Arhiva pentru categoria: Finalizate

Sunteți aici: / / Finalizate

Câte drepturi, atâtea instituții

/în /de

România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Avem Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Din păcate nu există o evidență clară a acestor instituții și nici o analiză a activității lor. De aceea este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului.

Evaluarea instituțiilor de drepturile omului, încercată în acest proiect, a avut în vedere binecunoscutele Principii de la Paris, care ghidează înființarea și buna funcționare a instituțiilor naționale create pentru apărarea drepturilor omului. Aceste principii au stat la baza cererilor de informații de interes public trimise de APADOR-CH instituțiilor mai jos menționate, în cadrul acestui proiect. Acesta este jurnalul proiectului:

Proiectul a început în mai 2017 cu o serie de cereri adresate instituțiilor statului (Secretariatului General al Guvernului într-o primă fază, apoi Ministerului Afacerilor Externe) pentru a afla care sunt autorităţile/organismele/punctele de contact/entităţile naţionale desemnate de statul român să asigure/monitorizeze și implementeze respectarea convenţiilor internaţionale ratificate de statul român.

Dintre sutele de convenții internaționale ratificate de România ne-am concentrat pe 14 dintre ele. După răspunsul primit de la MAE, în care ne-a fost indicată și instituția publică responsabilă cu implementarea fiecărei convenții, am analizat activitatea fiecărei instituții în parte. De mare ajutor a fost Legea 544/2001, pentru că cele mai multe informații ne-au parvenit după una sau mai multe solicitări scrise.

Veți vedea că teoretic avem multe instituții publice desemnate să implementeze diversele convenții, însă în practică foarte puține dintre ele sunt gândite astfel încât să lucreze direct cu cetățenii, să primească solicitări și să popularizeze obiectul convenției pe care se presupune că o implementează. Din răspunsurile primite de APADOR-CH la zecile de întrebări adresate în acest proiect reiese că cele mai multe instituții lucrează cu spor la producția de hârtii și strategii,o ilustrare perfectă a teoriei formelor fără fond.

Harta instituțiilor publice responsabile cu apărarea drepturilor omului

  1. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965

Instituții responsabile:

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

2. Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180 din 18 decembrie 1979

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

3. Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981

Instituții responsabile:

Avocatul Poporului

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Ce face ANSPDCP:

4. Convenţia Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

5. Convenția împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

6. Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg, la 26 noiembrie 1987

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

7. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989

Instituții responsabile:

Avocatul copilului

Ce face Avocatul copilului:

Înființat la începutul anului 2018, instituția aflată în subordinea Avocatului poporului încă nu și-a intrat în atribuții pe deplin. Ce ar trebui să facă se regăsește în Legea 9/2018 de funcționare adoptată de Parlament.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Ce face ANPCA:

8. Convenţia privind definirea statutului şcolilor europene, adoptată la Luxemburg la 21 iunie 1994

Instituții responsabile:

Ministerul Educației Naționale

9. Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998

Instituții responsabile:

Ministerul Mediului

10. Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul copilului

11. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005

Instituții responsabile:

Ministerul Afacerilor Interne

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane

12. Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006

Instituții responsabile:

Consiliul de monitorizare a implementării Convenției

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități

Ce face ANPCA: Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități este coordonatorul măsurilor de implementare a Convenției

Ministerul Educației Naționale

Ministerul justiției

Ministerul Sănătății

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației publice și Fondurilor Europene

13. Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007

Instituții responsabile:

Inspectoratul General al Poliției Românie

Ministerul justiției

Avocatul copilului

Ministerul Muncii și Justiției Sociale

14. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank

Câte drepturi, atâtea instituții

/în /de

România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Avem Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Din păcate nu există o evidență clară a acestor instituții și nici o analiză a activității lor. De aceea este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului.

Profitând de experiențele din proiectele derulate în ultimii ani, de monitorizare a câtorva dintre aceste instituții, APADOR-CH și-a propus să facă o cartografiere mai amplă a instituțiilor finanțate de stat, care se presupune că apără drepturile omului. Timp de un an de zile vom documenta activitatea instituțiilor, bugetele lor, ce știu cetățenii despre ele și la final vom face propuneri pentru eficientizarea activității acestor actori importanți în democrație. Ne vor fi partenere în acest demers alte zece organizații neguvernamentale, constituite într-o rețea, iar pentru propunerile de eficientizare vor fi angrenați în proiect reprezentanți ai Parlamentului și Guvernului.

Obiectivele proiectului:

1. Evaluarea sistemului de protecție a drepturilor omului

1.1 Cartografierea tuturor instituțiilor publice de apărare a drepturilor omului existente în România (minimum 5) cu consultarea a cel puțin 10 ONG-uri.

1.2 Dezvoltarea și aplicarea unui sistem de evaluare a instituțiilor publice care activează în domeniul respectării drepturilor omului cu implicarea a minimum 10 ONG-uri și 1000 de cetățeni.

*****

toate-siglele-mic

Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile in parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank

Îmbunătățirea accesului la justiție în România pentru victimele traficului de persoane

/în /de

Traficul de ființe umane și munca forțată constituie grave încălcări ale drepturilor omului. Cu toate acestea, majoritatea statelor europene tind să își concentreze eforturile cu precădere asupra urmăririi penale și condamnării celor care au săvârșit infracțiunile, în timp ce protecția victimelor constituie un aspect secundar. Deși o serie de măsuri importante au fost adoptate pentru furnizarea de servicii sociale, psihologice și medicale, pentru victimelor traficului de persoane accesul la asistență juridică și reprezentare rămâne limitat în multe țări.

Avocații au un rol esențial în apărarea drepturilor victimelor traficului de persoane și în prevenirea victimizării secundare. Mai mult decât atât, ei trebuie să se asigure că în cadrul procedurilor penale acestea sunt tratate într-o manieră sensibilă și cu respect de către organele judiciare.

Textul de față analizează succint în ce măsură victimele traficului de persoane au acces la asistență juridică și reprezentare în România: cuprinde o descriere a cadrului legal, abordează atât provocările cât și oportunitățile pentru îmbunățățirea situației existente și se încheie cu o serie de recomandări concrete.

Citește raportul proiectului

 

În Decembrie 2016 APADOR-CH a trimis Ministerului Justiției observațiile și propunerile sale referitoare la Proiectul de Ordin privind modelul informării scrise înmânate suspecților, inculpaților sau persoanelor condamnate în cadrul procedurilor penale ori persoanelor căutate în baza unui mandat european de arestare, informare cu privire la drepturile acestora.

Asociația a atras atenția asupra necesității existenței unor astfel de formulare/modele de informare pentru cel puțin trei categorii de victime ale infracțiunilor:

–        formularul pentru victima orcărei infracțiuni,

–        formularul pentru victima traficului de persoane,

–        formularul pentru victima violenței în familie.

Existența acestor formulare ar facilita accesul la justiție pentru victime de la primul contact cu organele judiciare.

Ce ar trebui să conțină formularul privind victimele traficului de persoane:

Citește răspunsul MJ

Acesta face parte dintr-un proiect implementat de APADOR-CH în cooperare cu Comitetul Helsinki Olandez (NHC) în perioada septembrie 2016-martie 2017 cu scopul de a crește probabilitatea ca victimele să aibă acces la asistență juridică și reprezentare de calitate, specializată, în cadrul procedurilor penale dar și a altor demersuri juridice conexe. 

