sa fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate;

b) 60% din venit revin Administrației Naționale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează și se utilizează potrivit dispozițiilor legale privind finanțele publice;

Se impune precizarea că veniturile obținute din munca deținuților nu rămân în gestiunea penitenciarului în care muncește deținutul ci sunt colectate, din toate penitenciarele, la Administrația Națională a Penitenciarelor care dispune asupra lor. APADOR-CH consideră că din acest motiv managerii din penitenciare nu sunt stimulați să identifice noi oportunități de muncă pentru deținuți. Asociația recomandă ca toate veniturile obținute din munca deținuților să revină administrației locului de deținere unde se află persoanele private de libertate ale căror actvităţi le-au generat. Ar fi atât un stimulent pentru acele administraţii de penitenciar care se preocupă constant de găsirea de locuri de muncă pentru deţinuţi cât şi un imbold pentru administraţiile care se bazează doar pe redistribuirea fondurilor de către ANP.

7. Contacte cu exteriorul, alte drepturi, judecătorul delegat

Toți deținuții au dreptul zilnic la 30 de minute de convorbiri telefonice, pentru care folosesc carduri personale. Telefoanele sunt amplasate pe holurile secțiilor. Tot pe holuri sunt și cutiile poștale. Corespondența este ridicată personal de poștaș.

Deținuții au dreptul să primească lunar 10 kg de alimente, 6 kg de fructe și 20 litri de apă și suc cu ocazia vizitelor aparținătorilor. La o vizită, un deținut are dreptul să primească 2 vizitatori majori și 2 minori. În sediul central este amenajată o cameră pentru vizitele la masă, una cu dispozitiv de separație pentru întâlnirile cu avocatul și trei cabine cu separator. La secția exterioară sectorul vizite dispune de o cameră pentru vizitele la masă, o cabină pentru grefă și opt cabine pentru vizite cu dispozitive de separare. Procedurile de primire și verificare a pachetelor îndeplinesc condițiile pentru vizionarea conţinutului în același timp de către deținut și de vizitatorii acestuia.

În sediul central a fost amenajată și dată în folosință o cameră matrimonială, o a doua cameră fiind în curs de amenajare. Camera și baia sunt curate iar apa caldă este disponibilă permanent. Celor care beneficiază de dreptul la vizită intimă li se pun la dispoziție prezervative și broșuri cu informații privind infecțiile cu transmitere sexuală.

La secția exterioară Vânjuleț dreptul de acces la informații nu este asigurat, camerele nefiind dotate cu televizoare. Această carență este motivată de reprezentanții penitenciarului prin faptul că niciun operator de cablu TV nu ar fi dorit să încheie un contract cu penitenciarul datorită distanței mari față de oraș (30 km). Conducerea penitenciarului a afirmat că a făcut recent demersuri pentru ca deținuții să poată primi cartele pe care să le utilizeze pentru recepționarea semnalului TV prin intermediul unor antene care recepționează semnal TV prin satelit. La sediul central toate camerele sunt dotate cu televizoare conectate la cablu TV.

Deținuții au la dispoziție mape de cameră, dosare ce conțin informații privind regulamente, drepturi, obligații precum și datele de contact ale judecătorului delegat.

Judecător delegat și grefierul său sunt prezenți zilnic în penitenciar. Judecătorul este proactiv, vizitează des secțiile de deținere, discută cu deținuții, verifică hrana șamd. Conform judecătorului delegate, majoritatea plângerilor înregistrate sunt împotriva deciziilor comisiei de disciplină. Referitor la acestea judecătorul a afirmat că au existat cazuri în care perpectivele au fost opuse astfel că au existat și acțiuni în instanță. Judecătorul a mai afirmat că atmosfera este în general liniștită iar incidentele rare și a exemplificat prin faptul că de la începutul anului o singură persoană privată de libertate a declarat refuz de hrană. Pedeapsa cu izolarea nu a mai fost aplicată de mai mult de un an.

8. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinuții

În sediul central reprezentantele APADOR-CH au vizitat 5 camere și au discutat cu 53 de deținuți.

Trei camere destinate regimului semideschis au fost vizitate. În camera E2.1 cu o suprafață de aproximativ 32 mp erau 14 deținuți în 18 paturi iar în camerele E2.3 și E2.8 cu o suprafață de aproximativ 15 mp erau câte 6 deținuți în 6 paturi. Aceștia s-au declarat în general mulțumiți de condițiile din penitenciar, singurele probleme semnalate fiind prețurile pe care le practică magazinul și faptul că au apă caldă doar de două ori pe săptămână. Din regimul deschis au fost vizitate două camere (E1.4, 12 paturi/30mp și E1.2, 15 paturi/40mp). Persoanele cazate aici se aflau fie la muncă, fie în curtea de plimbare. Cei prezenți în curte s-au declarat mulțumiți și de condițiile de detenție și de respectarea regimului și de modul în care sunt tratați de personalul penitenciarului.

La secția exterioară Vânjuleț reprezentantele au vizitat 3 camere din toate secțiile și au vorbit cu 54 de persoane private de libertate.

Cei 30 de deținuți dintr-o cameră de aproximativ 50 mp au avut de relatat mai multe nemulțumiri printre care: aglomerarea din cameră, lipsa apei calde, calitatea proastă a hranei, prețurile mari practicate de magazin și aprovizionarea nesatifăcătoare a acestuia, faptul că preotul vine doar o dată la două săptămâni etc. În plus, au afirmat că nu le este respectat regimul de detenție (semideschis) deoarece ușile nu stau deschise permanent ci sunt închise și deschise din oră în oră astfel că libertatea lor de a circula în interiorul secției este restrânsă.

Secția 3 de la Vânjuleț se remarcă prin starea deplorabilă a sălii de dușuri, absolut tot din această sală fiind insalubru.

Concluzii şi recomandări:

1. APADOR-CH solicită Administrației Naționale a Penitenciarelor să ia de urgență măsuri pentru a rezolva problema supraaglomerării din Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin.

2. Asociația recomandă ca infirmeria să fie alimentată permenent cu apă caldă și consideră că sala de dușuri a secției 3 de la Vânjuleț trebuie urgent reabilitată.

3. APADOR-CH recomandă revizuirea legislației pentru ca veniturile obținute din munca deținuților să revină penitenciarului unde se află persoanele private de libertate ale căror actvităţi le-au generat.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Craiova

19/12/2012/în Penitenciare /de Rasista

La data de 19 decembrie 2012 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Craiova. Vizita precedentă avusese loc la data de 4 iunie 2004

Aspecte generale – efective, spații de deținere, personal

În Penitenciarul Craiova sunt 1157 deținuți (din care 105 femei) încadrați în toate regimurile de executare a pedepsei (regim deschis pentru deținuții care asigură deservirea unității, regim semideschis, regim închis și de maximă siguranță pentru restul). Deținuții sunt cazați în 8 secții, dintre care una de femei. Nu sunt minori deținuți în penitenciar, pentru că există, tot în Craiova, Penitenciarul de Minori și Tineri. Penitenciarul Craiova este singurul din județele Dolj, Olt și Gorj care are secție pentru femei, iar unitatea este totodată coordonatoare pentru restul unităților din zonă: penitenciarele Pelendava, Severin și Târgu Jiu precum și Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova.

Supraaglomerarea este o problemă stringentă recunoscută și de responsabili (penitenciarul are instalate 1317 paturi într-un spațiu de 2626 mp, adică de două ori mai multe paturi decât ar trebui pentru a fi respectate standardele internaționale), dar aceștia au susținut că nu au existat niciodată cazuri în care un deținut să nu beneficieze de un pat propriu. Pentru relaxarea situației au fost amenajate 40 de locuri în spațiul de producție de încălțăminte, unde sunt cazați o parte dintre deținuții care lucrează. Penitenciarul are camere de diverse tipuri, de exemplu camere în care sunt deținute maximum trei persoane (la regimul de risc pentru siguranța deținerii) și camere de câte 27 de locuri sau chiar 45 de locuri în secția de arest preventiv. Responsabilii unității au afirmat că mai au acum în lucru amenajarea secției externe de la Ișalnița, unde se dorește mutarea tuturor deținutelor în condiții mai bune decât cele existente la Craiova, ceea ce va diminua oarecum supraaglomerarea. Aceștia au estimat că secția de la Ișalnița va fi gata în primele luni ale anului 2013.

Personalul Penitenciarului Craiova care lucrează în mod nemijlocit cu deținuții constă din 353 de persoane din care 289 în serviciul siguranța deținerii și regim penitenciar (din care 30 în grupa de intrevenție – mascații), 16 persoane la cabinetul medical și 18 persoane angajate ale serviciului socio-educativ.

Conducerea penitenciarului admite că dispune de echipe de mascați, dar susține că sunt folosite numai ca forță de descurajare și numai pentru situațiile în care deținuții sunt transportați în exterior. Totuși, reprezentantele APADOR-CH au avut ocazia să observe mascați în interiorul penitenciarului, la momentul vizitei. APADOR-CH aminteşte de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în speţa Cucu c. României care promovează respectarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT) referitoare la prezenţa acestor grupe de intervenţie în penitenciare. CPT consideră că grupele de „mascaţi” creează o atmosferă opresivă, întrucât purtarea măştilor face dificil de identificat un potenţial suspect, în situaţia în care există plângeri de rele tratamente. CPT recomandă, de asemenea, ca membrilor grupelor speciale de intervenţie să le fie interzisă purtarea măştilor în timpul intervenţiilor din penitenciare, indiferent de circumstanţe.

Asistenţa medicală

Penitenciarul Craiova are un corp de infirmerie cu 10 asistente și 6 medici – 3 de medicină generală, un psihiatru, un pneumolog și un stomatolog. Un medic radiolog colaborează permanent cu penitenciarul care are și un cabinet de radiologie. Afecțiunile cele mai frecvente cu care deținuții se prezintă la infirmerie sunt: afecțiuni psihice și hepatite ( 15-20 de cazuri) sifilis şi TBC (mai puţin numeroase faţă de prima categorie). Nu au cazuri de HIV, dar nici nu fac teste în acest sens. Or, în absenţa testelor, nimeni nu poate afirma cu certitudine ca nu există astfel de cazuri. Asociaţia sugerează ca, la primul examen medical după aducerea în penitenciar, să li se comunice deţinuţilor că, dacă doresc , pot fi testaţi HIV.

La cabinetul medical se distribuie și prezervative, medicul generalist spunând că deținuții știu de ele și le cer ori de câte ori au nevoie. APADOR-CH consideră că prezervativele ar trebui să fie accesibile în alt loc decât cabinetul medical, pentru că unii deținuți cred că a le cere medicilor înseamnă a recunoaşte că întreţin relaţii homosexuale, lucru încă neacceptat pe deplin în sistemul penitenciar. Infirmeria are și un program de schimb de seringi, dar nu a fost nevoie în ultima vreme deoarece penitenciarul nu are deținuți narcomani. Au fost doar câțiva cu suspiciune de consum de etnobotanice.

Medicul spune că penitenciarul asigură medicația necesară deținuților, dar nu are întotdeauna toate medicamentele solicitate de aceștia. Multe consultații de specialitate se fac în oraș, chiar și la clinici private, dacă deținuții au banii necesari. Asociaţia cere conducerii ANP să rezolve criza medicamentelor din sistemul penitenciar românesc, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.

Infirmeria are 6 camere pentru internări, în momentul vizitei fiind internat un singur deținut agresat de un altul în camera de deținere, în urma unui scandal pentru un telefon mobil. Deținutul avea falca umflată și spunea că este bine îngrijit.

Norma de consultații zilnice este de minim 50 de deținuți pe zi, după cum spune doctorul prezent în timpul vizitei APADOR-CH. În 2012 s-au acordat 18.000 de consultații, conform registrului. Fiecare secție de deținere are o zi din săptămână destinată vizitei medicale, dar, spune medicul, deținuții abuzează și solicită să vină mai des la infirmerie.

Hrana și blocul alimentar

Spre deosebire de situația de la vizita precedentă, hrana nu mai este asigurată acum din producția de la GAZ (Gospodăria Agricolă Zootehnică) dar deținuții o consideră aceptabilă . Punctul forte al meniului este pâinea caldă produsă în unitate. Meniul din ziua vizitei era: micul dejun – ceai, biscuiți și brânză; prânzul – ciorbă cu os de porc și mâncare de cartofi cu carne; cina – varză cu jumări cu suplimentele aferente la normele de hrană destinate bolnavilor. Pentru hrana din ziua respectivă fuseseră folosite 34 de kg de carne pentru norma comună, 478 de porții, adică aproximativ 70 gr. carne (în crud)/deținut, exact cât prevăd reglementările.

18 deținuți lucrează la blocul alimentar și alți 10 la brutăria care poate produce 5000 de pâini pe zi, dar nu lucrează la capacitate maximă deoarece penitenciarul nu are autorizație să comercializeze surplusul. Investiția în brutărie a fost de 2 miliarde de lei vechi, din bugetul propriu al unității. Investiții recente au fost făcute și în camerele frigorifice pentru păstrarea alimentelor. Bucătăria era curată.

Un aspect pozitiv ar fi faptul că personalul unității a decis ca bucățile de carne servite deținuților să nu fie amestecate în recipientele în care se transportă felul doi, ci să fie servite separat pe farfurie, astfel încât fiecare deținut să primească sigur bucăți de carne comparabile ca mărime și calitate.

Magazinul alimentar din incinta penitenciarului era bine aprovizionat la data vizitei, inclusiv cu legume şi fructe proaspete, dar și mezeluri care necesită preparare – de exemplu cremwurşti. Vânzătoarea a spus că pentru a cumpăra anumite produse deţinuţii au nevoie de aprobarea conducerii, dar că în general li se vând, fără această formalitate, fierbătoare sau obiecte pentru igiena personală. Însă numai femeile au dreptul să cumpere lighene cu bine cunoscuta justificare că bărbaţii le-ar putea folosi la fabricarea alcoolului. Nu este deloc clar de ce ar fi mai mare riscul ca un deţinut să facă alcool dacă are un lighean de plastic, de vreme ce poate folosi în acest scop o mulţime de alte recipiente din acelaşi material (ambalaje de apă minerală sau suc, găleţi etc). „Discriminarea lighenelor” , practicată în toate penitenciarele, este chiar comică dar ar trebui să înceteze pentru că şi deţinuţii au „nevoi speciale” în materie de igienă corporală sau de spălat rufe.

Activitatea de reintegrare socială

Serviciul socio-educativ al penitenciarului Craiova este format din 18 angajați (teoretic sunt 20 – 19 de cadre și un șef – dar două angajate erau în concediu maternal la momentul vizitei). Există 5 psihologi pe schemă, dar numai 2 angajați, 4 asistenți sociali, 2 șefi de serviciu, 3 ofițeri educatori, 8 subofițeri educatori. Preotul ortodox al închisorii este plătit de Mitropolia Craiova. După părerea asociaţiei, toţi preoţii ortodocşi din sistemul penitenciar ar trebui plătiţi de mitropolii şi nu de ANP. Aşa se întâmplă în cazul reprezentanţilor altor credinţe religioase cu acces în penitenciare care sunt remuneraţi de cultele respective.

În timpul vizitei APADOR-CH avea loc un spectacol folcloric la sala de festivități a penitenciarului, la care fuseseră scoși mai mulți deținuți de la regimul închis, păziți de cadre și de mascați.

Serviciul socio-educativ desfășoară mai multe activități educative și de consiliere sau recreere, pe lângă cele școlare, Penitenciarul deține și o bibliotecă destul de săracă în titluri, iar personalul susține că nu prea este încurajată practica împrumutatului de cărți de către deținuți deoarece aceștia sunt mutați adesea în diverse penitenciare, iar cărțile sunt obiecte de inventar.

Clădirea unde este amenajat centrul de servicii socio-educative a fost renovată și are camere speciale pentru diverse activități precum și o sală de activități sportive de interior, pentru vreme rea.

Munca

28 de deținuți din regimul deschis muncesc în exteriorul penitenciarului, în construcții, la RECON; iar în interior, 68-70 de deținuți lucrează în spațiile de producție bugetară pentru o fabrică de încălțăminte din Alba. Penitenciarul are amenajat un atelier pe două etaje, cu mașini de cusut și alte utilaje folosite în industria de încălțăminte, achiziționate printr-o finanțare europeană.

Față de vizita precedentă, un aspect pozitiv îl constituie înființarea unei brutării care produce pâine proaspătă zilnic pentru hrana deținuților din penitenciar și pentru cei din arestul județean. În brutărie lucrează 10 deținuți, alți 18 lucrează în blocul alimentar și alte câteva zeci asigură restul serviciilor (distribuția hranei, curățenie, plantoane – în special în secția de maximă siguranță și la grad de risc sporit).

Vizite și corespondenţă

La sectorul vizite există spaţii amenajate atât cu separator cât şi fără. Conducerea penitenciarului consideră că acesta este cel mai modern centru de vizite din țară. Există două camere pentru vizite conjugale și o cameră destinată mamei și copilului. Vizitele aparținătorilor sunt programate atât telefonic cât și prin email și de regulă fiecare deținut are dreptul la o vizită de 90 de minute pe lună, însă în decembrie, fiind sărbătorile, și programul de vizite fiind mai aglomerat decât de obicei, conducerea a decis să scurteze vizitele la 60 de minute pentru fiecare deținut, ca să se poată programa mai multe vizite.

Camera de primire a pachetelor este prevăzută cu vizetă şi pachetele se deschid în prezenţa deţinuţilor și a vizitatorilor acestora. Este permis ca un pachet să conţină cel mult 10 kg alimente, 6 kg fructe şi legume proaspete, 20 l apă/suc. Nu sunt permise alimente gătite ce necesită încălzire și de regulă bucățile mari de alimente se taie sau sunt scanate ca să nu ascundă diverse obiecte interzise.

Fiecare deținut are dreptul să cumpere bunuri în valoare de 350 de lei pe săptămână, dacă are aceste fonduri, și să vorbescă 20 de minute la telefon. Corespondența primită de deținuți este notată într-un registru – numele expeditorului și al destinatarului.

Judecătorul delegat

Judecătorul delegat are biroul în clădirile administrative ale penitenciarului şi este ajutat de un grefier. Același grefier lucrează şi pentru încă două penitenciare din zonă. Judecătorul susține că problemele reclamate de deținuți sunt legate în cea mai mare parte de regimul de detenţie şi de sancţiunile primite de la conducerea unității. În 2012 au fost date 1200 de sancțiuni în Penitenciarul Craiova, conform registrului judecătorului delegat. Deținuții reclamă de regulă trecerea într-un regim de deținere mai sever, dar au fost cazuri și de deținuți care au contestat trecerea la un regim mai ușor, pe motiv că nu doreau să fie mutați din Craiova la Târgu-Jiu, Drobeta-Turnu Severin sau Pelendava – chiar dacă în Craiova ar fi avut un regim mai sever – ca să fie aproape de familie. Alte contestații au vizat regimul de izolare.

Judecătorul a afirmat că au existat și cazuri de refuz de hrană, dar el le-a catalogat ca fiind „așa-zis refuz de hrană”, unul dintre ele ar fi durat chiar 7 zile. Judecătorul susţine că deținuții care apelează la această formă de protest cred că astfel ajung la cunoștința instanței cu plângerile lor privind condițiile de detenție. Au fost și cazuri de automutilări pe motiv că deținuții nu și-au primit toate medicamentele odată pentru un tratament. Motivația dată de judecător și de medic a fost aceea că dacă li se dădeau toate medicamentele odată le-ar fi traficat. Judecătorul delegat a afirmat că a luat decizii contrare celor ale conducerii penitenciarului şi că, de cele mai multe ori, s-a ţinut cont de opinia sa.

Penitenciarul Craiova nu are deocamdată implementat sistemul infochioșc, așa cum există în alte penitenciare, dar deținuții au cartele telefonice pe care le folosesc pentru convorbirile zilnice la care au dreptul.

Secția de femei

În Penitenciarul Craiova cele 105 femei sunt cazate în secția 1, într-o clădire care are toate ferestrele spre o curte interioară, ca să se evite orice legătură cu secțiile pentru bărbați. În secția de femei sunt toate regimurile de pedepse: 16 deținute la regim deschis, 57 regim semideschis, 14 la regim închis, două la maximă siguranță, 15 arestate preventiv și una care nu a fost încă inclusă în vreun regim. Faptul că toate camerele femeilor se află în aceeași secție face ca procedurile privind regimurile să nu poată fi respectate. Deși femeile din regimul deschis și cele din regimul semideschis beneficiază în general de dreptul de a avea ușile camerelor deschise pe durata zilei, ele sunt închise de fiecare dată când e nevoie să fie transportate celelalte deținute din camere în diverse scopuri.

Secția pentru femei are o sală de mese, spațiu folosit și pentru alte activități, în principal pentru cursuri școlare (clasele 1-4) pentru 18 deținute, iar la momentul vizitei era în pregătire acolo un spectacol de colinde oferit de un cult religios. Secția are și o spălătorie dotată cu o mașină automată la care deținutele au acces. Camera 2, cu regim deschis, are 15 paturi amplasate în cca. 30 mp, iar cea cu regim semideschis are 24 de paturi în 27 de mp. Camera 7 (șase paturi în cca. 6 mp) este folosită pentru regimul de maximă siguranță și găzduia două deținute, iar în camera 4 ( două paturi în cca. 4 mp.), folosită pentru carantină, erau două femei din care una gravidă în 7 luni.

Deținutele au afirmat că beneficiază de apă caldă de trei ori pe zi și că în general regimul de detenție este acceptabil. O deținută din camera de carantină a reclamat faptul că nu se poate informa cu privire la drepturile sale și a solicitat mai multe cărți, printre care unele cu regim juridic iar o alta s-a plâns că nu beneficiază de fizioterapie pentru scolioza de care suferă. În acest caz responsabilii au afirmat că nu i se poate acorda tratament până nu prezintă o recomandare în acest sens de la medic.

Femeile au la dispoziție o curte interioară în care sunt scoase la plimbare și unde se întind, tototdată, și rufele la uscat. Cutia poștală este amplasată la ieșirea din clădire, unde deținutele nu pot ajunge decât sub pază. Dar personalul închisorii susține că deținutele au acces la cutia poștală ori de câte ori solicită și că ar fi imposibil să mute cutia în secție, atâta vreme cât corespondența e ridicată de un lucrător poștal, și accesul acestuia în secția de femei ar fi nerecomandat. Asociația consideră că prezența unui lucrător poștal pentru ridicarea corespondenței în secția de femei nu este de natură a crea probleme și recomandă mutarea cutiei poștale în holul secției, acolo unde sunt amplasate și telefoanele.

Din cele 105 femei, 21 ies la muncă într-un spațiu separat amenajat pentru producătorul de pantofi.

Spaţii de deţinere bărbați

Deținuții bărbați sunt împărțiți astfel pe regimuri: 236 arestați preventiv, 164 regim de maximă siguranță din care 25 la GSR (grad sporit de risc), 559 regim închis, 13 regim semideschis, 36 regim deschis și 44 neincluși în vreun regim. Camerele în care sunt cazați au 77,64 mp cele cu 48 de paturi, între 34-38 de mp cele cu 27 de paturi, 6 mp camerele de deținere de maximă siguranță unde sunt instalate câte două paturi și între 22-32 mp camerele cu 15-21 de paturi de la regimul închis.

Reprezentantele APADOR_CH au vizitat secțiile: arest preventiv și observare-carantinare (OC), închis, maximă siguranță și grad sporit de risc (GSR) precum și zona în care se află camerele de izolare.

Secția de arest preventiv și OC

Această secție are 5 camere pentru arestații preventiv și trei de OC. Ca și în secția pentru femei, la arest preventiv există o sală cu mese, veselă și tacâmuri, dar deținuții pot alege să-și ia mâncarea în cameră dacă doresc. Secția dispune de trei curți de plimbare, una dintre ele fiind dotată cu aparate de forță. În camera 16 – arest preventiv – erau cazate 48 de persoane arestate în 48 de paturi instalate (pe trei niveluri) pe o suprafață de aproximativ 60 mp. Supraaglomerarea este evidentă. Arestații preventiv au spus că mâncarea este acceptabilă, regimul la fel, au apă caldă, 2 ore de plimbare afară în curte și activități sportive și susțin că le este suficient unicul grup sanitar pe care-l împart și care constă în trei WC-uri și patru dușuri. Ei s-au plâns doar de faptul că magazinul practică prețuri mari, în special la mezeluri.

Regimul închis

Bărbații repartizați în regim închis ocupă secțiile 4 și 5 amplasate într-o clădire tip „potcoavă închisă”. Aceștia sunt cazați în camere de două tipuri: camere mai mari (32 mp) în care sunt instalate 21 de paturi și camere mai mici (22 mp) a câte 15 paturi. Paturile sunt dipsuse pe trei niveluri. Fiecăruia dintre deținuți îi revine o suprafață de aproximativ 1,5 mp ceea ce reprezintă un nivel grav de supraaglomerare. Grupurile sanitare din camere, în stare acceptabilă, constau din două dușuri și două WC-uri. Camerele au aspect îngrijit și sunt suficient încălzite și luminate natural. La momentul vizitei mulți dintre deținuții încadrați în regim închis se aflau la muncă. Cei prezenți în camere (și care făceau curățenie) s-au declarat mulțumiți de condițiile din penitenciar.

