APADOR-CH nu e implicată în proiectul municipiului Baia Mare

15/09/2016/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Referitor la menţionarea denumirii “APADOR-CH” în cuprinsul Dosarului de candidatură întocmit de municipiul Baia Mare pentru titlul de “Capitală Europeană a Culturii” din anul 2021, asociaţia face următoarele precizări:

La pagina 14 din dosarul de candidatură susmenţionat există următoarea frază:

Ca un efect al temelor aduse în discuție în agenda politică de către candidatura noastră, administrația locală, împreună cu societatea civilă fac în prezent lobby și au întreprins pași importanți astfel încât proiectul pilot a noii Strategii AntiSărăcie a Guvernului să fie implementat în Baia Mare, sub supravegherea organizațiilor recunoscute precum Apador-CH.”

APADOR-CH precizează că această frază a fost introdusă în textul publicat fără consultarea asociaţiei.

De asemenea, APADOR-CH precizează că nu are nicio legătură, nu şi-a asumat nicio obligaţie privind proiectul municipiului Baia Mare de a deveni în 2021 capitală europeană a culturii, şi solicită public celor implicaţi în acest proiect să nu mai menţioneze denumirea asociaţiei în documentele aferente.

Maria Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

14/09/2016/in Articole, /by APADOR-CH

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția este obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri.

În august 2015, APADOR-CH finaliza un proiect despre abuzurile polițiștilor, pe parcursul căruia constatase că mulți cetățeni nu știu exact cum să se comporte atunci când sunt opriți de poliție pe stradă. „Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic?Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine“.

Legile sunt foarte vagi. În legea poliţiei, de exemplu, există un articol care practic permite poliţiştilor să conducă pe oricine la secţia de poliţie sub pretextul legitimării – așa numita conducere administrativă, care poate dura până la 24 de ore.

Ne-am asumat noi rolul de a-i educa pe cetățeni despre drepturile pe care le au atunci când interacționează cu agenții – deși această îndatorire îi revine totuși instituției publice -, dar ne-am lovit de secretomania Poliției Române care ne-a comunicat sec, la cererea de informații pe Legea nr.544/2001, că acele proceduri deși nu sunt secret de serviciu ele nu sunt nici destinate publicului larg. Deoarece „Cunoașterea de către public a pașilor detaliați necesari a fi urmați de către polițiști în desfășurarea activităților specifice poate fi utilizată pentru premeditarea și pregătirea minuțioasă a activității criminogene în sine” – zice poliția.

Contra cost, totuși, publicul larg și elementele criminogene ar fi putut afla procedurile astea, dacă ar fi cumpărat cartea scrisă de doi domni polițiști – Eugen Neata și Mihai Pruteanu – Elemente de tactică polițienească și proceduri operaționale privind intervenția structurilor de ordine și siguranță publică. Acum cu 10% mai ieftină , adică numai 39.02 de lei. Cartea cuprinde, așadar, informații publice, dar pe care niște polițiști le vând ca să-și rotunjească veniturile. Cu binecuvântarea fostului ministru, Chestor-şef de Poliţie Petre Tobă, care scrie aşa în prefață:

„Suntem prima instituţie care intră în contact cu cetăţeanul la producerea unui eveniment în spaţiul public, iar percepţia acestuia este conturată în special de reacţia Poliţiei atunci când are nevoie de ea. De aceea, este necesară o acţiune unitară în aplicarea normelor legale, în conformitate cu procedurile de lucru. Consider că orice aport la profesionalizarea poliţiştilor este binevenit. În acest context, este de apreciat iniţiativa autorilor de a elabora o asemenea lucrare, care reprezintă, adunate la un loc, normele legale şi dispoziţiile specifice, elemente de tactică poliţienească şi proceduri operaţionale, putându-se astfel transforma într-un instrument de lucru care să vina în ajutorul poliţiştilor.“

În octombrie 2015 am dat în judecată Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, pentru nerespectarea prevederilor Legii 544/2001. În fața instanței, cele două instituții au susținut că „divulgarea” acestor informații publice ar „genera un risc major la adresa activităților Poliției” și că nu consideră normal să respecte Legea 544/2001 în acest caz:

„Considerăm că nu poate reprezenta un cadru de normalitate ca orice cetățean/asociație să poată accesa în baza Legii nr.544/2001, mențiunile detaliate referitoare la modul de desfășurare a activităților efectuate de personalul Poliției Române.

