Arhiva pentru categoria: Penitenciare

1. Preambul

La data de 16 aprilie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat sediul central al Penitenciarului Drobeta Turnu-Severin și secția exterioară Vânjuleț, situată la proximativ 30 de kilometri de oraș. Vizita anterioară avusese loc în luna mai a anului 2007. Față de situația constatată în 2007 se pot remarca următoarele aspecte pozitive:

A fost dată în folosință secția exterioară Vânjuleț, facilitate care beneficiază de o suprafață de teren de aproximativ 6 ha. Proiectată pentru a servi ca penitenciar de maximă siguranță, incinta are avantajul că poate fi supravegheată de un număr mic de agenți. Acum găzduiește deținuți în regimurile deschis și semideschis.

Sediul central al penitenciarului beneficiază de o nouă centrală termică, a cărei dare în folosință fusese asumată la nivel european prin planul de acțiune elaborat de statul român în urma hotărârii CEDO în cauza Bragadireanu c. România.

Sunt aplicate în mult mai mare măsură prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile privind regimul de executare se constată faptul că ușile camerelor stau deschise permanent în secțiile deschis iar în secțiile pentru regimul semideschis sunt deschise pe parcursul zilei (există o încălcare a prevederilor legale care stipulează că ușile rămân deschise în timpul zilei, acestea fiind încuiate pe perioada în care se servește prânzul). În plus, nu se mai folosesc lanțurile ca mijloace de imobilizare iar echipele operative nu sunt dotate cu arme de foc și nici nu utilizează cagule în timpul intervențiilor.

Conform afirmațiilor conducerii penitenciarului, nu au existat incidente grave în ultima perioadă cu excepția unei autoagresiuni a unui deținut cu probleme psihice. Restul incidentelor sunt legate, în principal, de introducerea, posesia și utilizarea telefoanelor mobile. Frecvența acestora s-ar datora lipsei de personal pentru supraveghere. În plus, penitenciarul nu dispune de sistem de bruiaj al semnalului GSM și nici de vreun sistem de supraveghere video.

O problemă considerată stringentă de responsabilii penitenciarului este insuficienţa personalului dar mai ales a resurselor financiare. Din documentele pe care reprezentantele APADOR-CH le-au putut consulta reiese într-adevăr că penitenciarul era, la data vizitei, în situația de a nu putea achita anumite facturi emise pentru utilități pe luna în curs și că banii pentru hrană și medicamente erau pe sfârșite.

2. Efective, cazare/condiții de deținere, personal

Penitenciarul găzduiește doar bărbați, în marea lor majoritate deținuți care execută pedeapsa în regimurile semideschis și deschis și este coordonat de Penitenciarul Craiova.

La data vizitei efectivul total era de 1022 de personae, toți bărbați adulți, încadrați pe regimuri după cum urmează: 890 – regim semideschis, 117 – regim deschis, 3 – regim închis, 1 – regim de maximă suguranță. Restul de 11 deținuți erau încă în perioada de observare/carantinare. În sediul central erau încarcerate 568 de persoane, la secția exterioară erau 451 de persoane în regim semideschis și deschis iar trei (regim deschis) erau cazate la gospodăria agro-zootehnică (GAZ).

Suprafața totală a spațiilor de cazare din penitenciarul Drobeta Turnu-Severin este de 2221,03 mp, fiecărui deținut revenindu-i puțin mai mult de 2 mp astfel că nivelul supraaglomerării este foarte ridicat. Sediul central dispune de spații de cazare de aproximativ 1200 mp, iar secția exterioară de 815 mp. Nivelul supraaglomerării este similar, doar la GAZ nu este supraaglomerare. APADOR-CH reamintește că ar trebui aplicată recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi anume faptul că ar trebui asigurați 4 mp şi 8 mc de aer fiecărui deţinut . Asociația atrage din nou atenția că România a fost condamnată în mod repetat de CEDO pentru condițiile de detenție și că hotarârea CEDO în cauza Iacov Stanciu c. România a stabilit că problema supraaglomerării este recurentă și că supraaglomerarea din penitenciare, lipsa igienei și inadecvarea tratamentului medical au reprezentat pentru solicitant tratament inuman și degradant.

Condițiile de detenție, cu excepția supraaglomerării, diferă mult de la o secție de deținere la alta. Impresia generală asupra incintelor este că ar fi nevoie de reparații capitale. Doar o parte din spații sunt renovate și curate. Iluminatul natural și aerisirea sunt în general satisfăcătoare iar apă caldă se furnizează de două ori pe săptămână. Deținuții cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au afirmat că pe timpul iernii camerele au fost încălzite suficient.

Numărul angajaților care lucrează în mod direct cu persoanele private de libertate este de 201. Dintre aceștia, 177 sunt încadrați ai serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar, 11 persoane asigură asistența medicală iar 13 lucrează la serviciul socio-educativ. Personalul, în special cel din departamentele medical și socio-educativ, este insuficient.

3. Asistenţa medicală

Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin dispune de două cabinete medicale deservite de 12 persoane dintre care 11 sunt angajați ai penitenciarului. Cea de-a douăsprezecea persoană este un medic stomatolog care lucrează pe baza unui contract de prestări servicii. Angajați ai penitenciarului sunt trei medici și șase asistenți de medicină generală, un asistent de igienă și unul de farmacie.

Conform declarațiilor medicilor, cele mai frecvente afecțiuni sunt bolile cardiovasculare cronice urmate de boli psihice (aproximativ 100 de deținuți sunt diagnosticați cu o afecțiune de natură psihiatrică). Au existat recent cazuri de infecții cu TBC și hepatite. Nu au fost semnalate cazuri de sifilis și nici de infecție cu HIV – în ultimii ani au fost realizate 60 de testări pentru virusul HIV și toate au fost negative. Cabinetul medical are prezervative pentru deținuți, dar acestea nu mai sunt disponibile fără restricții așa cum erau în urmă cu câțiva ani când ONG-urile care luptă împotriva SIDA furnizau prezervative penitenciarului.

Medicii au afirmat că nu au existat probleme de natură medicală legate de consumul de droguri deoarece în zonă se consumă cu precădere canabis și consumul de canabis este doar arareori problematic. Foarte puținele cazuri de foști consumatori de heroină care au ajuns la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin au fost transferate doar după finalizarea procesului de detox.

Personalul medical a declarat că nu există probleme legate de aprovizionarea/decontarea medicamentelor și că spitalul județean colaborează foarte bine cu penitenciarul în sensul că nu refuză internările deținuților și că trimite ambulanța la secția exterioară atunci când există urgențe pe timpul nopții (la Vânjuleț nu este asigurată permanența).

Consulturile medicale se realizează la cerere iar bonavii cronici sunt consultați săptămânal. Deținuții cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au declarat că în general nu sunt probleme cu asistența medicală. Singurul aspect negativ semnalat a fost faptul că la secția exterioară există mici sincope în aprovizionarea cu medicamente. Mai exact sunt situații în care un medicament lipsește din cabinet și este adus de la sediul central a doua zi.

Infimeria este amplasată în sediul central și dispune de 21 de paturi instalate într-un spațiu de 53 mp. Deținuții cazați în infirmerie, 20 la data vizitei, au la dispoziție două WC-uri, două dușuri și două chiuvete. Apa caldă se furnizează și aici, ca și în restul penitenciarului, doar de două ori pe săptămână. APADOR-CH consideră că acest program de furnizare a apei calde este insuficient pentru niște oameni bolnavi și solicită măsuri pentru ca deținuții din infirmerie să beneficieze de apă caldă permanent. Dacă centrala termică a penitenciarului nu poate asigura apă caldă zilnic la infirmerie, APADOR-CH sugerează montarea unui boiler de mare capacitate.

4. Hrana, servirea mesei, magazinele din incintă

Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin are un bloc alimentar în sediul central și unul în secția exterioară. Singura deficiență de igienă vizibilă este igrasia din blocul alimentar din sediu. În rest incintele, spațiile de depozitare, ustensilele folosite sunt curate și îngrijite. La prepararea hranei lucrează deținuți a căror stare de sănătate este verificată prin efectuarea de analize medicale odată la 3 luni. Meniul de prânz la data vizitei (același în ambele sedii dar preparat separat) era format din ciorbă de cartofi și fasole cu jumări. Carnea este porționată individual pentru ca fiecare deținut să primească o bucată. Pentru seară se pregătea tocană de legume. Majoritatea deținuților servesc masa în camere. Există totuși amenajate la Vânjuleț câteva săli de mese în care deținuții mănâncă prânzul și cina.

Persoanele private de libertate pot face cumpărături de la magazinele din incintă (unul la sediul central și unul la secția exterioară) de trei ori pe săptămână. Suma maximă ce poate fi cheltuită săptămânal este de 375 de lei. Magazinele erau bine aprovizionate la data vizitei cu alimente (inclusiv fructe și legume), țigări, cafea, sucuri, produse pentru igienă, papetărie șamd. Există și posibilitatea de a se comanda meniuri calde. Nivelul prețurilor, destul de mare după părerea deținuților, este supravegheat de o comisie a penitenciarului care verifică ca acestea să nu fie mai mari cu mai mult de 25% față de media prețurilor din zonă.

5. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

La serviciul socio-educativ lucrează 13 persoane din care 7 sunt educatori și doi sunt psihologi. Numărul specialiștilor este în mod evident insuficient pentru o populație carcerală de peste 1000 de persoane.

Serviciul derulează un program de pregătire pentru liberare și unul de prevenire a consumului de droguri (în colaborare cu CEPCA), un curs de calificare în meseria de lucrător în cultura plantelor și gestionează activitatea de școlarizare. La cursurile școlare participă 90 de deținuți, 40 înscriși în ciclul primar și 50 în cel gimnazial.

Șeful serviciului a afirmat că se organizează și ieșiri în comunitate, de exemplu la meciuri de fotbal din campionatul liceal, însă doar atunci când sunt disponibili angajați ai serviciului siguranța deținerii pentru a efectua supravegherea. Acest lucru se întâmplă destul de rar dat fiind faptul că și personalul de supraveghere este insuficient.

Sediul central al penitenciarului dispune de o bibliotecă bine dotată, frecventată cu regularitate de aproximativ 70 de deținuți. Tot la centru este amenajat un spațiu ca atelier de pictură și trei săli sunt disponibile pentru programele serviciului socio-educativ. Curțile de plimbare ale sediului central sunt mici însă se poate observa intenția conducerii de a maximiza spațiul. Astfel, o zonă de acces într-o secție de regim semideschis este pusă la dispoziția deținuților din regimul deschis drept curte de plimbare. Curțile de la sediu au minime dotări, de exemplu haltere, pentru activități sportive.

La secția Vânjuleț spațiul este mult mai generos astfel că locurile destinate plimbării sunt largi. Anumite zone ale curților sunt amenajate ca terenuri de sport, baschet de exemplu, sau dotate cu aparate de forță. Cursurile școlare se desfășoară în sălile de mese și în club. Tot la secția exterioară există și o capelă în care periodic slujesc voluntar doi preoți ortodocși.

6. Munca deţinuților

Din cei 1022 de deținuți din penitenciar, 480 (atât din regimul deschis cât și din semideschis) muncesc iar 418 sunt retribuiți pentru munca lor. Nivelul de ocupare este ridicat în comparație cu alte penitenciare.

Cei neretribuiți sunt 12 persoane care muncesc sub formă de voluntariat prestând activități de salubrizare în beneficiul primăriei precum și 50 de deținuți care lucrează ca supraveghetori de perimetru de deținere.

Alți 18 deținuți lucrează tot pentru primărie dar pe bază de contract de muncă. Toți cei 30 care lucrează pentru primărie ies în diverse puncte de lucru din exteriorul penitenciarului.

Restul de 400 de deținuți care lucrează sunt angajați pe baza unui contract cu o firmă producătoare de încălțăminte și cos anumite elemente ale unor pantofi. Această activitate se desfășoară și la sediul central și la secția exterioară.

Toți deținuții care muncesc beneficiază de zile câștig. Veniturile obținute de cei retribuiți sunt la nivelul salariului minim pe economie. Conform Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aceste venituri de repartizează astfel:

Art. 62. – (1) Veniturile prevăzute în art. 61 se încasează de către administrația penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate și se repartizează după cum urmează:

   a) 40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemnează pe numele sau, urmând sa fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate;

   b) 60% din venit revin Administrației Naționale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează și se utilizează potrivit dispozițiilor legale privind finanțele publice;

Se impune precizarea că veniturile obținute din munca deținuților nu rămân în gestiunea penitenciarului în care muncește deținutul ci sunt colectate, din toate penitenciarele, la Administrația Națională a Penitenciarelor care dispune asupra lor. APADOR-CH consideră că din acest motiv managerii din penitenciare nu sunt stimulați să identifice noi oportunități de muncă pentru deținuți. Asociația recomandă ca toate veniturile obținute din munca deținuților să revină administrației locului de deținere unde se află persoanele private de libertate ale căror actvităţi le-au generat. Ar fi atât un stimulent pentru acele administraţii de penitenciar care se preocupă constant de găsirea de locuri de muncă pentru deţinuţi cât şi un imbold pentru administraţiile care se bazează doar pe redistribuirea fondurilor de către ANP.

7. Contacte cu exteriorul, alte drepturi, judecătorul delegat

Toți deținuții au dreptul zilnic la 30 de minute de convorbiri telefonice, pentru care folosesc carduri personale. Telefoanele sunt amplasate pe holurile secțiilor. Tot pe holuri sunt și cutiile poștale. Corespondența este ridicată personal de poștaș.

Deținuții au dreptul să primească lunar 10 kg de alimente, 6 kg de fructe și 20 litri de apă și suc cu ocazia vizitelor aparținătorilor. La o vizită, un deținut are dreptul să primească 2 vizitatori majori și 2 minori. În sediul central este amenajată o cameră pentru vizitele la masă, una cu dispozitiv de separație pentru întâlnirile cu avocatul și trei cabine cu separator. La secția exterioară sectorul vizite dispune de o cameră pentru vizitele la masă, o cabină pentru grefă și opt cabine pentru vizite cu dispozitive de separare. Procedurile de primire și verificare a pachetelor îndeplinesc condițiile pentru vizionarea conţinutului în același timp de către deținut și de vizitatorii acestuia.

În sediul central a fost amenajată și dată în folosință o cameră matrimonială, o a doua cameră fiind în curs de amenajare. Camera și baia sunt curate iar apa caldă este disponibilă permanent. Celor care beneficiază de dreptul la vizită intimă li se pun la dispoziție prezervative și broșuri cu informații privind infecțiile cu transmitere sexuală.