Promovarea drepturilor copiilor suspecți sau acuzați penal

/în /de

Promovarea drepturilor copiilor, când sunt persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale 

APADOR-CH implementează acest proiect în parteneriat cu Fair Trials Europe (FTE), Hungarian Helsinki Committee (HHC) și International Juvenile Observatory, Belgia (IJJO), sub coordonarea Fair Trials International (FTI).

Organizațiile menționate au susținut procesul de dezvoltare și adoptare al Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale.  Actul normativ european va trebui transpus în legislația românească până la 11 iunie 2019.  Activitățile în cadrul proiectului vin în întâmpinarea acestui moment.

De ce a fost necesară adoptarea unei Directive UE?

Un studiu din 2014 al Comisiei Europene, care examinează legislația și politicile penale referitoare la participarea copiilor în cadrul procedurilor penale în țările Uniunii Europene, a relevat, printe altele, că:

  • în cadrul procedurilor penale, majoritatea statelor nu furnizează informații într-o manieră adaptată nevoilor copiilor
  • există limitări în ceea ce privește dreptul de a fi ascultat
  • în multe cazuri, arestarea preventivă a minorilor este nejustificat de lungă

Alte aspecte problematice

În România nu există în momentul de față un curs specializat, obligatoriu, pentru avocații care reprezintă copii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au parte de formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:

  • standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil;
  • căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde;
  • competențele specifice necesare pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale;

Din aceste considerente, obiectivele proiectului sunt:

a)   identificarea barierelor practice care stau în calea participării efective a copiilor în cadrul procedurilor penale (pe care reprezentarea juridică calificată le-ar putea aborda);

b)   examinarea practicii existente și angajarea expertizei interdisciplinare în vederea formării continue a avocaților;

c)   dezvoltarea și susținerea unui program de training interdisciplinar pentru avocați, care să acopere atât aspecte teoretice (legislație specifică protejării drepturilor copiilor în cadrul procedurilor penale) dar și considerente de ordin practic (competențe specifice);

d)    consolidarea oportunităților de networking pentru avocații activi în domeniu, atât prin intermediul activităților din proiect, dar și în cadrul rețelei de experți în justiție penală LEAP (coordonată de Fair Trials Europe);

Proiectul este finanțat de Comisia Europeană pe perioada ianuarie 2017-decembrie 2018

Cum reprezinți un minor suspect sau inculpat – cum a fost la cursul pentru avocați organizat de APADOR-CH

 

Citește Manualul pentru practicieni: Promovarea drepturilor copiilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale

Alte instrumente utile de training pentru practicieni în justiția juvenilă, rezultate în proiect (documentele sunt momentan numai în limba engleză)

Children Directive Toolkit Training Manual Manual for Trainers International and European standards in juvenile justice Communicating with Children’ Group Exercises & scenario

În custodia poliției

/în , /de

Aplicarea directivelor UE privind drepturile procedurale în cadrul procesului penal

Proiectul, derulat în perioada septembrie 2016 – august 2018, a fost finanțat de Comisia Europeană* și a urmărit identificarea modului cum sunt implementate în custodia poliției 3 directive UE (Directiva 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare, Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat).

Studiul a vizat în principal măsura reținerii, dar a avut în vedere și conducerea administrativă la secție și arestarea preventivă.

Cercetarea, derulată în România de APADOR-CH, s-a desfășurat concomitent în 9 țări europene: Ungaria, Polonia, Italia, Bulgaria, Spania, Lituania, România, Austria și Slovenia. Metodologia acesteia a fost testată cu succes și în alte țări, obținându-se rezultate valoroase. Între 2010 și 2015 aceasta a fost aplicată în alte șapte jurisdicții: Franța, Olanda, Scoția, Anglia și Țara Galilor, Ucraina, Georgia și Moldova.

Pentru acest proiect, APADOR-CH a obținut accesul în două secții de poliție, una din București și una din țară, pe care le-a monitorizat 7 zile pe lună, pe parcursul a 3 luni în cursul anului 2017. S-au făcut observații la sediul secțiilor de poliție, au avut loc discuții cu avocații care oferă asistență juridică inculpaților aflați în custodia poliției. S-au făcut interviuri cu practicieni (inclusiv avocați și ofițeri de poliție).

Concluziile și recomandările cercetării

Per ansamblu, legislația românească privind drepturile suspecților și inculpaților este conformă cu legislația UE. Cu toate acestea, trebuie adoptate modificări legislative și îndrumări suplimentare pentru a asigura o protecție adecvată a drepturilor acestora pe parcursul primelor faze ale urmăririi penale, și anume, pe parcursul audierilor inițiale efectuate de către poliție. Probleme majore persistă cu privire la implementarea practică a dispozițiilor legale deja existente.

Dreptul la interpretare și traducere

Cercetătorii nu au avut ocazia să observe modul în care drepturile de interpretare sunt garantate de polițiști și de avocați în timpul audierilor efectuate de poliție. Toți suspecții/inculpații din cazurile observate au fost cetățeni români și nu au prezentat nici o vulnerabilitate care ar fi necesitat servicii de interpretare. Chiar și așa, este foarte clar că în ceea ce privește cadrul legislativ național, acesta ar trebui modificat în mod semnificativ pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere.

Polițiștii intervievați s-au plâns că uneori este dificil să se găsească un interpret în timpul reținerii de 24 de ore (și, de asemenea, în fazele ulterioare ale cercetării penale). O cauză pare a fi onorariile foarte mici pentru interpretare (aproximativ 5 euro/oră) și faptul că plata este procesată cu întârziere. Există și cazuri în care, în absența unui interpret, polițiștii trebuie să fie creativi și să folosescă mijloace informale de interpretare, cum ar fi Google Translate.

Informarea asupra drepturilor

Conform legislației române, organele de urmărire penală, inclusiv polițiștii, sunt obligate să-i informeze în scris pe suspecți și inculpați despre drepturile și obligațiile lor. Legea nu prevede în mod clar cum trebuie făcută această comunicare. Această omisiune/ambiguitate a legii permite eludarea informării concrete a persoanei, care poate fi rugată să semneze într-o declarație o frază pur formală, în sensul că a luat la cunoștință despre drepturile sale (de fapt, fără ca persoana să fi fost informată despre existența și conținutul fiecărui drept prevăzut de lege).

Începând cu octombrie 2017, suspecții și inculpații au, de asemenea, dreptul la o notă scrisă privind drepturile. Din păcate, în decursul cercetării acestea nu au fost disponibile/furnizate la secțiile de poliție, prin urmare nu se poate face o evaluare a impactului lor în a ajuta suspecții și inculpații să-și înțeleagă mai bine drepturile. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că informațiile furnizate de către polițiști despre drepturi au fost făcute în mod formal. În practică, aceștia sunt mai atenți când vine vorba de acest aspect în legătură cu persoanele private de libertate, pentru că neinformarea despre drepturi declanșează nulitatea absolută a procedurii (lucru pe care vor să-l evite). Cu foarte puține excepții, polițiștii nu au furnizat explicații sau clarificări suplimentare despre conținutul procesului verbal de aducere la cunoștință a drepturilor oferită suspecților/inculpaților și în niciunul dintre cazuri nu au verificat dacă aceștia și-au înțeles drepturile.