Divulgarea prevederilor cu caracter intern referitoare la modul de lucru care poate afecta activitatea polițiștilor în sensul oferiririi de elemente ce pot fi speculate de elementele criminogene.”

Instanța ne-a dat dreptate și la fond și la recurs, considerând nejustificat refuzul MAI și IGPR de a furniza acele informații publice. Recursul s-a judecat în 9 septembrie 2016, la aproape un an de la deschiderea procesului, iar decizia a rămas definitivă. Poliția e obligată să facă publice procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Gratis. De îndată ce le vom obține, le vom publica pe site-ul nostru ca să le afle oricine vrea să știe ce drepturi are atunci când e oprit de un polițist pe stradă.

Propunerile APADOR-CH pentru ATOP București

31/08/2016/in Articole, /by APADOR-CH

APADOR-CH i-a trimis azi primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, o scrisoare în care îi propune trei persoane din societatea civilă care ar putea face parte din Autoritatea Teritorială pentru Ordine Publică (ATOP).

Textul scrisorii:

[box]

Stimată doamnă Gabriela Firea, primar general al Municipiului București

În vederea nominalizării reprezentanților comunității în Autoritatea Teritorială de Ordine Publică București, pe care am înțeles că o veți face în această perioadă, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) vă propune să analizați oportunitatea includerii pe lista de persoane pe care o aveți în vedere și a următoarelor nume:

Marian Ursan, director executiv al asociației Carusel
Marian Ivan, președinte OPTAR
Maria Nicoleta Andreescu, diector executiv APADOR-CH

Marian Ursan este doctor în Sociologie, asistent universitar şi cercetător ştiinţific în cadrul Universităţii din Bucureşti. Este activist în domeniul HIV/SIDA şi al serviciilor de suport adresate grupurilor vulnerabile şi marginalizate, domeniu în care activează de 21 de ani. Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Carusel, organizaţie care îşi propune crearea unui mediu social activ, proactiv şi reactiv în vederea promovării şi apărării drepturilor şi libertăţilor omului.

Marian Ivan a fondat OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România) în 2011, împreună cu niște prieteni. De atunci a făcut voluntariat în această asociaţie încercând să schimbe ceva în relația dintre cetățean și oraș.

Maria-Nicoleta Andreescu este sociolog cu experiență în domeniul delincvenței juvenile. S-a alăturat APADOR-CH în anul 2007, centrându-și activitatea pe domeniile: transparență instituțională, evaluarea respectării drepturilor omului în penitenciare, abuzuri ale poliției. Începând cu luna iulie a anului 2013 este directorul executiv al asociației.

Cum scopul Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) este să asigure, prin activitatea sa, reprezentarea şi promovarea intereselor comunităţii, în scopul creării unui climat de siguranţă şi securitate publică, vă propunem, doamnă primar, să observați că cele trei persoane amintite activează de mulți ani în societatea civilă românească, sunt implicate în activități care au legătură și cu activitatea poliției, și au avut de-a lungul timpului o bună colaborare atât cu municipalitatea cât și cu poliția. De asemenea, cei trei cunosc foarte bine comunități care nu de puține ori interacționează cu forțele de ordine (cum ar fi: bicicliștii, lucrătorii sexuali, parcagiii sau minoritatea romă), iar prezența acestora în ATOP ar fi benefică pentru întreaga societate.

Vă asigurăm de disponibilitatea noastră de a vă furniza orice alte detalii sau de a participa la o discuție dacă veți considera necesar.