Regimul maximă siguranță și GSR

Deținuții repartizați la maximă siguranță și GSR ocupă o cladire semicirculară care dispune de 19 camere pe fiecare pe etaj. Camerele au aproximativ 6 mp (inclusiv grupul sanitar) și în fiecare sunt instalate câte trei paturi.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat secția 6B – maximă siguranță și secția 6A – Grad de risc sporit (GSR). Deținuții din secția 6B au afirmat că sunt mulțumiți de condițiile de detenție. În secția a 6A sunt cazați cei 25 de deținuți încadrați la grad sporit de risc. APADOR-CH repetă că deţinuţii declaraţi cu „grad sporit de risc” trebuie să rămână la regimurile de detenţie stabilite de comisia de repartizare a penitenciarului , cu diferenţa că agenţii şi ofiţerii au datoria de a-i supraveghea mai atent. Nu este normal ca un deţinut cu eticheta GSR să ajungă automat la regimul de maximă siguranță. Într-una din camere era un deținut cazat singur în cameră de 8 zile care s-a plâns de acest lucru mai ales că nu avea nici televizor. A afirmat că îi este foarte greu deoarece nu are cu cine să discute și aștepta să îi fie aprobată solicitarea adresată conducerii penitenciarului de a-i aproba transferul unui aparat TV al altui deținut care nu mai avea nevoie de el. Deținutul s-a plâns și de lipsa activităților și de frigul din cameră.

Izolatorul

Camerele de izolare sunt situate la ultimul etaj al clădirii unde funcționează și secția de maximă siguranță. Pereții exteriori ai acestui etaj sunt integral din cărămidă de sticlă, motiv pentru care la acest etaj este foarte frig. Pe același etaj, destinat camerelor de izolare, a fost amenajată camera 101 care pare o improvizație pe un hol. Nu are ușă, ca și camerele de izolare, deși cei 5 deținuți de aici nu au regim de izolare, ci regim închis. Deținutul Constantin Cernea s-a plâns că nu este scos la cabinetul medical de câte ori are nevoie și că e răcit de câteva zile din cauza frigului de pe acel hol, dar nu primește medicamentele necesare. Deținutul afirmă că asistentele medicale îi vorbesc urât. Deținuții de la camera 101 nu au grup sanitar propriu, și sunt duși doar de două ori pe săptămână să facă duș.

Camerele de izolare sunt mici, întunecoase, nu au uși, ci doar gratii care dau în holul iluminat prin zidul de cărămidă de sticlă. În camera 104 stă singur deținutul Ion Stan care prezintă vizibile manifestări ale unei afecțiuni psihice și urme de automutilare. Acesta a afirmat că nu are rude în libertate și nu este vizitat. APADOR-CH a semnalat cazul conducerii penitenciarului care a afirmat că persoana a fost prezentată la psihiatrie în mai multe rânduri şi că, de fiecare dată, a fost retrimisă în penitenciar cu menţiunea „ameliorării” stării.Asociaţia consideră că, în prezent, deţinutul este supus unui tratament inuman şi cere conducerii penitenciarului şi ANP să găsească o soluţie pentru a-i asigura îngrijirile medicale adecvate precum şi condiţii de detenţie mai bune.

În camera 105 sunt doi deținuți la izolare, aduși de la regimul de maximă siguranță care au declarat că trăiesc în condiții acceptabile.

Concluzii şi recomandări

1. APADOR-CH solicită măsuri urgente pentru rezolvarea problemei supraglomerării. În acest sens asociația consideră că finalizarea lucrărilor la facilitățile de la Ișalnița ar contribui, într-o oarecare măsură, la remedierea problemei și cere ANP să asigure resursele necesare pentru ca secția respectivă să fie dată în folosință cât mai curând.

2. Asociația recomandă ANP să respecte recomandările CPT care consideră nejustificată purtarea măştilor în penitenciare de către grupele de intervenţie, indiferent de situaţie, prevederi cu care şi CEDO este de acord şi, prin urmare, solicită înlăturarea acestor practici din penitenciarele româneşti.

3. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să ia măsuri urgente cu privire la regimul deținuților de la maximă siguranță și de la izolator, în special acei deținuți singuri în camere. În opinia asociației aceștia sunt supuși unui tratament inuman.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Raspuns ANP Craiova 2013

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Galaţi

22/11/2012/în Penitenciare /de Rasista

La data de 22 noiembrie 2012 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Galaţi. Vizita precedentă avusese loc la data de 12 decembrie 2005.

Aspecte generale

În decembrie 2005, la Penitenciarul Galaţi cea mai mare problemă era alimentarea deficitară cu apă potabilă pentru deţinuţi atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Unica sursă de apă era la acea dată un puț ce furniza apă (cu viermi) timp de doar șase ore pe zi. La data prezentei vizite tocmai se finalizase forarea celui de al doilea puţ şi prin urmare problema furnizării apei potabile s-a ameliorat. Rămâne esenţială problema supraaglomerării în spaţiile de deţinere – sesizată și cu ocazia vizitei precedente –, numărul de deţinuţi fiind aproape dublu faţă de capacitatea de cazare a penitenciarului.

Reprezentantele APADOR-CH au putut constata că grupele de intervenţie, “mascaţii”, sunt în continuare prezente în penitenciar. APADOR-CH aminteşte de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în speţa Cucu c. României care promovează respectarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT) referitoare la prezenţa acestor grupe de intervenţie în penitenciare care creează o atmosferă opresivă, întrucât purtarea măştilor face dificil de identificat un potenţial suspect când există plângeri de rele tratamente”. CPT recomandă, de asemenea, ca membrilor grupelor speciale de intervenţie să le fie interzisă purtarea măştilor în timpul intervenţiilor din penitenciare, indiferent de circumstanţe.

Efective, spaţii de deţinere, personal

În Penitenciarul Galaţi majoritatea deținuților sunt cei din regim închis. Sunt găzduiți aici și arestați preventiv dar și deținuți încadrați la maximă siguranță. Regimul de detenție este, așadar, unul strict. La momentul vizitei, în penitenciar erau cazaţi 1028 de deţinuţi, din care 1001 bărbați (doi tineri) și 27 de femei. În sediul central al penitenciarului la data vizitei erau cazați 925 de bărbați repartizați după cum urmează : 149 la maximă siguranţă, 524 la regim închis, 207 în arest preventiv, iar 45 erau încă neincluşi în vreun regim de detenție (infirmeria şi carantina). Bărbații din regimul semideschis sunt transferați automat la penitenciarul Brăila, iar bărbații din regimul deschis sunt ţinuţi în secţia exterioară de la Șendreni (la momentul vizitei un număr de 83 deţinuţi erau cazați la secția exterioară). Femeile, cazate toate în secția 8, erau repartizate în toate regimurile mai puțin maximă siguranță. Faptul că toate camerele femeilor se află în aceeași secție face ca procedurile privind regimurile să nu poată fi respectate. Astfel, femeile din regimul deschis (6 la data vizitei) și cele din regimul semideschis (11) nu beneficiau de dreptul de a avea ușile camerelor deschise pe durata zilei, nu puteau merge la curtea de plimbare oricând în timpul zilei șamd.

Camerele de deţinere se află în corpurile G şi H ale clădirilor penitenciarului şi sunt distribuite pe regimuri, după cum urmează :

– în corpul G la parter este secţia 1 – maximă siguranţă, la etajul 1 secţia 2- carantina, cabinetele medicale, infirmeria, izolatorul şi camera pentru cei în refuz de hrană, la etajul 2 secţia 3- arestaţi preventiv şi la etajul 3 secţia 4- regim închis;

– în corpul H la parter este secţia 8- femei şi la etajele 1, 2 şi 3 secţiile 7, 6 şi 5 – regim închis.

Spaţii de deţinere

Conform documentelor furnizate de conducerea Penitenciarului Galați, ar exista în penitenciar 91 de camere de deținere fiecare a 24 mp, în total 2184 mp spații efective de deținere. În fapt, în Penitenciarul Galați sunt camere de două tipuri. Majoritatea camerelor au 24 de mp doar dacă sunt incluse suprafețele grupului sanitar și cambuzei astfel că spa ţ iul efectiv de deținere este de aproximativ 20 mp. Un număr relativ mic de camere au suprafețe mai mici, de aproximativ 10 mp. De exemplu, secția 1 – maximă siguranță – dispune de 15 camere din care 13 de 20 mp și 2 camere de 10 mp, în total 280 mp. În această secție, la data vizitei erau cazați 149 de deținuți, fiecăruia revenindu-i mai puțin de 2 mp ca spațiu personal, adică sub jumătate din standardul recomandat de CPT. Penitenciarul găzduieşte aşadar dublul capacităţii sale şi este unul dintre cele mai aglomerate din sistemul penitenciar românesc.

Penitenciarul are 6 curţi de plimbare de aproximativ 24 mp fiecare. În două dintre ele sunt instalate aparate de forţă care pot fi folosite de două ori pe săptămână de către deţinuţii de la regimurile maximă siguranţă şi închis.

Personalul penitenciarului număra la serviciul operativ 155 de persoane, 14 persoane la serviciul socio-educativ şi 9 la serviciul medical. Raportat la numărul de deţinuţi rezultă că unui cadru îi revin aproximativ 7 deţinuţi, chiar mai mulţi deoarece nu toţi angajaţii sunt prezenţi la lucru în acelaşi timp. În concluzie, norma recomandată de CPT ca unui cadru să-i revină maximum 5 deţinuţi nu este respectată.

Activitatea de reintegrare socială, munca deținuților

Personalul serviciului socio-educativ al penitenciarului era format din 5 educatori, 2 asistenţi sociali, 2 psihologi, un monitor sportiv şi personal pentru însoţire şi probleme tehnice.

În incinta penitenciarului există Şcoala nr. 43 unde se desfăşoară cursuri cu deţinuţii corespunzătoare claselor I-VIII (înscrise 55 persoane) şi de liceu, cu frecvenţă redusă (înscrise 10 persoane). Aproximativ 50 de deţinuţi frecventau cursurile organizate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă pentru meseriile: tâmplar, instalator, cursuri IT, bucătar.

Fiecare specialist (asistenţi sociali, psihologi) coordona 2-3 programe de consiliere psiho-socială, fiecare program având o durată de până la 3 luni. Sedinţele de consiliere au loc o dată, de două ori pe săptămână cu grupe de câte 10 deţinuţi. Coordonatorul serviciului socio-educativ al penitenciarului a spus că într-un an de zile, prin rotaţie, toţi deţinuţii ajung să fie incluşi în programele de consiliere. Acestea cuprind activităţi de informare vocaţională, de adaptare atât la viaţa carcerală, dar şi la cea de după punerea în libertate.

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Galaţi, instituţie subordonată Agenţiei Naţionale Antidrog, desfăşura la momentul vizitei activităţi corespunzătoare cu doi deţinuţi, foşti consumatori de droguri. Conducerea penitenciarului a afirmat că la Galaţi nu există programul cu metadonă şi că persoanele cu această nevoie sunt trimise la Penitenciarul Rahova.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat clădirea unde este amenajat centrul de servicii socio-educative care a fost recent renovată. În plus, în fiecare secţie de deţinere există un mic spaţiu destinat şedinţelor de consiliere cu deţinuţii. Un alt corp de clădire din curtea penitenciarului fusese recent amenajat sub forma unui club IT unde se desfăşurau cursuri cu deţinuţii. Într-una dintre săli erau instalate 11 computere noi, cealaltă fiind o sală de conferinţe unde se pot desfăşura sesiuni de informare şi instruire.

De curând, una dintre curţile de plimbare a fost transformată, cu materiale reciclate, într-un teren de fotbal (aproximativ 100 mp). Programul de acces la terenul de fotbal este de 4 ore pe zi, câte o oră pentru fiecare grupă. Săptămânal toţi deţinuţii sunt scoşi la terenul de fotbal, timp de o oră. Conducerea penitenciarului a spus că terenul a fost amenajat de deţinuţi, iar aceştia din urmă s-au declarat foarte mulţumiţi că au posibilitatea să desfăşoare o activitate sportivă. În două din curţile de plimbare sunt montate aparate de forţă pentru deţinuţii de la maximă siguranţă şi închis la care au acces de două ori pe săptămână.

La momentul vizitei penitenciarul Galaţi era beneficiarul unei finanţări din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, motiv pentru care erau în desfăşurare o serie de activităţi socio-educative cu deţinuţii. Asociaţia apreciază atitudinea deschisă a conducerii penitenciarului cu privire la organizarea a cât mai multe activităţi cu deţinuţii şi recomandă găsirea unei soluţii astfel încât şi după încetarea finanţării să fie posibil ca aceste activităţi să fie susţinute financiar şi să continue să se desfăşoare.

La data vizitei existau contracte cu agenţi economici externi în baza cărora deţinuţii erau scoşi la muncă. 62 de deţinuţi mergeau la muncă în afara penitenciarului, alţi 100 participau la munca pentru gospodărirea internă a penitenciarului. Ca recompensă, acestora din urmă, pe lângă scăderea pedepsei, li se permit mai multe vizite fără separator şi vizite intime. Penitenciarul a amenajat un atelier de tâmplărie unde din lemnul reciclat după demolarea clădirilor vechi din incintă se fabricau piese de mobilier doar pentru uz intern. O altă activitate întreprinsă cu ajutorul deţinuţilor era colectarea de peturi care ulterior erau vândute, banii fiind folosiţi pentru cheltuielile interne ale penitenciarului.

Vizite, corespondenţă, judecătorul delegat

La sectorul vizite există spaţii amenajate atât cu separator cât şi fără. Pentru regimurile deschis şi semideschis funţionează două camere, fără separatoare, în care sunt instalate şi echipamente video care nu stochează imaginile, atfel încât supravegherea în timpul vizitei este strict vizuală.

Mai există şi 6 cabine cu separatoare unde este permisă, concomitent, vizita a doi adulţi şi doi minori. Discuţiile nu se pot prelungi mai mult de 80 minute şi programările pentru vizite se pot face telefonic sau prin e-mail.

Camera de primire a pachetelor este prevăzută cu vizetă şi pachetele se deschid în prezenţa deţinuţilor. Este permis ca un pachet să conţină cel mult 10 kg alimente, 6 kg fructe şi legume proaspete, 20 l apă/suc.

Cutia poştală se află la intrarea în corpul G al clădirii, iar conducerea penitenciarului a declarat că atunci când sunt scoşi la curtea de plimbare deţinuţii îşi pot pune singuri scrisorile în cutia poştală, lucru confirmat de aceştia.

Discuţiile cu avocatul au loc într-o încăpere specială în interiorul sectorului de deținere. Această cameră este mobilată cu o masă şi mai multe scaune, iar supravegherea este strict vizuală.

Camera destinată vizitelor intime era ocupată la data când reprezentantele APADOR-CH au fost în penitenciar. Conducerea penitenciarului a afirmat însă că această cameră este dotată cu cele necesare, că o vizită poate dura până la 48 h şi că acestea sunt acordate trimestrial.

Judecătorul delegat are biroul în clădirile administrative ale penitenciarului şi este ajutat de un grefier. Deţinuţii sunt primiţi în audienţă în fiecare zi de miercuri, între orele 8 :00 – 16 :00, timp în care sunt audiate 10 până la 20 de persoane. Judecătorul delegat şi grefierul au declarat că problemele reclamate sunt legate în cea mai mare parte de regimul de detenţie şi sancţiunile primite, dar că sunt şi cazuri când se reclamă condiţiile precare de detenţie. De asemenea, au mai spus că rar se întâmplă să fie cazuri de refuz de hrană, că numărul maxim de cazuri a fost de 4-5 într-o lună şi că ultimul deţinut a declarat refuz de hrană în data de 7 noiembrie şi a renunţat ziua următoare. Au fost cazuri când judecătorul delegat a contrazis/anulat rapoartele comisiei de disciplină, iar recomandările sale au fost luate în considerare.

Asistenţa medicală

Penitenciarul Galaţi dispune de două cabinete medicale- medicină generală şi stomatologie, ambele aflate la etajul 1 al clădirii penitenciarului. Personalul se compune din doi medici (generalist şi stomatolog), 5 asistenţi medicali (unul dintre ei în concediu la data vizitei), un farmacist şi o infirmieră. Ambele cabinete medicale prestează servicii pentru deţinuţi şi doar în cazuri de urgenţă pentru personalul penitenciarului. Asociaţia consideră că un singur medic şi 5 asistenţi care lucrează în ture nu pot asigura asistenţa medicală necesară unui număr atât de mare de deţinuţi şi cere suplimentarea numărului de posturi pentru personalul medical. Alternativa ar fi încheierea unor contracte cu clinici sau cabinete private din Galaţi care să prevadă deplasarea personalului lor medical la penitenciar atunci când cererile deţinuţilor pentru consultaţii cresc.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat cabinetul de medicină generală şi au discutat cu asistentul medical si medicul stomatolog, prezenţi la cabinete la momentul vizitei. Asistentul medical a spus că sunt în evidenţă bolnavi cronici, cu probleme psihice şi hepatită (toate tipurile). El a mai declarat că nu au cazuri de pacienţi infectaţi cu HIV sau cu sifilis, dar că nici nu se fac teste pentru depistare ceea ce reprezintă un paradox : cum poate cineva să fie sigur că nu există asemenea cazuri dacă nici măcar nu încearcă să le descopere?

Atât asistentul medical, cât si medicul stomatolog s-au plâns de slaba aprovizionare cu medicamente a penitenciarului. Personalul a mai spus că prezervativele sunt furnizate la cerere pentru că regulamentul intern al penitenciarului nu prevede ca acestea să fie lăsate pe holuri în cutii speciale astfel încât deţinuţii să le ia când vor. Au admis că această situaţie a fost valabilă când banii pentru achiziţionarea prezervativelor proveneau de la Fodul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, TBC şi malariei. În penitenciar nu se derulează programul cu metadonă sau schimb de seringi, deţinuţii consumatori de droguri fiind transferaţi la Penitenciarul Rahova. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului asupra riscurilor de răspândire a unor boli implicate de nefurnizarea prezervativelor către deţinuţi. Faptul că acestea sunt prezente doar la cabinetul medical şi că deţinuţii trebuie să meargă să le ceară poate fi resimţiţă ca o presiune şi prin urmare să renunţe la a le folosi. APADOR-CH susţine în continuare că prevenţia (achiziţionarea şi distribuirea de prezervative) este mult mai ieftină decât tratamentul ulterior al maladiilor.

Vizitele la cabinetul medical se fac cu programare din partea deţinuţilor şi din discuţiile cu aceştia nu au existat plângeri cum că nu ar fi primiţi pentru consultaţie.

Cabinetul medical era curat şi dotat corespunzător. Dosarele pacienţilor erau aşezate în rafturi pe regimuri, cu femeile separat şi pe unul dintre pereţii camerei era afişată o listă cu preţuri pentru diverse analize şi investigaţii.

Infirmeria se află la acelaşi etaj cu cabinetul medical şi este amenajată sub forma unei camere de 10 mp în care sunt instalate 8 paturi, 7 fiind ocupate la momentul vizitei. Baia este insalubră, are dimensiunea de circa 2 mp şi este despărţită de restul camerei printr-o uşă. La infirmerie sunt cazaţi deţinuţi de la toate regimurile. Persoanele aflate în cameră au declarat că mâncarea este de proastă calitate şi că apă rece este în permanenţă şi apă caldă de două ori pe săptămână- marţi şi sâmbătă.

Unul dintre deţinuţii de la infirmerie a declarat că se afla acolo de doi ani şi că suferise două infarcte în această perioadă. Pe lângă tratamentul care îi este administrat în penitenciarul Galaţi, la fiecare 6 luni merge la control la Penitenciarul Spital Jilava. Un alt deţinut, Gheorghe Lăcătuş, s-a plâns de dureri mari de cap şi că nu primeşte tratamentul care i-a fost recomandat şi cerea să-i fie lăsate în celulă analgezice pentru a le lua atunci când are dureri. Reprezentantele APADOR-CH au cerut informaţii doctorului despre cazul acestui pacient, iar răspunsul a fost că pacientul are şi o afecţiune de natură psihică şi este interzis să i se dea calmantele pentru a şi le autoadministra. În ziua vizitei pacientul primise două pastile de paracetamol ca analgezic, care nu reuşiseră însă să-i calmeze durerile. Doctorul a admis că medicamentele sunt insuficiente şi că aşteptau să fie aprovizionaţi de la Penitenciarul Spital Poarta Albă. APADOR-CH critică problema insuficienţei medicamentelor şi a lipsei administrării tratamentelor corespunzătoare pacienţilor şi, având în vedere că aceasta nu se regăseşte numai în Penitenciarul Galaţi, recomandă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) să remedieze cât mai repede situaţia, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.

De curând în penitenciar avusese loc o tentativă de suicid. Unul dintre deţinuţi a încercat să se spânzure de o ţeavă din baie, transformând lenjeria de pat în frânghie, dar a fost găsit la timp de colegii de celulă şi salvat. În astfel de situaţii, asistentul medical a relatat că persoanele care comit tentative de suicid sunt aduse la cabinetul medical pentru investigaţii, se întocmeşte un raport şi se prescrie un tratament. Deţinutul în cauză a fost transferat apoi la carantină.

La acelaşi etaj există o cameră unde sunt internaţi bolnavii de TBC, ocupată şi aceasta la momentul vizitei de o persoană, suspectată că ar fi bolnavă.

Hrana

Situaţia în blocul alimentar este aceeaşi cu cea din 2005, de la vizita precedentă a APADOR-CH în penitenciarul Galaţi. Aerul din bucătărie era aproape irespirabil datorită aburului dens şi de pe pereţi şiroia apa. De tavanul bucătăriei erau prinse două hote care nu reuşeau să absoarbă aburul. Podeaua bucătăriei era, de asemenea, umedă şi murdară. Bucătarul era ajutat la prepararea hranei de doi deţinuţi şi un veselar, cu toţii vizibil afectaţi de calitatea aerului din bucătărie. Asociaţia atrage atenţia că aceste condiţii duc la îmbolnăvirea personalului din bucătărie şi este necesar să se ia măsuri urgente, precum instalarea unor hote noi care să absoarbă aburul.

Restul încăperilor din blocul alimentar erau în stare bună.

Reprezentantele APADOR-CH au ajuns la blocul alimentar când se pregătea masa de prânz. Pentru cele trei mese din ziua vizitei se folosiseră 75 kg de carne de porc, 9 kg subproduse din carne de porc, 64,4 kg slănină şi 2,4 kg de pulpe de pui (pentru cei 12 deţinuţi de religie musulmană). La masa de dimineaţă deţinuţii primiseră ceai, marmeladă şi pâine (ou şi cârnat la regim), pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole şi varză cu carne (la comun) şi mere ca supliment pentru cei care munceau şi diabetici. La masa de seară urma să se servească macaroane cu sos (la comun), supă de cartofi cu mazăre şi carne (la regim) şi orez cu lapte (pentru diabetici). Aspectul mâncării din cazanele pentru gătit era bun şi mirosul plăcut, iar carnea era porţionată astfel încât să revină fiecărui deţinut câte o bucată.

Alţi 10 deţinuţi curăţau cartofi, pe întreaga durată a zilei după cum ne-a spus bucătarul, deoarece maşina de curăţat cartofi nu mai funcţiona. Varza era tocată cu o maşină specială, carnea era depozitată în condiţii igienice în camera frigorifică şi pâinea se aducea în aceeaşi zi în care era consumată. Din hrana preparată pentru o zi la blocul alimentar al penitenciarului sunt hrăniţi şi deţinuţii din secţia exterioară şi persoanele arestate în cadrul IJP Galaţi.

Magazinul alimentar din incinta penitenciarului, care aparţine unei firme particulare din oraşul Galaţi, era bine aprovizionat la data vizitei, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Vânzătoarea a spus că pentru a cumpăra anumite produse deţinuţii trebuie să aibă permisiunea conducerii penitenciarului, spre exemplu pentru ligheane şi găleţi, iar acestea se vând în mare parte femeilor. Conducerea penitenciarului a spus că bărbaţii au restricţii la a le cumpăra pentru că ar putea fi folosite la prepararea băuturilor alcoolice iar cu femeile practică “discriminarea pozitivă”, deoarece acestea au “anumite nevoi”.

În magazin se află şi infokiosk-ul. Asociaţia consideră că acesta ar trebui de fapt să se afle pe fiecare etaj al penitenciarului, astfel încât toţi deţinuţii să-l poată accesa când au nevoie şi nu numai când ies la magazinul alimentar.

Secţiile de deţinere

Secţia regim maximă siguranţă

Secţia de maximă siguranţă cuprinde 15 camere, dintre care 2 destinate deținuților încadrați la grad sporit de risc. Două dintre camere sunt din cele mici, de 10 mp, şi 13 sunt din cele mari, de 20 mp (24 mp, incluzând grupul sanitar și cambuza).

În camera numărul 3 erau instalate 9 paturi, suprapuse pe 3 etaje. APADOR-CH reaminteşte că suprapunerea pe 3 etaje a paturilor în penitenciare este catalogată, în accepţiunea CPT, drept tratament degradant şi recomandă statelor să elimine astfel de situaţii.