Dreptul de a nu da nicio declarație

În niciunul dintre cazurile observate, polițiștii sau chiar avocații nu au explicat suspecților și inculpaților semnificația dreptului de a nu da nicio declarație sau consecințele exercitării acestui drept/ale declarațiilor date. În jumătate din cazuri, persoanele audiate au fost informate de asemenea oral despre acest drept. În două cazuri acest lucru s-a făcut într-un mod disuasiv. Avocații cu experiență intervievați susțin că dreptul de a nu da nicio declarație este prezentat de multe ori de către polițiști într-un mod manipulativ, ca și cum refuzul de a da o declarație înseamnă că cineva are ceva de ascuns.

Accesul la documentele cauzei (consultarea dosarului)

Niciunul dintre avocații prezenți în timpul audierii nu studiase vreun document din dosar înainte de a vorbi cu clientul său. Legislația română este restrictivă pentru suspect, al cărui drept de a consulta dosarul este limitat până când devine inculpat. Avocații au recunoscut că este foarte dificil să se adapteze modului în care lucrează organele de cercetare penală, în special la tactica lor de a întârzia accesul la documentele cauzei, ceea ce duce la o apărare inițială slabă. Conform legislației în vigoare, posibilitatea de a restricționa accessul la dosar în cursul urmăririi penale este formulată în termeni generali, neclari, conferind multă putere procurorilor de a refuza accesul la documentele cauzei.

Asistența juridică gratuită și rolul avocaților

Asistența juridică este obligatorie pentru persoanele care sunt private de libertate și în niciun caz nu se poate renunța la asistență în aceste situații. În cazul suspecților și inculpaților care nu sunt privați de libertate și care sunt cercetați pentru infracțiuni minore, audierile pot fi efectuate în absența unui avocat, dacă aceștia nu își pot permite unul. Acest lucru este problematic, în special în cazul persoanelor vulnerabile, care nu pot citi sau scrie. Chiar dacă legislația permite organelor de urmărire penală să numească un avocat din oficiu în cazul în care consideră că o persoană nu se poate apăra, acest lucru se întâmplă foarte rar în practică.

Unii polițiști eludează sistemul aleatoriu de desemnare a avocaților din oficiu, preferând să colaboreze cu anumiți avocați în cazul în care suspecții sau inculpații au nevoie de asistență juridică gratuită.

În timpul audierilor de la poliție, cercetătorii au avut ocazia de a observa comportamentul avocaților din oficiu și al avocaților aleși. Consultările de dinaintea audierilor au fost foarte scurte, variind între 1 minut și 10 minute și au avut loc de obicei fie pe hol, fie în sala de audiere, în prezența mai multor polițiști. Nu a existat nicio presiune din partea polițiștilor cu privire la durata acestor consultări, deși în unele situații nu era clar pentru ei dacă ar trebui să permită pauze de consultare în timpul audierii. Cea mai frapantă observație în timpul audierilor a fost atitudinea celor mai mulți avocați, caracterizată de lipsa de profesionalism față de clienții lor. Ei au fost fie indiferenți (cu intervenție minimă) fie aroganți, neexplicând ce se întâmplă și ignorând opinia clienților.

Cu o singură excepție, pe baza observațiilor făcute asistența judiciară poate fi considerată ineficientă, o simplă formalitate procedurală.

 

Recomandările APADOR-CH

Guvernul și Parlamentul:

  • Să modifice Codul de procedură penală și legea care reglementează activitatea avocaților pentru a specifica în mod clar ce înseamnă activitatea de asistență juridică în faza de urmărire penală. O legislație detaliată ar trebui să prevadă dreptul avocatului de a se consulta cu clientul său înainte de a răspunde la orice întrebare în cursul audierii; ar trebui stabilit și un timp minim al consultării avocatului cu clientul său înainte de audierea inițială (transpunerea Articolului 3 (3) al Directivei 2013/48/UE privind dreptul la un avocat).
  • Să modifice Codul de procedură penală pentru a clarifica numărul maxim de zile pentru care procurorul poate restricționa accesul la dosar.
  • Să modifice cadrului normativ existent privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale pentru a transpune prevederi importante ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, astfel:
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 4 din Directiva 2010/64/UE în vederea stabilirii unui mecanism sau a unei proceduri pentru a determina dacă suspecții și inculpații vorbesc și înțeleg limba procedurii penale și dacă au nevoie de un interpret.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 5 și Articolul 3 alineatul 5 din Directiva 2010/64/UE care să prevadă în mod clar dreptul de a contesta o decizie privind asigurarea interpretării/ traducerii și/sau a calității acesteia.
  • Să adopte legislație în conformitate cu Articolul 2 alineatul 8 și și Articolul 3 alineatul 8 din Directivă pentru stabilirea unui mecanism de verificare a calității și acurateței interpretării și traducerii în cursul procedurilor penale.
  • Să adopte o legislație care să prevadă dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei decizii care dispune că nu este necesară interpretarea sau traducerea, precum și dreptul de a contesta calitatea serviciilor de interpretare sau de traducere.
  • Să adopte o legislație în conformitate cu Articolul 3 alineatul 3 din Directivă pentru a prevedea că decizia de a priva o persoană de libertatea sa ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în documentele esențiale care trebuie traduse.
  • Să adopte o legislație care să prevadă că suspecții/inculpații și avocații acestora au dreptul să depună o cerere motivată pentru traducerea altor documente, pe baza faptului că aceștia consideră acele documente ca fiind esențiale pentru cazul dat.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor pentru interpreți și traducători, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor lor.
  • Să adopte o legislație în vederea majorării onorariilor avocaților din oficiu, astfel încât să se asigure calitatea serviciilor juridice.

Ministerul Afacerilor Interne:

  • Să adopte regulamente pentru desfășurarea audierilor poliției, detaliind rolul ofițerilor de poliție și modul în care interacționează cu avocatul.
  • Să se asigure că nota scrisă privind drepturile este disponibilă atât în ​​limba română, cât și în alte limbi, la nivelul tuturor instanțelor, parchetelor și a secțiilor de poliție.
  • Să emită îndrumări cu privire la momentul și modul în care ar trebui furnizată nota scrisă privind drepturile, în special în situațiile în care suspecții și inculpații nu știu să citească sau să scrie sau se află în alte situații vulnerabile. Potrivit Articolului 3 al Directivei 2012/13/EU, informarea ar trebui să fie făcută atât oral cât și în scris. Nota scrisă trebuie concepută într-un mod simplu și accesibil, într-o limbă pe care suspectul/inculpatul o înțelege.
  • Să aloce resursele necesare pentru echiparea tuturor secțiilor de poliție cu camere audio-video.

Poliția Română:

  • Să ia toate măsurile pentru a se asigura că polițiștii beneficiază de formare pentru a-și dezvolta abilitățile și cunoștințele despre cum să informeze mai bine suspecții/inculpații despre drepturile lor. Această informare ar trebui să se facă într-o manieră simplă și accesibilă, luând în considerare caracteristicile specifice ale persoanelor care iau parte la procedurile penale.
  • Să ia toate măsurile pentru a-i sancționa pe acei polițiști care evită/eludează sistemul aleatoriu de numire a avocaților din oficiu.
  • Să țină evidența, în conformitate cu articolul 7 al Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere, a cazurilor în care la secțiile de poliție a fost furnizată o traducere orală sau un rezumat oral al documentelor esențiale, sau în care persoana a renunțat la dreptul la interpretare sau traducere.
  • Să asigure plata la timp a serviciilor de interpretare și de traducere furnizate la secțiile de poliție.