Vă mulțumim și vă asigurăm de colaborarea noastră și pe viitor,

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

[/box]

Demers susținut de organizațiile:

CeRe

Expert Forum

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul pentru Studiul Democrației

Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

ActiveWatch

Funky Citizens

FDSC

Asociația pentru Educație și Justiție Socială HUMAN CATALYST

Centrul pentru Inovare Publică

CRPE

Aceste demers face parte din proiectul Reprezentarea societății civile în organisme colegiale, derulat de APADOR-CH, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Relația românilor cu poliția înflorește în corespondența cu Consiliul Europei

25/08/2016/in Articole, /by APADOR-CH

O corespondență recentă între comisarul european Nils Muižnieks și premierul Dacian Cioloș, pe tema discriminării romilor și a violențelor forțelor de ordine la adresa acestora, arată că cel puțin la nivel declarativ România stă în continuare bine la forme, însă mai are de lucrat la fond.

Scrisoarea comisarului Nils Muiznieks, de la Consiliul Europei, trimisă în iunie 2016, este o urmare a vizitei pe care comisarul a făcut-o în România în 2014 și o modalitate de a afla dacă autoritățile române au făcut demersuri în diverse direcții constatate la data vizitei ca fiind problematice:

retorica publică anti-romi;
evacuările forțate ale populației roma;
segragarea acestora în școli;
violențele poliției la adresa romilor
executarea hotărârii CEDO privind moartea lui Valentin Câmpeanu în căminul de la Poiana Mare.

În scrisoarea sa, comisarul Nils Muižnieks apreciază unele măsuri luate de autorități – printre care și cele care au dus la închiderea de către CEDO a cazurilor Barbu Anghelescu contra României și Moldovan contra României – dar atrage atenția că mai e de lucru în aceeași direcție, dat fiind că între timp pe rolul CEDO au apărut cazuri noi. Întrucât știe că violențele poliției asupra cetățenilor, cu precădere a romilor, sunt încă o problemă nerezolvată, comisarul insistă pe subiectul înființării unui mecanism independent
care să se ocupe cu plângerile împotriva poliției.

La două luni de la primirea acestei scrisori, premierul Dacian Cioloș îi răspunde comisarului european, printr-o scrisoare în care enumeră măsurile concrete luate de autorități în domeniile punctate de comisar. Printre acestea, premierul subliniază și o strategie ce ar fi publicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numită “Strategie pentru creșterea eficienței investigațiilor efectuate în cazurile de rele tratamente aplicate de agenții de stat în timpul exercitării atribuțiilor lor profesionale”. Potrivit acestei strategii, parchetul de pe lângă ICCJ își reogranizează activitatatea în sensul desemnării unor procurori care să se ocupe de astfel de cazuri de violențe ale politiștilor motivate de ura rasială.

Femeie din Racoș bătută de poliție

Titulatura sună bine în scrisoarea oficială, însă este de negăsit pe site-ul oficial al Parchetului. Cum nu știm dacă această strategie chiar există și funcționează, putem aminti doar cazurile documentate de APADOR-CH în realitate, în ultima vreme:

că numai 14 din 3034 de plângeri penale făcute de cetățeni, referitoare la abuzuri ale forțelor de ordine, au ajuns în fața instanțelor de judecată, în perioada 2012-2014. În aceeași perioadă IGPR a primit 3301 plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor, și doar 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare (conform unui studiu făcut de APADOR-CH).
că la Racoș, județul Brașov, în 2015 o comunitate de peste 1000 de cetățeni de etnie romă era terorizată de bătăile polițiștilor, iar autoritățile clasau de ani de zile plângerile victimelor. APADOR-CH a documentat această situație și a sesizat chiar Parchetul de pe lângă ICCJ despre dosarele deschise și închise la Brașov, iar singurul răspuns primit a fost că Parchetul a transmis solicitarea noastră tot la Brașov.

Romanian Secret Services uses European Funding for mass surveillance project disquised as eGovernment

08/08/2016/in Comunicate, Slider /by Rasista

The Romanian Secret Service (SRI) is granted European funding in order to acquire software and hardware for “consolidating and assuring interoperability between information systems”. In translation this means a mass surveillance project where SRI and other public institutions would potentially have unlimited access to personal data collected and integrated in a large scale Big Brother system.

The bid was successful under Pillar 2 – OS 2.3. Increasing eGovernment systems usage, operation 2.3.1. “Consolidating and assuring interoperability of information systems dedicated to 2.0 eGorvenment services concentrated on events in citizens’ life and enterprises, cloud development”. The 184 page project was submitted one day after the call was publicly announced and it was rapidly approved despite the fact that it violates Articles 7 and 8 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union, namely the rights to privacy and to personal data protection.