La secția exterioară Vânjuleț dreptul de acces la informații nu este asigurat, camerele nefiind dotate cu televizoare. Această carență este motivată de reprezentanții penitenciarului prin faptul că niciun operator de cablu TV nu ar fi dorit să încheie un contract cu penitenciarul datorită distanței mari față de oraș (30 km). Conducerea penitenciarului a afirmat că a făcut recent demersuri pentru ca deținuții să poată primi cartele pe care să le utilizeze pentru recepționarea semnalului TV prin intermediul unor antene care recepționează semnal TV prin satelit. La sediul central toate camerele sunt dotate cu televizoare conectate la cablu TV.

Deținuții au la dispoziție mape de cameră, dosare ce conțin informații privind regulamente, drepturi, obligații precum și datele de contact ale judecătorului delegat.

Judecător delegat și grefierul său sunt prezenți zilnic în penitenciar. Judecătorul este proactiv, vizitează des secțiile de deținere, discută cu deținuții, verifică hrana șamd. Conform judecătorului delegate, majoritatea plângerilor înregistrate sunt împotriva deciziilor comisiei de disciplină. Referitor la acestea judecătorul a afirmat că au existat cazuri în care perpectivele au fost opuse astfel că au existat și acțiuni în instanță. Judecătorul a mai afirmat că atmosfera este în general liniștită iar incidentele rare și a exemplificat prin faptul că de la începutul anului o singură persoană privată de libertate a declarat refuz de hrană. Pedeapsa cu izolarea nu a mai fost aplicată de mai mult de un an.

8. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinuții

În sediul central reprezentantele APADOR-CH au vizitat 5 camere și au discutat cu 53 de deținuți.

Trei camere destinate regimului semideschis au fost vizitate. În camera E2.1 cu o suprafață de aproximativ 32 mp erau 14 deținuți în 18 paturi iar în camerele E2.3 și E2.8 cu o suprafață de aproximativ 15 mp erau câte 6 deținuți în 6 paturi. Aceștia s-au declarat în general mulțumiți de condițiile din penitenciar, singurele probleme semnalate fiind prețurile pe care le practică magazinul și faptul că au apă caldă doar de două ori pe săptămână. Din regimul deschis au fost vizitate două camere (E1.4, 12 paturi/30mp și E1.2, 15 paturi/40mp). Persoanele cazate aici se aflau fie la muncă, fie în curtea de plimbare. Cei prezenți în curte s-au declarat mulțumiți și de condițiile de detenție și de respectarea regimului și de modul în care sunt tratați de personalul penitenciarului.

La secția exterioară Vânjuleț reprezentantele au vizitat 3 camere din toate secțiile și au vorbit cu 54 de persoane private de libertate.

Cei 30 de deținuți dintr-o cameră de aproximativ 50 mp au avut de relatat mai multe nemulțumiri printre care: aglomerarea din cameră, lipsa apei calde, calitatea proastă a hranei, prețurile mari practicate de magazin și aprovizionarea nesatifăcătoare a acestuia, faptul că preotul vine doar o dată la două săptămâni etc. În plus, au afirmat că nu le este respectat regimul de detenție (semideschis) deoarece ușile nu stau deschise permanent ci sunt închise și deschise din oră în oră astfel că libertatea lor de a circula în interiorul secției este restrânsă.

Secția 3 de la Vânjuleț se remarcă prin starea deplorabilă a sălii de dușuri, absolut tot din această sală fiind insalubru.

Concluzii şi recomandări:

1. APADOR-CH solicită Administrației Naționale a Penitenciarelor să ia de urgență măsuri pentru a rezolva problema supraaglomerării din Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin.

2. Asociația recomandă ca infirmeria să fie alimentată permenent cu apă caldă și consideră că sala de dușuri a secției 3 de la Vânjuleț trebuie urgent reabilitată.

3. APADOR-CH recomandă revizuirea legislației pentru ca veniturile obținute din munca deținuților să revină penitenciarului unde se află persoanele private de libertate ale căror actvităţi le-au generat.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

La data de 22 noiembrie 2012 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Galaţi. Vizita precedentă avusese loc la data de 12 decembrie 2005.

Aspecte generale

În decembrie 2005, la Penitenciarul Galaţi cea mai mare problemă era alimentarea deficitară cu apă potabilă pentru deţinuţi atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Unica sursă de apă era la acea dată un puț ce furniza apă (cu viermi) timp de doar șase ore pe zi. La data prezentei vizite tocmai se finalizase forarea celui de al doilea puţ şi prin urmare problema furnizării apei potabile s-a ameliorat. Rămâne esenţială problema supraaglomerării în spaţiile de deţinere – sesizată și cu ocazia vizitei precedente –, numărul de deţinuţi fiind aproape dublu faţă de capacitatea de cazare a penitenciarului.

Reprezentantele APADOR-CH au putut constata că grupele de intervenţie, “mascaţii”, sunt în continuare prezente în penitenciar. APADOR-CH aminteşte de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în speţa Cucu c. României care promovează respectarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT) referitoare la prezenţa acestor grupe de intervenţie în penitenciare care creează o atmosferă opresivă, întrucât purtarea măştilor face dificil de identificat un potenţial suspect când există plângeri de rele tratamente”. CPT recomandă, de asemenea, ca membrilor grupelor speciale de intervenţie să le fie interzisă purtarea măştilor în timpul intervenţiilor din penitenciare, indiferent de circumstanţe.

Efective, spaţii de deţinere, personal

În Penitenciarul Galaţi majoritatea deținuților sunt cei din regim închis. Sunt găzduiți aici și arestați preventiv dar și deținuți încadrați la maximă siguranță. Regimul de detenție este, așadar, unul strict. La momentul vizitei, în penitenciar erau cazaţi 1028 de deţinuţi, din care 1001 bărbați (doi tineri) și 27 de femei. În sediul central al penitenciarului la data vizitei erau cazați 925 de bărbați repartizați după cum urmează : 149 la maximă siguranţă, 524 la regim închis, 207 în arest preventiv, iar 45 erau încă neincluşi în vreun regim de detenție (infirmeria şi carantina). Bărbații din regimul semideschis sunt transferați automat la penitenciarul Brăila, iar bărbații din regimul deschis sunt ţinuţi în secţia exterioară de la Șendreni (la momentul vizitei un număr de 83 deţinuţi erau cazați la secția exterioară). Femeile, cazate toate în secția 8, erau repartizate în toate regimurile mai puțin maximă siguranță. Faptul că toate camerele femeilor se află în aceeași secție face ca procedurile privind regimurile să nu poată fi respectate. Astfel, femeile din regimul deschis (6 la data vizitei) și cele din regimul semideschis (11) nu beneficiau de dreptul de a avea ușile camerelor deschise pe durata zilei, nu puteau merge la curtea de plimbare oricând în timpul zilei șamd.

Camerele de deţinere se află în corpurile G şi H ale clădirilor penitenciarului şi sunt distribuite pe regimuri, după cum urmează :

– în corpul G la parter este secţia 1 – maximă siguranţă, la etajul 1 secţia 2- carantina, cabinetele medicale, infirmeria, izolatorul şi camera pentru cei în refuz de hrană, la etajul 2 secţia 3- arestaţi preventiv şi la etajul 3 secţia 4- regim închis;

– în corpul H la parter este secţia 8- femei şi la etajele 1, 2 şi 3 secţiile 7, 6 şi 5 – regim închis.

Spaţii de deţinere

Conform documentelor furnizate de conducerea Penitenciarului Galați, ar exista în penitenciar 91 de camere de deținere fiecare a 24 mp, în total 2184 mp spații efective de deținere. În fapt, în Penitenciarul Galați sunt camere de două tipuri. Majoritatea camerelor au 24 de mp doar dacă sunt incluse suprafețele grupului sanitar și cambuzei astfel că spa ţ iul efectiv de deținere este de aproximativ 20 mp. Un număr relativ mic de camere au suprafețe mai mici, de aproximativ 10 mp. De exemplu, secția 1 – maximă siguranță – dispune de 15 camere din care 13 de 20 mp și 2 camere de 10 mp, în total 280 mp. În această secție, la data vizitei erau cazați 149 de deținuți, fiecăruia revenindu-i mai puțin de 2 mp ca spațiu personal, adică sub jumătate din standardul recomandat de CPT. Penitenciarul găzduieşte aşadar dublul capacităţii sale şi este unul dintre cele mai aglomerate din sistemul penitenciar românesc.

Penitenciarul are 6 curţi de plimbare de aproximativ 24 mp fiecare. În două dintre ele sunt instalate aparate de forţă care pot fi folosite de două ori pe săptămână de către deţinuţii de la regimurile maximă siguranţă şi închis.

Personalul penitenciarului număra la serviciul operativ 155 de persoane, 14 persoane la serviciul socio-educativ şi 9 la serviciul medical. Raportat la numărul de deţinuţi rezultă că unui cadru îi revin aproximativ 7 deţinuţi, chiar mai mulţi deoarece nu toţi angajaţii sunt prezenţi la lucru în acelaşi timp. În concluzie, norma recomandată de CPT ca unui cadru să-i revină maximum 5 deţinuţi nu este respectată.

Activitatea de reintegrare socială, munca deținuților

Personalul serviciului socio-educativ al penitenciarului era format din 5 educatori, 2 asistenţi sociali, 2 psihologi, un monitor sportiv şi personal pentru însoţire şi probleme tehnice.

În incinta penitenciarului există Şcoala nr. 43 unde se desfăşoară cursuri cu deţinuţii corespunzătoare claselor I-VIII (înscrise 55 persoane) şi de liceu, cu frecvenţă redusă (înscrise 10 persoane). Aproximativ 50 de deţinuţi frecventau cursurile organizate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă pentru meseriile: tâmplar, instalator, cursuri IT, bucătar.

Fiecare specialist (asistenţi sociali, psihologi) coordona 2-3 programe de consiliere psiho-socială, fiecare program având o durată de până la 3 luni. Sedinţele de consiliere au loc o dată, de două ori pe săptămână cu grupe de câte 10 deţinuţi. Coordonatorul serviciului socio-educativ al penitenciarului a spus că într-un an de zile, prin rotaţie, toţi deţinuţii ajung să fie incluşi în programele de consiliere. Acestea cuprind activităţi de informare vocaţională, de adaptare atât la viaţa carcerală, dar şi la cea de după punerea în libertate.

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Galaţi, instituţie subordonată Agenţiei Naţionale Antidrog, desfăşura la momentul vizitei activităţi corespunzătoare cu doi deţinuţi, foşti consumatori de droguri. Conducerea penitenciarului a afirmat că la Galaţi nu există programul cu metadonă şi că persoanele cu această nevoie sunt trimise la Penitenciarul Rahova.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat clădirea unde este amenajat centrul de servicii socio-educative care a fost recent renovată. În plus, în fiecare secţie de deţinere există un mic spaţiu destinat şedinţelor de consiliere cu deţinuţii. Un alt corp de clădire din curtea penitenciarului fusese recent amenajat sub forma unui club IT unde se desfăşurau cursuri cu deţinuţii. Într-una dintre săli erau instalate 11 computere noi, cealaltă fiind o sală de conferinţe unde se pot desfăşura sesiuni de informare şi instruire.

De curând, una dintre curţile de plimbare a fost transformată, cu materiale reciclate, într-un teren de fotbal (aproximativ 100 mp). Programul de acces la terenul de fotbal este de 4 ore pe zi, câte o oră pentru fiecare grupă. Săptămânal toţi deţinuţii sunt scoşi la terenul de fotbal, timp de o oră. Conducerea penitenciarului a spus că terenul a fost amenajat de deţinuţi, iar aceştia din urmă s-au declarat foarte mulţumiţi că au posibilitatea să desfăşoare o activitate sportivă. În două din curţile de plimbare sunt montate aparate de forţă pentru deţinuţii de la maximă siguranţă şi închis la care au acces de două ori pe săptămână.

La momentul vizitei penitenciarul Galaţi era beneficiarul unei finanţări din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, motiv pentru care erau în desfăşurare o serie de activităţi socio-educative cu deţinuţii. Asociaţia apreciază atitudinea deschisă a conducerii penitenciarului cu privire la organizarea a cât mai multe activităţi cu deţinuţii şi recomandă găsirea unei soluţii astfel încât şi după încetarea finanţării să fie posibil ca aceste activităţi să fie susţinute financiar şi să continue să se desfăşoare.

La data vizitei existau contracte cu agenţi economici externi în baza cărora deţinuţii erau scoşi la muncă. 62 de deţinuţi mergeau la muncă în afara penitenciarului, alţi 100 participau la munca pentru gospodărirea internă a penitenciarului. Ca recompensă, acestora din urmă, pe lângă scăderea pedepsei, li se permit mai multe vizite fără separator şi vizite intime. Penitenciarul a amenajat un atelier de tâmplărie unde din lemnul reciclat după demolarea clădirilor vechi din incintă se fabricau piese de mobilier doar pentru uz intern. O altă activitate întreprinsă cu ajutorul deţinuţilor era colectarea de peturi care ulterior erau vândute, banii fiind folosiţi pentru cheltuielile interne ale penitenciarului.

Vizite, corespondenţă, judecătorul delegat

La sectorul vizite există spaţii amenajate atât cu separator cât şi fără. Pentru regimurile deschis şi semideschis funţionează două camere, fără separatoare, în care sunt instalate şi echipamente video care nu stochează imaginile, atfel încât supravegherea în timpul vizitei este strict vizuală.

Mai există şi 6 cabine cu separatoare unde este permisă, concomitent, vizita a doi adulţi şi doi minori. Discuţiile nu se pot prelungi mai mult de 80 minute şi programările pentru vizite se pot face telefonic sau prin e-mail.

Camera de primire a pachetelor este prevăzută cu vizetă şi pachetele se deschid în prezenţa deţinuţilor. Este permis ca un pachet să conţină cel mult 10 kg alimente, 6 kg fructe şi legume proaspete, 20 l apă/suc.

Cutia poştală se află la intrarea în corpul G al clădirii, iar conducerea penitenciarului a declarat că atunci când sunt scoşi la curtea de plimbare deţinuţii îşi pot pune singuri scrisorile în cutia poştală, lucru confirmat de aceştia.

Discuţiile cu avocatul au loc într-o încăpere specială în interiorul sectorului de deținere. Această cameră este mobilată cu o masă şi mai multe scaune, iar supravegherea este strict vizuală.

Camera destinată vizitelor intime era ocupată la data când reprezentantele APADOR-CH au fost în penitenciar. Conducerea penitenciarului a afirmat însă că această cameră este dotată cu cele necesare, că o vizită poate dura până la 48 h şi că acestea sunt acordate trimestrial.