Camera numărul 3 este una dintre cele “mari”, cu o suprafaţă de aproximativ 20 mp; baia măsoară alţi 4 mp. La momentul vizitei toate cele 9 paturi erau ocupate, însemnând că fiecărui deţinut îi revin 2,2 mp, mult sub limita de 4 mp propusă de CPT. Conducerea penitenciarului realizează nivelul de supraaglomerare din Penitenciarul Galaţi şi a instituit şi o regulă internă potrivit căreia în camerele de la maximă siguranță să nu fie cazate concomitent mai mult de 10 persoane, ceea ce nu rezolvă problema. Baia este prevăzută cu chiuvetă, WC turcesc şi duş amplasat deasupra acestuia. În cameră erau un frigider şi un televizor. Deţinuţii au declarat că apă rece este mereu şi apă caldă de două ori pe săptămână câte o oră.

Deţinuţii au mai afirmat că percheziţiile în camere au loc periodic şi sunt făcute de către echipele de mascaţi ; doar şeful de cameră rămâne în acest timp în cameră. Referitor la şeful de cameră, aceştia au declarat că este ales şi recunoscut doar de deţinuţi. Au mai spus că scrisorile primite sunt deschise în prezenţa lor. La expediere îşi depun singuri corespondenţa în cutia poştală. Plicuri şi timbre primesc de la penitenciar, atât cât au nevoie. Deţinuţii s-au plâns în schimb că alimentele sunt prea scumpe la magazinul din incinta penitenciarului.

În secţia de maximă siguranţă, ca şi în restul penitenciarului nu există sistem de alarmare ; în astfel de cazuri, deţinuţii bat în uşă până când sunt auziţi de supraveghetori.

Camera numărul 6, pentru deţinuţi încadraţi la risc sporit, are o suprafată de 10 mp şi 2 paturi, prin urmare 5 mp per deţinut, situaţie de dorit. Un singur deţinut se afla în cameră la momentul vizitei, care în 5 zile urma să fie transferat la Penitenciarul Bacău. Asociaţia recomandă ca deţinuţii să nu fie cazaţi singuri în cameră şi dacă vor mai apărea astfel de situaţii să se aducă un însoţitor dintr-o altă cameră.

În camera numărul 1, una din cele mari, sunt instalate 9 paturi, pe 3 etaje şi la momentul vizitei erau ocupate numai 5. În cazul în care cele 9 paturi sunt ocupate, se poate vorbi din nou de supra-aglomerare şi în această cameră. Deţinuţii au spus că este suficient de cald, însă s-au plâns de preţurile crescute ale produselor de la magazinul alimentar.

Secţia femei

Conducerea penitenciarului a declarat că această secţie găzduieşte numai femei arestate preventiv, aflate în tranzit către arestul din subordinea IJP Galaţi şi către Penitenciarul Brăila. Secţia pentru femei este situată, ca şi cea de maximă siguranţă, la parterul clădirii şi cuprinde 2 camere pentru regimul deschis şi semideschis (cazate împreună), o cameră pentru regimul închis şi o cameră pentru regimul de maximă siguranţă. La momentul vizitei erau deţinute în penitenciar 27 de femei, 13 dintre acestea fiind prezente la cursuri IT.

În camera de la regimul închis, de 24 mp, erau instalate 9 paturi şi numai 2 persoane cazate. Una dintre cele două femei era însărcinată. Aceasta a declarat că a avut frecvent probleme cu sarcina şi din această cauză urma un tratament cu injecţii pentru a o păstra. A mai spus că nu a fost dusă la ginecolog de câte ori ar fi fost necesar şi că ar vrea să nască într-un spital civil. Referitor la această cerere, conducerea penitenciarului a spus că acest lucru nu va fi posibil. Femeia a declarat că primeşte totuşi un supliment de hrană. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului care este direct responsabilă de starea de sănătate a deţinuţilor că este esenţial ca toate controalele medicale necesare să fie acordate bolnavilor sau persoanelor cu nevoi speciale, cum este cazul deţinutei însărcinate.

Curtea de plimbare are o suprafaţă de 40 mp, este amenajată în trepte şi dispune de un spaţiu acoperit, prevăzut cu scaune. Tot aici sunt agăţate frânghii unde deţinutele îşi pot usca hainele.

Una dintre deţinutele prezente în secţie la momentul vizitei şi care era responsabilă la spălătorie, a spus că urma un curs de IT, cu durată de 4 luni, în urma căruia va primi o diplomă. Asociaţia apeciază faptul de a da posibilitatea şi femeilor să urmeze cursuri de calificare, chiar dacă acestea se află numai în tranzit în penitenciarul Galaţi.

Secţia regim închis

În secţia regim închis sunt 8 camere de deţinere a câte 24 mp fiecare (inclusiv baia). În fiecare cameră sunt instalate 5 rânduri a câte 3 paturi, prin urmare nivelul de supraaglomerare îl depăşeşte pe cel de la regimul maximă sigurantă; aici fiecărui deţinut îi revin 1,3 mp locuibili.

Această situaţie s-a regăsit în camera numărul 5 în care erau cazaţi 15 deţinuţi. Aceştia au spus că au ca activităţi jocul de fotbal, şah, că primesc vizite şi în încăperile fără separatoare. Unii dintre ei urmau cursuri de zidărie în penitenciar.

Deţinuţii au spus că becul rămâne aprins în cameră pe toată durata zilei, iar dacă este închis, lumina naturală nu este suficientă pentru a citi.

APADOR-CH critică nivelul exagerat de mare al supraaglomerării din penitenciarul Galaţi şi aminteşte conducerii penitenciarului că această situaţie este catalogată drept tratament inuman si degradant, conform prevederilor internaţionale. România a fost în nenumărate rânduri condamnată de CEDO pentru condiţiile de detenţie din penitenciare, printre care şi supraaglomerarea. De asemenea, asociaţia semnalează şi lipsa luminii naturale pe timpul zilei în camerele de deţinere, problemă ce ar putea fi rezolvată prin înlăturarea rândului de plasă de sârmă de la geamuri.

Secţia arestaţi preventiv

În secţia numărul 3 din Penitenciarul Galaţi sunt cazaţi numai arestaţii preventiv.

În camera numărul 5 erau instalate 12 paturi, supraetajate pe 3 nivele, şi toate erau ocupate la momentul vizitei. Şi aici se poate vorbi despre supraaglomerare; dintr-o suprafată totală a camerei de 20 mp revine fiecărei persoane câte 1.6 mp.

Discuţii cu deţinutul M.B.

La cererea lui M.B., reprezentantele APADOR-CH au discutat cu acesta.

M.B. se afla în penitenciarul Galaţi, la carantină, din data de 30 octombrie şi s-a plâns de condiţiile precare de detenţie. Nemulţumirile sale nu s-au răsfrânt numai asupra condiţiilor de detenţie din penitenciarul Galaţi, ci şi asupra celor din penitenciarul Rahova şi, în special, din arestul IJP Galați.

În arestul (CRAP) Galați M.B. a spus că a văzut cum ieşeau şobolani din scurgerea de la duş; într-o noapte un şobolan s-a urcat pe unul dintre colegii săi de celulă. Soluţia pe care au găsit-o deţinuţii a fost să acopere scurgerea cu sticle de plastic, pline cu apă.

M.B. şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că nefumătorii nu sunt cazaţi separat de fumători şi pentru că au fost situaţii când numărul persoanelor a depăşit numărul de paturi (15 persoane în 12 paturi dintr-o cameră de 20 mp). A mai spus că apa caldă este furnizată o dată pe săptămână şi că e frig în cameră; numai cu o zi înaintea vizitei reprezentantelor APADOR-CH în penitenciar începuse să fie furnizată căldură. M.B. a afirmat că suferă de o boală a corneei şi pentru a-i împiedica evoluţia are nevoie de lumină naturală care este insuficentă în camera de detenţie. A spus că în curând ar trebui să meargă la un control oftalmologic la Iaşi şi că are nevoie de transplant de cornee.

În perioada 3-6 noiembrie 2012 M.B. a fost transferat temporar la Penitenciarul Rahova. Aici, el reclamă aceleaşi condiţii precare de detenţie: geamul camerei nu se închidea bine, nu exista suficientă lumină naturală, era multă umezeală în cameră. Maşina penitenciarului cu care a fost transportat a descris-o ca pe o cuşcă, în care a stat tot timpul în picioare, iar nevoile fiziologice şi le-a satisfăcut, ca şi ceilalţi, la vedere. O altă problemă a fost că, odată cu acest transfer, banii pe care îi are în cont şi pe care îi foloseşte pentru a telefona familiei şi avocatului nu au „călătorit” în timp real cu posesorul lor. Astfel că, în cele 4 zile cât a stat la Penitenciarul Rahova nu a avut acces la bani, fiindu-i încălcat dreptul de a lua legătura cu avocatul şi familia. Banii au ajuns la Rahova abia după ce M.B. fusese transferat înapoi la Galaţi. Problema s-a repetat şi în sens invers, adică de la Penitenciarul Rahova la Galaţi. La momentul vizitei, M.B. a afirmat că încă aştepta returnarea banilor la Penitenciarul Galaţi.

M.B. a spus că ceilalţi deţinuţi din penitenciar nu ştiu să folosească infokiosk-ul de la magazinul alimentar şi că dacă nu au bani în cont nu sunt scoşi pentru a-l accesa. Mai mult, s-a plâns că accesul la cutia poştală este restricţionat, în sensul că poate pune scrisorile doar când este scos la curtea de plimbare, zilnic la ora 16:30, or scrisorile sunt ridicate la ora 13:00, astfel încât livrarea scrisorii către destinatar este întârziată cu cel puţin o zi. M.B. a afirmat şi că deţinuţii nu primesc timbre pentru scrisori atunci când le solicită.

M.B. a mai spus că lipsa medicamentelor este acută în penitenciarul Galaţi şi că bolnavilor li se administrează numai paracetamol. De când a fost adus la penitenciarul Galaţi a asistat la opt percheziţii organizate în camerele de deţinere la care au participarea “mascaţii”. Mai mult, a afirmat că practica frecvent utilizată atunci când se organizează percheziţiile este de a lua prin surprindere deţinuţii, dimineaţa devreme, înainte de a se trezi şi de a fi bătuţi. M.B. a spus că şi deţinutul care a încercat să se sinucidă, al cărui caz a fost relatat în prezentul raport, a fost bătut de cadrele din penitenciar.

M.B. a afirmat că s-a adresat deja Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru condiţiile precare de detenţie din penitenciarul Galaţi şi pentru încălcarea drepturilor sale pe timpul detenţiei. De asemenea, a mai spus că dreptul la petiţionare este îngrădit în penitenciar, că deţinuţii nu primesc formularele de plângere pentru a se adresa CEDO şi că nici nu li se plătesc cheltuielile de expediţie către destinatari din afara ţării.

Concluzii şi recomandări

1. Cea mai mare problemă regăsită în penitenciarul Galaţi este cea a supraaglomerării. În timpul vizitei conducerea penitenciarului a admis că penitenciarul Galaţi este pe locul 3 în România privind gradul de suprapopulare. Cum existenţa acestei probleme este conştientizată chiar în interiorul sistemului, resursele disponibile ar trebui direcţionate astfel încât să se găsească urgent o soluţie. Asociaţia dă ca exemplu alte penitenciare care au preluat şi amenajat spaţii dezafectate ale altor instituţii, reducând astfel gradul de supraaglomerare.

2. APADOR-CH recomandă ANP să respecte recomandările CPT care consideră nejustificată purtarea măştilor în penitenciare de către grupele de intervenţie, indiferent de situaţie, prevederi cu care şi CEDO este de acord şi, prin urmare, solicită înlăturarea acestor practici din penitenciarele româneşti.

3. Asociaţia cere conducerii ANP să rezolve criza medicamentelor din sistemul penitenciar românesc, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.

4. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să răspundă prompt nevoilor şi cererilor primite de la deţinuţi, respectând prevederile legale.

Alte concluzii şi recomandări se regăsesc în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP la acest raport

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Ploiești

13/09/2012/în Penitenciare /de Rasista

La data de 13 septembrie 2012 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Ploiești și una dintre secțiile sale exterioare, Movila Vulpii. Vizita anterioară a avut loc în anul 2002.

1. Aspecte generale – amplasament și regimuri de detenție

Penitenciarul Ploiești constă într-un sediu central, unitatea Rudului, amplasată în centrul orașului, două secții exterioare, Berceni și Movila Vulpii și o gospodărie agro-zootehnică (GAZ), acestea trei din urmă fiind amplasate în comune limitrofe. Penitenciarul găzduiește deținuți în regim semideschis și deschis, bărbați adulți (conform conducerii penitenciarului media de vârstă a deținuților este de 36-38 de ani). Toți deținuții încadrați în regimul semideschis sunt cazaţi în sediul central (două secții pe două etaje) iar secțiile exterioare și GAZ-ul găzduiesc exclusiv deținuți în regim deschis. Regimurile de detenție sunt respectate cu o singură excepție, anume faptul că la regimul semideschis ușile camerelor se încuie pentru o oră și jumătate în timpul prânzului.

Conform declarațiilor directorului respectarea regimurilor de detenție deschis și semideschis favorizează un climat calm și lipsit de incidente violente,. Singurul incident a fost înregistrat în iulie 2011 când două grupuri de deținuți din clanuri rivale au avut o altercație soldată cu răniri reciproce dar fără urmări grave. Din precauție, s-a decis ca deținuții cunoscuți ca fiind membri ai unor clanuri rivale să fie cazați în secții diferite și să iasă la plimbare în curți diferite. În ultimii ani nu au fost înregistrate decese, sinucideri sau evadări.

Directorul a afirmat că penitenciarul nu dispune de grupă specială de intervenții (așa-numiții mascați), dar că personalul este instruit și pentru situații de risc.

În unitate nu există deținuți încadrați la „grad de risc sporit” deoarece toți cei care creează probleme sunt transferați la Penitenciarul Mărgineni care găzduiește deținuți în regim închis și de maximă-siguranță. De altfel, între cele două penitenciare, Ploiești și Mărgineni, circulă în permanență deținuți a căror încadrare de regim se schimbă. Penitenciarul deține două dube pentru transportul deținuților, una de tip vechi și alta modernă.

2. Efective, cazare, condiții de igienă, personal

Penitenciarul Ploiești adăpostește în total 845 de deținuți, din care 653 în sediul central, 80 la secția exterioară Berceni, 107 la secția exterioară Movila Vulpii și 5 la GAZ.

Suprafața totală a spațiilor de deținere efective (excluzând baia și cambuza) este de 1260,04 mp ceea ce ar însemna că dacă spațiul ar fi ocupat la nivel optim, capacitatea de cazare calculată în funcție de standardul CPT de 4 mp/persoană privată de libertate ar fi de 315 de persoane (mai exact maxim 321,79 paturi ar trebui să fie instalate). La data vizitei indicele de ocupare calculat la acest standard era de 268,5% fiecărui deținut revenindu-i aproximativ 1,5 mp. Indicele de ocupare a penitenciarului este depăşit chiar și calculat după vechiul criteriu de 6 mc/deținut, fiind la data vizitei de 122%.

Situația cea mai gravă din punctul de vedere al supraglomerării se întâlnește în sediul central unde sunt cazați 653 de persoane pe o suprafață totală de 911,75 mp adică fiecărui deținut îi revin 1,39 mp. Mai grav este faptul că, din cauza spaţiului limitat, numărul paturilor instalate este mai mic dacât cel al persoanelor cazate aici astfel că deținuții sunt nevoiți să doarmă și câte doi într-un pat. Spre exemplu, Camera 31/Secția II cu o suprafață de 32,24 mp găzduia la data vizitei 31 de deținuți care împărțeau 24 de paturi.

Supraaglomerarea conduce la intensificarea stării de disconfort cauzate de alte deficiențe ale spaţiului insuficient precum cele referitoare la igienă.

Camerele de deținere din sediul central sunt dotate cu grup sanitar propriu constând dintr-un WC turcesc, o chiuvetă și un duș. Apa caldă este disponibilă doar seara aproximativ 2 ore și nu chiar în fiecare zi. Intervalul de timp în care curge apa caldă este insuficient pentru ca toți deținuții să facă duș. În sediul central există și o baie comună insalubră (pereții sunt mucegăiți iar dușurile sunt niște țevi ruginite) la care deținuții au acces săptămânal. Grupurile sanitare de la Movila Vulpii sunt mai mari iar baia comună, accesibilă permanent se află într-o stare satisfăcătoare. În plus, a fost amenajată și o baie în curtea secției care utilizează energia solară pentru a încălzi apa, baie extrem de utilă pe timpul verii.

Anterior vizitei APADOR-CH penitenciarul a avut probleme cu o invazie de gândaci și ploșnițe, dar atât directorul cât și deținuții au afirmat că au reușit să scape de ele în urma dezinsecţiei.

În ceea ce priveşte spaţiul de cazare, APADOR-CH susţine aplicarea recomandării Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi anume 4 mp şi 8 mc de aer per deţinut. APADOR-CH cere ca norma de cazare de 4 metri pătraţi per persoană privată de libertate să fie obligatorie în cazul tuturor deţinuţilor, indiferent de regimul de executare a pedepsei și reamintește că România a fost condamnată în mod repetat de CEDO pentru condițiile de detenție. (O hotarâre recentă a CEDO, Iacov Stanciu c. România a stabilit că problema supraaglomerării este recurentă și că supraaglomerarea din penitenciare, lipsa igienei și inadecvarea tratamentului medical au reprezentat pentru solicitant tratament inuman și degradant).

200 de cadre sunt angajate la Penitenciarul Ploiești. Dintre aceștia 151 lucrează în mod nemijlocit cu deținuții. Siguranța deținerii este asigurată de 135 de angajați (14 ofițeri și 121 de agenți), la cabinetul medical lucrează doi medici (un generalist și un stomatolog) și șapte asistenți medicali iar serviciul socio-educativ are șapte angajați. În plus, lucrează cu deținuții şi un învățător angajat al Inspectoratului Școlar Județean. Asociația consideră că la un efectiv de 845 de deținuți numărul angajaților cabinetului medical și serviciului socio-educativ este insuficient.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

Serviciul socio-cultural din cadrul Penitenciarului Ploiești este condus de un jurist și are ca angajați încă 6 persoane: un psiholog, un asistent social, doi ofițeri educatori, 1 monitor sportiv și un agent tehnic . Serviciul socio-educativ are prevăzute în organigrama unității 17 posturi.

Personalul insuficient raportat la numărul mare de deținuți face imposibilă angrenarea tuturor acestora în activități cultural-educative.

Conform reprezentanților penitenciarului activitățile cultural educative sunt:

• zilnic de la 12.00 la 13.00, ora cultelor – reprezentanții diverselor culte vin și le țin prelegeri deținuților. Participă la aceste prelegeri până la 120 de deținuți săptămânal.

• diverse cursuri: antidrog; de consiliere profesională (împreună cu Centrul de Dezvoltare Umană București); Retro-verso – jocuri de rol, cu psihologi și asistenți sociali; cursuri de recalificare (împreună cu AJOFM – de exemplu cursuri de cultura plantelor pentru lucrul în sera de la secția externă Movila Vulpii și cursuri de formare sudori).

• o dată la 3 luni 20 de deținuți ies în grup în comunitate – pentru plimbări, vizite la muzee, la zoo, asistă la piese de teatru.

• programul de alfabetizare „A doua șansă” pentru deținuții care nu știu să scrie.

• universul cunoașterii – istorie, geografie, literatură.

Șefa serviciului a afirmat că săptămânal sunt implicați în diverse programe socio-culturale cam 300 de deținuți.

În afara programelor derulate de serviciul socio-educativ, deținuții au la dispoziție curțile de plimbare. În sediul central deținuții din cele două secții sunt două curți separate în care pot ieși când doresc atâta vreme cât camerele nu sunt încuiate (adică între orele 7-12,30 și 14-22). Una dintre ele este acoperită cu plexiglas și dotată cu aparate de forță. La secția Movila Vulpii, pe lângă curtea de plimbare, deținuții au acces și la o sală de sport și la un teren de fotbal.

4. Asistenţa medicală

Asistența medicală în Penitenciarul Ploiești este asigurată zilnic de 9 angajați: un medic generalist, un stomatolog și șapte asistenți medicali. Aceștia acordă asistență medicală exclusiv deținuților. Medicul generalist prezent la data vizitei reprezentantelor APADOR-CH a afirmat că deținuții suferă de boli cronice, mulți sunt cardiaci, dar există și bolnavi cu sechele de TBC, ciroze, poliartrite, spondilită. Nu există deţinuţi cu HIV, dar în penitenciar nici nu se fac teste pentru depistare.Medicul a afirmat că nu se distribuie prezervative pentru deținuți deși ar trebui, pentru a preveni răspândirea unor infecții. Penitenciarul achizionează totuși prezervative pentru camerele destinate vizitelor intime. Printre deținuți sunt și foști consumatori de droguri dar penitenciarul nu derulează niciun program destinat acestora.

Medicul a relatat că au fost înregistrate destul de frectvent cazuri de refuz de hrană, dar acestea nu durează prea mult și nu produc efecte asupra stării de sănătate a deținuților . Deținuții se pot programa pentru vizita medicală pe camere, o dată pe lună, dar urgențele se consultă dimineața după apel. Pentru urgențele grave se apelează la 112, iar deținuții sunt internați în spitalele civile din oraș. O dată la 6 luni se fac evaluări la medici specialiști în boli cronice, la Penitenciarul-Spital Jilava.

Înfirmeria penitenciarului constă în trei camere. Într-una dintre ele era internat un tânăr de 18 ani bolnav de scabie, de care s-a îmbolnăvit în perioada de detenție petrecută la Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova. Boala fusese depistată la consultul medical de la depunerea în penitenciar, moment în care a și început tratamentul.

5. Munca deţinuților

Doar deținuții din regim deschis muncesc în afara penitenciarului. Mai exact, 90 dintre aceștia lucrează pentru diverse firme din oraș cu care penitenciarul are contracte încheiate : La Aplast (producător de termopane) lucrează în 2 schimburi câte 8 deținuți; la Lukoil (se curăță vegetația din jurul bazinelor) muncesc 40 de deținuți; la TNT Intercon (la reciclare PET-uri), la Baumix se lucrează în 3 schimburi câte 8 deținuți. Transportul deținuților la muncă se face cu mașinile agentului economic respectiv. Un agent al penitenciarului îi supraveghează pe cei 40 de deținuți muncesc la Lukoil pe când deținuții care muncesc pentru celalalte firme nu sunt supravegheați de angajaţi ai penitenciarului. Penitenciarul nu are solicitări pentru contracte individuale de muncă pentru deținuți. Se lucrează doar în grupuri de la 4 la 40 de deținuți.

Deținuții de la regimul semideschis lucrează doar în grădina sediului central și la sectorul servicii din interiorul penitenciarului.

6. Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Blocul alimentar al Penitenciarului Ploiești se află în incinta centrală și asigură hrana și pentru secțiile exterioare și GAZ. Aici lucrează 13 deținuți cărora li se fac periodic analize medicale.

Unitatea centrală a penitenciarului nu are spațiu pentru sală de mese, deținuții primesc cele trei mese în camere. În schimb, la secția exterioară Movila Vulpii a fost amenajată o sală de mese care la data vizitei era curată și aerisită.

Blocul alimentar avea un aspect rezonabil: vesela, cămara și frigiderele erau curate iar alimentele depozitate erau în termenul de garnație. Masa de prânz la regimul comun consta din supă de cartofi și varză călită cu carne de porc. Pentru regimul special se pregătiseră supă de porc cu paste și piure de cartofi cu carne de porc. Meniul pentru cei șase deținuți musulmani era pregătit cu carne de pui. Rația zilnică de carne pentru un deținut este de 70 grame la regim comun și 100 grame la regimul special. Fructe (mere) primesc doar diabeticii. Deținuții primesc 500 de grame de pâine pe zi cei care merg la muncă beneficiază de un supliment de 200 de grame.

La cină meniul urma să fie: mâncare de cartofi și griș cu lapte; sau orez cu lapte pentru distrofici și orez cu carne pentru diabetici.

Dimineața deținuții primesc biscuiți, margarină sau brânză. Pentru regim se dau ouă, iar pentru cei care muncesc – șuncă sau slănină. Pentru deținuții care au zi de prezentare la instanțe se fac pachete cu hrană rece: cu șuncă, ouă, brânză, biscuiți, mere.

De la magazinul din incinta penitenciarului deținuții au voie să cumpere mărfuri de două ori pe săptămână (suma cheltuită săptămânal nu trebuie să depășească 200 de lei). Conducere închisorii intenționează să amenajeze un magazin și în secția externă de la Movila Vulpii pentru a evita transportul săptămânal la sediul central al deținuților din secțiile externe. Acesta este un neajuns semnalat de deținuți, care se plâng că pentru vizita la magazin sau la medic trebuie să stea toată ziua în sediul central, deoarece nu există suficiente facilități pentru ca transportul înapoi să se facă imediat după cumpărături sau după consultații. Potrivit conducerii penitenciarului prețurile practicate de magazin sunt verificate o dată pe lună de către o comisie, astfel încât ele să fie ținute la nivelul supermarketurilor din zonă. Reprezentantele APADOR-CH au verificat prețurile și au constatat că la legume de exemplu nu erau afișate. Vânzătoarea a declarat că un kg de roșii costă 4 lei, dar după discuțiile cu deținuții s-a constatat că există o discrepanță, aceștia cumpăraseră în aceeași zi la prețul de 5,7 lei/kg. Deținuții s-au plâns că prețurile sunt prea mari, în special la mezeluri. Programul magazinului este zilnic, de luni până vineri de la 8.30 la 17.00/ sâmbăta de la 8.30 la 13.00/duminica de la 8.30 la 12.00.