The project is being promoted as to develop eGorvenment services, for detecting and preventing fraud and for increasing government efficiency. However, as the technical specifications of the project show, one of its declared purposes is to acquire hardware and software for Internet traffic interception from instant messaging apps or other similar electronic communications programmes. Therefore, the project clearly derails from the current legal framework for interceptions, as provided by the Criminal Procedure Code, where interceptions can only be authorized by a judge.

The project also aims at aggregating data sets from all major public institutions and at allowing advanced search in order to permit inquiring any type of information about any citizen or resident. Entitled SII Analytics, the project includes a chapter on behaviour analysis, therefore the system will be able to correlate information from databases as well as other public information (such as Facebook account information) and create individual profiles. Moreover, under the disguised motivation of “preventing fraud”, the system will have facial recognition features and it will include a database of approximately 50-60 million images (passport or identity card photos) to which SRI will have unlimited access.

Therefore, contrary to the project’s description, the system is nothing more than a massive tool for spying on citizen’s private life. The project does not include any limitation regarding access to the information, nor does it establish a mechanism to ensure an effective control of the system and of the approximately 1000 people authorized to access it. There is no requirement to notify the data subject or to ask for consent. Therefore, the level for potential abuses remains very high since there is no transparency and no guarantees to limit misuse.

Helsinki Commitee Romania and 3 other NGOs sent a letter to both national and European officials urging for the public procurement process to be stopped. At the same time, the signatories signal the necessity of introducing as a necessary requirement for accessing European funds the interdiction to use such funding for violating or limiting human rights. At a national level, the signatories also highlight the need for a public debate on the role of the SRI in the Romanian society and regarding the guarantees for avoiding abuses and increasing institutional transparency.

The public letter is available in Romanian here and a technical specifications analysis performed by ApTI is available in Romanian here.

SRI vrea să cumpere softul „Big Brother”. Pentru eguvernare.

08/08/2016/in Comunicate, Transparenta /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Explicațiile unui caiet de sarcini tehnic de pe SEAP (nr anunt de participare 168752/17.07.2016) – analiză realizată de ApTI

#NuSupravegherii

Proiectul SRI denumit SII Analytics, deși identificat ca un proiect pentru promovarea eguvernării și de combatere a fraudelor (“prevenție, detectare și luare de măsuri pentru reducerea redundanței plăților în zona publică, prevenirea fraudei și abuzurilor și creșterea eficientei în actul guvernamental;” (pag. 5, paragraful 3)), este un proiect cu potențial de supraveghere generalizată a întregii populații a României – un software Big Brother – cu nicio măsură de limitare a accesului SRI sau al altor instituții publice la datele personale colectate și integrate în acest sistem.

Din analiza caietului de sarcini, dincolo de problema generica a competentei SRI de a implementa un astfel de proiect, identificăm trei zone mari de probleme punctuale:

1. Interceptarea comunicațiilor

1.1. Ce prevede caietul de sarcini al licitației?

Caietul de sarcini prevede hardware și software pentru scop precis de interceptare a traficului pentru monitorizare comunicațiilor – trafic și conținut.

La paginile 10 și 11, la punctul 1.2, SRI-ul vrea să achiziționeze 4 dispozitive pentru interceptarea traficului de Internet. (1.2 Echipamentele de tip Traffic Access Point (TAP) – (4 buc.)) La paginile 11 și 12, la punctul 1.3, descoperim că SRI-ul mai vrea să achiziționeze și o „Soluție de monitorizare a utilizării resurselor de comunicare colaborativă”.

Aceasta înseamnă un software, și hardware-ul necesar pentru acesta, care ia traficul interceptat de dispozitivele de care vorbeam mai devreme și îl analizează pentru a monitoriza comunicația prin servicii și programe de instant messaging (cum ar fi Yahoo Messenger, Facebook Messenger, Skype etc.), email sau orice alte mecanisme similare de comunicație electronică.