Judecătorul delegat are biroul în clădirile administrative ale penitenciarului şi este ajutat de un grefier. Deţinuţii sunt primiţi în audienţă în fiecare zi de miercuri, între orele 8 :00 – 16 :00, timp în care sunt audiate 10 până la 20 de persoane. Judecătorul delegat şi grefierul au declarat că problemele reclamate sunt legate în cea mai mare parte de regimul de detenţie şi sancţiunile primite, dar că sunt şi cazuri când se reclamă condiţiile precare de detenţie. De asemenea, au mai spus că rar se întâmplă să fie cazuri de refuz de hrană, că numărul maxim de cazuri a fost de 4-5 într-o lună şi că ultimul deţinut a declarat refuz de hrană în data de 7 noiembrie şi a renunţat ziua următoare. Au fost cazuri când judecătorul delegat a contrazis/anulat rapoartele comisiei de disciplină, iar recomandările sale au fost luate în considerare.

Asistenţa medicală

Penitenciarul Galaţi dispune de două cabinete medicale- medicină generală şi stomatologie, ambele aflate la etajul 1 al clădirii penitenciarului. Personalul se compune din doi medici (generalist şi stomatolog), 5 asistenţi medicali (unul dintre ei în concediu la data vizitei), un farmacist şi o infirmieră. Ambele cabinete medicale prestează servicii pentru deţinuţi şi doar în cazuri de urgenţă pentru personalul penitenciarului. Asociaţia consideră că un singur medic şi 5 asistenţi care lucrează în ture nu pot asigura asistenţa medicală necesară unui număr atât de mare de deţinuţi şi cere suplimentarea numărului de posturi pentru personalul medical. Alternativa ar fi încheierea unor contracte cu clinici sau cabinete private din Galaţi care să prevadă deplasarea personalului lor medical la penitenciar atunci când cererile deţinuţilor pentru consultaţii cresc.

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat cabinetul de medicină generală şi au discutat cu asistentul medical si medicul stomatolog, prezenţi la cabinete la momentul vizitei. Asistentul medical a spus că sunt în evidenţă bolnavi cronici, cu probleme psihice şi hepatită (toate tipurile). El a mai declarat că nu au cazuri de pacienţi infectaţi cu HIV sau cu sifilis, dar că nici nu se fac teste pentru depistare ceea ce reprezintă un paradox : cum poate cineva să fie sigur că nu există asemenea cazuri dacă nici măcar nu încearcă să le descopere?

Atât asistentul medical, cât si medicul stomatolog s-au plâns de slaba aprovizionare cu medicamente a penitenciarului. Personalul a mai spus că prezervativele sunt furnizate la cerere pentru că regulamentul intern al penitenciarului nu prevede ca acestea să fie lăsate pe holuri în cutii speciale astfel încât deţinuţii să le ia când vor. Au admis că această situaţie a fost valabilă când banii pentru achiziţionarea prezervativelor proveneau de la Fodul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, TBC şi malariei. În penitenciar nu se derulează programul cu metadonă sau schimb de seringi, deţinuţii consumatori de droguri fiind transferaţi la Penitenciarul Rahova. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului asupra riscurilor de răspândire a unor boli implicate de nefurnizarea prezervativelor către deţinuţi. Faptul că acestea sunt prezente doar la cabinetul medical şi că deţinuţii trebuie să meargă să le ceară poate fi resimţiţă ca o presiune şi prin urmare să renunţe la a le folosi. APADOR-CH susţine în continuare că prevenţia (achiziţionarea şi distribuirea de prezervative) este mult mai ieftină decât tratamentul ulterior al maladiilor.

Vizitele la cabinetul medical se fac cu programare din partea deţinuţilor şi din discuţiile cu aceştia nu au existat plângeri cum că nu ar fi primiţi pentru consultaţie.

Cabinetul medical era curat şi dotat corespunzător. Dosarele pacienţilor erau aşezate în rafturi pe regimuri, cu femeile separat şi pe unul dintre pereţii camerei era afişată o listă cu preţuri pentru diverse analize şi investigaţii.

Infirmeria se află la acelaşi etaj cu cabinetul medical şi este amenajată sub forma unei camere de 10 mp în care sunt instalate 8 paturi, 7 fiind ocupate la momentul vizitei. Baia este insalubră, are dimensiunea de circa 2 mp şi este despărţită de restul camerei printr-o uşă. La infirmerie sunt cazaţi deţinuţi de la toate regimurile. Persoanele aflate în cameră au declarat că mâncarea este de proastă calitate şi că apă rece este în permanenţă şi apă caldă de două ori pe săptămână- marţi şi sâmbătă.

Unul dintre deţinuţii de la infirmerie a declarat că se afla acolo de doi ani şi că suferise două infarcte în această perioadă. Pe lângă tratamentul care îi este administrat în penitenciarul Galaţi, la fiecare 6 luni merge la control la Penitenciarul Spital Jilava. Un alt deţinut, Gheorghe Lăcătuş, s-a plâns de dureri mari de cap şi că nu primeşte tratamentul care i-a fost recomandat şi cerea să-i fie lăsate în celulă analgezice pentru a le lua atunci când are dureri. Reprezentantele APADOR-CH au cerut informaţii doctorului despre cazul acestui pacient, iar răspunsul a fost că pacientul are şi o afecţiune de natură psihică şi este interzis să i se dea calmantele pentru a şi le autoadministra. În ziua vizitei pacientul primise două pastile de paracetamol ca analgezic, care nu reuşiseră însă să-i calmeze durerile. Doctorul a admis că medicamentele sunt insuficiente şi că aşteptau să fie aprovizionaţi de la Penitenciarul Spital Poarta Albă. APADOR-CH critică problema insuficienţei medicamentelor şi a lipsei administrării tratamentelor corespunzătoare pacienţilor şi, având în vedere că aceasta nu se regăseşte numai în Penitenciarul Galaţi, recomandă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) să remedieze cât mai repede situaţia, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.

De curând în penitenciar avusese loc o tentativă de suicid. Unul dintre deţinuţi a încercat să se spânzure de o ţeavă din baie, transformând lenjeria de pat în frânghie, dar a fost găsit la timp de colegii de celulă şi salvat. În astfel de situaţii, asistentul medical a relatat că persoanele care comit tentative de suicid sunt aduse la cabinetul medical pentru investigaţii, se întocmeşte un raport şi se prescrie un tratament. Deţinutul în cauză a fost transferat apoi la carantină.

La acelaşi etaj există o cameră unde sunt internaţi bolnavii de TBC, ocupată şi aceasta la momentul vizitei de o persoană, suspectată că ar fi bolnavă.

Hrana

Situaţia în blocul alimentar este aceeaşi cu cea din 2005, de la vizita precedentă a APADOR-CH în penitenciarul Galaţi. Aerul din bucătărie era aproape irespirabil datorită aburului dens şi de pe pereţi şiroia apa. De tavanul bucătăriei erau prinse două hote care nu reuşeau să absoarbă aburul. Podeaua bucătăriei era, de asemenea, umedă şi murdară. Bucătarul era ajutat la prepararea hranei de doi deţinuţi şi un veselar, cu toţii vizibil afectaţi de calitatea aerului din bucătărie. Asociaţia atrage atenţia că aceste condiţii duc la îmbolnăvirea personalului din bucătărie şi este necesar să se ia măsuri urgente, precum instalarea unor hote noi care să absoarbă aburul.

Restul încăperilor din blocul alimentar erau în stare bună.

Reprezentantele APADOR-CH au ajuns la blocul alimentar când se pregătea masa de prânz. Pentru cele trei mese din ziua vizitei se folosiseră 75 kg de carne de porc, 9 kg subproduse din carne de porc, 64,4 kg slănină şi 2,4 kg de pulpe de pui (pentru cei 12 deţinuţi de religie musulmană). La masa de dimineaţă deţinuţii primiseră ceai, marmeladă şi pâine (ou şi cârnat la regim), pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole şi varză cu carne (la comun) şi mere ca supliment pentru cei care munceau şi diabetici. La masa de seară urma să se servească macaroane cu sos (la comun), supă de cartofi cu mazăre şi carne (la regim) şi orez cu lapte (pentru diabetici). Aspectul mâncării din cazanele pentru gătit era bun şi mirosul plăcut, iar carnea era porţionată astfel încât să revină fiecărui deţinut câte o bucată.

Alţi 10 deţinuţi curăţau cartofi, pe întreaga durată a zilei după cum ne-a spus bucătarul, deoarece maşina de curăţat cartofi nu mai funcţiona. Varza era tocată cu o maşină specială, carnea era depozitată în condiţii igienice în camera frigorifică şi pâinea se aducea în aceeaşi zi în care era consumată. Din hrana preparată pentru o zi la blocul alimentar al penitenciarului sunt hrăniţi şi deţinuţii din secţia exterioară şi persoanele arestate în cadrul IJP Galaţi.

Magazinul alimentar din incinta penitenciarului, care aparţine unei firme particulare din oraşul Galaţi, era bine aprovizionat la data vizitei, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Vânzătoarea a spus că pentru a cumpăra anumite produse deţinuţii trebuie să aibă permisiunea conducerii penitenciarului, spre exemplu pentru ligheane şi găleţi, iar acestea se vând în mare parte femeilor. Conducerea penitenciarului a spus că bărbaţii au restricţii la a le cumpăra pentru că ar putea fi folosite la prepararea băuturilor alcoolice iar cu femeile practică “discriminarea pozitivă”, deoarece acestea au “anumite nevoi”.

În magazin se află şi infokiosk-ul. Asociaţia consideră că acesta ar trebui de fapt să se afle pe fiecare etaj al penitenciarului, astfel încât toţi deţinuţii să-l poată accesa când au nevoie şi nu numai când ies la magazinul alimentar.

Secţiile de deţinere

Secţia regim maximă siguranţă

Secţia de maximă siguranţă cuprinde 15 camere, dintre care 2 destinate deținuților încadrați la grad sporit de risc. Două dintre camere sunt din cele mici, de 10 mp, şi 13 sunt din cele mari, de 20 mp (24 mp, incluzând grupul sanitar și cambuza).

În camera numărul 3 erau instalate 9 paturi, suprapuse pe 3 etaje. APADOR-CH reaminteşte că suprapunerea pe 3 etaje a paturilor în penitenciare este catalogată, în accepţiunea CPT, drept tratament degradant şi recomandă statelor să elimine astfel de situaţii.

Camera numărul 3 este una dintre cele “mari”, cu o suprafaţă de aproximativ 20 mp; baia măsoară alţi 4 mp. La momentul vizitei toate cele 9 paturi erau ocupate, însemnând că fiecărui deţinut îi revin 2,2 mp, mult sub limita de 4 mp propusă de CPT. Conducerea penitenciarului realizează nivelul de supraaglomerare din Penitenciarul Galaţi şi a instituit şi o regulă internă potrivit căreia în camerele de la maximă siguranță să nu fie cazate concomitent mai mult de 10 persoane, ceea ce nu rezolvă problema. Baia este prevăzută cu chiuvetă, WC turcesc şi duş amplasat deasupra acestuia. În cameră erau un frigider şi un televizor. Deţinuţii au declarat că apă rece este mereu şi apă caldă de două ori pe săptămână câte o oră.

Deţinuţii au mai afirmat că percheziţiile în camere au loc periodic şi sunt făcute de către echipele de mascaţi ; doar şeful de cameră rămâne în acest timp în cameră. Referitor la şeful de cameră, aceştia au declarat că este ales şi recunoscut doar de deţinuţi. Au mai spus că scrisorile primite sunt deschise în prezenţa lor. La expediere îşi depun singuri corespondenţa în cutia poştală. Plicuri şi timbre primesc de la penitenciar, atât cât au nevoie. Deţinuţii s-au plâns în schimb că alimentele sunt prea scumpe la magazinul din incinta penitenciarului.

În secţia de maximă siguranţă, ca şi în restul penitenciarului nu există sistem de alarmare ; în astfel de cazuri, deţinuţii bat în uşă până când sunt auziţi de supraveghetori.

Camera numărul 6, pentru deţinuţi încadraţi la risc sporit, are o suprafată de 10 mp şi 2 paturi, prin urmare 5 mp per deţinut, situaţie de dorit. Un singur deţinut se afla în cameră la momentul vizitei, care în 5 zile urma să fie transferat la Penitenciarul Bacău. Asociaţia recomandă ca deţinuţii să nu fie cazaţi singuri în cameră şi dacă vor mai apărea astfel de situaţii să se aducă un însoţitor dintr-o altă cameră.

În camera numărul 1, una din cele mari, sunt instalate 9 paturi, pe 3 etaje şi la momentul vizitei erau ocupate numai 5. În cazul în care cele 9 paturi sunt ocupate, se poate vorbi din nou de supra-aglomerare şi în această cameră. Deţinuţii au spus că este suficient de cald, însă s-au plâns de preţurile crescute ale produselor de la magazinul alimentar.

Secţia femei

Conducerea penitenciarului a declarat că această secţie găzduieşte numai femei arestate preventiv, aflate în tranzit către arestul din subordinea IJP Galaţi şi către Penitenciarul Brăila. Secţia pentru femei este situată, ca şi cea de maximă siguranţă, la parterul clădirii şi cuprinde 2 camere pentru regimul deschis şi semideschis (cazate împreună), o cameră pentru regimul închis şi o cameră pentru regimul de maximă siguranţă. La momentul vizitei erau deţinute în penitenciar 27 de femei, 13 dintre acestea fiind prezente la cursuri IT.

În camera de la regimul închis, de 24 mp, erau instalate 9 paturi şi numai 2 persoane cazate. Una dintre cele două femei era însărcinată. Aceasta a declarat că a avut frecvent probleme cu sarcina şi din această cauză urma un tratament cu injecţii pentru a o păstra. A mai spus că nu a fost dusă la ginecolog de câte ori ar fi fost necesar şi că ar vrea să nască într-un spital civil. Referitor la această cerere, conducerea penitenciarului a spus că acest lucru nu va fi posibil. Femeia a declarat că primeşte totuşi un supliment de hrană. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului care este direct responsabilă de starea de sănătate a deţinuţilor că este esenţial ca toate controalele medicale necesare să fie acordate bolnavilor sau persoanelor cu nevoi speciale, cum este cazul deţinutei însărcinate.

Curtea de plimbare are o suprafaţă de 40 mp, este amenajată în trepte şi dispune de un spaţiu acoperit, prevăzut cu scaune. Tot aici sunt agăţate frânghii unde deţinutele îşi pot usca hainele.