7. Contacte cu exteriorul, alte drepturi

Fiecare deținut are dreptul să primească lunar 10 kg de alimente și 10 litri de apă și suc.La o vizită un deținut are dreptul să primească 3 vizitatori majori și 3 minori. În sediul central este amenajată o cameră de vizite cu 8 mese și o cabină de separație pentru vizitele avocatului sau pentru cei aflați în carantină sau proceduri disciplinare. Procedurile de primire și verificare a pachetelor îndeplinesc condițiile pentru vizionarea în același timp de către deținut și de vizitatorii acestuia. Și la secția exterioară Movila Vulpii sectorul vizite este amenajat ca o sală cu mese. Vizitele se desfășoară pe baza unei programări telefonice.

Atât în sediul central cât și la Movila Vulpii au fost amenajate camere matrimoniale, în ambele având loc vizite intime la momentul deplasării reprezentantelor asociației .

Deținuții din sediul central de la regim semideschis au dreptul zilnic la 20 de minute de convorbiri telefonice, pentru care folosesc carduri personale. Deținuții de la regim deschis au dreptul la 30 de minute de convorbiri telefonice zilnic. Cardurile deținuților conțin bani, dar și informații. Același card este folosit la info point, un sistem computerizat prin care deținutul are acces la toate datele personale: credit, zile de muncă, dosarul de instanță, termenele precum și la informații despre legislația în vigoare. Pe fiecare secție este amplasat un terminal al acestui sistem însă la data vizitei unul dintre cele trei terminale, cel din Secția II, nu funcționa. Personalul penitenciarului a afirmat că defecțiunea este recentă și în curs de remediere pe când deținuții au afirmat că este nefuncțional de multă vreme, de luni de zile.

Cutia poștală e amplasată pe hol, la îndemână, iar poștașul ridică corespondența personal.

7. Judecătorul delegat

Judecător delegat este la post de un an de zile și beneficiază de asistența unui grefier delegat cu studii superioare. Aceștia sunt prezenți zilnic în penitenciar. Conform judecătorului delegat majoritatea plângerilor înregistrate sunt împotriva deciziilor comisiei de disciplină. Referitor la acestea judecătorul a afirmat că pedepsele care se dau sunt de regulă blânde: avertisment, suspendarea dreptului de a primi pachete, a dreptului de a cumpăra de la magazin și că cel puțin în ultimul an nu au existat sancțiuni cu izolare. Cele mai multe pedepse vizează deținerea de către deținuți a telefoanelor mobile, aproximativ 40% dintre sancțiuni.

8. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinuții

Secția II – regim semideschis .

Camera 37 , cu o suprafață locuibilă de 32,76 mp, găzduiește 28 deținuți în 24 de paturi. Fiecărui deținut îi revine mai puțin de 1,2 mp, ceea ce înseamnă un un nivel inacceptabil al supraaglomerării . Deținuții au reclamat faptul că sunt nevoiți să doarmă câte doi într-un pat, că un singur WC la 28 de persoane este insuficient și că nu reușesc să se spele deoarece apa caldă curge doar două ore și jumătate pe zi.

În camera 31 sunt cazați 31 de deținuți în 24 de paturi instalate pe o suprafață de 32,24 mp., adică 1,04 mp per deținut. Practic, oamenii cazați aici nu au loc să stea toți în picioare în spațiul neocupat de paturi. Toți 32 utilizează un singur closet, două chiuvete și un duș la care curge apă caldă numai seara de la 20.00 la 22.00. Cele două ore de apă caldă sunt insuficiente pentru a asigura o igienă corespunzătoare tuturor ocupanților acestei camere.

Deținuții s-au plâns că prețurile de la magazin sunt foarte mari, duble față de afară, mai ales la mezeluri, legume și fructe. Deținuții au reclamat faptul că, deși fac cerere pentru a ieși la muncă și activități socio-educative, nu sunt scoși pe motiv că nu există contracte de muncă. Totuși, faptul că nu muncesc și nu ies la activități este luat în considerare la evaluarea comportamentului lor și li se refuză anumite recompense (de exemplu li se refuză vizitele intime – la care în mod normal un deținut are dreptul o dată la trei luni sau li se amână prezentarea la comisia de eliberare condiționată) Deținuții au afirmat că nu e normal să fie pedepsiți pentru ceva ce nu depinde de ei pentru că ei vor să iasă la muncă sau la activități.

În camera 23 erau 9 deținuți în 9 paturi, dispuse pe o suprafață de 16,74 mp, ceea ce face ca un deținut să dispună de un spațiu personal de 1,86 mp. Mircea Dumitrașcu a reclamat calitatea hranei afirmând că deținuții primesc foarte rar carne și susținând că meniul din ziua respectivă era o excepție. A mai reclamat și faptul că vinerea este silit să facă baie la comun iar pentru el este umilitor să intre cu 15-20 de deținuți odată într-o sală insalubră, din care curge apă din țevile din tavan, fără pere de duș. Dl. Dumitrașcu s-a plâns și de faptul că nu este scos la muncă.

Costel Daniel Rizea s-a plâns că nu poate să-și vadă soția la fel de des cum își văd soțiile ceilalți deținuți și cum are dreptul conform legii. Soția sa execută o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Târgșor iar conducerile celor două penitenciare ar trebui să ia măsuri pentru ca ei doi să păstreze legătura, a afirmat Costel Rizea. A reclamat și faptul că nu este scos la muncă.

În aceeași cameră deținuții au afirmat penitenciarul le pune la dispoziție săpun și pastă de dinți, dar nu și detergenți pentru curățenia în camere, care este asigurată de ei.

Secția exterioară Movila Vulpii – regim deschis

Secția constă în cinci camere (patru de câte 51,2 mp și una de 7,15 mp), club, sală de sport, bucătărie (în care este încălzită mâncarea adusă de la sediul central), sală de mese, cameră matrimonială și un sector vizite. Curtea este mare și îngrijită iar în imediata vecinătate este un teren de fotbal. La data vizitei în această secție erau cazate 107 persoane pe o suprafață de 211,95 mp, fiecaruia revenindu-i ceva mai puțin de 2 mp. Neplăcerile cauzate de supraaglomerare sunt însă mult mai mici aici față de sediul central deoarece camerele au grupuri sanitare proprii mari și rezonabil de curate, spații de depozitare, iar ușile camerelor stau tot timpul deschise. În timpul zilei este deschisă și ușa secției așa că deținuții care nu ies la muncă își petrec timpul în curte unde au diverse activități. Deținuții au dreptul la 30 de minute pe zi la telefon. Camera matrimonială era ocupată și aici, ca și în sediul central, la momentul vizitei reprezentantelor APADOR-CH.

Deținuții găzduiți în Secția Movila Vulpii au apreciat regimul deschis și nu au dorit să semnaleze probleme cu privire la condițiile de detenție. Câțiva deținuții de aici s-au plâns doar de faptul că atunci când trebuie să meargă la sediul central (la magazin sau la cabinetul medical), deplasarea le ocupă o zi întreagă chiar dacă activitatea în sine durează doar câteva minute, restul timpului fiind nevoiți să-l petreacă în curtea unității din str. Rudului, într-o curte de plimbare. Conducerea penitenciarului a recunoscut existența acestei probleme datorate în principal restrângerilor de natură financiară (mai exact lipsa de bani pentru combustibil) însă a afirmat că a luat măsuri. În acest sens ar fost semnat un contract pentru deschiderea unui magazin în incinta secției exterioare și se preconizează și înființarea unui cabinet medical. Astfel, nu vor mai fi necesare deplasări la sediul central.

Un alt deținut, Nicolae Mârțan s-a plâns de faptul că au fost instalate aparate pentru bruiajul semnalului de telefonie mobilă, aparate care, pe lângă că afectează negativ sănătatea, au influență și asupra telefoanelor fixe amplasate pe secție, afectând calitatea sunetului.

Concluzii şi recomandări:

1. APADOR-CH solicită Administrației Naționale a Penitenciarelor să ia de urgență măsuri pentru a rezolva problema supraaglomerării din Penitenciarul Ploiești, în special în sediul central unde condițiile de locuit sunt inumane și degradante;

2. Asociația semnalează faptul că, în condiții de supraglomerare, lipsa mijloacelor de igienă și inexistența programelor de prevenire a răspândirii infecțiilor pot avea consecințe dezastruoase. În acest sens, APADOR-CH solicită luarea de măsuri ca deținuții să aibă la dispoziție suficientă apă caldă și materiale de igienă. De asemenea asociația solicită inițierea unor programe de prevenire a răspândirii HIV/hepatite prin distribuirea de prezervative și prin acordarea de tratament adecvat consumatorilor de droguri. Asociația insistă asupra necesității de a include in lista de materiale sanitare achiziționate cu bani de la buget și prezervativele – cel mai ieftin si mai sigur mijloc de prevenire a răspândirii HIV și a altor infecții cu transmitere sexuala.

3. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să depună eforturi pentru a identifica locuri de muncă pentru cât mai mulți deținuți din ambele regimuri pe care le gestionează.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizietei la Penitenciarul de Femei Târgşor

10/09/2009/în Penitenciare /de Rasista

La data de 10
septembrie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de
Femei Târgşor.

1.
Aspecte de principiu

Penitenciarul
Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este unicul
din ţară destinat femeilor şi găzduieşte persoane condamnate definitiv la
pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate
printr-o hotărâre definitivă dar care sunt cercetate în stare de arest
preventiv în altă cauză. Existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România
generează o problemă serioasă cu privire la aplicarea Art.
5[1] al Legii
nr. 275/2006 referitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal care devine dificilă în cazul femeilor private de libertate. Astfel, în
vreme ce pentru bărbaţii încarceraţi se ţine cont de apropierea domiciliului
la stabilirea locului (penitenciarului) în care îşi execută pedeapsa, pentru
femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de
familie este greu de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este
adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare cu avantaje
şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu,
iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării
prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor (de
maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a
ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

La penitenciarul
Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor,
există şanse de a munci (mai rar în cazul deţinutelor în regim închis), se
organizează diverse activităţi zilnice, inclusiv ieşiri în comunitate. În plus
atmosfera generală este relativ relaxată, lucru ce se datorează, în mare
măsură, modului înţelegător dar suficient de autoritar în care se comportă
directoarea faţă de deţinute. Sunt, însă, şi neajunsuri concrete pe care le
întâmpină cel puţin o parte dintre femeile deţinute în penitenciar, respectiv
cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte
rare (o călătorie de la Suceava, de exemplu, până la Târgşor şi retur durează
două zile şi este costisitoare) sau inexistente, numărul de pachete primite
scade proporţional, legăturile cu comunitatea (atât cât există) se dezvoltă
într-o zonă geografică, culturală şi economică total diferită de cea în care
persoana domiciliază şamd. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape
imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de
cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai
deţinutelor şi le pot permite.

APADOR-CH
consideră că situaţia trebuie remediată şi solicită Adiministraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel
puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona
de E-NE a ţării.

Un alt aspect cu
impact negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar dar, în mod
deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, decurge din Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de
bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ
menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în
custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar
este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând
produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la
aparţinători cu ocazia vizitelor. Ambele modalităţi sunt mai
costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu
alimente. De exemplu, familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi
are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună sume de bani
în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la
penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal
alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de
limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai
după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât
calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH
solicită ministrului de justiţie să modifice Ordinul nr. 2714/2008 astfel
încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

2.
Efective, cazare, personal

La data vizitei
în penitenciarul Târgşor se aflau 598 de femei din care două minore şi 27
tinere. Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă sigurantă –
patru deţinute, regim închis – 166, regim semideschis – 222, regim deschis – 96
(Restul de 120 nu erau încă repartizate pe regimuri de detenţie fiind ori
arestate preventiv (111) ori în perioada legală de observare/carantinare (9).
La penitenciar se aflau şi 19 deţinuţi bărbaţi pentru executarea unor
activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis.

Este de apreciat
faptul că la penitenciarul Târgşor se respectă în totalitate regimurile de
detenţie. Este pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal când reprezentanţii APADOR-CH constată aplicarea integrală a prevederilor
legale cu privire la regimurile de detenţie. Astfel, deţinutele încadrate în
regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului
(uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la
regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în
cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6
dimineaţa). Deşi în momentul vizitei deţinutele de la regimul închis nu ieşeau
la muncă (nu erau contracte disponibile), pe parcursul verii o parte dintre ele
au desfăşurat activtăţi agricole în afara penitenciarului, sub pază.

În ceea ce priveşte spaţiul de cazare, APADOR-CH susţine de 10 ani aplicarea
recomandării Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi
anume 4 mp şi 8 mc de aer per deţinut. După
mai mult de trei ani de la adoptarea Legii nr. 275/2006 Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti a elaborat un proiect de ordin pentru reglementarea Normelor
minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de
libertate, proiect de act normativ care a fost
afişat pe pagina de internet a MJLC în vederea dezbaterii publice. Art.1 alin.3 al anexei
proiectului de ordin introduce norma de cazare cerută de Comitetul pentru
Prevenirea Torturii de 4 metri pătraţi per
deţinut dar numai la regimurile de maximă
siguranţă şi închis. Pentru persoanele care îşi execută pedepsele în regim semi-deschis sau deschis se menţine norma actuală de cazare de 6 metri cubi de aer pentru un deţinut.
Asociaţia aminteşte că recomandarea CPT din 1999 nu face nicio distincţie în privinţa spaţiului de cazare
între diversele categorii de persoane private de libertate aflate în
penitenciare. APADOR-CH cere ca norma de
cazare de 4 metri pătraţi per persoană privată de libertate să fie obligatorie
pentru toţi deţinuţii, indiferent de regimul de executare a pedepsei, inclusiv
pentru cei aflaţi în arest preventiv.

Ca aspect general, camerele de detenţie se
prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii
băilor sunt acoperiţi cu faianţă, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în
stare relativ bună. Părţile negative în ceea
ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde, la
întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 7 dimineaţa şi 15 şi
la frigul din timpul iernii. Ca urmare a lipsei apei calde la grupurile
sanitare din camere, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu
fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă, baia comună fiindu-le
accesibilă pentru a face duş doar de două ori pe săptămână. Întreruperea
alimentării prizelor limitează şi mai mult accesul la apă caldă. Motivele
invocate pentru întreruperea curentului la prize sunt numărul mare de
calculatoare la care lucrează personalul şi vechimea reţelei electrice.
Reprezentantele asociaţiei înţeleg că înlocuirea reţelei electrice ar fi foarte
costisitoare dar nu pot fi de acord cu soluţia întreruperii alimentării
prizelor din camerele de deţinere. Trebuie găsită o soluţie care să nu fie în
detrimentul persoanelor private de libertate. De exemplu: folosirea mai
raţională a calculatoarelor sau organizarea lucrului şi după-amiaza. Conform
conducerii penitenciarului problema temperaturilor scăzute din camere pe timpul
iernii este pe cale de a fi rezolvată deoarece a fost deja achiziţionată şi
instalată o centrală termică cu gaze (cea în funcţiune este pe păcură şi era
subdimensionată) nemaifiind de realizat decât un racord.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la
penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru
fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de
administraţia penitenciarului camera 21 a secţiei III are un volum de 119 mc de
aer, numărul maxim de paturi ce ar putea fi instalate (conform normei de 6mc)
fiind de 19 iar suprafaţa camerei este de 39,76 mp. (Dacă s-ar respecta norma
de 4 mp numărul paturilor ar fi doar 10.) În cameră erau cazate la data
vizitei 14 deţinute în 14 paturi, fiecărei persoane private de libertate
revenindu-i o suprafaţă mai mică de 3 mp (2,84) situaţie care reprezintă supraaglomerare.

La nivelul întregului
penitenciar situaţia se prezintă în felul următor: suprafaţa totală a spaţiilor de deţinere este de1617,7 mp la un efectiv
total de deţinuţi de 617 adică doar 2,62 mp/deţinut faţă de minim 4 mp/deţinut
recomandaţi de CPT.

Din informaţiile
furnizate de conducerea penitenciarului cu privire la personalul angajat reiese
că şi la Târgşor se pune în continuare accent pe aspectele legate de siguranţa
deţinerii. Astfel, din cei de 154 de angajaţi ai penitenciarului care lucrează
direct cu deţinutele, nu mai puţin de 131 – 85%
– sunt încadraţi la sectorul operativ (pază, escortă, siguranţa
locului de deţinere, directoarea afirmând că penitenciarul nu are grupă de
intervenţie).

Din documentele
furnizate de penitenciar cabinetul medical dispune de doar 12 angajaţi: doi medici
şi 10 asistenţi medicali. Realitatea este puţin diferită de documente deoarece
numai unul dintre medici se prezintă zilnic (luni-vineri) la penitenciar, cel
de-al doilea, ginecolog, având o singură zi de consultaţii săptămânal. Nici
sectorul Asistenţă Psihosocială şi Educaţie nu dispune de personal suficient,
sunt doar 11 angajaţi iar dintre aceştia numai patru au studii de specialitate.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi
de petrecere a timpului

Cei 11
angajaţi ai sectorului sunt: şeful serviciului (care este şi director adjunct
al penitenciarului), doi asistenţi sociali, doi psihologi, trei educatori, un
instructor sportiv, un agent tehnic şi un preot ortodox.

Este evident
faptul că personalul este insuficient pentru realizarea de intervenţii psohosociale
individuale eficiente.

De altfel, majoritatea
activităţilor derulate de sectorul asistenţă psihosocială şi educaţie sunt
colective şi se desfăşoară în general cu grupuri de aproximative 20 de
deţinute. Se organizează: cerc de lectură (se pot obţine recompense), cerc de
cultură generală, activităţi de educaţie sanitară (ultima informare se referise
la gripa porcină).

Alte posibilităţi
de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen,
ţesături), urmărirea de programe TV şi ascultarea de programe radio atunci când
prizele sunt alimentate cu curent electric, exerciţii fizice la sala de sport.
Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile
de plimbare iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi
câte două ore.

Unele ieşiri în
comunitate sunt organizate de către preotul penitenciarului cu grupuri de
aproximativ 10 deţinute însoţite de un supraveghetor în civil şi care se
deplasează cu autobuzul penitenciarului la mănăstiri sau biserici din zonă.
APADOR-CH consideră benefice ieşirile în comunitate însă crede că acestea
şi-ar atinge mai bine scopul (contact real şi deschis cu comunitatea) dacă în
locul utilizării autobuzului (care are sigla ANP vizibilă) ar fi utilizat un
alt mijloc de transport (spre exemplu un microbuz care apartine penitenciarului
în urma unei donaţii şi care nu este inscripţionat cu nimic).

Deţinutele de la
penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de orice
nivel. Pentru anul şcolar 2009-2010 opt deţinute sunt înscrise la cursurile
serale ale unui liceu din Ploieşti iar una este studentă. Penitenciarul
organizează periodic cursuri de alfabetizare având ca obiectiv reducerea
semnificativă a numărului de persoane analfabete (40% din totalul efectivului
în decembrie 2008). În plus, deţinutele au posibilitatea de a urma – benevol –
cursuri ţinute de propriile colege cu studii superioare.

Dintre
colaboratorii externi ai serviciului socio-educativ angajaţii au amintit ca
activi şi eficienţi Asociaţia Zacheu (activităţi ce implică copiii deţinutelor),
Centrul de prevenire şi consiliere antidrog judeţean, asociaţia „Stânca
veacurilor” şi Centrul Român de Dezvoltare Umană, ultimele două fiind axate pe
educaţie moral-religioasă. De pe listă lipseşte Serviciul de probaţiune
judeţean care nu desfăşoară nicio activitate la Târgşor, lucru cu atât mai
surprinzător cu cât o perioadă de timp (cât a funcţionat secţia exterioară de
la Movila Vulpii) părea interesat de pregătirea deţinutelor care urmau să se
libereze pentru reintegrarea în comunitate.

4.
Asistenţa medicală

Personalul care
deserveşte cabinetul medical este insuficient. Un medic generalist (în concediu
la data vizitei), un medic ginecolog care acordă consultaţii o zi pe săptămână
şi 10 asistenţi medicali trebuie să se ocupe de toate problemele de sănătate a
celor 600 de femei din penitenciarul Târgşor. În aceste condiţii, deţinutele
din fiecare cameră sunt programate pentru consultaţii doar o singură dată pe
lună. Unele deţinute s-au plâns că nu îşi primesc la timp medicaţia
(achiziţionată de aparţinători) tocmai din cauza programărilor din lună în lună.
APADOR-CH nu a mai întâlnit o astfel de situaţie în nici un alt penitenciar.
Peste tot deţinuţii sunt scoşi la consultaţii medicale, săptămânal, prin rotaţie pe secţii de
deţinere. Asociaţia cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să asigure
personalul medical necesar pentru revenirea la normalitate, ceea ce înseamnă
consultaţii săptămânale pentru
toate deţinutele.

În evidenţa
cabinetului medical se aflau la data vizitei 46 de cazuri de ciroze şi alte
afecţiuni hepatice, aproximativ 100 de cazuri de afecţiuni psihice (din care 15
grave) şi 48 de cazuri de lues. În cursul anului 2009 se efectuase testare HIV
pentru 40 de persoane private de libertate şi toate testele au fost negative.

Asistenta
medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate
pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu
administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi
care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la
penitenciarul-spital Rahova. A mai afirmat că în ultima vreme cabinetul se
confruntă cu anumite constrângeri în ceea ce priveşte aprovizionarea cu
medicamente şi materiale sanitare dar că acestea nu afectează în mod
substanţial calitatea actului medical (pentru exemplificare: cabinetul a avut
la dispoziţie în ultima perioadă numai seringi de unică folosinţă de 2 ml).

Cabinetul medical
nu derula la data vizitei niciun fel de program de prevenire HIV/SIDA sau a
infecţiilor cu transmitere sexuală, prezervative sunt disponibile numai la
camera matrimonială şi la liberare. Nu există niciun program de schimb de
seringi sau de tratament cu substitute pentru persoanele care consumă (sau au
consumat) droguri injectabile şi niciun fel de continuare a tratamentului
pentru acele deţinute care au făcut tratament de dezintoxicare.

5.
Munca deţinutelor

Prima constatare
faţă de vizita precedentă este una neplăcută: fabrica de mobilă care funcţiona
în incinta penitenciarului a fost desfiinţată. Ca urmare, posibilităţile
administraţiei de a scoate deţinutele la muncă s-au diminuat substanţial.
Pentru anul 2009 au fost încheiate de către conducerea penitenciarului opt
contracte de prestări servicii de persoanele private de libertate: şase cu
firme şi două cu persoane particulare. În incinta penitenciarului există două
puncte de lucru în care 15 deţinute prestează munci manuale (montări articole
de pescuit, lipit autocolante pe ambalaje).

În exterior
lucrează 113 persoane private de libertate din care 14 la un atelier de
croitorie, 5 desfăşoară activităţi de curăţenie şi igienizare iar restul
prestează munci agricole. Din păcate, odată cu venirea iernii, acestea din urmă
nu vor mai avea posibilitatea de a ieşi la muncă deoarece toate sunt implicate
în munci sezoniere (culesul porumbului şi al viilor) astfel că un număr foarte
mic de deţinute (34 din aproximativ 600) vor continua să muncească. APADOR-CH solicită
conducerii penitenciarului să întreprindă demersuri pentru încheierea altor
contracte de prestări servicii.

Trebuie menţionat
ca aspect pozitiv faptul că la punctele de lucru deţinutele nu sunt separate în
funcţie de regimul în care îşi execută pedeapsa.

6.
Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Meniul pentru
prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de cartofi, fasole cu carne de porc
şi salată de varză. Este pentru prima dată când reprezentanţii APADOR-CH
întâlnesc un meniu completat cu salată (vizitele APADOR-CH nu sunt anunţate în
prealabil aşa că nu se poate suspiciona o îmbunătăţire a meniului cu această
ocazie însă în aceeaşi zi fuseseră prezenţi în penitenciar doi jurnalişti). Se
folosiseră 46,7 kg de carne de porc cu os şi 27 kg de slănină. Pentru
deţinutele de la regim se pregătise ghiveci cu carne iar pentru masa de seară,
orez cu lapte.

Blocul alimentar
este o construcţie veche destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi,
spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) dar care nu beneficiază de un
sistem de ventilaţie eficient astfel că incinta era plină de abur iar podeaua
udă. În magazia blocului alimentar reprezentantele APADOR-CH au găsit pastă de
tomate care, deşi se afla în termenul de garanţie, avea un aspect respingător
(un bulgăre maro care plutea în interiorul unui lichid tulbure). S-au dat
asigurări că „sosul” nu va mai fi folosit.