Uniunea Națională a Barourilor:

  • Să ia măsuri eficiente pentru organizarea și controlul sistemului aleatoriu de numire a avocaților din oficiu și să-i sancționeze pe acei avocați din oficiu care evită/eludează acest sistem.
  • Să stabilească reguli clare și detaliate cu privire la rolul avocatului în etapa de cercetare penală. Împreună cu monitorizarea și evaluarea regulată a sistemului de numire, acest lucru ar asigura calitatea serviciilor juridice.
  • Să organizeze un curs specific privind asistența juridică în cursul urmăririi penale pentru avocații care aleg să acorde asistență juridică gratuită. Acest curs ar trebui să fie obligatoriu pentru avocați în primii 3 ani de practică.

APADOR-CH dorește să mulțumească Inspectoratului General al Poliției Române și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru contribuția lor în realizarea acestei cercetări empirice și mai ales tuturor avocaților și polițiștilor care au împărtășit cu generozitate din cunoștiințele lor.

Organizația mai precizează că, întrucât observațiile efectuate au avut caracter empiric, ele nu au valoarea unui studiu științific. Constatările au rezultat din studiul unui număr de cazuri individuale fără relevanță statistică, astfel ca nu se pot trage concluzii cu caracter general referitoare la situația din întreaga Poliție Română. De asemenea, discuțiile purtate pe durata proiectului cu reprezentanți ai conducerii Poliției Române au relevat o atitudine pozitivă cu privire la necesitatea asigurării și respectării caracterului efectiv al drepturilor procesuale ale suspecților și inculpaților.

Raportul complet al cercetării în România

Raportul comparativ din toate țările cercetate (eng)

*Rețeaua JUSTICIA este finanțată de Programul de Justiție penală al Uniunii Europene

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

/în /de

 

În timp ce Norvegia are cea mai scăzută rată de recidivă din lume (20%) și nici o condamnare la CEDO că încalcă articolul 3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante), România are una dintre cele mai mari rate de recidivă în Europa (70%) și a fost condamnată în mod repetat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele privind condițiile de detenție.

Ce fac norvegienii și noi nu? Este întrebarea la care căutăm răspuns în Norvegia, în perioada 15-21 octombrie, împreună cu reprezentanți ai penitenciarelor românești, ai serviciului de probațiune și ai Avocatului poporului. Proiectul se numește O societate incluzivă prin reforma închisorilor și ne va ajuta să vedem unde greșim atunci când îi condamnăm pe infractori și după ce își ispășesc pedepsele și cum să facem să ne reducem numărul de recidiviști.

Partenerul APADOR-CH din Norvegia, Comitetul Helsinki Norvegian (NHC), ne va fi ghid de-a lungul celor 5 zile de documentare. Vom vizita 2 penitenciare, vom vedea cum funcționează serviciul norvegian de probațiune, cum lucrează organizațiile neguvernamentale care îi ajută pe foștii deținuți să se reintegreze după eliberare și ce face în timpul ăsta Avocatul poporului norvegian.

Puteți urmări aici începând de marți, 18 octombrie, jurnalul acestui proiect, care va conține povești din fiecare loc vizitat. Dar ca să știm de unde plecăm, începem seria cu un reportaj de la Serviciu de Probațiune București.

alb-negruZiua 0  – O zi la serviciul de probațiune București – Înainte de a vedea cum e în Norvegia, am petrecut o zi cu consilierii noștri de probațiune, ca să vedem în ce constă munca de reintegrare a infractorilor condamnați cu suspendare în România. În București avem 4300 de cazuri monitorizate de 19 consilieri.

Ziua 1 – No HONEYMOON in Norwegian prisons – Peste 300 de persoane își așteaptă rândul la unul din cele 3800 de locuri în penitenciarele norvegiene. Norocoși, 99 de români au prins loc în față

yuriZiua 2- Cum să critici guvernul norvegian, pe banii lui – Avocatul poporului și Armata salvării, două organisme independente care monitorizează viața în pușcăriile norvegiene, sunt finanțate de guvern ca să îi arate unde greșește. Așa am aflat și noi ce scârțâie în închisorile lor

cutitZiua 3 – Bredtveit, închisoarea din Oslo în care deținutele au cuțite, iar gardienii sunt neînarmați – În general cam tot ce vedeți la Ikea și vi se pare scump în România se regăsește într-o închisoare norvegiană, la dispoziția deținuților, de la mobilier până la accesorii și electrocasnice

Ziua 4 – Prietenul după anii de pușcărie se cunoaște – Way back, o organizație formată din foști deținuți, e plătită de Ministerul jutiției ca să-i reintegreze pe condamnați. În Norvegia, firește.

Ziua 5 – Halden, cea mai umană închisoare din lume – Închisoarea Halden din Norvegia a fost construită în 2010, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de trai mai bune ca în libertate, doar că fără libertate

Concluzie – Ce am învățat din lecția norvegiană de integrare a foștilor infractori – Cu ce fel de fost deținut vrei să te întâlnești seara, pe o alee pustie, cu unul ajutat să se reintegreze sau cu unul pe care l-ai înrăit în pușcărie și acum nu știe să facă altceva decât atunci când a intrat? – zicătoare norvegiană

***

toate-mici

Proiectul  „O societate incluzivă prin reforma închisorilor” este finanţat cu 26.445 de lei prin granturile SEE 2009-2014 din FONDUL PENTRU RELATII BILATERALE – Programul RO01 Asistență tehnică și Fondul Bilateral la Nivel Național – Măsura I – Support for travel și Măsura II – Justice and Home Affairs, judicial capacity building and Schengen cooperation

Prin granturile SEE și Granturile Norvegiene, Islanda, Liechtenstein și Norvegia contribuie la reducerea disparităților sociale și economice și la consolidarea relațiilor bilaterale cu țările beenficiare din Europa. Cele trei țări cooperează strâns cu UE prin Acordul privind Spațiul Economic European (EEA).

Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreagă răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine APADOR-CH. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

Harta organismelor colegiale

/în , /de
Avocatul copiluluiAvocatul copilului – Instituție înființată în 2018, în cadrul Avocatului poporului

Avocatul Copilului, sub coordonarea Avocatului Poporului, acţionează în scopul promovării şi protejării drepturilor copiilor în vârstă de până la 18 ani,susţine şi încurajează respectarea şi promovarea drepturilor copiilor, în condiţiile Legii nr. 35/1997 (modificată prin Legea 9/2018), ale Convenției pentru drepturile copilului și ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În îndeplinirea mandatului specific domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului, Avocatul Copilului îndeplineşte următoarele atribuţii:

  1. soluţionează sesizările individuale făcute de copii sau de reprezentanţi ai acestora în legătură cu acţiunile instituţiilor publice din domeniul sănătăţii, educaţiei, protecţiei speciale a copilului, din domeniul aplicării măsurilor privative şi neprivative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind răspunderea penală a minorilor, precum şi ale oricăror instituţii a căror activitate este incidentă domeniului protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
  2. soluţionează orice sesizare în legătură cu încălcarea unuia sau mai multor drepturi ale copilului;
  3. promovează drepturile copilului în rândul copiilor şi adulţilor;
  4. colaborează cu structurile formale ale copiilor şi, în măsura în care consideră necesar, sesizează autorităţile competente;
  5. formulează propuneri de măsuri menite să încurajeze participarea copiilor la luarea deciziilor care îi privesc;
  6. elaborează studii cu privire la exercitarea şi respectarea drepturilor copilului şi recomandă, dacă este cazul, măsuri pentru respectarea drepturilor copilului la nivel de politici publice şi la nivel legislativ, inclusiv prin întocmirea de rapoarte speciale;
  7. efectuează vizite inopinate de control, din oficiu sau la cerere, împreună cu reprezentanţii Mecanismului Naţional de Prevenire a torturii în locurile de detenţie, la centrele educative sau de detenție în care minorii execută măsurile privative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul răspunderii penale a minorilor, la persoanele însărcinate cu supravegherea şi îndrumarea minorilor aflați în executarea măsurilor neprivative de libertate prevăzute de Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul răspunderii penale a minorilor, la centrele de plasament, locuinţele de tip familial, asistență maternală şi plasament familial în care minorul este plasat ca măsură de protecție specială prevăzută de Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la familia extinsă, precum și la spitalele de pediatrie;
  8. sesizează de îndată, din oficiu sau la cerere, organele de urmărire penală atunci când constată existența unor indicii privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală împotriva copiilor.

Mai mult, Avocatul Poporului poate formula cereri de chemare în judecată ori plângeri penale şi poate reprezenta în faţa instanţei de judecată minorul, atunci când acesta a fost victimă a violenţei fizice sau psihice din partea părinţilor, tutorelui sau reprezentantului legal, a abuzului, violenţei şi exploatării sexuale, a exploatării prin muncă, a traficului de fiinţe umane, a neglijării şi exploatării, precum şi a oricărei forme de violenţă asupra copilului, prevăzute şi sancţionate de legislaţia internă şi internaţională la care România este parte.

Avocatul PoporuluiAvocatul Poporului

Așa cum îi spune și numele, Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice. El își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor.

Avocatul Poporului îşi exercită rolul său (atribuţiile) din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, astfel cum prevede art. 59 al.1 din Constituţie.

Cele 5 domenii de activitate ale Avocatului Poporului:

  1. Drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase şi minorităţi naţionale
  2. Drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap
  3. Armată, justiţie, poliţie, penitenciare
  4. Proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe
  5. Prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenţie.

Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF
Model petitie Avocatul Poporului – DOC

Petiţiile adresate Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru. Ele trebuie să se facă în scris şi să indice numele şi domiciliul fiecărei persoane fizice lezate în drepturile şi libertăţile acesteia, drepturile şi libertăţile încălcate, precum şi autoritatea administrativă ori funcţionarul public în cauză.
Nu vor fi luate în considerare petiţiile anonime.

Termenul de sesizare a Avocatului Poporului este de cel mult 1 an de la data la care s-au produs încălcările drepturilor şi libertăţilor ori de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă de ele.

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

Mai multe aici

ANPCDAANPCDA – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție 

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi Justiției Sociale. ANPDCA monitorizează respectarea drepturilor tuturor copiilor şi contribuie la crearea unei societăţi demne pentru copii, implicând în acest proces autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, societatea civilă, părinţii şi copiii.

Serviciile de protecţie a copilului

Adopție/formulare/proceduri

ANPDANPD – Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități 

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități este autoritatea centrală română care îndeplinește obligaţiile asumate de statul român în materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, pune în aplicare şi urmărește aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

Adresele centrelor de consiliere pentru persoanele cu dizabilități, pe județe

 

ANESANES – Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a fost înființată în 2015 prin rebotezarea Departamentului guvernamental pentru egalitate de șanse între femei și bărbați.

Rolul principal al ANES este acela de promovare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale. Elaborează şi aplică strategia şi politicile Guvernului în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, armonizează cadrul legislativ cu reglementările Uniunii Europene, integrează activ şi vizibil perspectiva de gen în toate politicile şi programele și, de asemenea, controlează aplicarea și respectarea reglementărilor în domeniu.

Nu-i merge site-ul, nu știm ce mare lucru face, momentan

ANSPDCPANSPDCP – Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este o autoritate publică centrală autonomă cu competență generală în domeniul protecției datelor personale. Reprezintă garantul respectării drepturilor fundamentale la viaţă privată și la protecţia datelor personale, așa cum sunt ele prevăzute de art. 7 și 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, de art. 16 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și de art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Cum te poți plânge la ANSPDCP dacă crezi că ți-au fost încălcate drepturile prevăzute de Legea nr. 677/2001:

–   dacă nu fi introdus anterior o acţiune în justiţie, cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi,

–   numai după ce te-ai adresat în prealabil operatorului reclamat, cu 15 zile înainte de a depune plângere la autoritatea de supraveghere.

 

În toate cazurile, plângerea trebuie însoţită de dovezi și de datele de identificare ale petiționarului. Nefurnizarea datelor de identificare (în special, nume, prenume şi adresa de domiciliu/reşedinţă) conduce la clasarea plângerii ca anonimă.

Modele de plângeri 

Cum notifici ANSPDCP

CSMCSM – Consiliul Superior al Magistraturii

Mandatul e de 6 ani, actuale mandate expiră în 2023

Funcționează după Legea 317/2004

Octombrie 2016: APADOR-CH îl propune pe Codru Vrabie ca membru al CSM din partea societății civile

Martie 2017: Modificări legislative propuse de APADOR-CH pentru reprezentarea societății civile în CSM 

În prezent (martie 2017) CSM funcționează fără cei doi reprezentanți ai societății civile – detalii aici

Noua procedură de alegere a celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM se deschide în data de 13 aprilie 2017

Componența actuală a CSM

Mandatul membrilor este de 6 ani, nu poate fi reînnoit, mandatele actuale expiră în 2023

Foștii reprezentanți ai societății civile în CSM până în 2017, Victor Alistar și Corina Dumitrescu au fost desemnați prin Hotărârea 31/2010, declarată neconstituțională prin decizia CCR 54 /2011 care a considerat neconstituțională numirea d-lui Alistar. Prin Hotărârea 37/2011 este re-validată Corina Dumitrescu, iar prin Hotărârea 39/2011 este aleasă d-na Giorgiana Iorgulescu care în august 2012 demisionează, iar prin Hotărârea nr   43/2012 este înlocuită cu dna Ciochină Daniela.

În prezent (martie 2017) CSM funcționează fără cei doi reprezentanți ai societății civile – detalii aici

 

Magistrații au fost inițial validați prin Hotărârea nr. 43 din 22 decembrie 2010 declarată ulterior neconstituțională prin Decizia CCR 53/2011 și validați prin Hotărârea 11/2011.

 

Membrii din partea societății civile în CSM în mandatul 2011-2017:

Nume Data când a fost ales Se termină mandatul Observații
DUMITRESCU Corina Adriana 6 ianuarie 2017 Rector Dimitrie Cantemir
CIOCHINĂ Daniela 6 ianuarie 2017 Profesor Dimitrie Cantemir
CESCES – Consiliul Economic și Social

Mandatul e de 4 ani, actualii reprezentanți au fost numiți în 2015

Consiliul Economic și Social funcționează conform Legii 248/2013

Martie 2017 – Modificări legislative propuse de APADOR-CH pentru reprezentarea societății civile în CES

Componența actuală a CES 

Plenul CES este constituit dintr-un număr de 45 de membri, din care 15 membri reprezentând structuri asociative ale societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului.