Una dintre deţinutele prezente în secţie la momentul vizitei şi care era responsabilă la spălătorie, a spus că urma un curs de IT, cu durată de 4 luni, în urma căruia va primi o diplomă. Asociaţia apeciază faptul de a da posibilitatea şi femeilor să urmeze cursuri de calificare, chiar dacă acestea se află numai în tranzit în penitenciarul Galaţi.

Secţia regim închis

În secţia regim închis sunt 8 camere de deţinere a câte 24 mp fiecare (inclusiv baia). În fiecare cameră sunt instalate 5 rânduri a câte 3 paturi, prin urmare nivelul de supraaglomerare îl depăşeşte pe cel de la regimul maximă sigurantă; aici fiecărui deţinut îi revin 1,3 mp locuibili.

Această situaţie s-a regăsit în camera numărul 5 în care erau cazaţi 15 deţinuţi. Aceştia au spus că au ca activităţi jocul de fotbal, şah, că primesc vizite şi în încăperile fără separatoare. Unii dintre ei urmau cursuri de zidărie în penitenciar.

Deţinuţii au spus că becul rămâne aprins în cameră pe toată durata zilei, iar dacă este închis, lumina naturală nu este suficientă pentru a citi.

APADOR-CH critică nivelul exagerat de mare al supraaglomerării din penitenciarul Galaţi şi aminteşte conducerii penitenciarului că această situaţie este catalogată drept tratament inuman si degradant, conform prevederilor internaţionale. România a fost în nenumărate rânduri condamnată de CEDO pentru condiţiile de detenţie din penitenciare, printre care şi supraaglomerarea. De asemenea, asociaţia semnalează şi lipsa luminii naturale pe timpul zilei în camerele de deţinere, problemă ce ar putea fi rezolvată prin înlăturarea rândului de plasă de sârmă de la geamuri.

Secţia arestaţi preventiv

În secţia numărul 3 din Penitenciarul Galaţi sunt cazaţi numai arestaţii preventiv.

În camera numărul 5 erau instalate 12 paturi, supraetajate pe 3 nivele, şi toate erau ocupate la momentul vizitei. Şi aici se poate vorbi despre supraaglomerare; dintr-o suprafată totală a camerei de 20 mp revine fiecărei persoane câte 1.6 mp.

Discuţii cu deţinutul M.B.

La cererea lui M.B., reprezentantele APADOR-CH au discutat cu acesta.

M.B. se afla în penitenciarul Galaţi, la carantină, din data de 30 octombrie şi s-a plâns de condiţiile precare de detenţie. Nemulţumirile sale nu s-au răsfrânt numai asupra condiţiilor de detenţie din penitenciarul Galaţi, ci şi asupra celor din penitenciarul Rahova şi, în special, din arestul IJP Galați.

În arestul (CRAP) Galați M.B. a spus că a văzut cum ieşeau şobolani din scurgerea de la duş; într-o noapte un şobolan s-a urcat pe unul dintre colegii săi de celulă. Soluţia pe care au găsit-o deţinuţii a fost să acopere scurgerea cu sticle de plastic, pline cu apă.

M.B. şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că nefumătorii nu sunt cazaţi separat de fumători şi pentru că au fost situaţii când numărul persoanelor a depăşit numărul de paturi (15 persoane în 12 paturi dintr-o cameră de 20 mp). A mai spus că apa caldă este furnizată o dată pe săptămână şi că e frig în cameră; numai cu o zi înaintea vizitei reprezentantelor APADOR-CH în penitenciar începuse să fie furnizată căldură. M.B. a afirmat că suferă de o boală a corneei şi pentru a-i împiedica evoluţia are nevoie de lumină naturală care este insuficentă în camera de detenţie. A spus că în curând ar trebui să meargă la un control oftalmologic la Iaşi şi că are nevoie de transplant de cornee.

În perioada 3-6 noiembrie 2012 M.B. a fost transferat temporar la Penitenciarul Rahova. Aici, el reclamă aceleaşi condiţii precare de detenţie: geamul camerei nu se închidea bine, nu exista suficientă lumină naturală, era multă umezeală în cameră. Maşina penitenciarului cu care a fost transportat a descris-o ca pe o cuşcă, în care a stat tot timpul în picioare, iar nevoile fiziologice şi le-a satisfăcut, ca şi ceilalţi, la vedere. O altă problemă a fost că, odată cu acest transfer, banii pe care îi are în cont şi pe care îi foloseşte pentru a telefona familiei şi avocatului nu au „călătorit” în timp real cu posesorul lor. Astfel că, în cele 4 zile cât a stat la Penitenciarul Rahova nu a avut acces la bani, fiindu-i încălcat dreptul de a lua legătura cu avocatul şi familia. Banii au ajuns la Rahova abia după ce M.B. fusese transferat înapoi la Galaţi. Problema s-a repetat şi în sens invers, adică de la Penitenciarul Rahova la Galaţi. La momentul vizitei, M.B. a afirmat că încă aştepta returnarea banilor la Penitenciarul Galaţi.

M.B. a spus că ceilalţi deţinuţi din penitenciar nu ştiu să folosească infokiosk-ul de la magazinul alimentar şi că dacă nu au bani în cont nu sunt scoşi pentru a-l accesa. Mai mult, s-a plâns că accesul la cutia poştală este restricţionat, în sensul că poate pune scrisorile doar când este scos la curtea de plimbare, zilnic la ora 16:30, or scrisorile sunt ridicate la ora 13:00, astfel încât livrarea scrisorii către destinatar este întârziată cu cel puţin o zi. M.B. a afirmat şi că deţinuţii nu primesc timbre pentru scrisori atunci când le solicită.

M.B. a mai spus că lipsa medicamentelor este acută în penitenciarul Galaţi şi că bolnavilor li se administrează numai paracetamol. De când a fost adus la penitenciarul Galaţi a asistat la opt percheziţii organizate în camerele de deţinere la care au participarea “mascaţii”. Mai mult, a afirmat că practica frecvent utilizată atunci când se organizează percheziţiile este de a lua prin surprindere deţinuţii, dimineaţa devreme, înainte de a se trezi şi de a fi bătuţi. M.B. a spus că şi deţinutul care a încercat să se sinucidă, al cărui caz a fost relatat în prezentul raport, a fost bătut de cadrele din penitenciar.

M.B. a afirmat că s-a adresat deja Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru condiţiile precare de detenţie din penitenciarul Galaţi şi pentru încălcarea drepturilor sale pe timpul detenţiei. De asemenea, a mai spus că dreptul la petiţionare este îngrădit în penitenciar, că deţinuţii nu primesc formularele de plângere pentru a se adresa CEDO şi că nici nu li se plătesc cheltuielile de expediţie către destinatari din afara ţării.

Concluzii şi recomandări

1. Cea mai mare problemă regăsită în penitenciarul Galaţi este cea a supraaglomerării. În timpul vizitei conducerea penitenciarului a admis că penitenciarul Galaţi este pe locul 3 în România privind gradul de suprapopulare. Cum existenţa acestei probleme este conştientizată chiar în interiorul sistemului, resursele disponibile ar trebui direcţionate astfel încât să se găsească urgent o soluţie. Asociaţia dă ca exemplu alte penitenciare care au preluat şi amenajat spaţii dezafectate ale altor instituţii, reducând astfel gradul de supraaglomerare.

2. APADOR-CH recomandă ANP să respecte recomandările CPT care consideră nejustificată purtarea măştilor în penitenciare de către grupele de intervenţie, indiferent de situaţie, prevederi cu care şi CEDO este de acord şi, prin urmare, solicită înlăturarea acestor practici din penitenciarele româneşti.

3. Asociaţia cere conducerii ANP să rezolve criza medicamentelor din sistemul penitenciar românesc, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.

4. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să răspundă prompt nevoilor şi cererilor primite de la deţinuţi, respectând prevederile legale.

Alte concluzii şi recomandări se regăsesc în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP la acest raport

La data de 10
septembrie 2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de
Femei Târgşor.

1.
Aspecte de principiu

Penitenciarul
Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este unicul
din ţară destinat femeilor şi găzduieşte  persoane condamnate definitiv la
pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate
printr-o hotărâre definitivă  dar care sunt cercetate în stare de arest
preventiv în altă cauză. Existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România
generează o problemă serioasă cu privire la  aplicarea   Art.
5[1] al Legii
nr. 275/2006 referitor la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal  care devine dificilă în cazul femeilor private de libertate. Astfel, în
vreme ce pentru bărbaţii încarceraţi  se ţine cont de apropierea domiciliului
la stabilirea locului (penitenciarului) în care  îşi execută pedeapsa, pentru
femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de
familie  este greu  de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este
adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare cu avantaje
şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu,
iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării
prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor (de
maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a
ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

La penitenciarul
Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor,
există şanse de a munci (mai rar în cazul deţinutelor în regim închis), se
organizează diverse activităţi zilnice, inclusiv ieşiri în comunitate. În plus
atmosfera generală este relativ relaxată, lucru ce se datorează, în mare
măsură, modului înţelegător dar suficient de autoritar în care se comportă
directoarea faţă de deţinute.  Sunt, însă, şi neajunsuri concrete pe care le
întâmpină cel puţin o parte dintre femeile deţinute în   penitenciar, respectiv
cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte
rare (o călătorie de la Suceava, de exemplu, până la Târgşor şi retur durează
două zile şi este costisitoare) sau inexistente, numărul de pachete primite
scade proporţional, legăturile cu comunitatea (atât cât există) se dezvoltă
într-o zonă geografică, culturală şi economică total diferită de cea în care
persoana domiciliază şamd. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape
imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de
cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai
deţinutelor şi le pot permite.   

APADOR-CH
consideră  că situaţia trebuie remediată şi solicită Adiministraţiei
Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel
puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona
de E-NE a ţării.

Un alt aspect cu
impact negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar dar, în mod
deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, decurge din  Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de
bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ
menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în
custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar
este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând
produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la
aparţinători cu ocazia vizitelor. Ambele modalităţi  sunt mai
costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu
alimente. De exemplu, familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi
are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună  sume de bani
în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la
penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal
alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de
limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai
după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât
calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH
solicită ministrului de justiţie  să modifice Ordinul  nr. 2714/2008 astfel
încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

2.
Efective, cazare, personal

La data vizitei
în penitenciarul Târgşor se aflau 598 de femei din care două minore şi 27
tinere. Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă sigurantă –
patru deţinute, regim închis – 166, regim semideschis – 222, regim deschis – 96
(Restul de 120 nu erau încă repartizate pe regimuri de detenţie fiind ori
arestate preventiv (111) ori în perioada legală de observare/carantinare (9).
La penitenciar se aflau şi 19 deţinuţi bărbaţi pentru executarea unor
activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis. 

Este de apreciat
faptul că la penitenciarul Târgşor se respectă în totalitate regimurile de
detenţie. Este pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal când reprezentanţii APADOR-CH constată aplicarea integrală a prevederilor
legale cu privire la regimurile de detenţie. Astfel, deţinutele încadrate în
regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului
(uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la
regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în
cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6
dimineaţa). Deşi în momentul vizitei deţinutele de la regimul închis nu ieşeau
la muncă (nu erau contracte disponibile), pe parcursul verii o parte dintre ele
au desfăşurat activtăţi agricole în afara penitenciarului, sub pază.

În ceea ce priveşte spaţiul de cazare, APADOR-CH susţine de 10 ani aplicarea
recomandării Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi
anume 4 mp şi 8 mc de aer per deţinut. După
mai mult de trei ani de la adoptarea Legii nr. 275/2006 Ministerul Justiţiei şi
Libertăţilor Cetăţeneşti a elaborat un proiect de ordin  pentru reglementarea Normelor
minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de
libertate, proiect de act normativ care a fost
afişat pe pagina de internet a MJLC în vederea dezbaterii publice. Art.1 alin.3 al anexei
proiectului de ordin introduce norma de cazare cerută de Comitetul pentru
Prevenirea Torturii de 4 metri pătraţi  per
deţinut dar numai la regimurile de maximă
siguranţă şi închis. Pentru persoanele  care îşi execută pedepsele în regim semi-deschis sau deschis se menţine norma actuală de cazare de 6 metri cubi de aer pentru un deţinut.
Asociaţia aminteşte că recomandarea CPT din 1999 nu face nicio distincţie în privinţa spaţiului de cazare
între diversele categorii de persoane private de libertate aflate în
penitenciare. APADOR-CH  cere ca norma de
cazare de 4 metri pătraţi per persoană privată de libertate să fie obligatorie
pentru toţi deţinuţii, indiferent de regimul  de executare a pedepsei, inclusiv
pentru cei aflaţi în arest preventiv.

Ca aspect general, camerele de detenţie se
prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii
băilor sunt acoperiţi cu faianţă, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în
stare relativ bună. Părţile negative în ceea
ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde, la
întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 7 dimineaţa şi 15 şi
la frigul din timpul iernii. Ca urmare a lipsei apei calde la grupurile
sanitare  din camere, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu
fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă, baia comună fiindu-le
accesibilă pentru a face duş doar de două ori pe săptămână. Întreruperea
alimentării prizelor  limitează şi mai mult accesul la apă caldă. Motivele
invocate pentru întreruperea curentului la prize sunt numărul mare de
calculatoare la care lucrează personalul şi vechimea reţelei electrice.
Reprezentantele asociaţiei înţeleg că înlocuirea reţelei electrice ar fi foarte
costisitoare dar nu pot fi de acord cu soluţia întreruperii alimentării
prizelor din camerele de deţinere. Trebuie găsită o soluţie care să nu fie în
detrimentul persoanelor private de libertate. De exemplu: folosirea mai
raţională a  calculatoarelor  sau organizarea lucrului şi după-amiaza. Conform
conducerii penitenciarului problema temperaturilor scăzute din camere pe timpul
iernii este pe cale de a fi rezolvată deoarece a fost deja achiziţionată şi
instalată o centrală termică cu gaze (cea în funcţiune este pe păcură şi era
subdimensionată) nemaifiind de realizat decât un racord.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la
penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru
fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de
administraţia penitenciarului camera 21 a secţiei III are un volum de 119 mc de
aer, numărul maxim de paturi ce ar putea fi instalate (conform normei de 6mc)
fiind de 19 iar suprafaţa camerei este de 39,76 mp. (Dacă s-ar respecta norma
de 4 mp numărul paturilor ar fi doar 10.)  În cameră erau cazate la data
vizitei 14 deţinute în 14 paturi, fiecărei persoane private de libertate
revenindu-i o suprafaţă mai mică de 3 mp (2,84) situaţie care reprezintă supraaglomerare.