Un aspect pozitiv
este existenţa (şi utilizarea) sălii de mese. Toate deţinutele servesc prânzul
în sala de mese, separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a
pedepsei (cinci schimburi). APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să
analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru
servirea cinei.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de
pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au
posibilitatea de a achiziţiona hrană de la magazinele din incintă în măsura în
care dispun de bani. Magazinele (unul pentru regimul închis şi unul pentru
celelalte regimuri) erau aprovizionate la data vizitei cu toate produsele care
se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri,
brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri
doar puţin mai mari decât într-un hypermarket. Directoarea penitenciarului a
afirmat că există o comisie care verifică periodic preţurile iar comparaţia
trebuie să nu releve diferenţe faţă de magazinele din sat (Târgşoru Nou).
Accesul la magazin se face de două ori săptămânal conform unei programări pe
camere. Magazinele furnizează şi produse la comandă.

7.
Contacte cu exteriorul

Telefoanele şi
cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi.
Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru
de evidenţă a corespondenţei primite).

Pentru vizitele
la masă este amenajată o sală cu nouă mese (fiecare cu patru scaune) iar pentru
vizitele cu separator şase cabine. În incinta sectorului vizite există o
încăpere dedicată vizitelor copiilor. Aspectul camerei este prietenos, este
curată, spaţioasă, dotată cu canapele, TV, jucării şi are o baie proprie. Dat
fiind că jucăriile provin din donaţii, administraţia permite copiilor să le ia
acasă (în principal, animale de pluş). Ideea este foarte bună pentru că se poate
atenua şocul unui copil care îşi viziteză mama într-un penitenciar.

Recent a fost
dată în folosinţă o cameră pentru vizite matrimoniale. Este dotată cu mobilier
adecvat, televizor, frigider, duş separat şi diverse obiecte (inclusiv prezervative
şi o broşură referitoare la transmiterea HIV/SIDA).

Mai multe
deţinute s-au plâns în legătură cu arbitrariul acordării permisiunii de ieşire
din penitenciar pentru mai mult de o zi (învoire care se acordă de către
Administaţia Naţională a Penitenciarelor la propunerea directorului
penitenciarului în care persoana îşi execută pedeapsa). Deţinutele cu pedepse
mari (în principal pentru omor) au reclamat faptul că începând cu momentul
mediatizării cazului Gorbunov, deciziile de respingere a învoirilor de către ANP,
nejustificate în niciun fel, s-au înmulţit. Trebuie precizat că multe dintre
aceste deţinute au beneficiat de învoiri repetate, aprobate de ANP, dar asta înainte de declanşarea scandalului
Gorbunov. Niciodată nu au avut loc evenimente nedorite şi nimeni nu s-a plâns
de comportamentul vreuneia dintre deţinutele aflate temporar în libertate. Din
păcate, prin refuzul de a mai aproba astfel de învoiri, ANP anulează unul
dintre cele mai puternice stimulente pentru un bun comportament în detenţie,
cel puţin pentru femeile cu copii.

7.
Judecătorul delegat

Judecătorul
delegat este prezent zilnic la penitenciar între orele 8.00 şi 15.00. Din păcate,
multe deţinute i se adresează cu probleme care nu sunt de competenţa sa. Situaţia aceasta se repetă în cele mai multe
penitenciare ceea ce arată că nici administraţiile şi nici judecătorii înşişi
nu s-au preocupat – sau nu în suficientă măsură – de explicarea pe înţelesul tuturor a rolului şi
atribuţiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor. Pe de altă parte,
chiar Legea 275/2006 cuprinde limitări şi neclarităţi în aceste privinţe ce ar
putea fi eliminate dacă varianta actuală a proiectului de modificare a legii va
fi votată de parlament.

Ca şi în alte
penitenciare, la Târgşor judecătorul delegat lucrează cu o angajată a sistemului penitenciar pe
post de grefier. Prima obiecţie a APADOR-CH se referă la lipsa de pregătire profesională (meseria
de grefier nu presupune doar serviciul de curierat sau secretariat). A doua
obiecţie are în vedere principiul confidenţialităţii. Chiar dacă grefierul improvizat este de bună credinţă, va exista
oricum suspiciunea că ar putea transmite colegilor din administraţia
penitenciară informaţii cu privire la plângerile adresate judecătorului delegat
de persoane private de libertate. Ambele
obiecţii vizează nu o persoană anume ci pe toţi angajaţii penitenciarelor care
lucrază cu judecătorii delegaţi ca grefieri.

8.
Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinutele

Secţia
3 – regim închis

Camera
20

14 femei în 14
paturi ocupă o cameră cu suprafaţa mai mică de 40 mp. Baia camerei este utilată
cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Nu este niciodată apă caldă în camere.
Deţinutele pot face duş de două ori săptămânal la baia comună iar în restul
timpului îşi pot încălzi apă cu fierbătoare însă în cantităţi mici şi numai
atunci când este curent electric la prize. Deţinutele
s-au plâns de multe aspecte legate de detenţie, cel mai important fiind pentru
ele imposibilitatea de a munci. APADOR-CH revine asupra solicitării
adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca
mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci, inclusiv cele din regim
închis. Au mai semnalat lipsa activităţilor de orice fel, ieşirile lor din
camere limitându-se la masa de prânz şi la cele două intervale (unul dimineaţa,
celălalt după-masa) în care au acces la curtea de plimbare. De asemenea,
deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric
între orele 7 şi 15, de faptul că iarna este foarte frig în camere şi că
ieşirile la medic sunt doar lunare.

Una dintre
femeile cazate în această cameră a reclamat că sancţiunile disciplinare aplicate
sunt foarte aspre în raport cu abaterile comise. A exemplificat printr-o
sancţiune cu izolarea pentru posesia unui telefon mobil şi prin suspendarea
dreptului la vizită pentru trei luni pentru că a cerut să iasă la curtea de
plimbare. Reprezentantele APADOR-CH au consultat dosarul deţinutei (cu acordul
acesteia) şi au constatat că într-adevăr i se aplicase o sancţiune cu izolarea
(e drept, după alte sancţiuni mai uşoare) pentru posesia unui telefon mobil.
Asociaţia consideră că izolarea este o sancţiune care trebuie aplicată numai în
cazuri foarte grave (posesia unui telefon mobil nu poate fi considerată ca
atare) şi solicită conducerii penitenciarului să evite aplicarea acestei
măsuri disciplinare. Cu foarte rare excepţii, izolarea nu este prilej de meditaţie şi căinţă ci
doar discomfort fizic şi psihic şi, cu siguranţă, o notă proastă la dosarul
individual.

Camera
21

Deţinutele din
camera 21 (13 femei în 14 paturi) au reclamat în general aceleaşi probleme:
faptul că nu ies la muncă, lipsa apei calde în camere, întreruperea alimentării
cu energie electrică. Ioana Văduva s-a plâns de faptul că a executat o pedeapsă
de şapte zile de izolare pentru posesia unui telefon mobil iar Doiniţa Onofrei
a afirmat că starea sa de sănătate este foarte proastă şi că, deşi a solicitat
conducerii penitenciarului să fie mutată la infirmerie, este nevoită să stea în
continuare în această cameră unde nu beneficiază de supraveghere medicală şi în
care se fumează.

Deţinutele din
ambele camere au mai declarat că nici activităţile socio-educative nu sunt
suficiente pentru a le permite să obţină eventuale evidenţieri. Trebuie
precizat că raportul dintre evidenţieri (pentru muncă şi/sau activităţi
socio-educative) şi sancţiuni disciplinare este un factor extrem de important
în ochii comisiei de liberare condiţionată.

Secţia
2 – regim semideschis

Cele 14 femei din
camera 10 s-au declarat mulţumite de condiţiile oferite de penitenciar, de
activităţile socio-educative şi de faptul că ies la muncă. Au confirmat faptul
că se respectă particularitatea regimului de detenţie în ceea ce priveşte
circulaţia pe holurile secţiei şi în/dinspre curtea de plimbare pe timpul zilei
(între ora 6 şi ora 22). Singurele neajunsuri semnalate de femeile cazate în
această cameră s-au referit la accesul la consultaţii medicale (o zi pe lună)
şi la interdicţia de a primi pachete prin poştă.

Secţia
1 – regim deschis

La momentul
vizitei majoritatea deţinutelor încadrate în regimul deschis se aflau în
programul de lucru, astfel că în secţia de deţinere reprezentantele APADOR-CH
au întâlnit o singură femeie, în Camera 7. Aceasta a afirmat că este mulţumită
de condiţiile de detenţie, a confirmat faptul că se respectă regimul de
detenţie în sensul că uşile camerelor sunt întotdeauna descuiate, inclusiv
noaptea.

9.
Cazul deţinutei Anca Bădulescu

Reprezentantele
APADOR-CH au discutat pe larg cu Anca Roxana Bădulescu, arestată preventiv, în
legătură cu mai multe evenimente pe care deţinuta le-a semnalat ca abuzuri şi
rele tratamente.

Anca Roxana
Bădulescu a relatat că incidentele cele mai grave s-au petrecut începând cu ora
8 dimineaţa a zilei de vineri, 21 august a.c. În acea dimineaţă deţinuta a fost
transferată înapoi în penitenciar de la spitalul-penitenciar Rahova unde
suferise o intervenţie chirurgicală pentru extirparea unui neg de pe obrazul
drept. Conducerea unităţii era asigurată de directorul adjunct Celestin Brânzan
(directoarea era în concediu). Acesta, împreună cu şeful serviciului pază şi
siguranţa deţinerii, Bogdan Şindilă, ar fi luat decizia de a o repartiza pe
Anca Bădulescu în altă cameră de deţinere (camera 50) decât cea din care
plecase prin transfer la spital. În urma refuzului acesteia de a se instala în
noua cameră cei doi ofiţeri au convins-o să îşi lase bagajele „temporar” şi să
iasă în curte pentru perioada plimbării urmând ca ulterior să fie instalată în
fosta sa cameră. După terminarea plimbării Anca Bădulescu a fost adusă însă
tot în camera 50 (cea în care nu vroia să stea deoarece era convinsă că nu se va
putea întelege cu „intelectualele” din cameră). În acel moment a început să
protesteze: şi-a scos geanta (încă nedesfăcută) pe geam, a solicitat să fie
dusă în fosta ei cameră sau în oricare alta şi a reuşit să iasă pe holul
secţiei de deţinere. Anca Bădulescu a declarat că cei doi ofiţeri au provocat-o
să spargă un geam, au ameninţat-o cu încătuşarea şi au chemat grupa de
intervenţie pentru a o imobiliza.

Deţinuta afirmă
că până în momentul imobilizării a fost lovită cu pumnii (inclusiv peste
obrazul operat) de agenţii de pază şi de Bogdan Şindilă, că a fost dusă pe sus
în camera 50 şi legată cu cătuşele, cu mîinile la spate, de bara unui pat de
sus fapt ce a obligat-o să stea pe vârfuri. După aproximativ 10 minute şefa de
tură a venit şi a descătuşat-o, moment în care Anca Bădulescu a spart geamul
camerei (deţinuta recunoaşte acest gest dar afirmă că l-a facut de nervi şi
mai ales din cauză că a fost provocată) cu mâna goală. Cioburile rezultate i-au
tăiat vasele de sânge de la încheietura mâinii drepte. Patru agenţi ai grupei
de intervenţie au transportat-o la cabinetul medical unde s-a întocmit o fişă
de consultaţie (în care s-a consemnat declaraţia deţinutei prin care a
recunoscut spargerea geamului) iar asistenta medicală a luat decizia de a o
transfera la Spitalul Judeţean Prahova pentru ca un chirurg să-i coasă rana.

Anca Bădulescu a
relatat că, în timp ce aştepta în curtea penitenciarului să sosească maşina
pentru a fi transferată la spital, a fost văzută de directorul adjunct Celestin
Brânzan care a ordonat să fie încătuşată. În urma ordinului deţinuta a fost
imobilizată cu cătuşe la ambele mâini (chiar peste rană) pe drumul înspre şi
dinspre spitalul judeţean.

În jurul orei 18,
la întoarcerea de la spital, constatând pe holul secţiei că urmează să fie
încarcerată tot în camera 50, Anca Bădulescu a refuzat să intre în cameră
cerând insistent să fie cazată în orice altă cameră. Ea afirmă că a fost târâtă
pe jos de-a lungul secţiei de deţinere, introdusă forţat în cameră unde a fost
trântită pe pat şi legată cu cătuşe de ambele mâini. A rămas încătuşată în această poziţie până la ora 11
dimineaţa a dimineţii de sâmbătă 22 august a.c. adică 16 ore.

Anca Bădulescu a
povestit că în acest interval de timp s-a simţit rău şi a solicitat îngrijiri
medicale dar asistenta medicală care a venit la patul ei nu a a luat nicio
măsură (în mod normal, ar fi trebuit să ceară descătuşarea deţinutei şi
transferarea sa la infirmerie). Mai mult, aceasta ar fi refuzat să consemneze
în fişa medicală, la solicitarea deţinutei, urmele de lovituri de pe corp şi
faţă. Anca Bădulescu a mai relatat că, în timpul nopţii, a fost condusă la
toaletă de patru agenţi care i-au descătuşat doar o mână iar de cealaltă au legat
un lanţ lung de circa 1,5 m. al cărui capăt îl ţinea unul dintre ei. Deţinuta
şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în această postură umilitoare.

În dimineaţa
zilei de sâmbătă Anca Bădulescu a solicitat din nou îngrijiri medicale şi a
fost transportată la cabinet. O altă asistentă medicală (se schimbase tura) a
refuzat să consemneze în fişa medicală urme ale unei posibile agresiuni
motivând că ar fi trebuit consemnate imediat după incidente. Anca Bădulescu a
afirmat că majoritatea celor relatate sunt fapte petrecute în prezenţa unor
martori (deţinutele din camera 50 şi alte deţinute din secţie) care îi pot
confirma spusele. De altfel, chiar şi la data vizitei reprezentantelor
APADOR-CH, la 20 de zile de la incidente, se puteau observa pe corpul Ancăi
Bădulescu urme de vânătăi iar rana de la mână peste care fuseseră aplicate
cătuşe era incomplet vindecată.

În cursul
discuţiei cu reprezentantele APADOR-CH, Anca Bădulescu a declarat că are un
istoric de consum de droguri de aproape 13 ani (heroină injectabilă) şi că în
ultimii patru ani a încercat să reducă consumul apelând la tratament cu
substitute (metadonă). A relatat că arestarea sa a avut loc la Câmpina unde a
petrecut patru zile şi nopţi îngrozitoare de sevraj în arestul poliţiei fără
niciun fel de tratament. După transferarea în sistemul penitenciar a urmat un
tratament în secţia de detox a penitenciarului Rahova, timp de şase săptămâni
însă tratamentul nu a fost în niciun fel continuat la Târgşor, nici
medicamentos, nici psihologic.

Anca Bădulescu a
mai afirmat şi că agenţii de pază sunt agresivi fizic şi verbal şi că
sancţiunile aplicate deţinutelor sunt foarte aspre (de la încarcerarea sa din
decembrie 2008 deţinutei i-au fost întocmite patru rapoarte de incident, toate
pentru deţinere de telefoane mobile, pentru unul dintre acestea fiind
sancţionată cu izolarea pentru cinci zile).

Reprezentantele
APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului informaţii despre măsurile
luate în legătură cu afirmaţiile deţinutei în cauză. Directoarea
penitenciarului a declarat că nu a luat măsuri pentru că i-a fost greu să
creadă că persoane din conducerea penitenciarului (în speţă un director adjunct
şi şeful serviciului pază) ar fi putut comite asemenea abuzuri, şi că, mai
degrabă, este vorba de exagerări ale Ancăi Bădulescu deoarece aceasta are
anumite tulburări psihice şi comportamentale datorate antecedentelor de consum
de droguri. APADOR-CH consideră că în cazul unor afirmaţii despre abuzuri atât
de grave (tratament inuman – încătuşarea
prelungită excesiv, aplicarea cătuşelor, inclusiv peste rana recentă, pe durata
transportului la şi de la spital, neacordarea de îngrijiri medicale de către
asistentă; tratament degradant –
legarea cu lanţ pe durata satisfacerii nevoilor fiziologice) nu se poate
justifica în niciun fel lipsa totală a măsurilor. În aceste condiţii
APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului Târgşor şi Adminstraţiei Naţionale
a Penitenciarelor măsuri concrete cu privire la cele expuse mai sus. Asociaţia
precizează că deţinuta urma să trimită chiar a doua zi plângere la parchetul de
pe lângă Tribunalul judeţean.

Concluzii
şi recomandări

· Administraţia Naţională a Penitenciarelor
trebuie să ia măsuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru
femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei;

· ANP trebuie să rezolve de urgenţă
problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să
beneficieze de aceste servicii săptămânal,
aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

· APADOR-CH cere ministrului justiţiei
să anuleze ordinul prin care s-a interzis
primirea de colete poştale de la aparţinătorii
deţinuţilor/deţinutelor;

· Asociaţia cere ANP să îşi reconsidere
politica de respingere a învoirilor pentru persoanele cu condamnări mari, mai
ales în cazul deţinutelor de la Târgşor care au familie şi copii.

Alte
constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Ştefănescu
Maria-Nicoleta Andreescu

[1] Art (5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul
în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La
stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai
aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate

Raport asupra vizitei la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din comuna Tichileşti, judeţul Brăila

24/06/2009/în Penitenciare /de Rasista

Pe data de 24
iunie 2009, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul pentru
Minori şi Tineri (PMT) din Tichileşti. În afară de acest penitenciar mai există
PMT la Craiova şi, în curs de finalizare, încă unul la Târgu Mureş.

Date
generale

PMT Tichileşti
este situat la circa 8 km de municipiul Brăila. Ca spaţiu de deţinere,
penitenciarul dispune de două corpuri de clădire: unul vechi, cu camere fără
grup sanitar (secţia I-a) cel de al doilea mai recent construit, cu condiţii de
detenţie relativ mai bune (secţia a II-a). În secţia I-a se află carantina
(program obligatoriu de 21 de zile prin care trec toate persoanele nou-venite
pentru a învăţa regulamentul de ordine interioară şi a face examene medicale),
cabinetul medical, infirmeria, o cameră pentru cei opt deţinuţi care lucrează
la blocul alimentar (toţi în regim semi-deschis), fosta cameră de izolare
rebotezată „gsr” (grad sporit de risc) şi cele două săli de mese. Oarecum
paradoxal, numai minorii şi tinerii din
secţia a II-a consideraţi, generic, „sănătoşi” sunt aduşi în aceste
săli să servească cele trei mese zilnice în vreme ce toţi deţinuţii din secţia
I-a mănâncă în camere. APADOR-CH sugerează
reorganizarea programului de servire a meselor în aşa fel încât şi deţinuţii
din secţia a I-a să poată mânca în cele două săli.

Un alt treilea
corp de clădire pentru cazarea deţinuţilor este în construcţie. Termenul
iniţial de finalizare era decembrie 2008 dar la jumătatea lunii iunie a.c. mai
rămăsese mult de lucru aşa încât pavilionul ar putea fi dat în folosinţă –
într-o viziune optimistă – la sfârşitul acestui an. Ar urma dezafectarea şi în
mare parte demolarea clădirii vechi ce adăposteşte în prezent secţia a I-a.
APADOR-CH nu cunoaşte condiţiile contractului încheiat cu firma particulară
constructoare dar cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să
folosească toate căile legale pentru urgentarea finalizării lucrărilor.

În penitenciar
sunt practic două regimuri de executare a pedepselor: semi-deschis şi închis
(deţinuţii în regim deschis sunt toţi la gospodăria agro-zootehnică de pe
Insula Mare a Brăilei iar regimul de maximă siguranţă nu se aplică la minori şi tineri). Însă regimul
semi-deschis este practic închis pentru
că uşile camerelor sunt permanent încuiate (se deschid doar între 30 de minute şi o oră o singură dată pe
săptămână) şi prin urmare deţinuţii nu
pot circula liber nici în interiorul secţiei şi nici la curtea de plimbare de la deşteptare până la stingere aşa cum
prevede Legea 275/2006. Ei sunt scoşi la aer câte două-trei ore pe
zi, pe baza programului zilnic stabilit de
administraţie şi nu când vor ei şi nici nu li se permite revenirea în camere
decât la terminarea programului. Directorul penitenciarului a
declarat că este de preferat să nu respecte
întocmai legea decât să rişte evenimente neplăcute ce s-ar putea întâmpla dacă
uşile camerelor ar rămâne deschise (conflicte între deţinuţi,
furturi etc.). Reprezentantele APADOR-CH au argumentat în zadar că temeri de
acest gen au existat şi în penitenciarele pentru adulţi dar regimul
semi-deschis s-a aplicat – unde era cazul – conform legii şi nu s-au semnalat astfel de evenimente.

Efective
deţinuţi, personal de penitenciar, suprafeţe de deţinere

La data vizitei,
în penitenciar se aflau 244 de deţinuţi, exclusiv de sex masculin, în
majoritate minori împărţiţi pe următoarele categorii: 58 – în arest preventiv,
8 – la carantină, 32 – în regim deschis (toţi cazaţi la gospodăria
agro-zootehnică), 117 – în regim semi-deschis şi 29 – în regim închis.

Personalul de
penitenciar care vine în contact direct cu deţinuţii şi arestaţii preventiv
(exceptând cadrele didactice) era format din 106 ofiţeri şi agenţi de pază, opt
cadre medicale şi 32 de angajaţi la serviciul socio-educativ. Proporţia dintre
numărul angajaţilor şi cel al deţinuţilor este foarte bună (sub doi deţinuţi
la un angajat) ceea ce se reflectă în destul de numeroasele activităţi atât în
interiorul cât mai ales în afara
penitenciarului Vezi mai jos detalii.).

Spaţiul de
deţinere este de 1735 mp (cele două corpuri de clădire) cărora li se adaugă 294
mp la gospodăria agro-zootehnică. Teoretic, fiecărui deţinut i-ar reveni peste
4 mp ceea ce ar corespunde standardelor minime de cazare recomandate de
Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) din cadrul Consiliului Europei în
mod special pentru sistemul penitenciar din România. Practic însă mai sunt
camere foarte mici în clădirea veche (de exemplu fosta cameră de izolare,
actualmente „gsr”, măsoară mai puţin de 6 mp) iar în secţia a II-a sunt camere
în care au fost cazaţi 26-28 de deţinuţi, cam de două ori mai mulţi decât ar fi
fost normal prin raportare la dimensiunea suprafeţei totale de deţinere. Se
speră însă că problemele se vor rezolva în mare măsură o dată cu finalizarea
noului corp de clădire.

Şcoala

Şcoala,
independentă faţă de administraţia penitenciarului, cuprinde ciclurile primar,
gimnazial, liceu tehnologic (clasa a IX-a) şi şcoala de arte şi meserii
(clasele X-XII). Clasa a XII-a a funcţionat pentru prima oară în anul şcolar
2008-2009 dar din cei nouă deţinuţi înscrişi în toamnă numai unul a obţinut
diploma.

Teoretic, toţi
minorii şi tinerii cu condamnări frecventează fie şcoala (cam 160 de locuri),
fie cursuri de calificare organizate de AJOFM Brăila şi administraţia
penitenciarului (la data vizitei erau în desfăşurare 3 astfel de cursuri:
frizerie, tâmplărie pvc şi izolaţii). Practic, sunt destul de multe cazuri de
întrerupere a studiilor sau de abandonare a cursurilor de calificare (din
motive de transfer, punere în libertate etc.). Trebuie menţionat faptul că
minorii şi tinerii aflaţi în arest preventiv (aproape un sfert din efective) nu
sunt cuprinşi în nicio formă de pregătire şcolară. APADOR-CH
solicită ca şi acestora să li se ofere posibilitatea de a urma cursuri şcolare,
cu atât mai mult cu cât ei pot sta luni de zile sau chiar ani până la
pronunţarea hotărîrilor definitive şi irevocabile în procesele penale.
Asociaţia revine şi asupra unei alte probleme pe care a mai semnalat-o în
rapoarte anterioare: deţinuţii aduşi în penitenciare (nu numai la Tichileşti) după începerea anului şcolar nu mai pot fi înscrişi la cursuri. În
opinia asociaţiei, măcar ciclul primar ar trebui exceptat de la această regulă.

De notat că la
şcoală nu se aplică separarea
deţinuţilor în funcţie de regimul de executare a pedepselor aşa încât cei de
la „închis” şi „semi-deschis” frecventează cursurile împreună. Însă deţinuţii
din prima categorie nu sunt – decât în mod
excepţional – eligibili pentru cursurile de calificare organizate de AJOFM (La
momentul vizitei se desfăşurau cursuri de calificare în specializările:frizer,
tâmplărie PVC şi izolaţii) . Unul din motive este acea greu de
înţeles condiţie impusă de AJOFM: deţinuţii sunt acceptaţi la cursurile de
calificare numai dacă mai au de executat opt
luni din pedeapsă până la prezentarea la comisia de liberare. Al
doilea motiv – niciodată recunoscut pe faţă – este reţinerea sau chiar teama de
a lucra cu „băieţii răi” (Motivul este valabil şi în cazul programelor socio-educative
organizate de penitenciare în care se preferă activităţi cu deţinuţi „cuminţi”,
în principal de la regimurile deschis şi semi-deschis.). APADOR-CH atrage din
nou atenţia că tocmai deţinuţii cu pedepse mari sau cu comportament
recalcitrant trebuie să fie atraşi în cât mai multe programe. Pe de o parte,
pentru că reeducarea şi pregătirea lor pentru reintegrare presupune de la bun
început eforturi mai mari din partea sistemului penitenciar iar pe de altă
parte, pentru că lipsa de activităţi nu
face decât să sporească tensiunile ce există între aceşti deţinuţi şi
personalul de penitenciar şi/sau pedagogic dar şi între ei şi colegii de
detenţie.