Membri sunt aleși pentru 4 ani, mandatul este reînnoibil.

Actualii reprezentanți ai societății civile au fost numiți prin Decizia 219/23 sept 2015

Nume Organizația Ales Se termină mandatul Observații
Constantin Mitache Asociaţia Municipiilor din România Sept. 2015 Sept 2019
Daniela Vişoianu Communication for Community Sept. 2015 Sept 2019
Loredana Urzică Uniunea Studenţilor din România Sept. 2015 Sept 2019
Gheorghe Chioaru OMENIA Sept. 2015 Sept 2019
Mircea Ciocan ROMAVIS Sept. 2015 Sept 2019
Florin Valeriu Sălăjeanu Asociaţia Profesională Neguvernamentală de Asistenţă Socială – ASSOC Sept. 2015 Sept 2019
Mihai Dragoş Consiliul Tineretului din România Sept. 2015 Sept 2019
Oana Florea Fundaţia pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului Sept. 2015 Sept 2019
Sorin Mierlea Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România – ANPCPPSR Sept. 2015 Sept 2019
Radu Nicosevici Academia de Advocacy Sept. 2015 Sept 2019
Dana Cavaleru HR Club Sept. 2015 Sept 2019
Ion Anghel Uniunea Profesiilor Liberale din România UPLR Sept. 2015 Sept 2019
Bogdan Simion Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC Sept. 2015 Sept 2019
Sevastiţa Grigorescu Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM Sept. 2015 Sept 2019
Gelu Duminică 

 

 Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară Împreună Sept. 2015 Sept 2019

CNI – Consiliul Național de Integritate

Mandatul e de 4 ani, actualele mandate expiră în 2018

Consiliul Național de Integritate funcționează conform Legii 144/2007

Membrii sunt numiți de Senat pentru un mandat de 4 ani

Martie 2017 – Modificări legislative propuse de APADOR-CH pentru reprezentarea societății civile în CNI 

Componența actuală a CNI

Consiliul are 14 membri din care un reprezentant desemnat de organizaţiile societăţii civile legal constituite, cu activitate în domeniul drepturilor omului, juridic sau economico-financiar

Reprezentanții societății civile în CNI:

Nume Organizație Ales Se termină mandatul Observații
Paul Chioveanu ActiveWatch 15 iunie 2016 8 dec. 2018
Calistru Elena Funky Citizens 8 dec. 2014 8 dec. 2018
ATOPATOP –  Autoritatea Teritorială pentru Ordine Publică

Funcționează în fiecare localitate după Legea 218/2002. Mandatul e de 4 ani și coincide cu mandatele aleșilor locali

Propunerile APADOR-CH pentru ATOP București

La nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv la nivelul fiecărui consiliu judeţean, ATOP este constituit din următorii membri :

  • 6 consilieri judeţeni
  • 3 reprezentanţi ai comunităţii
  • un reprezentant al Corpului Naţional al Poliţiştilor
  • Subprefectul
  • şeful Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, respectiv şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean
  • şeful Corpului Gardienilor Publici al municipiului Bucureşti, respectiv al judeţului.

ATOP este condusă de un preşedinte ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau al Consiliilor Judeţene pe o perioadă de 4 ani.

Mandatul membrilor ATOP este valabil până la următoarele alegeri locale pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv pentru Consiliile Judeţene, urmând ca după alegerile locale să fie desemnată o altă componenţă pentru o perioadă de 4 ani.

Calitatea de membru al ATOP se pierde în cazul în care titularul nu mai îndeplineşte funcţia care a determinat desemnarea sa, iar pentru reprezentanţii comunităţii, în situaţia în care îşi schimbă domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială ori ca urmare a revocării lor.

Desemnarea nominală a autorităţii teritoriale de ordine publică este validată de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de către consiliul judeţean pentru o perioadă de 4 ani.

  • Site-ul ATOP național nu pare a fi actualizat cu membrii ATOP la nivel național. Aceeași situație în București, unde deși alegerile locale au avut loc în iunie 2016, pe site-ul Primăriei Capitalei figurează tot vechea componență a ATOP din foști consilieri generali din mandatul 2012-2016.
ANREANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei

Mandatul e de 5 ani, actualele mandate expiră în februarie 2018. Funcționeză după Legea 13/2007

ANRE este condusă de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi de primul-ministru, la propunerea ministrului de resort, pe o perioadă de 5 ani. Preşedintele reprezintă ANRE în relaţiile cu terţii.

Pentru aprobarea reglementărilor elaborate de ANRE se constituie un comitet de reglementare, format din preşedinte, vicepreşedinte şi 3 reglementatori. Cei 3 reglementatori din comitetul de reglementare, sunt numiţi de primul-ministru pe o perioadă de 5 ani, la propunerea ministrului de resort.

Comitetul de reglementare al ANRE este asistat de un consiliu consultativ format din 11 membri, numiţi prin ordin al ministrului de resort, din care: a) un membru – din partea direcţiei de specialitate din ministerul de resort; b) 2 membri – din partea asociaţiilor patronale din domeniul energiei; c) 2 membri – din partea organizaţiilor sindicale ale salariaţilor din domeniul energiei; d) un membru – din partea asociaţiilor din administraţia publică locală; e) 2 membri – din partea organizaţiilor profesionale; f) 3 membri – din partea asociaţiilor consumatorilor de energie electrică şi termică.

Actuala componență a ANRE:

Nume Organizație Ales Se termină mandatul Observații
Alexandru Sandulescu Ministerul Economiei 25.02.2013 25.02.2018
Corneliu Condrea Ministerul Economiei 25.02.2013 25.02.2018
Silvia Vlasceanu Federatia Patronala a Asociatilor Companiilor de Utilitati din Energie – ACUE 25.02.2013 25.02.2018
Alexandru Maximescu Federatia Patronala Petrol si Gaze 25.02.2013 25.05.2020
Petrica Prohib Federatia Nationala a Sindicatelor din Electricitate – Univers 25.02.2013 25.02.2018
Gheorghe Buesteanu Sindicatul Liber Romgaz Medias 25.02.2013 25.02.2018
Tudor Pendiuc Asociatia Municipiilor din Romania 25.02.2013 25.02.2018
Ion Lungu Asociatia Furnizorilor de Energie Electrica din Romania – AFEER 25.02.2013 25.02.2018
Ioan Ignat Comitetul National Roman al Consiliului Mondial al Energiei – CNR-CME 25.02.2013 25.02.2018
Ion Dobroiu Asociatia Nationala a Consumatorilor de Energie din Romania – ANCER 25.02.2013 25.02.2018
Costel Stanciu Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania 25.02.2013 25.02.2018
Elena Georgeta Gavriloiu Consiliul Concurentei 25.02.2013 25.02.2018
Marius Alexandru Dunca Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor 25.02.2013 15.10.2019
CNCDCNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Funcționează după HG 1194/2001

Martie 2017 – Modificări legislative propuse de APADOR-CH pentru reprezentarea societății civile în CNCD

Membrii CNCD sunt numiți pentru un mandat de 5 ani.