La nivelul întregului
penitenciar situaţia se prezintă în felul următor: suprafaţa totală a spaţiilor de deţinere este de1617,7 mp la un  efectiv
total de deţinuţi de 617 adică doar 2,62 mp/deţinut faţă de minim 4 mp/deţinut
recomandaţi de CPT.  

Din informaţiile
furnizate de conducerea penitenciarului cu privire la personalul angajat reiese
că şi la Târgşor se pune în continuare accent pe aspectele legate de siguranţa
deţinerii. Astfel, din cei de 154 de angajaţi ai penitenciarului care lucrează
direct cu deţinutele, nu mai puţin de 131 – 85%
– sunt  încadraţi la sectorul operativ (pază, escortă, siguranţa
locului de deţinere, directoarea afirmând că penitenciarul nu are grupă de
intervenţie).

Din documentele
furnizate de penitenciar cabinetul medical dispune de doar 12 angajaţi: doi  medici
şi 10 asistenţi medicali. Realitatea este puţin diferită de documente deoarece
numai unul dintre medici se prezintă zilnic (luni-vineri) la penitenciar, cel
de-al doilea, ginecolog, având o singură zi de consultaţii săptămânal.  Nici
sectorul Asistenţă Psihosocială şi Educaţie nu dispune de personal suficient,
sunt doar 11 angajaţi iar dintre aceştia numai patru au studii de specialitate.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi
de petrecere a timpului

Cei 11
angajaţi ai sectorului sunt: şeful serviciului (care este şi director adjunct
al penitenciarului), doi asistenţi sociali, doi psihologi, trei educatori, un
instructor sportiv, un agent tehnic şi un preot ortodox.

Este evident
faptul că personalul este insuficient pentru realizarea de intervenţii psohosociale
individuale eficiente.

De altfel, majoritatea
activităţilor derulate de sectorul asistenţă psihosocială şi educaţie sunt
colective şi se desfăşoară în general cu grupuri de aproximative 20 de
deţinute. Se organizează: cerc de lectură (se pot obţine recompense), cerc de
cultură generală, activităţi de educaţie sanitară (ultima informare se referise
la gripa porcină).

Alte posibilităţi
de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen,
ţesături), urmărirea de programe TV şi ascultarea de programe radio atunci când
prizele sunt alimentate cu curent electric, exerciţii fizice la sala de sport.
Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile
de plimbare iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi
câte două ore.  

Unele ieşiri în
comunitate sunt  organizate de către preotul penitenciarului cu grupuri de
aproximativ 10 deţinute însoţite de un supraveghetor în civil şi care se
deplasează cu autobuzul penitenciarului la mănăstiri sau biserici din zonă.
APADOR-CH consideră benefice ieşirile în comunitate însă  crede că acestea
şi-ar atinge mai bine scopul (contact real şi deschis  cu comunitatea) dacă în
locul utilizării autobuzului (care are sigla ANP vizibilă) ar fi utilizat un
alt mijloc de transport (spre exemplu un microbuz care apartine penitenciarului
în urma unei donaţii şi care nu este inscripţionat cu nimic). 

Deţinutele de la
penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de orice
nivel. Pentru anul şcolar 2009-2010 opt deţinute sunt înscrise la cursurile
serale ale unui liceu din Ploieşti iar una este studentă. Penitenciarul
organizează periodic cursuri de alfabetizare având ca obiectiv reducerea
semnificativă a numărului de persoane analfabete (40% din totalul efectivului
în decembrie 2008). În plus, deţinutele au posibilitatea de a urma – benevol –
cursuri ţinute de propriile colege cu studii superioare.

Dintre
colaboratorii externi ai serviciului socio-educativ angajaţii au amintit ca
activi şi eficienţi Asociaţia Zacheu (activităţi ce implică copiii deţinutelor), 
Centrul de prevenire şi consiliere antidrog judeţean, asociaţia „Stânca
veacurilor” şi Centrul Român de Dezvoltare Umană, ultimele două fiind axate pe
educaţie moral-religioasă. De pe listă lipseşte Serviciul de probaţiune
judeţean care nu desfăşoară nicio activitate la Târgşor, lucru cu atât mai
surprinzător cu cât o perioadă de timp (cât a funcţionat secţia exterioară de
la Movila Vulpii) părea interesat de pregătirea deţinutelor care urmau să se
libereze pentru reintegrarea în comunitate.

4.
Asistenţa medicală

Personalul care
deserveşte cabinetul medical este insuficient. Un medic generalist (în concediu
la data vizitei), un medic ginecolog care acordă consultaţii o zi pe săptămână
şi 10 asistenţi medicali trebuie să se ocupe de toate problemele de sănătate a
celor 600 de femei din penitenciarul Târgşor. În aceste condiţii, deţinutele
din fiecare cameră sunt programate pentru consultaţii doar o singură dată pe
lună.  Unele deţinute s-au plâns că nu îşi primesc la timp medicaţia
(achiziţionată de aparţinători) tocmai din cauza programărilor din lună în lună.
APADOR-CH nu a mai întâlnit o astfel de situaţie în nici un alt penitenciar.
Peste tot deţinuţii sunt scoşi la consultaţii medicale, săptămânal, prin rotaţie pe secţii de
deţinere. Asociaţia cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să asigure
personalul medical necesar pentru revenirea la normalitate, ceea ce înseamnă
consultaţii săptămânale pentru
toate deţinutele.

În evidenţa
cabinetului medical se aflau la data vizitei 46 de cazuri de ciroze şi alte
afecţiuni hepatice, aproximativ 100 de cazuri de afecţiuni psihice (din care 15
grave) şi 48 de cazuri de lues. În cursul anului 2009 se efectuase testare HIV
pentru 40 de persoane private de libertate şi toate testele au fost negative.      

Asistenta
medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate
pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu
administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi
care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la
penitenciarul-spital Rahova.  A mai afirmat că în ultima vreme cabinetul se
confruntă cu anumite constrângeri în ceea ce priveşte aprovizionarea cu
medicamente şi materiale sanitare dar că acestea nu afectează în mod
substanţial calitatea actului medical (pentru exemplificare: cabinetul a avut
la dispoziţie în ultima perioadă numai seringi de unică folosinţă de 2 ml).

Cabinetul medical
nu derula la data vizitei niciun fel de program de prevenire HIV/SIDA sau a
infecţiilor cu transmitere sexuală, prezervative sunt disponibile numai la
camera matrimonială şi la liberare. Nu există niciun program de schimb de
seringi sau de tratament cu substitute pentru persoanele care consumă (sau au
consumat)  droguri injectabile şi niciun fel de continuare a tratamentului
pentru acele deţinute care au făcut tratament de dezintoxicare.

5.
Munca deţinutelor

Prima constatare
faţă de vizita precedentă este una neplăcută: fabrica de mobilă care funcţiona
în incinta penitenciarului a fost desfiinţată. Ca urmare, posibilităţile
administraţiei de a scoate deţinutele la muncă s-au diminuat substanţial.
Pentru anul 2009 au fost încheiate de către conducerea penitenciarului opt
contracte de prestări servicii de persoanele private de libertate: şase cu
firme şi două cu persoane particulare. În incinta penitenciarului există două
puncte de lucru în care 15 deţinute prestează munci manuale (montări articole
de pescuit, lipit autocolante pe ambalaje).

În exterior
lucrează 113 persoane private de libertate din care 14 la un atelier de
croitorie, 5 desfăşoară activităţi de curăţenie şi igienizare iar restul
prestează munci agricole. Din păcate, odată cu venirea iernii, acestea din urmă
nu vor mai avea posibilitatea de a ieşi la muncă deoarece toate sunt implicate
în munci sezoniere (culesul porumbului şi al viilor) astfel că un număr foarte
mic de deţinute (34 din aproximativ 600) vor continua să muncească. APADOR-CH solicită
conducerii penitenciarului să întreprindă demersuri pentru încheierea altor
contracte de prestări servicii.

Trebuie menţionat
ca aspect pozitiv faptul că la punctele de lucru deţinutele nu sunt separate în
funcţie de regimul în care îşi execută pedeapsa.

6.
Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Meniul pentru
prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de cartofi, fasole cu carne de porc
şi salată de varză. Este pentru prima dată când reprezentanţii APADOR-CH
întâlnesc un meniu completat cu  salată (vizitele APADOR-CH nu sunt anunţate în
prealabil aşa că nu se poate suspiciona o îmbunătăţire a meniului cu această
ocazie însă în aceeaşi zi fuseseră prezenţi în penitenciar doi jurnalişti). Se
folosiseră 46,7 kg de carne de porc cu os şi 27 kg de slănină. Pentru
deţinutele de la regim se pregătise ghiveci cu carne iar pentru masa de seară, 
orez cu lapte.

Blocul alimentar
este o construcţie veche destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi,
spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) dar care nu beneficiază de un
sistem de ventilaţie eficient astfel că incinta era plină de abur iar podeaua 
udă. În magazia blocului alimentar reprezentantele APADOR-CH au găsit pastă de
tomate care, deşi se afla în termenul de garanţie, avea un aspect  respingător
(un  bulgăre maro care plutea în interiorul unui lichid tulbure). S-au dat
asigurări că „sosul” nu va mai fi folosit.

Un aspect pozitiv
este existenţa (şi utilizarea) sălii de mese. Toate deţinutele servesc prânzul
în  sala de mese,  separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a
pedepsei (cinci schimburi). APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să
analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru
servirea cinei.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de
pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au
posibilitatea de a achiziţiona hrană de la magazinele din incintă în măsura în
care dispun de bani. Magazinele (unul pentru regimul închis şi unul pentru
celelalte regimuri) erau aprovizionate la data vizitei cu toate produsele care
se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri,
brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri
doar puţin mai mari decât într-un hypermarket. Directoarea penitenciarului a
afirmat că există o comisie care verifică periodic preţurile iar comparaţia
trebuie să nu releve diferenţe faţă de magazinele din sat (Târgşoru Nou).
Accesul la magazin se face de două ori săptămânal conform unei programări pe
camere. Magazinele furnizează şi produse la comandă.

7.
Contacte cu exteriorul

Telefoanele şi
cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi.
Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru
de evidenţă a corespondenţei primite).

Pentru vizitele
la masă este amenajată o sală cu nouă mese (fiecare cu patru scaune) iar pentru
vizitele cu separator şase cabine. În incinta sectorului vizite există o
încăpere dedicată vizitelor copiilor. Aspectul camerei este prietenos, este
curată, spaţioasă, dotată cu canapele, TV, jucării şi are o baie proprie. Dat
fiind că jucăriile provin din donaţii, administraţia permite copiilor să le ia
acasă (în principal, animale de pluş). Ideea este foarte bună pentru că se poate
atenua şocul unui copil care îşi viziteză mama într-un penitenciar.

Recent a fost
dată în folosinţă o cameră pentru vizite matrimoniale. Este dotată  cu mobilier
adecvat, televizor, frigider, duş separat şi diverse obiecte (inclusiv  prezervative
şi o broşură referitoare la transmiterea HIV/SIDA).

Mai multe
deţinute s-au plâns în legătură cu arbitrariul acordării permisiunii de ieşire
din penitenciar pentru mai mult de o zi (învoire care se acordă de către
Administaţia Naţională a Penitenciarelor la propunerea directorului
penitenciarului în care persoana îşi execută pedeapsa). Deţinutele cu pedepse
mari (în principal pentru omor) au reclamat faptul că începând cu momentul
mediatizării cazului Gorbunov, deciziile de respingere a învoirilor de către ANP,
nejustificate în niciun fel,  s-au înmulţit. Trebuie precizat că multe dintre
aceste deţinute au beneficiat de învoiri  repetate, aprobate de ANP, dar asta înainte de declanşarea scandalului
Gorbunov. Niciodată nu au avut loc evenimente nedorite şi nimeni nu s-a plâns
de comportamentul vreuneia dintre deţinutele aflate temporar în libertate. Din
păcate, prin refuzul de a mai aproba astfel de învoiri, ANP anulează  unul
dintre cele mai puternice stimulente pentru un bun comportament în detenţie,
cel puţin pentru femeile  cu copii.

7.
Judecătorul delegat

Judecătorul
delegat este prezent zilnic la penitenciar între orele 8.00 şi 15.00. Din păcate,
multe deţinute i se adresează cu probleme care nu sunt de competenţa sa. Situaţia aceasta se repetă în cele mai multe
penitenciare ceea ce arată că nici administraţiile şi nici judecătorii înşişi
nu s-au preocupat – sau nu în suficientă măsură – de explicarea pe înţelesul tuturor a rolului şi
atribuţiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor.  Pe de altă parte,
chiar Legea 275/2006 cuprinde limitări şi neclarităţi în aceste privinţe ce ar
putea fi eliminate dacă varianta actuală a proiectului de modificare a legii va
fi votată de parlament.

Ca şi în alte
penitenciare, la Târgşor judecătorul delegat lucrează cu o angajată a sistemului penitenciar pe
post de grefier. Prima obiecţie a APADOR-CH se referă la lipsa de pregătire profesională (meseria
de grefier  nu presupune doar serviciul de curierat sau secretariat). A doua
obiecţie are în vedere principiul confidenţialităţii. Chiar dacă grefierul improvizat este de bună credinţă, va exista
oricum suspiciunea că ar putea transmite colegilor din administraţia
penitenciară informaţii cu privire la plângerile adresate judecătorului delegat
de persoane private de libertate. Ambele
obiecţii vizează nu o persoană anume ci pe toţi angajaţii penitenciarelor care
lucrază cu judecătorii delegaţi ca grefieri.

8.
Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinutele

Secţia
3 – regim închis

Camera
20

14 femei în 14
paturi ocupă o cameră cu suprafaţa mai mică de 40 mp. Baia camerei este utilată
cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Nu este niciodată apă caldă în camere.
Deţinutele pot face duş de două ori săptămânal la baia comună iar în restul
timpului îşi pot încălzi apă  cu fierbătoare însă în cantităţi mici şi numai
atunci când este curent electric la prize.   Deţinutele
s-au plâns de multe aspecte legate de detenţie, cel mai important fiind pentru
ele imposibilitatea de a munci. APADOR-CH revine asupra solicitării
adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca
mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci, inclusiv cele din regim
închis. Au mai semnalat lipsa activităţilor de orice fel, ieşirile lor din
camere limitându-se la masa de prânz şi la cele două intervale (unul dimineaţa,
celălalt după-masa) în care au acces la curtea de plimbare. De asemenea,
deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric
între orele 7 şi 15, de faptul că iarna este foarte frig în camere şi  că
ieşirile la medic sunt doar lunare.