Activităţi
socio-educative

Serviciul are 32
de angajaţi din care 25 „civili” (23 educatori, un psiholog, un preot, niciun
asistent social) şi şapte agenţi supraveghetori. În afara cursurilor de
calificare organizate cu AJOFM, serviciul mai desfăşoară şi „clasicele”
programe „Instad” (carantina), „Alfaz” (alfabetizare) „Educosan” (educaţie
sanitară) şi „Educosport” (activităţi sportive). În chiar ziua vizitei avea loc
finala campionatului zonal de fotbal cu participarea echipelor de deţinuţi de
la Brăila, Galaţi şi desigur Tichileşti. Însă aspectul cel mai important se
referă la contactele dintre deţinuţi şi
comunitate, în special prin frecventele ieşiri din penitenciar. Grupuri
de câte 10-12 deţinuţi (numai de la regimurile deschis şi semi-deschis) sunt
duşi la Brăila la biserică, la muzee sau expoziţii (acces liber), la teatrul
„Maria Filotti” unde au un locuri rezervate şi gratuite, la şcoli „civile” etc.
Important este şi faptul că – potrivit celor spuse de preotul penitenciarului
care participă la astfel de programe – minorii şi tinerii nu pot fi identificaţi
de trecători ca deţinuţi pentru
că nu se deplasează „doi câte doi” şi poartă haine obişnuite. Nici
supraveghetorii care însoţesc grupul nu poartă semne distinctive. Programul
organizat de preot cuprinde, de regulă, pe lângă o scurtă slujbă la biserica şi
vizitarea unui alt obiectiv (un muzeu, grădina zoologică etc.). Personalul
serviciului a afirmat că astfel de ieşiri sunt cel puţin lunare dar au fost
destule luni în care s-au înregistrat chiar şi 4-6 activităţi de genul acesta.

La fel de bine venite
sunt şi acţiunile de tipul expoziţie de desene, picturi sau obiecte făcute de
deţinuţi în cabinetul de terapie ocupaţională organizate de penitenciar în
municipiul Brăila în colaborare cu autorităţile locale. Pe durata vizitei,
reprezentantele asociaţiei au fost informate că a doua zi urma inaugurarea unei
expoziţii de desene în sediul Bibliotecii Judeţene Brăila. Pe 25 iunie
dimineaţa ele au mers la sediul respectiv şi au constatat că informaţia era
corectă: o sală mare din bibliotecă avea pereţii acoperiţi cu desene ale
deţinuţilor iar cei patru autori (toţi în regim semi-deschis) erau prezenţi. Nu
a fost clar însă cât timp va rămâne deschisă expoziţia (se pare că două
săptămâni) şi nici dacă cei patru autori vor mai fi prezenţi în sală în zilele următoare.

APADOR-CH
apreciază în mod deosebit scoaterea
minorilor şi tinerilor din spaţiul de deţinere. Ar fi însă de dorit ca şi minorii şi tinerii din regim închis să fie incluşi
în astfel de activităţi.

Mai trebuie
amintită şi prezenţa regulată (o dată pe săptămână) a două organizaţii
neguvernamentale („Stânca veacurilor” şi Serviciul Umanitar pentru
Penitenciare) ambele având ca obiect de activitate educaţia moral-religioasă a
deţinuţilor.

La toate acestea
se adaugă plimbarea zilnică de minimum o oră şi maximum trei ore. În secţia a
II – a, curtea cea mare este destinată în principal celor de la regim
semi-deschis în vreme ce arestaţii preventiv şi deţinuţii în regim închis ies
la aer într-un spaţiu mult mai redus. Cei din secţia a I-a (clădirea veche) ies
la aer doar pe aleea de acces.

Dat fiind
specificul PMT sub aspectul efectivelor de deţinuţi (minori şi tineri provenind
în majoritate din familii sărace cu grad redus de confort), educaţia sanitară capătă o importanţă
deosebită. De aceea APADOR-CH sugerează serviciului socio-educativ ca, în
cadrul programului „Educosan”, să găsească, împreună cu cabinetul medical,
formule mai atractive decât înşiruirea regulilor elementare pentru menţinerea igienei corporale individuale (de pildă:
prezentarea unor filmuleţe cu consecinţele nerespectării acestor reguli urmate
de discuţii). Ar trebui ca şi cadrele didactice de la şcoală să se ocupe mai concret de această problemă. Este clar că
destui deţinuţi nu cunosc – sau nu respectă – normele sanitare elementare
(mulţi minori şi tineri degajă mirosuri neplăcute ceea ce face ca aerul din
camere să fie greu de respirat). Mai sunt şi alte deficienţe menţionate mai jos
ce nu pot fi rezolvate decât de administraţia penitenciarului.

Asistenţa
medicală

Asistenţa medicală
este asigurată de o doamnă doctor medic de familie şi şapte asistenţi (un
angajat civil care lucrează zilnic, cinci asistenţi medicali care lucrează în
ture şi un asistent la farmacie). Doamna doctor a declarat că nu s-au
înregistrat boli cronice (cu excepţia unui caz de epilepsie). Nu s-au semnalat
nici hepatite (din nou cu o excepţie: un deţinut transferat recent la
Tichileşti cu diagnosticul de hepatită B şi C) şi nici cazuri de TBC.

Una din
dificultăţile cu care se confruntă în prezent este rezultatul deciziei ANP de
anulare a afilierii penitenciarului la farmacia zonală Poarta Albă pe linia
bugetară a procurării de medicamente. Cu alte cuvinte penitenciarul poate
cumpăra medicamente numai din
bugetul propriu, prea mic pentru necesităţile deţinuţilor în materie de
medicamente eficiente. Între
altele, doamna doctor a menţionat lipsa
unguentelor cu antibiotice, prea scumpe pentru penitenciar. Cu
această ocazie, dânsa a pomenit de circa patru deţinuţi bolnavi de prurigo (conform definiţiei din DEX, „boală
cronică de piele caracterizată prin apariţia unor leziuni superficiale
persistente în formă de băşicuţe, însoţită de mâncărime intensă”). Însă în
vizita în camere reprezentantele APADOR-CH au descoperit un număr mai mare de minori şi tineri plini de băşici pe tot
corpul. Dacă soluţia medicală este
procurarea unguentelor cu antibiotice atunci administraţia penitenciarului are obligaţia de a le achiziţiona indiferent
de costuri. Asociaţia reaminteşte că
administraţia penitenciară este direct răspunzătoare de starea de sănătate a
deţinuţilor. Tot în legătură cu numeroasele cazuri de
prurigo, reprezentantele APADOR-CH semnalează şi starea avansată de degradare
a saltelelor, sursă sigură de microbi. Este
absolut necesară înlocuirea tuturor saltelelor vechi, murdare cu câlţii ieşiţi ceea ce este tot obligaţia administraţiei
penitenciarului. Este posibil ca şi nerespectarea de
către deţinuţi a normelor elementare de igienă personală să contribuie la
apariţia şi răspândirea bolii de piele amintite. APADOR-CH a făcut unele
sugestii în acest sens la punctul 4 din raport.

Doamna doctor a
menţionat că, după estimările sale, cam 70% dintre deţinuţi au făcut testul
Elise pentru depistarea HIV/SIDA, toate rezultatele fiind negative. Însă în
materie de prevenire – nu numai HIV/SIDA
ci şi a bolilor cu transmisiune sexuală sau prin folosirea unor ace
nesterilizate (de pildă pentru tatuaje) – activităţile sunt doar în
plan teoretic (discuţii, broşuri,
pliante). În plan concret, există prezervative dar sunt depozitate la cabinetul
medical şi distribuite numai la cerere. Nu
este clar dacă au existat solicitări de acest gen din partea deţinuţilor. Dar,
judecând după reacţiile iritate ale conducerii penitenciarului faţă de acest
subiect („camerele de deţinere înseamnă
spaţiu public iar sexul în public
este sancţionat de lege” sau „cum se poate imagina ca într-o cameră cu 27 de
deţinuţi, doi să întreţină relaţii sexuale sub ochii celorlalţi”) este limpede
că această simplă – şi puţin costisitoare – metodă de prevenire a răspândirii infecţiilor
amintite nu este deloc agreată. Un alt „motiv” invocat de conducerea
penitenciarului a fost acela că de distribuirea
prezervativelor în sistemul penitenciar se ocupă doar organizaţii
neguvernamentale (la Tichileşti nu au venit astfel de organizaţii),
nefiind deci o obligaţie a sistemului
penitenciar. APADOR-CH reia o propunere avansată într-un raport anterior al
asociaţiei: Administraţia Naţională a Penitenciarelor să dispună includerea
obligatorie în bugetul fiecărui penitenciar a sumelor – minore mai ales prin
comparaţia cu costurile tratamentelor celor deja contaminaţi – necesare pentru
achiziţionarea prezervativelor. Totodată, ANP ar trebui să dea dispoziţii cu
privire la accesul neîngrădit şi nesupravegheat al deţinuţilor la aceste
mijloace elementare de prevenire a îmbolnăvirii şi răspândirii infecţiilor şi
bolilor.

Nu există niciun
program de schimb de seringi sau de tratament cu substitute pentru persoanele
care consumă (sau au consumat) la droguri injectabile. Doamna doctor a declarat că nu a avut
niciodată un astfel de caz. Nu s-au semnalat nici cazuri de infecţii rezultate
din folosirea unor ace nesterilizate pentru tatuarea mai multor deţinuţi.

Doamna doctor
şi-a exprimat suprinderea faţă de creşterea considerabilă a numărului de
deţinuţi care se prezintă zilnic la cabinet (cam 60-70 de persoane) cu toate că
nu s-a depistat vreo situaţie specială din punct de vedere medical (În opinia
asociaţiei, prurigo ar trebui să reprezinte o astfel de situaţie.). Ar rezulta
că pe lângă camerele programate în fiecare zi din săptămână, la cabinetul
medical se prezintă şi alţi deţinuţi chiar dacă nu sunt urgenţe. Cu toate
acestea, deţinuţii din camera 3 (preventivi) au susţinut că dacă ratează vizita
din ziua programării nu mai au acces la cabinet decât săptămâna următoare.

Blocul
alimentar

Este situat tot
în secţia a I-a (clădirea veche) ca şi cabinetul medical. Meniul de la prânz
cuprindea ciorbă de fasole boabe fără carne şi varză cu carne (21,300 kg de
carne inclusiv oase, grăsime şi zgârciuri, ceea ce înseamnă mai puţin de 100 gr per deţinut). Pe una
din mese, era o farfurie cu câteva ouă fierte. Întrebaţi pentru cine erau ouăle, cei de la blocul
alimentar au venit cu explicaţii confuze din care reieşea că ar fi vorba de un
„supliment” pentru deţinuţii care lucrează acolo sau pentru cei care ies la
muncă (?). A urmat întrebarea cu privire la meniul de seară, la care răspunsul
a fost „omletă” din 200 de ouă (mai puţin de un
ou pentru fiecare deţinut). Reprezentantele asociaţiei au rămas cu
impresia că a fost vorba de o modificare de moment pentru că „omletă” sună mai
bine decât mâncare de cartofi fără carne(În frigider era un container cu
cartofi curăţaţi şi tăiaţi ca şi cum ar fi urmat să fie gătiţi pentru cină.).

Mulţi deţinuţi
s-au plâns de calitatea şi cantitatea hranei, în principal de pâine pentru că primesc doar o bucată
mică, de multe ori veche şi chiar mucegăită. Este
pentru prima oară când reprezentantele asociaţiei aud o astfel de reclamaţie.
Nicăieri în alt penitenciar vizitat anul acesta nu au existat plângeri privind cantitatea şi calitatea pâinii.

APADOR-CH atrage
atenţia administraţiei penitenciarului Tichileşti dar şi Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor asupra răspunderii
ce le revine pentru starea de sănătate dar şi pentru dezvoltarea fizică normală a minorilor. Asociaţia
cere îmbunătăţirea şi diversificarea hranei ce ar trebui să cuprindă şi legume şi fructe proaspete şi, desigur, pâine în cantităţi şi de calitate
satisfăcătoare.

Mai trebuie semnalat
şi faptul că magazinul din incinta penitenciarului de unde deţinuţii ar putea
cumpăra măcar pâine nu le este accesibil decât
o zi pe săptămână respectiv lunea şi uneori, dacă sunt prea mulţi
solicitanţi, şi marţea. Aceasta cu toate că magazinul este deschis pentru angajaţii penitencuiarului de luni
până vineri inclusiv.

Vizita în
camere

În afară de
cabinetul medical şi blocul alimentar, reprezentantele asociaţiei au mai
vizitat în clădirea veche cele două săli de mese, camera 17 (infirmerie – patru
persoane la 6 paturi), unica sală de baie a pavilionului (18 duşuri şi un miros
insuportabil de hazna) şi fosta cameră de izolare (GSR). Aceasta din urmă
măsoară maximum 6 mp şi are 4 paturi suprapuse. Trei deţinuţi – toţi tineri în
regim închis – fuseseră catalogaţi şi ca prezentând grad sporit de risc şi fuseseră mutaţi în acest spaţiu
minuscul. Cei trei deţinuţi nu erau pedepsiţi cu izolarea dar se aflau acolo
pentru că ceilalţi deţinuţi tineri în regim închis (o singură cameră în
clădirea nouă) se plânseseră în mod repetat de comportamentul lor agresiv. Ne
având unde să-i mute
administraţia penitenciarului a ajuns la soluţia atribuirii gradului sporit de risc care în acest caz
este tot izolare dar fără procedura
obligatorie.

APADOR-CH insistă asupra faptului că Legea 275/2006 nu include gradul sporit de risc ca regim separat de executare a pedepsei şi nici nu
prevede separarea deţinuţilor cu această caracterizare de ceilalţi. Lăsând
la o parte criteriile cel puţin discutabile în stabilirea gradului sporit de
risc, această „etichetă” ar trebui să fie doar
o atenţionare a cadrelor de penitenciar în sensul unei supravegheri mai stricte
a deţinuţilor respectivi şi în niciun caz izolarea acestora de colectiv.

Cei trei deţinuţi
de la „gsr” nu înţelegeau motivul transferării lor în camera respectivă şi
susţineau că nu avuseseră conflicte serioase cu foştii colegi de cameră. Cu
permisiunea unuia dintre ei (R.N.), reprezentantele asociaţiei au consultat
dosarul de penitenciar şi au constatat acesta avea 14 rapoarte de incident, toate într-un an, cele mai multe
pentru fapte mărunte. Chiar dacă în unele cazuri nu se dictaseră sancţiuni,
numărul mare al rapoartelor de incident arată că mai degrabă cadrele ar fi avut probleme cu acest deţinut decât colegii
lui de detenţie. În plus, asociaţia are convingerea că întocmirea
repetată a rapoartelor de incident în cazul unor deţinuţi mai recalcitranţi nu poate avea efecte pozitive asupra lor ci dimpotrivă.

În cazul celor trei de la „gsr”, APADOR-CH cere implicarea directă a
serviciului socio-educativ, în primul rând a psihologului, pentru aplanarea
stării conflictuale – dacă a existat cu adevărat – între ei şi ceilalţi
deţinuţi tineri în regim închis. Ar fi necesară şi
clarificarea atitudinii cadrelor
de penitenciar şi pedagogice faţă de aceşti deţinuţi.

În pavilionul
relativ nou, reprezentantele asociaţiei au vizitat camerele 3 (preventivi), 7
(tineri în regim semi-deschis) şi 9 (tineri în regim închis).

Cele mai multe
plângeri au venit de arestaţii preventiv. Sunt 28 în cameră din care cel puţin
cinci suferă de prurigo. Au
probleme cu igiena personală pentru că grupul sanitar este format din doar două
WC-uri şi 4 chiuvete. Duşul se face de două ori pe săptămână, miercurea şi
sâmbăta, în sala de baie comună. Pentru că nu au nici mături nici mopuri sunt
nevoiţi să spele pe jos – şi în cameră şi în baie – doar cu cârpe (Directorul
penitenciarului a încercat să justifice lipsa măturilor prin faptul că
deţinuţii le-ar toca şi …. fuma!). Au solicitat să cumpere hârtie
lipicioasă împotriva muştelor care roiesc în cameră dar nu li s-a aprobat
(Directorul penitenciarului a negat că ar fi primit o astfel de cerere.). Alte
nemulţumiri au vizat calitatea proastă a hranei şi faptul că sunt scoşi la aer
cam o oră pe zi dar nu în curtea mare ci într-un mic spaţiu adiacent în care
există într-adevăr câteva aparate de forţă dar fiind foarte vechi şi
ruginite nu pot fi folosite.

Arestaţii
preventiv mai au şi alte probleme care nu se referă la sistemul penitenciar:
lipsa de încredere în justiţie, inactivitatea avocaţilor din oficiu, bătăile
administrate de poliţişti pe durata anchetelor (au fost nominalizate poliţiile
din Brăila şi Galaţi).

În camera 9 erau
12 persoane la 16 paturi avea două WC-uri 3 chiuvete ceea ce, prin comparaţie
cu camera 3, pare acceptabil. Dar nici aici nu aveau mături sau mopuri.
Saltelele erau într-o stare de degradare avansată (murdare, rupte, cu câlţii
scoşi). Unul din deţinuţi suferea de prurigo pentru a patra oară de când venise la Tichileşti.

În camera 7,
reprezentantele APADOR-CH s-au confruntat cu o situaţie mai specială:
majoritatea tinerilor au declarat că se tem
să vorbească din cauza represaliilor din partea cadrelor de penitenciar (S-ar
fi întâmplat deja după o vizită a altei organizaţii neguvernamentale.). Cu
toate asigurările date de agenţii de supraveghere că nu au făcut şi nu vor face nimic de acest gen, APADOR-CH
solicită ANP să verifice dacă după vizita
reprezentantelor asociaţiei au avut loc represalii sub orice formă (intervenţii
în forţă, sancţiuni disciplinare sau întocmirea unor rapoarte de incident)
împotriva deţinuţilor şi arestaţilor preventiv din camerele vizitate.

Doi deţinuţi din
această cameră au spus totuşi că au fost şi loviţi de cadre dar şi sancţionaţi
foarte des. Cu permisiunea celor doi, reprezentantele asociaţiei au văzut
dosarele de penitenciar şi au constatat că I.B. a avut 12 rapoarte de incident
iar G.S, 8 în doar un an. Comentariul asociaţiei în cazul deţinutului cu grad
sporit de risc este valabil şi pentru cei doi de la camera 7.

Deţinuţii din
această cameră au confirmat ceea ce reprezentantele asociaţiei aflaseră deja
şi anume că regim semi-deschis înseamnă
deschiderea uşilor camerelor doar odată pe
săptămână (sâmbăta sau duminica) şi numai 30 de minute.

Corespondenţa,
vizite, alte aspecte

Cutia poştală
pentru expedierea corespondenţei este plasată într-un loc la care au acces toate persoanele private de libertate.
Nici accesul la telefonul public nu pune probleme deosebite (două convorbiri a
câte 10 minute pe săptămână pe deţinut şi nelimitate cu apărătorii).

Sala destinată
vizitelor este supravegheată video şi conţine două cabine (discuţiile se poartă
prin telefon de uz intern) şi 6 locuri pentru vizite la masă. Fiecare deţinut
poate fi vizitat concomitent de doi adulţi şi doi minori. Întâlnirile cu
avocaţii au loc tot în această sală.

Deţinuţii au
posibilitatea de a se abona la ziare şi/sau reviste (doi deţinuţi aveau
abonamente) şi primesc în camere în cursul serii ziarele la care penitenciarul
are abonament. În camerele care sunt dotate cu televizor (majoritatea),
programele TV pot fi urmărite până la 22:30.

Concluzii

Urgentarea
finalizării celui de al treilea corp de clădire este prioritatea numărul1. Multe din
problemele actuale (condiţiile proaste de detenţie din secţia a I-a,
supraaglomerarea şi grupurile sanitare insuficient dotate din unele camere
din secţia a II-a, funcţionarea „grs” în camera de izolare şi – de sperat
– respectarea legii cu privire la
regimul semi-deschis) ar putea fi rezolvate în mare parte prin
darea în folosinţă a noului spaţiu de deţinere;
Achiziţionarea
de medicamente eficiente, care
să rezolve problemele de sănătate ale minorilor şi tinerilor (în special
prurigo) este obligaţia administraţiei
penitenciare, indiferent de mărimea bugetului. Tot din perspectiva stării
de sănătate a deţinuţilor se impune ca administraţia penitenciarului să ia
măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor igienico-sanitare şi să dezvolte
programe de prevenire a răspândirii bolilor.
Este necesar
să se îmbunătăţească şi diversifice
regimul alimentar pentru dezvoltarea normală a minorilor.
Problema pâinii – sub aspect
cantitativ şi calitativ – distribuite persoanelor private de libertate
trebuie rezolvată de urgenţă;

Alte concluzii şi
recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Stefănescu Maria Nicoleta Andreescu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava

15/05/2009/în Penitenciare /de Rasista

La data de 15 mai
2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava.

1. Date generale

Spitalul este
situat în imediata vecinătate a Penitenciarului Bucureşti-Jilava, dar
în afară de sistemul de furnizare a apei curente nu au nimic în comun. Spitalul
are centrală proprie, bloc alimentar propriu cu surse de aprovizionare proprii
(carnea degresată şi brânza sunt
aduse de la penitenciarul Pelendava, iar restul alimentelor sunt cumpărate de pe piaţa liberă). Problema calităţii
apei la Penitenciarul Bucureşti-Jilava – plină de nitraţi şi impurităţi şi deci
imposibil de băut – a fost mai puţin stringentă la spital care şi-a instalat
sisteme proprii de filtrare. Însă lucrările de înlocuire a conductelor de apă
deja finalizate la penitenciar vor continua şi la spital, ceea ce va îmbunătăţi
calitatea apei potabile şi menajere.

Un aspect pozitiv
este repartizarea deţinuţilor pe secţii după criterii exclusiv medicale (cu
respectarea separării femei-bărbaţi şi minori-adulţi) fără a se ţine cont de
regimurile de executare a pedepselor în care sunt încadraţi.

În situaţia
transferului la spitale „civile”, deţinuţii bolnavi nu sunt încătuşaţi nici pe durata transportului şi nici a
spitalizării cu excepţia rarelor cazuri în care medicul „civil” cere acest
lucru. În schimb, doi agenţi de escortă sunt permanent prezenţi. APADOR-CH propune din nou ca, în spitalele „civile” care
primesc deţinuţi să existe câteva camere cu gratii ceea ce ar face inutilă încătuşarea
şi ar reduce escorta de la doi agenţi la unu. Dacă bolnavul devine
prea agitat şi trebuie imobilizat se pot
folosi, de pildă, materiale textile elastice, dar în niciun caz cătuşe metalice cum
se procedează în prezent.

În incinta
spitalului s-a amenajat o cameră „intimă” în care un deţinut bolnav poate primi
vizita soţiei/concubinei timp de două ore. Există un registru special în care se notează datele deţinutului,
ziua în care a avut loc vizita, dar şi numele şi semnătura vizitatoarei. Nu
se înţelege rostul acestui registru de vreme ce deţinutul interesat trebuie oricum
să facă cerere scrisă – în care se menţionează numele partenerei – către
administraţie pentru aprobarea vizitei. Dar cererea rămâne la dosarul
individual la care nu au acces decât persoanele autorizate prin Legea 275/2006.
În cazul registrului, datele respective devin accesibile unui număr mai mare de
persoane, inclusiv deţinuţii şi
vizitatoarele lor înregistraţi pe aceeaşi pagină ceea ce înseamnă o imixtiune –
chiar şi involuntară – în viaţa intimă. Conducerea spitalului a
susţinut că numele şi semnătura vizitatoarei sunt o garanţie că aceasta nu va
reclama ulterior o eventuală contaminare în timpul vizitei intime. Argumentul
este discutabil de vreme ce vizitatoarea ştie exact unde vine şi de ce suferă
partenerul ceea ce înseamnă că îşi asumă riscul. APADOR-CH cere renunţarea la registru sau cel puţin la rubricile
„numele” şi „semnătura”vizitatoarei.

Un lucru bun este
darea în folosinţă a unei săli de mese unde toţi deţinuţii prin rotaţie pot
servi prânzul. În lipsa unui club, aceeaşi sală este folosită şi pentru cele
câteva activităţi socio-educative organizate de serviciul educaţie şi asistenţă
psihosocială format dintr-un psiholog, un educator, un absolvent de filologie
şi un agent tehnic, cărora li se adaugă şi un preot. APADOR-CH apreciază eforturile
de a oferi deţinuţilor bolnavi posibilitatea de a face şi altceva (concursuri pe anume teme,
discuţii cu membrii serviciului special) decât să stea în camere sau să plimbe
în curţile lipsite de dotări şi încurajează administraţia
penitenciarului-spital să diversifice activităţile socio-educative. Trebuie
menţionat şi faptul pozitiv că administraţia a primit/achiziţionat în ultimii
2-3 ani circa 25 de televizoare pentru uzul deţinuţilor bolnavi.