Text original “identificarea protocoalelor specifice de comunicare colaborativă în tehnologie Web, inclusiv a mesageriei electronice “instant” și a celei tradiționale (de tip email
și asimilată), precum și a tehnologiilor conexe de schimb de informație nestructurată,
indiferent dacă serviciile de acest tip vor fi accesate și utilizate prin aplicații dedicate, sau prin
pagini Web, în instanțe de tip browser”

Din analiza textului caietului de sarcini, rezultă că vorbim inclusiv de accesul la conținut conform scopului („identificarea, decodarea și salvarea, la cerere, precum și vizualizarea artefactelor asociate (inclusiv a fișierelor text și multimedia atașate)”, „analiza și retenția selectivă a sesiunilor de comunicare respective” și merge până la „reconstrucția și vizualizarea contextului comunicării […] pentru identificarea rapidă a secvenței operațiilor și, respectiv, a relațiilor între participanți”.)

1.2. Care este problema?

Aceste dispozitive și programe nu au nici un rost în cadrul proiectului de Big Data sau e-guvernare, pentru datele transmise legal – acestea au un rol doar pentru interceptarea comunicațiilor fără acordul utilizatorilor.

Mai mult în mod normal supravegherea comunicațiilor se poate face doar în contextul stabilit de Codurile de procedură penală, deci cu autorizarea judecătorului, altfel aceste activități sunt ilegale. Unde va instala SRI-ul aceste echipamente, ce date doresc să intercepteze și cu ce autoritate vor analiza și stoca datele și informațiile rezultate în urma acestei monitorizări?

1.3. Care este scenariul cel mai negru?

Dacă un astfel de dispozitiv este instalat oriunde la un furnizor de acces Internet (ISP) sau într-un nod de interconectare (gen RoNIX), acesta ar putea intercepta tot traficul de Internet. Prin capacitatea de 10GB/s x patru dispozitive s-ar putea intercepta cam tot traficul din România prin RoNIX.

Prin software-ul de analiză, se poate identifica un anumit tip de conținut – de exemplu:
• email-uri trimise de la tribunalulbucuresti.ro
• email-uri cu fișier video atașat de dimensiune între 10MB și 25MB
• convorbiri pe Facebook/Yahoo chat între X si Y (s-ar putea ca întreg conținutul să fie mai greu de depistat, dar cel puțin faptul că 2 persoane au discutat se poate identifica)
• etc.

2. Analiză comportamentală

2.1. Ce scrie în caietul de sarcini?

Proiectul vrea să aducă împreună surse de date, care înseamnă:
 baze de date – cam orice informație structurată tabelar pusă la dispoziție de către “instituțiile beneficiare” – e.g. ANAF, MAI, CNAS etc. – pct 2.19.3.1. – “cel puțin 28.000 de tabele cu cel puțin 500.000 de coloane şi cel puțin 35.000.000.000 de înregistrări;” (pag. 95, secțiunea 2.19.3.1.1 Depozite de date comune, primul punct)

“ Nivelul surse de date cuprinde depozitele de date comune, așa cum au fost ele definite
în cadrul proiectului, ca totalitatea depozitelor de date structurate, semi-structurate şi
nestructurate – formă consolidată a datelor furnizate de instituțiile cu rol de furnizor în cadrul
proiectului “SII INFRASTRUCTURĂ” – fără a se limita la acestea, precum şi seturile de date
individuale, aşa cum au fost ele definite în cadrul proiectului, ca totalitatea seturilor de date
semi-structurate şi nestructurate, aflate în posesia utilizatorilor finali.” (pag. 95, secțiunea 2.19.3.1 Nivel surse de date)

 alte documente nestructurate (formate acceptate – “formatele PDF, HTML, HTM, XHTML, PPT, PPTX, DOC, DOCX, RTF, XLS, XLSX, CSV, XML, JSON şi TXT”) (pag. 96, paragraful 3)

Toată aceste baze de date corelate vor putea fi căutate în orice mod – de la un căutări simple (text, arii geografice) sau chestiuni mai complexe (bazate pe analiza legăturilor dintre persoane, obiecte (mașini, telefoane etc.), evenimente sau orice alt fel de informație, plasarea în timp și spațiu a acestor legături și chiar estimarea comportamentului țintelor pornind de la aceste informații și analize.