Una dintre
femeile cazate în această cameră a reclamat  că sancţiunile disciplinare aplicate
sunt foarte aspre în raport cu  abaterile comise. A exemplificat printr-o
sancţiune cu izolarea pentru posesia unui telefon mobil şi prin suspendarea
dreptului la vizită pentru trei luni pentru  că a cerut să iasă la curtea de
plimbare. Reprezentantele APADOR-CH au consultat dosarul deţinutei (cu acordul
acesteia) şi au constatat că într-adevăr  i se aplicase o sancţiune cu izolarea
(e drept, după alte  sancţiuni mai uşoare) pentru posesia unui telefon mobil.
Asociaţia consideră că izolarea este o sancţiune care trebuie aplicată numai în
cazuri  foarte grave (posesia unui telefon mobil nu  poate fi considerată ca
atare) şi solicită conducerii penitenciarului să evite  aplicarea  acestei
măsuri disciplinare. Cu foarte rare excepţii, izolarea nu este prilej de meditaţie şi căinţă ci
doar discomfort fizic şi psihic şi, cu siguranţă,  o notă proastă la dosarul
individual. 

Camera
21

Deţinutele din
camera 21 (13 femei în 14 paturi) au reclamat în general aceleaşi probleme:
faptul că nu ies la muncă, lipsa apei calde în camere, întreruperea alimentării
cu energie electrică. Ioana Văduva s-a plâns de faptul că a executat o pedeapsă
de şapte zile de izolare pentru posesia unui telefon mobil iar Doiniţa Onofrei
a afirmat că starea sa de sănătate este foarte proastă şi că, deşi a solicitat
conducerii penitenciarului să fie mutată la infirmerie, este nevoită să stea în
continuare în această cameră unde nu beneficiază de supraveghere medicală şi  în
care se fumează.  

Deţinutele din
ambele camere au mai declarat că nici activităţile socio-educative nu sunt
suficiente pentru a le permite să obţină eventuale evidenţieri. Trebuie
precizat că raportul dintre evidenţieri (pentru muncă şi/sau activităţi
socio-educative) şi sancţiuni disciplinare este un factor extrem de important
în ochii comisiei de liberare condiţionată.

Secţia
2 – regim semideschis

Cele 14 femei din
camera 10 s-au declarat mulţumite de condiţiile oferite de penitenciar, de
activităţile socio-educative şi de faptul că ies la muncă. Au confirmat faptul
că se respectă particularitatea regimului de detenţie în ceea ce priveşte
circulaţia pe holurile secţiei şi în/dinspre curtea de plimbare pe timpul zilei
(între ora 6  şi ora 22). Singurele neajunsuri semnalate de femeile cazate în
această cameră s-au referit la accesul la consultaţii medicale (o zi pe lună)
şi la interdicţia de a primi pachete prin poştă. 

Secţia
1 – regim deschis

La momentul
vizitei majoritatea deţinutelor încadrate în regimul deschis se aflau în
programul de lucru, astfel că în secţia de deţinere reprezentantele APADOR-CH
au întâlnit o singură femeie, în Camera 7. Aceasta a afirmat că este mulţumită
de condiţiile de detenţie, a confirmat faptul că se respectă regimul de
detenţie în sensul că uşile camerelor sunt întotdeauna descuiate, inclusiv
noaptea.

9.
Cazul deţinutei Anca Bădulescu

Reprezentantele
APADOR-CH au discutat pe larg cu Anca Roxana Bădulescu, arestată preventiv,  în
legătură cu mai multe evenimente pe care deţinuta le-a semnalat ca abuzuri şi
rele tratamente.

Anca Roxana
Bădulescu a relatat că incidentele cele mai grave s-au petrecut începând cu ora
8 dimineaţa a zilei de vineri, 21 august a.c. În acea dimineaţă deţinuta a fost
transferată înapoi în penitenciar de la spitalul-penitenciar Rahova unde
suferise o intervenţie chirurgicală pentru extirparea unui neg de pe obrazul
drept. Conducerea unităţii era asigurată de directorul adjunct Celestin Brânzan
(directoarea  era în concediu). Acesta, împreună cu şeful serviciului pază şi
siguranţa deţinerii, Bogdan Şindilă, ar fi luat decizia de a o repartiza pe
Anca Bădulescu în altă cameră de deţinere (camera 50) decât cea din care
plecase prin transfer la spital. În urma refuzului acesteia de a se instala în
noua cameră  cei doi ofiţeri au convins-o să îşi lase bagajele „temporar” şi să
iasă în curte pentru perioada plimbării urmând ca ulterior să fie instalată în
fosta sa cameră. După terminarea  plimbării  Anca Bădulescu a fost adusă însă
tot în camera 50 (cea în care nu vroia să stea deoarece era convinsă că nu se va
putea întelege cu  „intelectualele” din cameră). În acel moment a început să
protesteze: şi-a scos geanta (încă nedesfăcută) pe geam, a solicitat să fie
dusă în fosta ei cameră sau în oricare alta şi a reuşit să iasă pe holul
secţiei de deţinere. Anca Bădulescu a declarat că cei doi ofiţeri au provocat-o
să spargă un geam, au ameninţat-o cu încătuşarea şi au chemat grupa de
intervenţie pentru a o imobiliza.

Deţinuta afirmă
că până în momentul imobilizării a fost lovită cu pumnii (inclusiv peste
obrazul operat) de agenţii de pază şi de Bogdan Şindilă, că a fost dusă pe sus
în camera 50 şi legată cu cătuşele, cu mîinile la spate, de bara unui pat de
sus fapt ce a obligat-o să stea pe vârfuri. După aproximativ 10 minute şefa de
tură a venit şi a descătuşat-o, moment în care Anca Bădulescu a spart geamul
camerei (deţinuta recunoaşte acest  gest dar afirmă că l-a facut de nervi şi
mai ales din cauză că a fost provocată) cu mâna goală. Cioburile rezultate i-au
tăiat vasele de sânge de la încheietura mâinii drepte. Patru agenţi ai grupei
de intervenţie au transportat-o la cabinetul medical unde s-a întocmit o fişă
de consultaţie (în care s-a consemnat declaraţia deţinutei prin care a
recunoscut spargerea geamului) iar asistenta medicală a luat decizia de a o
transfera la Spitalul Judeţean Prahova pentru ca un chirurg să-i coasă rana. 

Anca Bădulescu a
relatat că, în timp ce aştepta în curtea penitenciarului să sosească maşina
pentru a fi transferată la spital, a fost văzută de directorul adjunct Celestin
Brânzan care a ordonat să fie încătuşată. În urma ordinului deţinuta a fost
imobilizată cu cătuşe  la ambele mâini (chiar peste rană) pe drumul înspre  şi 
dinspre spitalul judeţean.  

În jurul orei 18,
la întoarcerea de la spital, constatând pe holul secţiei că urmează să fie
încarcerată tot în camera 50, Anca Bădulescu a refuzat să intre în cameră
cerând insistent să fie cazată în orice altă cameră. Ea afirmă că a fost târâtă
pe jos de-a lungul secţiei de deţinere, introdusă forţat în cameră unde a fost
trântită pe pat şi legată  cu cătuşe  de ambele mâini. A rămas încătuşată în această poziţie până la ora 11
dimineaţa a dimineţii de sâmbătă 22 august a.c. adică 16 ore. 

Anca Bădulescu a
povestit că în acest interval de timp s-a simţit rău şi a solicitat îngrijiri
medicale dar asistenta medicală care a venit la patul ei nu a  a luat nicio
măsură (în mod normal, ar fi trebuit să ceară descătuşarea deţinutei şi
transferarea sa la infirmerie). Mai mult, aceasta ar fi refuzat să consemneze
în fişa medicală, la solicitarea deţinutei,  urmele de lovituri  de pe corp şi 
faţă.  Anca Bădulescu a mai relatat că, în timpul nopţii, a fost condusă la
toaletă de patru agenţi care i-au descătuşat doar o mână iar de cealaltă au legat 
un lanţ lung de circa 1,5 m.   al cărui capăt îl ţinea unul dintre ei. Deţinuta
şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în această postură umilitoare.

În dimineaţa
zilei de sâmbătă Anca Bădulescu a solicitat din nou îngrijiri medicale şi a
fost transportată la cabinet. O altă asistentă medicală (se schimbase tura) a
refuzat să consemneze în fişa medicală urme ale unei posibile agresiuni
motivând că ar fi trebuit consemnate imediat după incidente.  Anca Bădulescu a
afirmat că majoritatea celor relatate sunt fapte petrecute în prezenţa unor
martori (deţinutele din camera 50 şi alte deţinute din secţie) care îi pot
confirma spusele. De altfel, chiar şi la data vizitei reprezentantelor
APADOR-CH, la 20 de zile de la incidente, se puteau observa pe corpul Ancăi
Bădulescu urme de vânătăi iar rana de la mână peste care fuseseră aplicate
cătuşe  era incomplet vindecată.

În cursul
discuţiei cu reprezentantele APADOR-CH, Anca Bădulescu a declarat că are un
istoric de consum de droguri de aproape 13 ani (heroină injectabilă) şi că în
ultimii patru ani a încercat să reducă consumul apelând la tratament cu
substitute (metadonă). A  relatat că  arestarea sa a avut loc la Câmpina unde a
petrecut patru zile şi nopţi îngrozitoare de sevraj în arestul poliţiei fără
niciun fel de tratament. După transferarea în sistemul penitenciar a urmat un
tratament în secţia de detox a penitenciarului Rahova, timp de şase săptămâni
însă tratamentul nu a fost în niciun fel continuat la Târgşor, nici
medicamentos, nici psihologic.

Anca Bădulescu a
mai afirmat şi că agenţii de pază sunt agresivi fizic şi verbal şi că
sancţiunile aplicate deţinutelor sunt foarte aspre (de la încarcerarea sa din
decembrie 2008 deţinutei i-au fost întocmite patru rapoarte de incident, toate
pentru deţinere de telefoane mobile, pentru unul dintre acestea fiind
sancţionată cu izolarea pentru cinci zile).  

Reprezentantele
APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului informaţii despre măsurile
luate în legătură cu afirmaţiile deţinutei în cauză. Directoarea
penitenciarului a declarat că nu a luat măsuri  pentru că i-a fost greu să
creadă că persoane din conducerea penitenciarului (în speţă un director adjunct
şi şeful serviciului pază) ar fi putut comite asemenea abuzuri, şi că, mai
degrabă, este vorba de exagerări ale Ancăi Bădulescu deoarece aceasta are
anumite tulburări psihice şi comportamentale datorate antecedentelor de consum
de droguri. APADOR-CH consideră că în cazul unor afirmaţii despre  abuzuri atât
de grave (tratament inuman – încătuşarea
prelungită excesiv, aplicarea cătuşelor, inclusiv peste rana recentă, pe durata
transportului la şi de la spital, neacordarea de îngrijiri medicale de către
asistentă; tratament degradant – 
legarea cu lanţ pe durata satisfacerii nevoilor fiziologice) nu se poate
justifica în niciun fel  lipsa  totală  a măsurilor. În aceste condiţii
APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului Târgşor şi Adminstraţiei Naţionale
a Penitenciarelor măsuri concrete cu privire la cele expuse mai sus.  Asociaţia
precizează că deţinuta urma să trimită chiar a doua zi plângere la parchetul de
pe lângă Tribunalul judeţean.

Concluzii
şi recomandări

·        Administraţia Naţională a Penitenciarelor
trebuie să ia măsuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru
femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei;

·        ANP trebuie să rezolve de urgenţă
problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să
beneficieze de aceste servicii săptămânal,
aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

·        APADOR-CH cere ministrului justiţiei
să anuleze ordinul prin care s-a interzis
primirea de colete poştale de la aparţinătorii
deţinuţilor/deţinutelor;

·        Asociaţia cere ANP să îşi reconsidere
politica de respingere a învoirilor pentru persoanele cu condamnări mari, mai
ales în cazul deţinutelor de la Târgşor care au familie şi copii.

Alte
constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Ştefănescu                                                                             
Maria-Nicoleta Andreescu

[1] Art (5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul
în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La
stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai
aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate

La data de 15 mai
2009 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat        Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava.

1. Date generale

Spitalul este
situat în imediata vecinătate a Penitenciarului Bucureşti-Jilava,  dar
în afară de sistemul de furnizare a apei curente nu au nimic în comun. Spitalul
are centrală proprie, bloc alimentar propriu cu surse de aprovizionare proprii
(carnea degresată şi brânza sunt
aduse de la penitenciarul Pelendava, iar restul alimentelor sunt cumpărate de pe piaţa liberă). Problema calităţii
apei la Penitenciarul Bucureşti-Jilava – plină de nitraţi şi impurităţi şi deci
imposibil de băut – a fost mai puţin stringentă la spital care şi-a instalat
sisteme proprii de filtrare. Însă lucrările de înlocuire a conductelor de apă
deja finalizate la penitenciar vor continua şi la spital, ceea ce va îmbunătăţi
calitatea apei potabile şi menajere.

Un aspect pozitiv
este repartizarea deţinuţilor pe secţii după criterii exclusiv medicale (cu
respectarea separării femei-bărbaţi şi minori-adulţi) fără a se ţine cont de
regimurile de executare a pedepselor în care sunt încadraţi.

În situaţia
transferului la spitale „civile”, deţinuţii bolnavi nu sunt încătuşaţi nici pe durata transportului şi nici a
spitalizării cu excepţia rarelor cazuri în care medicul „civil” cere acest
lucru. În schimb, doi agenţi de escortă sunt permanent prezenţi. APADOR-CH propune din nou ca, în spitalele „civile” care
primesc deţinuţi să existe câteva camere cu gratii ceea ce ar face inutilă  încătuşarea
şi ar reduce escorta de la doi agenţi la unu. Dacă bolnavul devine
prea agitat şi trebuie imobilizat se pot
folosi, de pildă,  materiale textile elastice, dar  în niciun caz  cătuşe metalice cum
se procedează în prezent.

În incinta
spitalului s-a amenajat o cameră „intimă” în care un deţinut bolnav poate primi
vizita soţiei/concubinei timp de două ore. Există un registru special în care se notează datele deţinutului,
ziua în care a avut loc vizita, dar şi numele şi semnătura vizitatoarei.  Nu
se înţelege rostul acestui registru de vreme ce deţinutul interesat trebuie oricum
să facă cerere scrisă – în care se menţionează numele partenerei – către
administraţie pentru aprobarea vizitei. Dar cererea rămâne la dosarul
individual la care nu au acces decât persoanele autorizate prin Legea 275/2006.
În cazul registrului, datele respective devin accesibile unui număr mai mare de
persoane, inclusiv deţinuţii şi
vizitatoarele lor înregistraţi pe aceeaşi pagină ceea ce înseamnă o imixtiune –
chiar şi involuntară – în viaţa intimă. Conducerea spitalului a
susţinut că numele şi semnătura vizitatoarei sunt o garanţie că aceasta nu va
reclama ulterior o eventuală contaminare în timpul vizitei intime. Argumentul
este discutabil de vreme ce vizitatoarea ştie exact unde vine şi  de ce suferă
partenerul ceea ce înseamnă că îşi asumă riscul. APADOR-CH cere renunţarea la registru sau cel puţin la rubricile
„numele” şi „semnătura”vizitatoarei.