Procedura pentru ocuparea postul deținut de Petre Florin Manole, eliberat prin alegerea acestuia ca deputat, se derulează prin depunerea dosarelor până la data de 14 aprilie 2017. UPDATE – data depunerii dosarelor – 8 mai 2017

Alte două posturi urmează să fie vacante în 2017, inclusiv cel al lui Istvan Haller, cel propus de societatea civilă

 

 

Nume Data când a fost ales Se termină mandatul Observații
Theodora BERTZI Iunie 2012 Februarie 2019 Prin Hotărâre nr. 28 din 25/02/2013
Istvan HALLER Iunie 2012 Iunie 2017 Promovat de societatea civilă Numit prin Hotărâre nr. 29 din 26/06/2012
Maria LAZAR Iunie 2012 Iunie 2017 Prin Hotărârea nr. 29 din 26/06/2012
Csaba Ferenc ASZTALOS Aprilie 2015 Aprilie 2020 Prin HOTĂRÂRE nr. 23 din 1 aprilie 2015
Ilie Dincă Aprilie 2015 Aprilie 2020 Deși nu a fost votat de comisie a primit o reaudiere separata HOTĂRÂRE nr. 23 din 1 aprilie 2015
Claudia Sorina Popa Aprilie 2015 Aprilie 2020  HOTĂRÂRE nr. 23 din 1 aprilie 2015
Petre Florin Manole Aprilie 2015 Demisie 2016
Luminița Gheorghiu Aprilie 2015 Aprilie 2020  HOTĂRÂRE nr. 23 din 1 aprilie 2015
Cristian Jura Aprilie 2015 Aprilie 2020  HOTĂRÂRE nr. 23 din 1 aprilie 2015
CNACNA – Consiliul Național al Audiovizualului

Mandatul e de 6 ani, următoarele expiră în 2018. Funcționează conform Legii 504./2002

Ce se întâmplă după predare

/în , /de

În perioada aprilie 2016 – februarie 2018 APADOR-CH derulează, împreună cu alte organizații europene, proiectul „Beyond Surrender”

Beyond Surrender (în traducere „după predare”) își propune să analizeze cum este folosit  în practică mandatul european de arestare (EAW) și impactul pe care acesta îl are asupra inculpaților și familiilor lor. Proiectul, finanțat de Comisia Europeană, este coordonat de Fair Trials și implementat în cooperare cu 4 organizații: Lithuanian Human Rights Monitoring Institute (Lituania), Poland Helsinki Committee (Poland), APADOR-CH (România) și Rights International Spain.

Perioada de implementare a acestuia este aprilie 2016-februarie 2018

Context

Procedura judiciară de predare simplificată stabilită prin Decizia Cadru privind mandatul european de arestare a avut un real succes în prevenirea exploatării granițelor deschise ale UE de către persoanele care vor să se sustragă justiției. Totuși, în ultimii 11 ani de când a fost adoptată, au ieșit la iveală probleme semnificative în implementarea mandatului european de arestare. Comisia Europeană, Parlamentul European, anumite state membre și o parte a societății civile au atras atenția asupra următoarelor aspecte:

a) folosirea disproporționată a mandatului european de arestare;

b) folosirea excesivă și nejustificată a arestului preventiv;

c) eșecul statelor emitente în a se asigura că drepturile omului sunt respectate;

Statele membre ale Uniunii Europene (UE) au răspuns acestor provocări prin abordări diferite. Dar, tot mai adesea, judecătorii din statele executante se confruntă cu dilema relației adecvate dintre principiul recunoașterii reciproce și angajamentul față de respectarea drepturilor fundamentale și a altor principii ale legislației UE. În general, după ce deciziile de predare au fost adoptate, judecătorii și avocații din statele executante nu monitorizează ce se întâmplă mai departe, inclusiv dacă drepturile fundamentale ale persoanelor predate în baza mandatului european de arestare sunt respectate și dacă rezultatele obținute confirmă faptul că mandatul european de arestare a fost cel mai potrivit instrument care putea fi folosit.

Atât la nivelul UE cât și la nivelul statelor naționale au fost luate diverse măsuri pentru a aborda problemele menționate. Astfel, în 2009 instiuțiile UE au adoptat Ordinul European de Supraveghere (OES), menit a reduce numărul persoanelor nerezidente aflate în arest preventiv. În 2010, Consiliul UE a adus amendamente la deja existentele sale ghiduri privind folosirea în practică a mandatului european de arestare, recomandând statelor emitente să facă o analiză a proporționalității înainte de a folosi acest instrument.

Cel mai semnificativ pas a fost însă adoptarea celor patru directive europene privind drepturile procedurale în procesul penal:

– cea referitoare la dreptul la interpretare și traducere (1);

– dreptul la informare (2);

– dreptul de acces la un avocat (3);

– dreptul la asistență judiciară gratuită (4).

În prezent există foarte puține informații despre impactul acestor măsuri (și în special al directivelor europene menționate) asupra capacității persoanelor care au fost cerute și predate în baza unui mandat european de arestare de a-și exercita drepturi fundamentale după momentul predării. Mai mult, poveștile oamenilor care au trecut prin această experiență nu sunt spuse deși ele sunt deosebit de importante pentru a identifica care sunt problemele reale, pentru a evalua dacă soluțiile propuse de experți funcționează și pentru a înțelege impactul la nivel individual al legislației europene.

Obiective

Scopul general al proiectului este acela de a folosi poveștile oamenilor despre experiențele ulterioare predării în scopul documentării impactului mandatului european de arestare asupra vieții lor și informării UE în vederea unor viitoare evoluții juridice și politice în domeniu.

Proiectul își propune:

a)      prezentarea perspectivei persoanelor predate cu privire la impactul mandatului european de arestare asupra vieții lor;

b)      creșterea gradului de conștientizare în rândul actorilor judiciari și a profesioniștilor juridici în legătură cu aspectele practice ale relației dintre standardele minime impuse de directivele UE privind drepturile procedurale în procesul penal, ordinul european de supraveghere și decizia cadru privind mandatul european de arestare;

c)      identificarea și ilustrarea exemplelor de bună și rea practică în ceea ce privește tratamentul aplicat unor persoane după ce au fost predate, pentru o implementare mai eficientă în viitor a reglementărilor menționate.

Activități

Prin intermediul avocaților locali, a barourilor și prin monitorizarea penitenciarelor și a centrelor de reținere și arestare preventivă, Fair Trials împreună cu partenerii din proiect va identifica cazuri de persoane predate în România în baza mandatului european de arestare.

În fiecare țară parteneră în proiect, vor fi monitorizate 20 de cazuri de persoane predate pentru a obține informații despre: exercitarea drepturilor prevăzute de directivele UE privind drepturile procedurale în procesul penal; folosirea arestului preventiv sau a măsurilor alternative; proporționalitatea utilizării mandatului european de arestare; și consecințele extrădării, din punct de vedere uman.

Fiecare dintre cei patru parteneri menționați va realiza câte un scurt raport al cazurilor monitorizate și va identifica modele de bune și rele practici. Constatările cheie vor fi integrate într-un context mai larg iar raportul final va conține recomandări pentru actorii naționali interesați de subiect  și informații valoroase și pentru actorii judiciari din alte state membre UE.

Deasemenea, va fi realizată o documentare detaliată a 3 cazuri în fiecare din cele patru țări partenere, pentru a evidenția consecințele predării asupra persoanelor inculpate/condamnate dar și pentru a integra protecția drepturilor procedurale în contextul unor cazuri transfrontaliere. Materialele rezultate în urma proiectului vor consta în:

-rezumate a celor 20 de cazuri monitorizate

-un scurt reportaj video care să conțină mărturii personale (ale persoanei predate, avocatului său, membrii ai familiei).