Un aspect negativ se referă la furnizarea apei
calde care, până la sfârşitul anului 2008, se făcea după un program zilnic,
redus în 2009 la doar de două ori pe săptămână din
motive de economie. Asociaţia subliniază că apa caldă nu este un lux, ci o necesitate pentru toţi
bolnavii şi cere administraţiei penitenciarului-spital să reducă cheltuielile
bugetare numai în domenii care să nu
afecteze starea deţinuţilor
internaţi.

Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava este dotat cu camere de supraveghere video instalate numai pe coridoare – ceea ce este corect –
în schimb nu există sistem de alarmare audio sau video aşa încât persoanele
internate care au nevoie de ajutorul supraveghetorilor trebuie să recurgă la
metoda „clasică” a bătutului în uşă. În mod surprinzător, conducerea
penitenciarului-spital nu vede utilitatea unui astfel de sistem de vreme ce
supraveghetorii stau permanent pe coridoare şi răspund prompt oricărei
solicitări. Asociaţia consideră, însă că instalarea sistemului de
alarmare audio sau vizuală este necesară pentru că este posibil ca supraveghetorii să nu audă bătăile în uşă
sau să nu poată răspunde imediat. Dacă ar exista sistemul, şi ceilalţi supraveghetori de pe secţie ar şti că undeva este o urgenţă şi ar
putea interveni în absenţa colegului.

2. Spaţii, efective, personal

Principiul încă
aplicat în sistemul penitenciar este de a asigura 6 mc/aer per deţinut cu toate că există o recomandare a
Comitetului pentru Prevenirea Torturii din cadrul Consiliului Europei elaborată în mod expres pentru România în 1999 privind norma minimă de cazare de 4 mp şi 8 mc/aer per deţinut. Suprafaţa
totală a camerelor din Penitenciarul-Spital este de 2285,23 mp la o capacitate
maximă de cazare de 391 de paturi revenind o suprafaţă de 5,85 mp/deţinut.

Numărul total al
bolnavilor se ridica, în ziua vizitei reprezentantelor asociaţiei, la 222, din
care 199 de bărbaţi şi 23 de femei. Li se adăugau cei 40 de deţinuţi sănătoşi
care prestează servicii şi cele trei deţinute sănătoase aflate în tranzit
pentru diverse cauze aflate pe rolul justiţiei din Bucureşti (Penitenciarul
Jilava nu are secţie de femei. De
aceea deţinutele în tranzit sunt cazate într-o cameră separată din secţia de
femei a penitenciarului-spital). Repartizarea pe secţii medicale era
următoarea: boli interne – 47 de bărbaţi şi cinci femei; psihiatrie – 47 de
bărbaţi, inclusiv doi minori internaţi pentru expertiză psihiatrică şi opt
femei; boli infecţioase – 37 de bărbaţi (din care 26 cu HIV/SIDA) şi şase femei (din care trei cu HIV/SIDA) (vezi detalii la punctul
4 din raport); dermato-venerice – trei bărbaţi, nici unul cu lues (de la
începutul anului, au fost înregistrate circa 15 cazuri de lues); TBC – trei secţii cu 75 de bărbaţi, inclusiv un
minor, şi patru femei. 51 de bărbaţi de la TBC erau în faza activă a bolii.

25 de medici şi
60 de asistenţi se ocupă de deţinuţii bolnavi. 108 agenţi şi 5 ofiţeri răspund
de pază, siguranţă şi escortă ceea ce înseamnă cam două persoane private de
libertate (inclusiv deţinuţii sănătoşi şi persoanele în tranzit) la un angajat
adică o proporţie foarte bună. Nu
acelaşi lucru se poate afirma despre membrii serviciului socio-cultural
cărora le revin cam 50 de deţinuţi/deţinute
pe persoană. Dar chiar şi aşa situaţia este încă bună în comparaţie
cu disproporţia mult mai mare dintre personalul socio-cultural şi numărul
deţinuţilor din penitenciare. Mai rămâne ca serviciul de la Penitenciarul-Spital
să încerce diversificarea activităţilor (de exemplu: cursuri intensive de limbi
străine sau de operare calculatoare pentru începători şi/sau avansaţi;
concursuri de jocuri inteligente tip „cuvinte încrucişate” sau „sudoku” etc.).

3. Hrana deţinuţilor

După cum s-a
menţionat mai sus, Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava are propriul bloc
alimentar şi propriile surse de aprovozionare. Carnea de porc este într-adevăr degresată iar porţiile sunt mai mari decât
în penitenciare (200 gr carne/persoană bolnavă de diabet şi 100 gr/persoană
pentru celelalte regimuri faţă de 50-70 gr/deţinut în penitenciare). Sunt numai
doi bolnavi de religie musulmană pentru care se găteşte separat cu carne de
pui. Nimeni nu s-a plâns de calitatea sau cantitatea de hrană asigurată de
administraţie. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre bolnavi îşi completează
hrana cu alimentele fie primite în pachete la vizite (rare în cazul bolnavilor
transferaţi de la penitenciare aflate la mare distanţă de Jilava) fie cumpărate
de la magazinul din perimetrul spitalului.

Magazinul este
deschis între orele 7.00 şi 15.00 iar deţinuţii îşi fac cumpărăturile prin
rotaţie, odată pe săptămână. Produsele sunt cam aceleaşi ca în mai toate
magazinele din sistemul penitenciar: legume şi fructe aduse zilnic, conserve,
sucuri, ţigări, dulciuri, cafea, salamuri (care se vând numai întregi) etc.
Magazinul vinde la comandă şi alte produse (salate, pui la rotisor, prăjituri
etc.) Orice deţinut poate cumpăra în limita a 300 lei pe săptămână şi, desigur,
cu aprobarea medicului dacă boala de care suferă presupune o anume dietă.
Magazinul este proprietatea unei firme particulare. Administraţia spitalului nu
poate impune preţurile, dar există
o comisie care le compară periodic cu cele practicate pe piaţa liberă din zonă
şi face recomandări dacă este cazul.

4. Deţinuţi şi deţinute cu HIV/SIDA

Printr-o decizie
a ANP toate persoanele private de libertate
din întreg sistemul penitenciar depistate cu HIV/SIDA au fost transferate la Penitenciarul-Spital
din Jilava în secţia de boli infecţioase în care vor rămâne până la eliberare.
Măsura se aplică chiar şi celor depistaţi HIV pozitiv, dar care nu necesită tratamentul specific (antiretrovirale) pentru că sistemul
imunitar nu este încă afectat. APADOR-CH
consideră că această măsură este discriminatorie şi neconformă cu standardele
europene care se pronunţă împotriva separării persoanelor private de libertate
cu HIV/SIDA de ceilalţi deţinuţi. În plus unii dintre ei, care au
acceptat voluntar să facă testul Elisa, au aflat că sunt HIV pozitiv după ce au fost transferaţi la Jilava (de
exemplu deţinutul T.L.). Argumentul
că numai la Jilava ar primi îngrijiri de specialitate nu poate fi acceptat nici
chiar în cazuri în care s-a declanşat SIDA şi cu atât mai puţin în cele în care
este vorba doar de seropozitivi fără manifestări clinice. Asociaţia cere ANP să renunţe la această măsură
discriminatorie şi să instituie regula comunicării
imediate şi nemijlocite a rezultatelor testelor HIV/SIDA cu respectarea strictă
a confidenţialităţii.

Asociaţia
constată cu regret că de mai bine de 10 ani de când au început campaniile de
informare atât a personalului de penitenciar cât şi a persoanelor private de
libertate cu privire la prevenirea, testarea şi tratarea cazurilor de infecţii
HIV/SIDA nu s-au obţinut rezultatele
sperate. Oprobriul şi spaima iraţională de contaminare sunt încă la baza
reacţiei de respingere a celor infectaţi de către cei sănătoşi – cadre şi
deţinuţi laolaltă. Se pare aşadar că prelegerile privind cum se transmite infecţia şi care sunt măsurile de prevenire s-au
dovedit a fi ineficiente. De altminteri, un deţinut seropozitiv a relatat că
astfel de prelegeri, expediate de vorbitori cât se poate de rapid şi de sumar –
practic doar pentru bifarea unor activităţi obligatorii -, se ţin, de regulă,
cu grupuri mari de deţinuţi (chiar şi 50) din care doar patru-cinci sunt
interesaţi de problemă, dar nici măcar
aceştia nu au posibilitatea să pună întrebări.

Pe de altă parte,
asociaţia constată că metoda cea mai simplă şi mai puţin costisitoare de prevenire a răspândirii infecţiei cu HIV/SIDA şi a bolilor
cu transmisiune sexuală şi anume distribuirea
gratuită şi nesupravegheată a prezervativelor pentru deţinuţi,
acceptată cu greu de personalul de penitenciar şi chiar şi de unii medici din
sistem, nu se aplică uniform şi
în unele locuri chiar deloc. Cu excepţia penitenciarului Gherla vizitat în
2008, unde prezervativele aşezate în cutii deschise amplasate în cele două săli
de forţă, pe coridoare, în sala de aşteptare la cabinetul medical, chiar erau
la dispoziţia deţinuţilor, în toate penitenciarele vizitate de APADOR-CH în
ultimii doi-trei ani, prezervativele erau depozitate în cabinetele medicale şi se furnizau numai
la cerere. Este lesne de înţeles reţinerea deţinuţilor
de a admite că întreţin relaţii homosexuale, cu toate că fapta a fost
dezincriminată încă din 2002. Aspectul cel mai grav se referă la aprovizionarea sistemului penitenciar cu
prezervative. De pildă, la penitenciarul Poarta Albă nu mai există prezervative de la începutul anului
2009, pentru că donatorii externi şi-au încheiat programele de
sponsorizare. APADOR-CH cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să includă în
buget cheltuielile – minore – de procurare şi distribuire gratuită a
prezervativelor. În afara eficienţei prevenirii răspândirii HIV/SIDA
şi bolilor cu transmisiune sexuală, asociaţia solicită compararea sumelor
cheltuite pentru tratarea acestor
afecţiuni cu costul prezervativelor. În plus,
este vorba despre obligaţia sistemului penitenciar de a se asigura că starea de
sănătate a persoanelor aflate în custodia sa este satisfăcătoare.

Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava nu distribuie
prezervative şi nu s-a implicat
în programul-pilot de schimb de seringi (pentru deţinuţii consumatori de
droguri injectabile); este, însă de curând implicat în
programul de tratament cu substitute (Două dintre unităţile vizitate recent de
asociaţie, Penitenciarul-Spital
şi Penitenciarul Rahova au obţinut oarece
rezultate în tratamentul cu metadonă, însă schimbul de seringi iniţiat la Penitenciarul Rahova deşi, teoretic
funcţionează, practic este stopat din lipsa solicitărilor). În spitalul din
Jilava există o singură persoană care ia
metadonă şi care a fost transferată aici de la Rahova pentru că este
seropozitivă. Lipsa de
interes faţă de metodele de prevenire a
răspândirii infecţiilor HIV/SIDA şi de serviciile aferente este de
neînţeles într-o instituţie medicală în care există
consumatori de droguri sau cel puţin aşa rezultă din tabelele
nominale actualizate săptămânal şi afişate în toate secţiile. Tabelele cuprind
numele persoanelor private de libertate şi menţiunea „consumatoare de droguri” sau „traficantă şi
consumatoare sau droguri” sau doar „traficantă”. Iar dacă este vorba
despre persoane care au renunţat – voluntar sau involuntar – la droguri atunci de ce mai apar pe lista respectivă.?

Unul din medicii Penitenciarului-Spital
s-a declarat partizan al metodei abstinenţei
totale pe durata detenţiei, idee cu atât mai surprinzătoare cu cât
aparţine unui specialist în medicină care ar trebui să promoveze toate mijloacele moderne de prevenire a
răspândirii HIV/SIDA şi bolilor cu transmisiune sexuală.

Reprezentantele
asociaţiei au vizitat o cameră cu deţinuţi infectaţi cu HIV/SIDA (cinci
persoane la 6 paturi) şi o cameră din secţia de femei în care erau cazate cele
trei deţinute depistate cu această infecţie. Programul lor zilnic este acelaşi
ca şi pentru toţi ceilalţi deţinuţi bolnavi – o oră pe zi la curtea de plimbare,
o zi pe săptămână la cumpărături la magazin, o zi pe săptămână – şi ori de câte
ori este nevoie – acces la telefonul public etc. Camera femeilor (nr.326) este
de dimensiuni reduse, aproape întreg spaţiulfiind ocupat de cele 3 paturi. Nu s-au plâns, însă de nimic. Mai mult, una dintre deţinute era chiar mulţumită că fusese
transferată la Jilava pentru că scăpase de intoleranţa, dispreţul şi spaima
manifestate de fostele colege de detenţie de la penitenciarul Târgşor după ce
au aflat diagnosticul.

Toate persoanele
infectate cu HIV/SIDA din România primesc un ajutor financiar de la statul
român de 375 de lei pe lună. Regula se aplică şi în cazul persoanelor private
de libertate care au astfel posibilitatea de a-şi îmbunătăţi regimul alimentar,
factor esenţial în menţinerea unei condiţii fizice acceptabile. Un caz aparte
este cel al deţinutului M.F. care execută o pedeapsă de 9 ani. El s-a plâns că timp
de trei săptămâni în perioada aprilie-mai a.c. nu şi-a primit medicamentul
(Epivir, un antiretroviral) – lucru confirmat de asistenţii medicali – dar a
înţeles că vina nu aparţinuse Penitenciarului-Spital, ci furnizorilor de medicamente. Problema lui cea mare constă în cele trei sancţiuni disciplinare succesive cu
ridicarea dreptului la cumpărături prima pentru o lună, cealalte pe două luni. M.F.
a spus că ia, în afară de antiretroviral, circa 10 pastile pe zi, majoritatea
somnifere. Prima abatere comisă de deţinut a fost refuzul de a se prezenta la
comisia pentru stabilirea regimului de executare a pedepsei pe data de 5
martie a.c. pentru că luase deja somnifere şi nu se putea ţine pe picioare. Sancţiunea
a fost interdicţia de a face cumpărături timp de o lună. APADOR-CH admite că respectarea regulamentului de
ordine interioară este necesară în detenţie, dar consideră că atât agentul constatator cât şi comisia de disciplină şi
direcţia spitalului ar fi trebuit să dea dovadă de toleranţă şi înţelegere în
cazul unui om bolnav de SIDA care ia multe somnifere zilnic. Asociaţia
subliniază şi faptul că în spital regimul de executare a pedepsei este nerelevant. Prin urmare, decizia comisiei
pentru stabilirea regimului respectiv nu ar fi influenţat cu nimic statutul
deţinutului, cu atât mai mult cu cât, potrivit deciziei ANP, el rămâne în Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava până la eliberare. A urmat un nou incident provocat de M.F.
pe 3 aprilie, când iritat de interdicţia cumpărării de alimente (i s-au permis
doar sucuri şi apă minerală) a spart vitrina magazinului şi a deteriorat casa
de marcat. Pentru această abatere violentă, M.F. a fost sancţionat cu încă două luni de interzicere a cumpărăturilor. Pe
14 aprilie a primit a treia pedeapsă cu suspendarea dreptului la cumpărături pe
încă două luni pentru injurii aduse
cadrelor. APADOR-CH a atras mereu atenţia că acest tip de abatere
poate da naştere unor abuzuri pentru că orice deţinut mai dificil poate fi uşor
acuzat de comportament ireverenţios faţă de supraveghetori. Iar comisia de
disciplină este mai degrabă înclinată să creadă ce susţin membrii personalului
de penitenciar şi nu ce spune deţinutul în apărarea sa. Asociaţia cere ANP să
interzică sancţiunea disciplinară a tăierii dreptului la cumpărături în cazul
deţinuţilor infectaţi cu HIV/SIDA şi consideră că lipsirea de
posibilitatea procurării de alimente suplimentare echivalează cu tratament inuman. Argumentul inacceptabil
al conducerii a fost că nicio altă sancţiune mai uşoară nu ar fi avut efecte
asupra acestui deţinut.

5. Alte camere şi spaţii vizitate; diverse

În afara celor
două camere deja menţionate, reprezentantele asociaţiei au mai vizitat camera
de tranzit pentru femei (trei persoane la 10 paturi), un salon de psihiatrie de
la secţia de femei (nr.321 – cinci deţinute la 5 paturi) sala de duşuri din
această secţie (8 duşuri fără sită şi fără grătare pe duşumeaua de ciment), un
salon din secţia de psihiatrie-bărbaţi (nr.219 – opt persoane la 8 paturi) şi
sala de mese unde bolnavii serveau prânzul.

Deţinuţii primesc
de la administraţie strictul necesar în materie de igienă (săpun, pastă de ras,
aparate de ras de unică folosinţă, hârtie igienică, detergenţi etc.). Nu s-au
înregistrat plângeri cu privire la tratamentul medical şi nici la
comportamentul personalului faţă de deţinuţii bolnavi. Deţinuţii din salonul de
psihiatrie au confirmat organizarea unor activităţi cultural-educative (concurs
de cultură generală şi chiar un concurs de şah deja încheiat la care ar fi
participat cam 10-15 deţinuţi bolnavi).

Penitenciarul-Spital
nu are un spaţiu propriu pentru vizite obişnuite ale membrilor de familie.
Pentru astfel de întâlniri se foloseşte sectorul pentru vizite al Penitenciarului
Bucureşti-Jilava. Distanţa dintre poarta spitalului şi sectorul respectiv este
de circa 200-250 m şi nu poate fi parcursă decât pe jos, lucru dificil
pentru majoritatea bolnavilor. Având în vedere şi distanţele mari pe care unele
familii ar trebui să le parcurgă de la domiciliu până la Jilava, dar şi natura şi gravitatea
bolilor de care suferă deţinuţii se deduce că aceste vizite – şi implicit
primirea de pachete cu alimente – sunt foarte rare. APADOR-CH cere Ministerului Justiţiei ca, până la reglementarea prin
viitoarea lege a dreptului la pachete, să dea o derogare pentru deţinuţii din
penitenciarele-spital în sensul permiterii primirii de pachete cu alimente prin
poştă.

Concluzii

Transferarea
tuturor deţinuţilor şi deţinutelor cu infecţie HIV/SIDA şi separarea de
celelalte persoane private de libertate este o măsură discriminatorie la care APADOR-CH cere să se renunţe deîndată;
Sancţionarea disciplinară a persoanelor cu HIV/SIDA cu ridicarea
dreptului la cumpărături pe anume perioade echivalează cu tratament inuman. Asociaţia
cere ca nicio persoană din această
categorie să nu mai primească această pedeapsă, indiferent de natura
abaterii de la regulamentul de ordine interioară;
APADOR-CH
cere ANP să includă în buget cheltuielile
legate de măsurile de prevenire a infecţiilor cu HIV/SIDA şi a bolilor cu
transmisiune sexuală (în principal distribuirea gratuită a prezervativelor
pentru toţi deţinuţii) şi de continuarea şi extinderea la întreg sistemul
penitenciar a programului-pilot pentru reducerea riscurilor asociate
consumului de droguri (schimb de seringi şi tratament cu metadonă). Asociaţia
atrage atenţia ANP că infecţiile se pot transmite şi prin tatuare cu ace nesterilizate şi
solicită măsuri şi în această privinţă (de exemplu, furnizarea de ace
sterile);

Alte constatări şi
recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Stefănescu Maria-Nicoleta
Andreescu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Poarta Albă

06/05/2009/în Penitenciare /de Rasista

Penitenciarul
Poarta Albă a fost vizitat la data de 6 mai 2009 de două reprezentante ale
APADOR-CH. Vizita anterioară avusese loc în luna decembrie a anului 2003.

1. Date generale

Conform responsabililor,
Penitenciarul Poarta Albă a finalizat procesul de reprofilare în funcţie de
regimurile de executare a pedepsei, care în fapt a însemnat reorganizarea
secţiilor şi mutarea deţinuţilor. La data vizitei în penitenciar aici se aflau
deţinuţi încadraţi în toate cele patru regimuri de executare a pedepsei precum
şi arestaţi preventiv (bărbaţi, femei şi minori). Trebuie făcută precizarea că
aproape jumătate dintre deţinuţi, 590 din totalul de 1228, îşi execută pedeapsa
în regim semideschis în secţia exterioară a penitenciarului amplasată în
localitatea Valu lui Traian, la Poarta Albă rămânând numai 17 din această
categorie. Restul deţinuţilor care îşi execută pedeapsa în penitenciarul
principal sunt aproximativ egal repartizaţi pe regimurile de detenţie sau sunt
arestaţi preventiv.

Şi în Penitenciarul Poarta Albă (ca şi la Focşani, Giurgiu
şi Rahova) unii dintre deţinuţi sunt consideraţi „cu grad de risc sporit”. Aceştia
nu sunt separaţi de deţinuţii încadraţi în acelaşi regim de executare a
pedepselor, însă sunt mai atent supravegheaţi.

2. Efective, spaţii de deţinere, personal

La data vizitei
în penitenciar se aflau 638 de persoane private de libertate din care 23 femei
şi şapte minori. Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: 155 în
regim de maximă siguranţă, 175 în regim închis, 17 în regim semideschis (la
secţia pentru femei), 112 în regim deschis. În penitenciar se mai aflau 136 de
arestaţi preventiv şi 43 de condamnaţi în observare/carantină urmând a fi
repartizaţi pe regimuri de executare a pedepsei.

Suprafaţa totală
de cazare a deţinuţilor la Penitenciarul Poarta Albă este de 4625,45 m.p.
excluzând suprafaţa a două pavilioane nepopulate la data vizitei. Raportând la
un total de 638 de persoane suprafaţa este generoasă revenind mai mult de 7
m.p./deţinut. Cu toate acestea, la faţa locului situaţia nu se prezintă la fel
de bine. Spre exemplu, într-o cameră unde se aflau cazaţi opt tineri, destul de
spaţioasă în sine, erau montate nu mai puţin de 20 de paturi care aglomerau
spaţiul în mod inutil, tinerii aflaţi la momentul vizitei în acea cameră
declarând că nu îşi aduc aminte să fi fost vreodată mai mult de 12 în cameră. Camerele
au grupuri sanitare proprii dotate însă numai cu chiuvete şi WC turcesc, şi
acestea necesitând reparaţii. Băile comune, la care deţinuţii au acces la duş
cu apă caldă de două ori pe săptămână, după un program prestabilit, sunt nişte
săli insalubre dotate doar cu preşuri de cauciuc şi ţevi (fără pară).
Penitenciarul furnizează gratuit deţinuţilor materiale igienico-sanitare:
detergenţi, săpun, hârtie igienică, pastă şi periuţă de dinţi, cremă şi aparate
de ras de unică folosinţă.

Numărul total al
angajaţilor Penitenciarului Poarta Albă la data vizitei se ridica la 289.
Dintre aceştia numai 12 sunt angajaţi ai Serviciului Educaţie şi asistenţă
socială iar la cabinetul medical lucrează 11 persoane din care cinci medici
(unul stomatolog) şi şase asistenţi. În schimb, în domeniul siguranţei deţinerii lucrau la data vizitei 244 de persoane,
84% din totalul angajaţilor astfel: 14 – ofiţeri la pază, 43 –
escorte, 137 – schimburi pază şi supraveghere, 5 – însoţire, 29 – grupa de intervenţie specializată (mascaţii), 16 – vizite. Cifrele sunt
relevante pentru „importanţa” acordată în sistemul penitenciar românesc aspectelor
ce ţin de intervenţia psihosocială în vederea reintegrării şi de starea de
sănătate a deţinuţilor.

3. Hrana deţinuţilor

Blocul alimentar
se prezenta într-o stare proastă mai ales din cauza mucegaiului de pe pereţi
(care sunt negri din acest motiv) şi asta în ciuda faptului că sistemul de
ventilaţie funcţiona la capacitate maximă. Responsabilii penitenciarului au
afirmat că au încercat în nenumărate moduri să elimine mucegaiul însă fără
succes. Starea spălătoarelor pentru veselă şi pentru legume era nesatisfăcătoare
(vechi, din ciment ros, placate cu fainţă care căzuse în multe locuri, cu bazine
nu tocmai curate). Spaţiile de depozitare, camera frigorifică şi frigiderul
pentru probele de hrană erau însă relativ bine întreţinute. La bucătărie
lucrează 14 deţinuţi.

La momentul
vizitei în blocul alimentar se pregătea prânzul (trei meniuri pentru trei
regimuri: comun, musulmani şi diabetici). În ziua respectivă se folosiseră 89
de kg de carne de porc, 27 de kg slănină şi 5,9 kg de carne de oaie (pentru
musulmani). Meniul comun consta în ciorbă de porc şi carne cu piure din fulgi
de cartofi (ca în mai toate penitenciarele carnea era destul de greu de depistat),
iar pentru seara se pregăteau paste cu sos (un fel de ciorbă lungă cu multe
paste). Diabeticii primesc trei suplimente alimentare zilnic. Majoritatea
deţinuţilor se hrănesc preponderent cu alimentele primite de la aparţinători
sau cumpărate de la magazinul din incinta penitenciarului.

APADOR-CH
continuă să susţină că externalizarea
seviciilor de hrănire a deţinuţilor ar rezolva o bună parte dintre probleme.