Un lucru bun este
darea în folosinţă a unei săli de mese unde toţi deţinuţii prin rotaţie pot
servi prânzul. În lipsa unui club, aceeaşi sală este folosită şi pentru cele
câteva activităţi socio-educative organizate de serviciul educaţie şi asistenţă
psihosocială format dintr-un psiholog, un educator, un absolvent de filologie
şi un agent tehnic, cărora li se adaugă şi un preot. APADOR-CH apreciază eforturile
de a oferi deţinuţilor bolnavi posibilitatea de a face şi altceva (concursuri pe anume teme,
discuţii cu membrii serviciului special) decât să stea în camere sau să plimbe
în curţile lipsite de dotări şi încurajează administraţia
penitenciarului-spital să diversifice activităţile socio-educative. Trebuie
menţionat şi faptul pozitiv că administraţia a primit/achiziţionat în ultimii
2-3 ani circa 25 de televizoare pentru uzul deţinuţilor bolnavi.

Un aspect negativ  se referă la furnizarea apei
calde care, până la sfârşitul anului 2008, se făcea după un program zilnic,
redus în 2009 la doar de două ori pe săptămână din
motive de economie. Asociaţia subliniază că apa caldă nu este un lux, ci o necesitate pentru toţi
bolnavii  şi cere administraţiei penitenciarului-spital să reducă cheltuielile
bugetare numai în domenii care să nu
afecteze  starea deţinuţilor
internaţi.

Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava este dotat cu camere de supraveghere video instalate numai pe coridoare – ceea ce este corect –
în schimb nu există sistem de alarmare audio sau video aşa încât persoanele
internate care au nevoie de ajutorul supraveghetorilor trebuie să recurgă la
metoda „clasică” a bătutului în uşă. În mod surprinzător, conducerea
penitenciarului-spital nu vede utilitatea unui astfel de sistem de vreme ce
supraveghetorii stau permanent pe coridoare şi răspund prompt oricărei
solicitări. Asociaţia consideră, însă că instalarea sistemului de
alarmare audio sau vizuală este necesară  pentru că este posibil ca supraveghetorii să nu audă bătăile în uşă
sau să nu poată răspunde imediat. Dacă ar exista sistemul, şi ceilalţi supraveghetori de pe secţie ar şti că undeva este o urgenţă şi ar
putea interveni în absenţa colegului.

2. Spaţii, efective, personal

Principiul încă
aplicat în sistemul penitenciar este de a asigura 6 mc/aer per deţinut cu toate că există o recomandare a
Comitetului pentru Prevenirea Torturii din cadrul Consiliului Europei elaborată în mod expres pentru România în 1999 privind norma minimă de cazare de 4 mp şi 8 mc/aer per deţinut. Suprafaţa
totală a camerelor din Penitenciarul-Spital este de 2285,23 mp la o capacitate
maximă de cazare de 391 de paturi revenind o suprafaţă de 5,85 mp/deţinut.

Numărul total al
bolnavilor se ridica, în ziua vizitei reprezentantelor asociaţiei, la 222, din
care 199 de bărbaţi şi 23 de femei. Li se adăugau cei 40 de deţinuţi sănătoşi
care prestează servicii şi cele trei deţinute sănătoase aflate în tranzit
pentru diverse cauze aflate pe rolul justiţiei din Bucureşti (Penitenciarul
Jilava nu are secţie de femei. De
aceea deţinutele în tranzit sunt cazate într-o cameră separată din secţia de
femei a penitenciarului-spital). Repartizarea pe secţii medicale era
următoarea: boli interne – 47 de bărbaţi şi cinci femei; psihiatrie – 47 de
bărbaţi, inclusiv doi minori internaţi pentru expertiză psihiatrică şi opt
femei; boli infecţioase – 37 de bărbaţi (din care 26 cu HIV/SIDA) şi şase femei (din care trei cu HIV/SIDA) (vezi detalii la punctul
4 din raport); dermato-venerice – trei bărbaţi, nici unul cu lues (de la
începutul anului, au fost înregistrate circa 15 cazuri de lues); TBC – trei secţii cu 75 de bărbaţi, inclusiv un
minor, şi patru femei. 51 de bărbaţi de la TBC erau în faza activă a bolii.

25 de medici şi
60 de asistenţi se ocupă de deţinuţii bolnavi. 108 agenţi şi 5 ofiţeri răspund
de pază, siguranţă şi escortă ceea ce înseamnă cam două persoane private de
libertate (inclusiv deţinuţii sănătoşi şi persoanele în tranzit) la un angajat
adică o proporţie foarte bună. Nu
acelaşi lucru se poate afirma despre membrii serviciului   socio-cultural
cărora le revin cam 50 de deţinuţi/deţinute
pe persoană. Dar chiar şi aşa situaţia este încă bună în comparaţie
cu disproporţia mult mai mare dintre personalul socio-cultural şi numărul
deţinuţilor din penitenciare. Mai rămâne ca serviciul de la Penitenciarul-Spital
să încerce diversificarea activităţilor (de exemplu: cursuri intensive de limbi
străine sau de operare calculatoare pentru începători şi/sau avansaţi;
concursuri de jocuri inteligente tip „cuvinte încrucişate” sau „sudoku” etc.).

3. Hrana deţinuţilor

După cum s-a
menţionat mai sus, Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava are propriul bloc
alimentar şi propriile surse de aprovozionare. Carnea de porc este într-adevăr degresată iar porţiile sunt mai mari decât
în penitenciare (200 gr carne/persoană bolnavă de diabet şi 100 gr/persoană
pentru celelalte regimuri faţă de 50-70 gr/deţinut în penitenciare). Sunt numai
doi bolnavi de religie musulmană pentru care se găteşte separat cu carne de
pui. Nimeni nu s-a plâns de calitatea sau cantitatea de hrană asigurată de
administraţie. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre bolnavi îşi completează
hrana cu alimentele fie primite în pachete la vizite (rare în cazul bolnavilor
transferaţi de la penitenciare aflate la mare distanţă de Jilava) fie cumpărate
de la magazinul din perimetrul spitalului.

Magazinul este
deschis între orele 7.00 şi 15.00 iar deţinuţii îşi fac cumpărăturile prin
rotaţie, odată pe săptămână. Produsele sunt cam aceleaşi ca în mai toate
magazinele din sistemul penitenciar: legume şi fructe aduse zilnic, conserve,
sucuri, ţigări, dulciuri, cafea, salamuri (care se vând numai întregi) etc.
Magazinul vinde la comandă şi alte produse (salate, pui la rotisor, prăjituri
etc.) Orice deţinut poate cumpăra în limita a 300 lei pe săptămână şi, desigur,
cu aprobarea medicului dacă boala de care suferă presupune o anume dietă. 
Magazinul este proprietatea unei firme particulare. Administraţia spitalului nu
poate impune preţurile, dar există
o comisie care le compară periodic cu cele practicate pe piaţa liberă din zonă
şi face recomandări dacă este cazul.

4. Deţinuţi şi deţinute cu HIV/SIDA

Printr-o decizie
a ANP toate persoanele private de libertate
din întreg sistemul penitenciar depistate cu HIV/SIDA au fost transferate la Penitenciarul-Spital
din Jilava în secţia de boli infecţioase în care vor rămâne până la eliberare.
Măsura se aplică chiar şi celor depistaţi HIV pozitiv, dar care nu necesită tratamentul specific (antiretrovirale) pentru că sistemul
imunitar nu este încă afectat. APADOR-CH
consideră că această măsură este discriminatorie şi neconformă cu standardele
europene care se pronunţă împotriva separării persoanelor private de libertate
cu HIV/SIDA de ceilalţi deţinuţi. În plus unii dintre ei, care au
acceptat voluntar să facă testul Elisa, au aflat că sunt HIV pozitiv după ce au fost transferaţi la Jilava (de
exemplu deţinutul T.L.). Argumentul
că numai la Jilava ar primi îngrijiri de specialitate nu poate fi acceptat nici
chiar în cazuri în care s-a declanşat SIDA şi cu atât mai puţin în cele în care
este vorba doar de seropozitivi fără manifestări clinice. Asociaţia cere ANP să renunţe la această măsură
discriminatorie  şi să instituie regula comunicării
imediate şi nemijlocite a rezultatelor testelor HIV/SIDA cu respectarea strictă
a confidenţialităţii.

Asociaţia
constată cu regret că de mai bine de 10 ani de când au început campaniile de
informare atât a personalului de penitenciar cât şi a persoanelor private de
libertate cu privire la prevenirea, testarea şi tratarea cazurilor de infecţii
HIV/SIDA nu s-au obţinut rezultatele
sperate. Oprobriul şi spaima iraţională de contaminare sunt încă la baza
reacţiei de respingere a celor infectaţi de către cei sănătoşi – cadre şi
deţinuţi laolaltă. Se pare aşadar că prelegerile privind cum se transmite infecţia şi care sunt măsurile de prevenire s-au
dovedit a fi ineficiente. De altminteri, un deţinut seropozitiv a relatat că
astfel de prelegeri, expediate de vorbitori cât se poate de rapid şi de sumar –
practic doar pentru bifarea unor activităţi obligatorii -, se ţin, de regulă,
cu grupuri mari de deţinuţi (chiar şi 50) din care doar patru-cinci sunt
interesaţi de problemă, dar nici măcar
aceştia nu au posibilitatea să pună întrebări.

Pe de altă parte,
asociaţia constată că metoda cea mai simplă şi mai puţin costisitoare de prevenire a răspândirii infecţiei cu HIV/SIDA şi a bolilor
cu transmisiune sexuală şi anume distribuirea
gratuită şi nesupravegheată a prezervativelor pentru deţinuţi,
acceptată cu greu de personalul de penitenciar şi chiar şi de unii medici din
sistem, nu se aplică uniform şi
în unele locuri chiar deloc. Cu excepţia penitenciarului Gherla vizitat în
2008, unde prezervativele aşezate în cutii deschise amplasate în cele două săli
de forţă, pe coridoare, în sala de aşteptare la cabinetul medical, chiar erau
la dispoziţia deţinuţilor, în toate penitenciarele vizitate de APADOR-CH în
ultimii doi-trei ani, prezervativele erau depozitate în cabinetele medicale şi se furnizau numai
la cerere. Este lesne de înţeles reţinerea  deţinuţilor
de a  admite că întreţin relaţii homosexuale, cu toate că fapta a fost
dezincriminată încă din 2002. Aspectul cel mai grav se referă la aprovizionarea sistemului penitenciar cu
prezervative. De pildă, la penitenciarul Poarta Albă nu mai există prezervative de la începutul anului
2009, pentru că donatorii externi şi-au încheiat programele de
sponsorizare. APADOR-CH cere Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să includă în
buget cheltuielile – minore – de procurare şi distribuire gratuită a
prezervativelor. În afara eficienţei prevenirii răspândirii HIV/SIDA
şi bolilor cu transmisiune sexuală, asociaţia solicită compararea sumelor
cheltuite pentru tratarea acestor
afecţiuni cu costul prezervativelor. În plus,
este vorba despre obligaţia sistemului penitenciar de a se asigura că starea de
sănătate a persoanelor aflate în custodia sa este satisfăcătoare.

Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava nu distribuie
prezervative şi nu s-a implicat
în programul-pilot de schimb de seringi (pentru deţinuţii consumatori de
droguri injectabile); este, însă de curând implicat în
programul de tratament cu substitute (Două dintre unităţile vizitate recent de
asociaţie, Penitenciarul-Spital
şi Penitenciarul Rahova au obţinut oarece
rezultate în tratamentul cu metadonă, însă schimbul de seringi iniţiat la Penitenciarul Rahova deşi, teoretic
funcţionează, practic este stopat din lipsa solicitărilor). În spitalul din
Jilava există o singură persoană care ia
metadonă şi care a fost transferată aici de la Rahova pentru că este
seropozitivă. Lipsa de
interes faţă de metodele  de  prevenire a
răspândirii infecţiilor HIV/SIDA  şi de serviciile aferente este de
neînţeles într-o instituţie medicală în care există
consumatori de droguri sau cel puţin aşa rezultă din tabelele
nominale actualizate săptămânal  şi afişate în toate secţiile. Tabelele cuprind
numele persoanelor private de libertate şi menţiunea „consumatoare de droguri” sau „traficantă şi
consumatoare sau droguri” sau doar „traficantă”. Iar dacă este vorba
despre persoane care au renunţat – voluntar sau involuntar – la droguri atunci de ce mai apar pe lista respectivă.?   

Unul din medicii Penitenciarului-Spital
s-a declarat partizan al metodei abstinenţei
totale pe durata detenţiei, idee cu atât mai surprinzătoare cu cât
aparţine unui specialist în medicină care ar trebui să promoveze toate mijloacele moderne de prevenire a
răspândirii HIV/SIDA şi bolilor cu transmisiune sexuală.

Reprezentantele
asociaţiei au vizitat o cameră cu deţinuţi infectaţi cu HIV/SIDA (cinci
persoane la 6 paturi) şi o cameră din secţia de femei în care erau cazate cele
trei deţinute depistate cu această infecţie. Programul lor zilnic este acelaşi
ca şi pentru toţi ceilalţi deţinuţi bolnavi – o oră pe zi la curtea de plimbare,
o zi pe săptămână la cumpărături la magazin, o zi pe săptămână – şi ori de câte
ori este nevoie – acces la telefonul public etc. Camera femeilor (nr.326) este
de dimensiuni reduse, aproape întreg spaţiulfiind ocupat de cele 3 paturi. Nu s-au plâns, însă de nimic. Mai mult, una dintre deţinute era chiar mulţumită că fusese
transferată la Jilava pentru că scăpase de intoleranţa, dispreţul şi spaima
manifestate de  fostele colege de detenţie de la penitenciarul Târgşor după ce
au aflat diagnosticul.