Raportul final

Fair Trials va elabora un raport regional evidențiind teme comune celor patru țări și va folosi poveștile individuale rezultate în urma cercetării pentru a sprijini propuneri concrete de reformă. Va fi realizat și reportaj video și un rezumat broșură, care, alături de raport vor fi lansate în cadrul unui eveniment ce va avea loc la Parlamentul European. Lansarea va avea loc cu participarea parlamentarilor europeni, reprezentanților Comisiei Europene și reprezentanților statelor membre.

Deasemenea, la nivel național, APADOR-CH va găzdui evenimente de lansare a rapoartelor și a altor materiale rezultate din proiect, cu participarea decidenților și actorilor relevanți.

Raportul APADOR-CH privind implementarea Mandatului European de Arestare

Raportul cercetării, la nivel european, lansat la Parlamentul European

Rapoartele din Lituania, Polonia, Spania și România

Avocatul Poporului, cum funcționează în Norvegia comparativ cu România

/în , , /de

În Norvegia are un singur sediu, la Oslo, 65 de angajați, un buget de 6,8 milioane de euro și rezolvă 25% dintre plângeri prin telefon. În România are 14 sedii în teritoriu și unul central, peste 100 de angajați, un buget de 2 milioane de euro și în 2013 a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Aceste date au fost dezbătute săptămâna aceasta la București în cadrul conferinței organizată de APADOR-CH împreună cu ActiveWatch și ANBCC, în prezența domnului Victor Ciorbea și a reprezentanților mai multor instituții de drepturile omului din Norvegia. Conferința a marcat încheierea proiectului denumit „Ne trebuie un avocat al poporului mai eficient”, derulat în ultimul an de cele trei organizații neguvernamentale amintite. Proiectul a țintit informarea cetățenilor despre instituția Avocatului Poporului și încurajarea acestora să-l pună la treabă pentru a le apăra drepturile încălcate de diverse instituții ale statului.

Câteva date, pe scurt, de la conferința organizată la București:

Despre Norvegia

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în Norvegia:

  • un Ombudsman numit de Parlament, foarte similar cu Avocatul Poporului de la noi;
  • un Ombudsman al Egalităţii şi Anti-discriminării, un fel de Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării de la noi;
  • și un Ombudsman al copiilor, înființat 1981, primul de acest gen în lume;
  • un Institut Național pentru Drepturile Omului, o instituție similară cu Institutul Român pentru Drepturile Omului.
avp-norvegia

Avocatul Poporului din Norvegia

Avocatul Poporului din Norvegia, sau Ombudsmanul Parlamentar, într-o traducere liberă, este oarecum similar cu Avocatul Poporului din România. Dar, după cum a amintit domnul Gunnar M. Ekeløve-Slydal – reprezentant al Comitetului Helsinki norvegian (omologul APADOR-CH) – Norvegia are o societate civilă foarte dinamică și implicată în domeniul drepturilor omului organizațiile neguvernamentale fiind adesea parteneri reali ai instituțiilor statului în apărarea drepturilor omului.

  • Plângerile la Avocatul Poporului norvegian sunt gratuite și reprezintă un mod simplu și rapid de a cere o măsură reparatorie, în caz că ți-a fost încălcat un drept, fără să te mai adresezi justiției.
  • Ombudsman a fost prevăzut în Constituția Norvegiei încă din 1814, ca o instituție care trebuie să se asigure că administrația publică respectă drepturile omului și nu comite acte de încălcare a acestora la adresa cetățenilor. Ombudsman nu poate să atace, însă, deciziile Parlamentului, ale Guvernului sau ale justiției.
  • În 2015, Ombudsman norvegian a respins 54% dintre plângerile primite de la cetățeni și a considerat că 46% dintre ele sunt întemeiate. A criticat deciziile administrației publice în 146 de cazuri. 25% dintre cazurile de plângeri primite în 2015 – respectiv 359 de situații – le-a rezolvat doar pe baza unui telefon dat de către angajații Ombudsman la instituția publică reclamată că a încălcat drepturile cetățeanului.

Ombudsman în Norvegia are un buget anual de 6,8 de milioane de euro și 65 de angajați. Instituția are un singur sediu, la Oslo, dar  adesea responsabilii fac tururi în toată Norvegia – care ca suprafață este similară cu România.

Despre România

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în România:

  • un Avocat al Poporului numit de Parlament;
  • un Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării;
  • un Institutul Român pentru Drepturile Omului, instituție înființată în 1990 dar despre care societatea nu știe mai nimic, nici cine o conduce, ce bugete are sau ce realizări a avut în 26 de ani de existență.

Plângerile pe care cetățenii le pot face la AVP sunt de asemenea gratuite. AVP a fost prevăzut pentru prima oară în Constituția din 1991 și a primit o lege de funcționare abia în 1997.

harta

Sediile AVP în România

Performanțele Avocatului Poporului:

  • Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.
  • Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în  fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
  • Un sondaj realizat de IRES arată că 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție. Un studiu realizat de ANBCC în cadrul acestui proiect relevă că aproape 80% dintre cetățeni consideră că AVP este puțin sau deloc vizibil în spațiul public, iar 82% dintre cei întrebați au spus că nu s-au adresat niciodată AVP. Găsiți aici mai multe despre ce cred oamenii despre AVP, cum comunică AVP și alte chestiuni.

Conform declarațiilor domnului Victor Ciorbea, prezent la conferință, AVP are o schemă de personal de peste 140 de persoane, din care numai 100 de posturi ar fi ocupate în toate cele 14 sedii din țară și la sediul central din București, și un buget de 2 milioane de euro anual.

Deși numirile sunt de natură politică, atât în Norvegia cât și în România, în Norvegia politicienii aflați la putere nu îndrăznesc să numească în astfel de funcții reprezentanți ai propriilor partide – a declarat Ingrid Egeland Thorsnes – consilier juridic în cadrul Ombudsman pentru Egalitate și Nediscriminare în Norvegia. Ea a dat ca exemplu că în prezent Ombudsman pentru drepturile copilului este o reprezentantă a unui partid aflat în opoziție, considerată un foarte bun specialist pe drepturile minorilor în Norvegia.

Pentru mai multe detalii despre cum funcționează Avocații altor popoare sau alte informații concrete din acest proiect vă invităm să consultați pagina proiectului, în care veți găsi mai multe informații utile:

sigle-parteneri

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor  de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org. 

Reprezentarea societății civile în organisme colegiale

/în /de

Vezi Harta organismelor colegiale

21 ianuarie 2016

APADOR-CH derulează acest proiect finanțat de Fondul pentru Inovare Civică, cu durata de un an (ianuarie – decembrie 2016), în cadrul căruia cel puțin 30 de organizații neguvernamentale vor fi încurajate să participe, să facă propuneri de îmbunătățire a legislației aferente și să contribuie la conturarea unei campanii de advocacy pentru implementarea propunerilor rezultate din proiect.

Experiența acumulată în ultimii doi ani, în încercările (reușite) de a trimite reprezentanți ai societății civile în Consiliul Național de Integritate, și (nereușite) în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a dat naștere prezentului proiect care țintește obiective mai generale:

1. Creșterea capacității societății civile de a se autoreprezenta în organismele colegiale și

2. Îmbunătățirea prevederilor legale referitoare la reprezentarea ONG-urilor în cadrul organismelor colegiale.

Demersuri în cadrul proiectului

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.