4. Asistenţa medicală

La Penitenciarul Poarta
Albă cabinetul medical, amplasat în incinta secţiei de maximă siguranţă, este
deservit de cinci medici (doi de medicină generală, doi specializaţi în medicină
de familie, un stomatolog) şi şase asistenţi medicali. Timp de 12 ore pe zi, în
intervalul 7-19, un medic este prezent la cabinet, restul permanenţei fiind
asigurate de un asistent medical. Medicul prezent la cabinet în momentul
vizitei reprezentantelor APADOR-CH a afirmat că media consulturilor acordate
zilnic este de 25, iar afecţiunile deţinuţilor sunt dintre cele mai variate. De
curând au fost înregistrate două cazuri de boli contagioase, unul de râie şi
altul de varicelă (alţi trei deţinuţi se aflau în carantină suspecţi de această
boală). Medicul a relatat că în penitenciar s-a desfăşurat programul Iniţiativa
38 de testare rapidă pentru infecţia cu HIV/SIDA, iar rezultatele au fost toate
negative şi că, după ştiinţa lui, nicio persoană privată de libertate din
penitenciar nu este infectată cu acest virus. În ceea ce priveşte posibilitatea
deţinuţilor de a accesa programe pentru prevenirea răspândirii infecţiei cu
HIV/SIDA şi a altor infecţii transmisibile şi tratament eficient pentru
consumatorii de droguri injectabile interesul personalului medical este scăzut.
Această atitudine a fost justificată prin faptul că nu s-au confruntat încă cu
astfel de probleme. Astfel, medicul a afirmat că nu a fost cazul să acorde
tratament medical vreunui consumator de droguri, însă dacă ar exista suspiciune
de consum cabinetul dispune de truse de testare. Problema răspândirii bolilor
infecţioase prin tatuare nu a fost luată în considerare, iar calea sexuală de
transmitere a infecţiilor, avută în vedere de responsabili, este de asemenea
neglijată (penitenciarul nu mai dispune de prezervative de la începutul anului,
iar anterior prezervativele erau distribuite numai la cabinetul medical).

APADOR-CH solicită instalarea unor cutii cu
prezervative în locuri accesibile deţinuţilor (în curţile de
plimbare, la club, pe coridoare), iar
aprovizionarea cu prezervative să revină în
sarcina administraţiei penitenciare, pentru a nu mai exista perioade în care
acest simplu şi ieftin mijloc de prevenire să nu fie disponibil. Asociaţia
cere şi găsirea unor soluţii (de
exemplu furnizarea gratuită a acelor de unică folosinţă) pentru eliminarea
riscului de îmbolnăvire prin tatuare.

5. Activităţi recreative, intervenţie psihosocială

Spaţiul de care
dispune Penitenciarul Poarta Albă este generos. Curţile de plimbare sunt mari
şi dotate cu băncuţe acoperite cu copertine precum şi cu aparate de forţă. În perimetrul
penitenciarului sunt amenajate şi două terenuri de fotbal şi unul de baschet.
Deţinuţii au acces în curţile de plimbare timp de două până la trei ore pe zi,
inclusiv sâmbăta şi duminica. Ca în majoritatea penitenciarelor activitatea
preferată este fotbalul. Penitenciarul are o echipă de fotbal înscrisă în
campionatul naţional organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. În
perioada când stau în camere, deţinuţii pot urmări programe TV începând cu ora
apelului (6:30) şi până la ora 23.

La Serviciul
educaţie şi asistenţă socială sunt angajate 19 persoane dintre care şapte îşi
desfăşoară activitatea la secţia exterioară Valu lui Traian. În incinta
principală a Penitenciarului Poarta Albă lucrează deci numai 12 persoane în
domeniul intervenţiei psihosociale. Conform celor afirmate de şefa serviciului,
acestea desfăşoară mai multe programe printre care: PROLIB, EDUCOSPORT, „Cine
sunt eu?”, „Educaţia bunului cetăţean” şi HOBBY (sculptură, pictură) la care se
adaugă programele de la secţia exterioară Valu lui Traian („Reguli de
comportare în societate”, „Alege cariera” precum şi un hobby mai aparte, creşterea iepurilor). Din
păcate, programele urmează acelaşi tipic: durata – trei luni, frecvenţa – odată
pe săptămână cîte maximum două ore, participare redusă prin comparaţie cu
efectivele de deţinuţi – între 16 şi 24 de deţinut pe program. APADOR-CH sugerează din nou consultarea deţinuţilor cu privire
la temele care i-ar interesa de exemplu prin chestionare completate individual. La momentul vizitei nu avea loc nicio activitate din programele
enumerate. Reprezentantele APADOR-CH au intâlnit însă un asistent social care
se îndrepta spre secţia minorilor unde urma să le vorbească despre (coincidenţă
sau nu) drepturile omului.
Activităţile care implică ieşiri în comunitate (în general ocazionate de
sărbători legale importante) se desfăşoară numai cu deţinuţi de la regimul deschis.

La şcoala din
Penitenciarul Poarta Albă orele sunt programate în două schimburi pentru
clasele I-IV şi clasele V-VIII şi sunt organizate sub formă de clase afiliate
unei instituţii de învăţământ din Constanţa. Se utilizează aceleaşi manuale cu
aceasta, iar activităţile se desfăşoară după acelaşi calendar (de exemplu, teza
unică la limba română urma să aibă loc a doua zi după vizită, după programul
naţional stabilit de minister). Nouă cadre didactice lucrează la şcoala din
penitenciar dintre care două cu normă întreagă (prefesorii de matematică şi
limba română). În momentul vizitării şcolii aproximativ 15 deţinuţi se aflau pe
terenul de baschet de lângă clădire, în recreaţie. Cadrele didactice au afirmat
că începând cu anul şcolar următor vor funcţiona şi clase de liceu deoarece mai
mulţi deţinuţi au solicitat să îşi continue studiile şi după nivelul şcolii
generale.

În Penitenciarul
Poarta Albă desfăşoară în mod regulat activităţi cu deţinuţii organizaţiile
Stânca Veacurilor, Serviciul Umanitar pentru Penitenciare şi Martorii lui
Iehova. În mod ocazional mai desfăşoară diverse activităţi şi Prison Fellowship
şi Arhiepiscopia Tomisului.

Câţiva minori şi
tineri aflaţi în penitenciarul Poarta Albă fuseseră transferaţi aici pentru a
participa la un proiect cinematografic derulat de Strada Film cu acordul
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Deţinuţii, provenind de la
penitenciarele de minori şi tineri din Craiova şi Tichileşti, au fost implicaţi
în proiect în calitate de actori. Reprezentantele APADOR-CH au întâlnit patru
dintre ei care s-au declarat entuziasmaţi de experienţă şi nemulţumiţi de
perspectiva reîntoarcerii la locurile lor de detenţie. APADOR-CH consideră
astfel de proiecte benefice pentru îmbunătăţirea eficienţei reintegrării
sociale a deţinuţilor, mai ales a minorilor, şi are convingerea că dacă se va
mai ivi o astfel de ocazie administraţia penitenciară îi va acorda tot sprijinul.

6. Vizite, contacte cu exteriorul, alte drepturi

La sectorul
vizite sunt amenajate şapte cabine cu dispozitiv de separare şi o cameră pentru
vizita la mese. Fiecare deţinut poate fi vizitat simultan de trei persoane
majore şi oricâţi minori. Vizitele se desfăşoară de luni până vineri conform
planificării în funcţie de iniţiala numelui. Deţinuţii pot primi un pachet
lunar cu alimente de la aparţinători, pachet ce poate să conţină maxim 10 kg.
de alimente greu alterabile, maxim 6 kg. fructe şi legume precum şi sucuri.

Deţinuţii au
acces la telefoane cu cartelă şi cutii poştale amplasate pe holurile secţiilor. Corespondenţa primită (nu şi cea trimisă) de persoanele
private de libertate este înregistrată indiferent de expeditorul scrisorii,
fapt care poate crea suspiciuni cu privire la utilizarea ulterioară a datelor
respective. APADOR-CH poate accepta înregistrarea comunicărilor/răspunsurilor
din partea autorităţilor ca dovadă a primirii acestora de către deţinuţi, dar nu şi a corespondenţei particulare cu familia,
prietenii etc. De asemenea, o altă problemă similară este faptul că deţinuţii
trebuie să comunice personalului penitenciarului numerele de telefon pe care
urmează să le apeleze în ziua efectuării apelurilor. În ambele
situaţii se poate pune întrebarea cui se
transmit aceste informaţii şi în ce
circumstanţe ar putea fi folosite.

Penitenciarul
dispune de Cameră de grefă care asigură confidenţialitatea întâlnirii dintre
presoana privată de libertate şi avocat, supravegherea efectuându-se exclusiv
vizual.

Judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor este prezent zilnic la Penitenciarul
Poarta Albă (deserveşte şi Penitenciarul-Spital Poarta Albă şi arestul IJP
Constanţa). Are programate audienţe cu persoanele private de libertate de două
ori săptămânal, cu o medie de 15-20 de deţinuţi pe şedinţă. Audierile persoanelor
private de libertate se desfăşoară în interiorul secţiei de deţinere. Cele mai
multe plângeri adresate judecătorului delegat se referă la rapoarte de
incident, în general la rapoarte întocmite în urma percheziţiilor în camere.
Judecătorul delegat şi-a exprimat nemulţumirea asupra faptului că nu are un
grefier în condiţiile în care volumul de muncă este foarte mare.

7. Munca deţinuţilor

Numai 110 din
toţi cei 1228 de deţinuţi aflaţi în custodia Penitenciarului Poarta Albă
(incluzându-i şi pe cei de la Valu lui Traian) efectuează munci remunerate, iar
directorul unităţii a afirmat că numărul acestora este în scădere. Procentul de
deţinuţi scoşi la munci remunerate, sub 10%, este foarte mic având în vedere
importanţa muncii în procesul de reeducare şi, ulterior, de reintegrare
socială. APADOR-CH semnalează situaţia pozitivă întâlnită la Penitenciarul
Focşani unde aproape jumătate dintre deţinuţi muncesc şi solicită conducerii
Penitenciarului Poarta Albă să facă demersuri mai susţinute pentru ca un număr
semnificativ de persoane private de libertate să poată munci.

8. Vizita în camere şi discuţii cu deţinuţii

8.1.
În Secţia a-4-a, regim de maximă siguranţă erau
148 de deţinuţi la o capacitate de 175 de paturi instalate. Reprezentantele
APADOR-CH au vizitat camerele 13 (12 persoane la 12 paturi) şi 14 (9 persoane la
13 paturi). Camerele sunt dotate cu grup sanitar propriu, însă duşul săptămânal
se face la baia comună, o sală insalubră (duşuri sub formă de ţevi fără sită,
grătare vechi etc.). Clubul secţiei era în reamenajare la momentul vizitei.

Deţinutul Asan Ridvan
(camera 14) s-a plâns că a fost în repetate rânduri sancţionat (uneori pe
nedrept) şi că a fost trecut la regim de maximă siguranţă din regimul închis
tocmai datorită rapoartelor de incident. De asemenea s-a plâns de faptul că nu
poate intra în posesia certificatului de naştere deoarece cererile sale sunt
plimbate între diverse instituţii. Consultând dosarul de penitenciar al lui
Asan Ridvan (cu permisiunea lui) reprezentantele APADOR-CH au constatat că
într-adevăr numărul sancţiunilor este mare şi anume 13 de la începutul lui 2008
şi până la data vizitei pentru incidente destul de diverse (ameninţări,
agresiuni, proteste, deţinere de obiecte interzise). Reprezentanţii
penitenciarului au afirmat că toate sancţiunile au fost justificate şi că Asan Ridvan
este cunoscut pentru comportamentul său violent. În opinia APADOR-CH,
numeroasele sancţiuni disciplinare nu pot duce decât la sporirea reacţiilor
negative ale deţinutului care se consideră persecutat de administraţie (de
pildă, în problema obţinerii certificatului de naştere, s-a dovedit că aceasta, împreună cu primăria Poarta Albă
ar fi trebuit să declanşeze procedurile legale, lucru ce nu se întâmplase până la data vizitei
reprezentantelor asociaţiei). Ar fi de dorit ca un psiholog al penitenciarului
să acorde atenţie acestui deţinut mai dificil, iar cadrele să dea dovadă de mai
multă înţelegere şi bunăvoinţă în aprecierea comportamentului său.

8.2.
Secţia a-6-a, regim deschis găzduia la data
vizitei 119 deţinuţi. Dintre aceştia 58 munceau la un punct de lucru în
exteriorul unităţii. Ei sunt transportaţi cu autobuzul penitenciarului la
punctul de lucru unde primesc telefoanele mobile. Prevederile legale
referitoare la regimul deschis impun, însă ca deţinuţilor să li se înmâneze
telefoanele şi bani de buzunar (în măsura în care deţinuţii dispun de bani) la
ieşirea din penitenciar şi nu la punctul de lucru astfel că deţinuţilor de la
Poarta Albă nu li se respectă întocmai drepturile aferente încadrării pe
regimuri de executare a pedepsei. Conducerea unităţii a afirmat că are în
vedere amenajarea unor cutii individuale la punctul de control pentru
depozitarea efectelor personale ale deţinuţilor care merg la lucru.

Camerele secţiei
a-6-a sunt mari şi în general curate. Uşile camerelor de deţinere se deschid
odată cu apelul de dimineaţă şi se închid seara în jurul orei 19:30 (excepţie
fac camerele în care toţi cei cazaţi merg la muncă şi ale căror uşi se
încuie). Accesul în curţile de plimbare este permis între orele 9 şi 18.
Persoanele private de libertate întâlnite de reprezentantele asociaţiei au
declarat că le sunt în general respectate drepturile şi că personalul
penitenciarului dă dovadă de destule ori de înţelegere în sensul că nu aplică
sancţiuni pentru abaterile minore.

8.3. În Secţia femei erau la data vizitei 23 de
deţinute (majore) încadrate în toate regimurile de detenţie şi arestate
preventiv cazate în cele patru camere ale secţiei fără a se respecta separarea
pe regimuri. Astfel, într-una dintre camere erau: o deţinută de la regimul
închis, două arestate preventiv, restul fiind în regimurile semideschis şi
deschis. Este de la sine înteles că nu se pune problema deschiderii uşilor sau
asigurării altor drepturi pentru persoanele de la regimurile mai uşoare şi că
se aplică regulile regimului cel mai strict, adică cel închis. Ca şi la alte
penitenciare, s-a afirmat că lipsa spaţiilor potrivite este motivul care îi
împiedică să realizeze corect separarea pe regimuri şi diferenţierea de
tratament aferentă.

Deţinutele s-au
declarat în general mulţumite de modul în care se poartă cu ele supraveghtorii
şi de condiţiile de detenţie (primesc detergenţi şi alte produse de igienă,
pentru probleme medicale de natură ginecologică sunt duse la spital la
Constanţa…).

8.4. În Secţia a-7-a, minorii (7 la număr) şi tinerii (24), toţi în regim semideschis împart aceeaşi incintă şi curte de
plimbare, de dimensiuni destul de reduse. Din acest motiv deţinuţii nu au
posibilitatea să iasă la aer pe tot parcursul zilei. Minorii şi tinerii pot
circula liber numai în interiorul secţiilor lor de la apelul de dimineaţă până
la ora stingerii. Plimbarea zilnică se execută după un orar alternativ astfel
încât cele două categorii de deţinuţi să nu se intersecteze. Responsabilii
penitenciarului au afirmat că încearcă să suplinească aceste deficienţe prin
scoaterea minorilor şi tinerilor, separat, la terenurile amenajate pentru sport
(baschet şi fotbal) din afara secţiei de deţinere. La momentul vizitei, însă
toţi minorii şi toţi tinerii se aflau în secţiile respective, cu uşile
deschise, nimeni nu utiliza curtea de plimbare sau vreun teren de sport.

Atât minorii cât
şi tinerii cu care au vorbit reprezentantele APADOR-CH au afirmat că sunt de
regulă bine trataţi. Unul dintre minori era vizibil bolnav (transpira şi avea
frisoane), însă a declarat că medicul l-a consultat în acea zi (când şi
solicitase acest lucru) şi că urma ca o doua zi să fie transferat la spital.
Singura nemulţumire a fost formulată de deţinuţii tineri în legătură cu
posibilitatea de a ieşi să joace fotbal mai des. APADOR-CH recomandă
intensificarea activităţilor socio-educative cu minorii şi tinerii, adaptarea
conţinutului acestora la nevoile şi interesul lor precum şi organizarea
activităţii secţiei astfel încât aceştia să poată ieşi cât mai mult timp la aer
şi să facă sport.

Concluzii
şi recomandări:

1. Asociaţia semnalează
nerespectarea drepturilor persoanelor private de libertate care îşi execută
pedeapsa în regim semideschis şi deschis (mai ales femeile, minorii şi tinerii)
şi recomandă responsabililor să organizeze activităţile pe secţii în aşa fel
încât deţinuţii să poată circula între camere, pe holuri, înspre şi dinspre curţile
de plimbare;

2. APADOR-CH insistă asupra necesităţii de a relua şi permanentiza furnizarea de prezervative
şi pentru găsirea unor soluţii pentru eliminarea riscului de îmbolnăvire prin
tatuare în vederea prevenirii răspândirii bolilor infecţioase;

3. Blocul alimentar este insalubru din
cauza mucegaiului. Asociaţia recomandă responsabililor să ia în considerare
externalizarea serviciilor de hrană;

Alte concluzii şi
recomandări sunt cuprinse în raport.

Manuela
Ştefănescu Maria-Nicoleta
Andreescu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul-Spital Poarta Albă

06/05/2009/în Penitenciare /de Rasista

Pe data de 6 mai
2009, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul-Spital
Poarta Albă situat în imediata vecinătate a penitenciarului cu acelaşi nume.

1. Personal şi specializări medicale, efective de
deţinuţi internaţi, condiţii de detenţie

Penitenciarul-Spital
Poarta Albă are 5 secţii: medicală, boli infecţioase, psihiatrie,
dermato-venerice, boli cronice. 14 medici, un epidemiolog şi 17 asistenţi
medicali se ocupă de deţinuţii bolnavi. Programul zilnic al medicilor se
termină la ora 15.30 când toţi pleacă
din spital, garda de după-amiază fiind asigurată numai la ambulatoriu de un
medic care nu are legătură cu deţinuţii internaţi şi deci nu cunoaşte
problemele medicale din secţii. Din păcate, reprezentantele asociaţiei nu l-au
găsit decât pe acesta şi deci nu au putut obţine informaţii privind
tratamentele medicale şi alte aspecte specifice. Ceea ce este aproape sigur
este că nu s-au semnalat cazuri de HIV/SIDA şi nici de deţinuţi care ar fi
folosit droguri. Oricum acest penitenciar-spital nu are niciun program de
prevenire a răspândirii infecţiilor cu HIV/SIDA sau a bolilor cu transmitere
sexuală.

Penitenciarul-Spital
are o capacitate de 158 de paturi. La data vizitei erau 125 de deţinuţi bolnavi
din care mai mult de o treime (48) la secţia de psihiatrie. Bolnavilor li se
adaugă 22 de deţinuţi sănătoşi („plantoane”) care prestează servicii pentru
spital (în principal curăţenie). Ei provin de la Penitenciarul Poarta Albă şi sunt
selectaţi de administraţia penitenciarului. În spital, sunt cazaţi în camere
separate din secţia de boli cronice şi în general nu au niciun contact cu
deţinuţii bolnavi. Deşi numărul „plantoanelor” pare cam ridicat în comparaţie
cu cel al bolnavilor, trebuie remarcată curăţenia din saloane, de pe coridoare
şi din cele 3 curţi de plimbare care sunt mai degrabă părculeţe cu bănci cu
umbrare şi multă verdeaţă.

Datorită
amplasării în incinta Penitenciarului Poarta Albă şi folosirii de către
penitenciarul-spital a anumitor utilităţi ale acestuia, condiţiile de detenţie
sunt oarecum similare în cele două unităţi penitenciare.

Hrana deţinuţilor
din Penitenciarul-Spital Poarta Alba este preparată în blocul alimentar,
insalubru din cauza mucegaiului, al Penitenciarului Poarta Albă şi este de o
calitate nesatifăcătoare mai ales pentru persoane bolnave şi care, din cauza
transferării de la penitenciarele unde îşi execută pedeapsa, primesc cu
siguranţă mai puţine pachete de la aparţinători. APADOR-CH revine asupra ideii
că o soluţie simplă pentru îmbunătăţirea calităţii hranei în întreg sistemul
penitenciar o reprezintă externalizarea serviciilor.

Apa caldă se
furnizează după programul din penitenciar, adică de două ori pe săptămână.
Asociaţia consideră că persoanele bolnave ar trebui să aibă condiţii de a-şi
întreţine o foarte strictă igienă corporală mai ales în condiţiile în care
spitalul tratează boli infecţioase şi dermato-venerice (de curând fusese
internat un bolnav de râie). APADOR-CH solicită furnizarea permanentă a apei
calde la Penitenciarul-Spital Poarta Albă.

2. Vizita în saloane, discuţii cu deţinuţii bolnavi

Mai mulţi bolnavi
din cele 3 saloane vizitate (din secţiile medicală, psihiatrie şi respectiv
boli cronice) s-au plâns de lipsa
medicamentelor de la cabinetelor medicale ale penitenciarelor în care îşi
execută pedepsele. Astfel cel puţin trei bolnavi transferaţi de la
Penitenciarul Poarta Albă şi de la secţia exterioară de la Valu lui Traian au
spus că la cabinetele medicale respective lipsesc până şi banalele medicamente
de tip paracetamol sau algocalmin. C.I. – internat din martie în secţia de
psihiatrie – a reclamat că la Penitenciarul Mândreşti – Focşani nu i s-a dat
niciun tratament. Aceeaşi situaţie a fost semnalată şi la Penitenciarul Tulcea
de către un deţinut bolnav din secţia de boli cronice. Toţi au spus că la
Penitenciarul-Spital Poartă Albă sunt bine trataţi, dar se gândeau cu
îngrijorare la momentul în care vor fi externaţi şi se vor întoarce în
penitenciarele respective.

Dat fiind numărul
celor care au reclamat lipsa medicamentelor
din diverse penitenciare (la care se mai adaugă scrisori pe aceeaşi
temă primite de asociaţie de la deţinuţi din alte penitenciare decât cele deja
menţionate) APADOR-CH cere Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să precizeze cauza (cauzele) care a (au) generat
această situaţie îngrijorătoare şi să ia urgent măsuri pentru
remedierea sa. Asociaţia reaminteşte că Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi administraţia fiecărui penitenciar din România sunt direct răspunzătoare de starea de sănătate a
persoanelor private de libertate care se află în custodia lor.

Deţinutul Viorel
Ciobanu internat la secţia de boli cronice a ridicat o problemă personală de cu
totul altă natură. În vara anului 2008 el era deja arestat când concubina lui a
născut o fetiţă. Deţinutul ar fi dorit să îşi asume paternitatea, dar copilul a
decedat în septembrie 2008. Viorel Ciobanu a cerut şefului secţiei în care îşi
executa pedeapsa (Penitenciarul Tulcea) permisiune de ieşire din penitenciar
pentru a participa la înmormântare. Cererea i-a fost respinsă deşi art. 69
lit.e din Legea 275/2006 permite o astfel de ieşire dacă este vorba de
„înhumarea soţului/soţiei, unui copil,
părinte, frate/soră sau bunic” (subl.n.) şi cu toate că deţinutul ar fi
acceptat şi cătuşe şi escortă la înmormântare. Deşi s-ar putea specula ideea că
articolul nu precizează „un copil recunoscut
sau născut din căsătorie legală” spiritul prevederii vizează familia
legal constituită. Din acest punct de vedere şeful secţiei a decis corect. Cu
toate acestea pe lângă aspectul pur uman al dorinţei tatălui natural de a fi
alături de mamă în acea situaţie dramatică, mai există şi acceptarea statului de concubină de către sistemul
penitenciar care îi acordă dreptul la vizite/pachete dacă deţinutul a
nominalizat-o la depunerea în locul de deţinere. Cu alte cuvinte
concubina se bucură de aceleaşi drepturi ca şi soţia legitimă. Din ambele puncte de vedere – uman şi al
recunoaşterii statutului concubinei – şeful secţiei de deţinere de la Tulcea a
interpretat legea excesiv de restrictiv. Viorel Ciobanu nu a ştiut – sau ar fi
fost tardiv – că se putea adresa fie conducerii Penitenciarului Tulcea, fie
judecătorului delegat, fie amândurora. Cert
este că deţinutul a rămas cu convingerea că i s-a făcut o mare nedreptate. Asociaţia sugerează ca în astfel de situaţii
administraţia penitenciară să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi
înţelegere.

În
concluzie, din informaţiile sumare obţinute,
dar şi din faptul că nu a existat nicio plângere din partea deţinuţilor bolnavi
cu privire la tratamentele medicale se poate afirma că Penitenciarul-Spital
Poarta Albă se prezintă destul de bine exeptând calitatea hranei şi programul
de furnizare a apei calde. Totuşi, APADOR-CH
ar sugera organizarea pe ture a
prezenţei medicilor de specialitate astfel încât cel puţin un medic care
cunoaşte problemele deţinuţilor internaţi, dar şi ale spitalului să asigure
permanenţa în fiecare după-amiază.

Manuela
Stefănescu Maria-Nicoleta
Andreescu

Raspunsul ANP in acest caz