Toate persoanele
infectate cu HIV/SIDA din România primesc un ajutor financiar de la statul
român de 375 de lei pe lună. Regula se aplică şi în cazul persoanelor private
de libertate care au astfel posibilitatea de a-şi îmbunătăţi regimul alimentar,
factor esenţial în menţinerea unei condiţii fizice acceptabile. Un caz aparte
este cel al deţinutului M.F. care execută o pedeapsă de 9 ani. El s-a plâns că timp
de trei săptămâni în perioada aprilie-mai a.c. nu şi-a primit medicamentul
(Epivir, un antiretroviral) – lucru confirmat de asistenţii medicali – dar a
înţeles că vina nu aparţinuse Penitenciarului-Spital, ci furnizorilor de medicamente. Problema lui cea mare constă în cele trei sancţiuni disciplinare succesive cu
ridicarea dreptului la cumpărături prima pentru o lună, cealalte pe două luni.   M.F.
a spus că ia, în afară de antiretroviral, circa 10 pastile pe zi, majoritatea
somnifere. Prima abatere comisă de deţinut a fost refuzul de a se prezenta la
comisia pentru stabilirea regimului de executare a pedepsei  pe data de 5
martie a.c. pentru că luase deja somnifere şi nu se putea ţine pe picioare. Sancţiunea
a fost interdicţia de a face cumpărături timp de o lună. APADOR-CH admite că respectarea regulamentului de
ordine interioară este necesară în detenţie, dar consideră că atât agentul constatator cât şi comisia de disciplină şi
direcţia spitalului ar fi trebuit să dea dovadă de toleranţă şi înţelegere în
cazul unui om bolnav de SIDA care ia multe somnifere zilnic. Asociaţia
subliniază şi faptul că în spital regimul de executare a pedepsei este nerelevant. Prin urmare, decizia comisiei
pentru stabilirea regimului respectiv nu ar fi influenţat cu nimic statutul
deţinutului, cu atât mai mult cu cât, potrivit deciziei ANP, el rămâne în Penitenciarul-Spital
Bucureşti-Jilava până la eliberare.  A urmat un nou incident provocat de M.F.
pe 3 aprilie, când iritat de interdicţia cumpărării de alimente (i s-au permis
doar sucuri şi apă minerală) a spart vitrina magazinului şi a deteriorat casa
de marcat. Pentru această abatere violentă, M.F. a fost sancţionat cu încă două luni de interzicere a cumpărăturilor. Pe
14 aprilie a primit a treia pedeapsă cu suspendarea dreptului la cumpărături pe
încă două luni pentru injurii aduse
cadrelor. APADOR-CH a atras mereu atenţia că acest tip de abatere
poate da naştere unor abuzuri pentru că orice deţinut mai dificil poate fi uşor
acuzat de comportament ireverenţios faţă de supraveghetori. Iar comisia de
disciplină este mai degrabă înclinată să creadă ce susţin membrii personalului
de penitenciar şi nu ce spune deţinutul în apărarea sa. Asociaţia cere ANP să
interzică sancţiunea disciplinară a tăierii dreptului la cumpărături în cazul
deţinuţilor infectaţi cu HIV/SIDA şi consideră că lipsirea de
posibilitatea procurării de alimente suplimentare echivalează cu tratament inuman. Argumentul inacceptabil
al conducerii a fost că nicio altă sancţiune mai uşoară nu ar fi avut efecte
asupra acestui deţinut.  

5. Alte camere şi spaţii vizitate; diverse

În afara celor
două camere deja menţionate, reprezentantele asociaţiei au mai vizitat camera
de tranzit pentru femei (trei persoane la 10 paturi), un salon de psihiatrie de
la secţia de femei (nr.321 – cinci deţinute la 5 paturi) sala de duşuri din
această secţie (8 duşuri fără sită  şi fără grătare pe duşumeaua de ciment), un
salon din secţia de  psihiatrie-bărbaţi (nr.219 – opt persoane la 8 paturi) şi
sala de mese unde bolnavii serveau prânzul.

Deţinuţii primesc
de la administraţie strictul necesar în materie de igienă (săpun, pastă de ras,
aparate de ras de unică folosinţă, hârtie igienică, detergenţi etc.). Nu s-au
înregistrat plângeri cu privire la tratamentul medical şi nici la
comportamentul personalului faţă de deţinuţii bolnavi. Deţinuţii din salonul de
psihiatrie au confirmat organizarea unor activităţi cultural-educative (concurs
de cultură generală şi chiar un concurs de şah deja încheiat la care ar fi
participat cam 10-15 deţinuţi bolnavi).

Penitenciarul-Spital
nu are un spaţiu propriu pentru vizite obişnuite ale membrilor de familie.
Pentru astfel de întâlniri se foloseşte sectorul pentru vizite al Penitenciarului
Bucureşti-Jilava. Distanţa dintre poarta spitalului şi sectorul respectiv este
de circa     200-250 m şi nu poate fi parcursă decât pe jos, lucru  dificil
pentru majoritatea bolnavilor. Având în vedere şi distanţele mari pe care unele
familii ar trebui să le parcurgă de la domiciliu până la Jilava, dar şi natura şi gravitatea
bolilor de care suferă deţinuţii se deduce că aceste vizite – şi implicit
primirea de pachete cu alimente – sunt foarte rare. APADOR-CH cere Ministerului Justiţiei ca, până la reglementarea prin
viitoarea lege a dreptului la pachete, să dea o derogare pentru deţinuţii din
penitenciarele-spital în sensul permiterii primirii de pachete cu alimente prin
poştă.

Concluzii

Transferarea
tuturor deţinuţilor şi deţinutelor cu infecţie HIV/SIDA şi separarea de
celelalte persoane private de libertate este o măsură discriminatorie la care APADOR-CH cere să se renunţe deîndată;
Sancţionarea disciplinară a persoanelor cu HIV/SIDA cu ridicarea
dreptului la cumpărături pe anume perioade echivalează cu tratament inuman. Asociaţia
cere ca nicio persoană din această
categorie să nu mai primească această pedeapsă, indiferent de natura
abaterii de la regulamentul de ordine interioară;
APADOR-CH
cere ANP să includă în buget cheltuielile
legate de măsurile de prevenire a infecţiilor cu HIV/SIDA şi a bolilor cu
transmisiune sexuală (în principal distribuirea gratuită a prezervativelor
pentru toţi deţinuţii) şi de continuarea şi extinderea la întreg sistemul
penitenciar a  programului-pilot pentru reducerea riscurilor asociate
consumului de droguri (schimb de seringi şi tratament cu metadonă). Asociaţia
atrage atenţia ANP că infecţiile se pot transmite şi prin tatuare cu ace nesterilizate şi
solicită măsuri şi în această privinţă (de exemplu, furnizarea de ace
sterile);

Alte constatări şi
recomandări sunt incluse în raport.

Manuela
Stefănescu                                                  Maria-Nicoleta
Andreescu

Raspunsul ANP in acest caz

Pe data de 6 mai
2009, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul-Spital
Poarta Albă situat în imediata vecinătate a penitenciarului cu acelaşi nume.

1. Personal şi specializări medicale, efective de
deţinuţi internaţi, condiţii de detenţie

Penitenciarul-Spital
Poarta Albă are 5 secţii: medicală, boli infecţioase, psihiatrie,
dermato-venerice, boli cronice. 14 medici, un epidemiolog şi 17 asistenţi
medicali se ocupă de deţinuţii bolnavi. Programul zilnic al medicilor se
termină la ora 15.30 când toţi pleacă
din spital, garda de după-amiază fiind asigurată numai la ambulatoriu de un
medic care nu are legătură cu deţinuţii internaţi şi deci nu cunoaşte
problemele medicale din secţii. Din păcate, reprezentantele asociaţiei nu l-au
găsit decât pe acesta şi deci nu au putut obţine informaţii privind
tratamentele medicale şi alte aspecte specifice. Ceea ce este aproape sigur
este că nu s-au semnalat cazuri de HIV/SIDA şi nici de deţinuţi care ar fi
folosit droguri. Oricum acest penitenciar-spital nu are niciun program de
prevenire a răspândirii infecţiilor cu HIV/SIDA sau a bolilor cu transmitere
sexuală.

Penitenciarul-Spital
are o capacitate de 158 de paturi. La data vizitei erau 125 de deţinuţi bolnavi
din care mai mult de o treime (48) la secţia de psihiatrie. Bolnavilor li se
adaugă 22 de deţinuţi sănătoşi („plantoane”) care prestează servicii pentru
spital (în principal curăţenie). Ei provin de la Penitenciarul Poarta Albă şi sunt
selectaţi de administraţia penitenciarului. În spital, sunt cazaţi în camere
separate din secţia de boli cronice şi în general nu au niciun contact cu
deţinuţii bolnavi. Deşi numărul „plantoanelor” pare cam ridicat în comparaţie
cu cel al bolnavilor, trebuie remarcată curăţenia din saloane, de pe coridoare
şi din cele 3 curţi de plimbare care sunt mai degrabă părculeţe cu bănci cu
umbrare şi multă verdeaţă.

Datorită
amplasării în incinta Penitenciarului Poarta Albă şi folosirii de către
penitenciarul-spital a anumitor utilităţi ale acestuia, condiţiile de detenţie
sunt oarecum similare în cele două unităţi penitenciare.

Hrana deţinuţilor
din Penitenciarul-Spital Poarta Alba este preparată în blocul alimentar,
insalubru din cauza mucegaiului, al Penitenciarului Poarta Albă şi este de o
calitate nesatifăcătoare mai ales pentru persoane bolnave şi care, din cauza
transferării de la penitenciarele unde îşi execută pedeapsa,  primesc cu
siguranţă mai puţine pachete de la aparţinători. APADOR-CH revine asupra ideii
că o soluţie simplă pentru îmbunătăţirea calităţii hranei în întreg sistemul
penitenciar o reprezintă externalizarea serviciilor.

Apa caldă se
furnizează după programul din penitenciar, adică de două ori pe săptămână.
Asociaţia consideră că persoanele bolnave ar trebui să aibă condiţii de a-şi
întreţine o foarte strictă igienă corporală mai ales în condiţiile în care
spitalul tratează boli infecţioase şi  dermato-venerice (de curând fusese
internat un bolnav de râie). APADOR-CH solicită furnizarea permanentă a apei
calde la Penitenciarul-Spital Poarta Albă.

2. Vizita în saloane, discuţii cu deţinuţii bolnavi

Mai mulţi bolnavi
din cele 3 saloane vizitate (din secţiile medicală, psihiatrie şi respectiv
boli cronice) s-au plâns de lipsa
medicamentelor de la cabinetelor medicale ale penitenciarelor în care îşi
execută pedepsele. Astfel cel puţin trei bolnavi transferaţi de la
Penitenciarul Poarta Albă şi de la secţia exterioară de la Valu lui Traian au
spus că la cabinetele medicale respective lipsesc până şi banalele medicamente
de tip paracetamol sau algocalmin. C.I. – internat din martie în  secţia de
psihiatrie – a reclamat că la Penitenciarul Mândreşti – Focşani nu i s-a dat
niciun tratament. Aceeaşi situaţie a fost semnalată  şi la Penitenciarul Tulcea
de către un deţinut bolnav din secţia de boli cronice. Toţi au spus că la
Penitenciarul-Spital Poartă Albă sunt bine trataţi, dar se gândeau cu
îngrijorare la momentul în care vor fi externaţi şi se vor întoarce în
penitenciarele respective.

Dat fiind numărul
celor care au reclamat lipsa medicamentelor
din diverse penitenciare  (la care se mai adaugă scrisori pe aceeaşi
temă primite de asociaţie de la deţinuţi din alte penitenciare decât cele deja
menţionate) APADOR-CH cere Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor  să precizeze cauza (cauzele) care a (au) generat
această situaţie îngrijorătoare şi să ia urgent măsuri  pentru
remedierea sa. Asociaţia reaminteşte că Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi administraţia fiecărui penitenciar din România sunt direct răspunzătoare de starea de sănătate a
persoanelor private de libertate care se află în custodia lor.   

Deţinutul Viorel
Ciobanu internat la secţia de boli cronice a ridicat o problemă personală de cu
totul altă natură. În vara anului 2008 el era deja arestat când concubina lui a
născut o fetiţă. Deţinutul ar fi dorit să îşi asume paternitatea, dar copilul a
decedat în septembrie 2008. Viorel Ciobanu a cerut şefului secţiei în care îşi
executa pedeapsa (Penitenciarul Tulcea) permisiune de ieşire din penitenciar
pentru a participa la înmormântare. Cererea i-a fost respinsă deşi art. 69
lit.e din Legea 275/2006 permite o astfel de ieşire dacă este vorba de
„înhumarea soţului/soţiei, unui copil, 
părinte, frate/soră sau bunic” (subl.n.) şi cu toate că deţinutul ar fi
acceptat şi cătuşe şi escortă la înmormântare. Deşi s-ar putea specula ideea că
articolul nu precizează  „un copil recunoscut
sau născut din căsătorie legală” spiritul prevederii vizează familia
legal constituită. Din acest punct de vedere şeful secţiei a decis corect. Cu
toate acestea pe lângă aspectul pur uman al dorinţei tatălui natural de a fi
alături de mamă în acea situaţie dramatică, mai există şi acceptarea statului de concubină de către sistemul
penitenciar care îi acordă dreptul la  vizite/pachete  dacă deţinutul a
nominalizat-o la depunerea în locul de deţinere. Cu alte cuvinte
concubina se bucură de aceleaşi drepturi ca şi soţia legitimă. Din ambele puncte  de vedere – uman şi al
recunoaşterii statutului concubinei – şeful secţiei de deţinere de la Tulcea a
interpretat legea excesiv de restrictiv. Viorel Ciobanu nu a ştiut – sau ar fi
fost tardiv – că se putea adresa fie conducerii Penitenciarului Tulcea, fie
judecătorului delegat, fie amândurora.  Cert
este că deţinutul a rămas cu convingerea că i s-a făcut o mare nedreptate. Asociaţia sugerează ca în astfel de situaţii
administraţia penitenciară să dea dovadă de mai multă flexibilitate şi
înţelegere.

În
concluzie, din informaţiile sumare obţinute,
dar şi din faptul că nu a existat nicio plângere din partea deţinuţilor bolnavi
cu privire la tratamentele medicale se poate afirma că Penitenciarul-Spital
Poarta Albă se prezintă destul de bine exeptând calitatea hranei şi programul
de furnizare a apei calde. Totuşi, APADOR-CH
ar sugera organizarea pe ture a
prezenţei medicilor de specialitate astfel încât cel puţin un medic care
cunoaşte problemele deţinuţilor internaţi, dar şi ale spitalului să asigure
permanenţa în fiecare după-amiază.

Manuela
Stefănescu                                                 Maria-Nicoleta
Andreescu  

Raspunsul ANP in acest caz