Astfel se vrea ca sistemul să poată da „răspunsuri la întrebări de tipul:
◦ A. care sunt societățile comerciale ai căror acționari sau administratori figurează la mai mult de N societăți comerciale și au cazier judiciar?
◦ B. care sunt societățile comerciale înființate între anii AAAA-AAAA, cu numărul mediu de angajați în perioada BBBB-BBBB mai mic decât N și cu rambursări de TVA mai mari de S lei?
◦ C. care sunt societățile comerciale cu cifra medie / angajat mai mare decât media + P% din abaterea medie standard a codului CAEN X?
◦ D. care sunt persoanele fizice al căror venit personal declarat pe perioada AAAA – AAAA şi creditele bancare contractate pe perioada BBBB – BBBB este cu P% mai mic decât numărul de metri pătrați de teren / clădiri * V și auto de valoare minim S lei, dobândite în perioada CCCC – CCCC;” (pag. 123-124)

Mai mult, caietul de sarcini precizează că datele colectate nu vor fi șterse probabil niciodată (“vor fi stocate pe termen indefinit numai la nivelul componentelor offline ale sistemului.” – pag 144)

Cel puțin 45 de persoane vor fi utilizatori finali /formatori, fiind instruiți în sistem, dar probabil în jur de 1000 de persoane vor avea acces la sistem.

Se cer 750 de terminale mobile cu acces la sistem și un număr nespecificat de terminale fixe. Se cere „să asigure o medie a timpului de răspuns de sub 5 secunde, în condițiile în care 500 de utilizatori concurenți vor efectua regăsiri într-un interval de 60 minute” pentru toate tipurile de căutări (pag. 154).

2.2. Care este problema?

În primul rând colectarea datelor în acest mod este ilegală. Cum deja a precizat Curtea Europeană de Justiție în cazul Bara vs CNAS și ANAF în interpretarea legii 677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, o instituție publică nu poate da datele colectate unei alte instituții publice doar pentru că “ar putea să fie de folos”, ci trebuie să se bazeze fie pe consimțământ, fie pe informarea persoanei vizate dacă existe restul de limitări conform legii.

Datele de mai sus – punctul D ne arată că cel puțin următoarele baze de date ar putea fi cumulate:
• declarații către ANAF cu privire la veniturile personale;
• credite bancare acordate;
• bunuri imobile cumpărate;
• automobile achiziționate.

Practic SRI își creează un sistem (unde s-ar putea ca și alții să aibă acces conform descrierii generale) unde ar putea căuta orice informație despre orice persoană fizică care apare într-o bază de date a autorităților publice, nerespectând în mod flagrant legislația privind protecția datelor cu caracter personal și neaplicând nicio măsură de protecție a acestor date.

2.3. Care este scenariul cel mai negru?

În varianta soft scenariul cel mai negru ar însemna faptul că o persoană ce are acces la sistem îl folosește în interes propriu – de exemplu
• vecinul tău dintr-o dată pare că știe prețul cu care ai cumpărat apartamentul sau ca mai ai 2 mașini pe numele tău; sau
• polițistul care te oprește află instantaneu că ai cumpărat 4 mașini de-al lungul vieții; sau
• se rulează o cerere de tipul – care este persoana care a vândut un apartament cel mai ieftin/cel mai scump în cartierul Militari; sau
• o firmă cunoscută ca “apropiată serviciilor” va găsi întotdeauna elemente pentru a șicana alte firme concurente.

Am făcut aceste scenarii exclusiv pe baza informațiilor despre bazele de date ce rezultă din caietul de sarcini. Dacă la aceste informații de alătură și alte baze de date – gen cele accesate prin cardul electronic de sănătate sau informațiile dorite recent de ANAF cu privire la plățile cu cardul, problemele pot fi multi mai complicate.

În varianta hard, ar fi creat automat câte un director (folder) pentru fiecare CNP identificat în vreo bază de date, astfel încât SRI și ceilalți care au acces la baza de date pot afla orice informațiile despre orice persoană dacă doresc.

Acesta este adevăratul Big Brother, pentru că poți ști tot despre toți!

2.4. Dar totuși, nu ar avea voie statul să caute în propriile baze de date pentru a depista corupții?

Ba da, dar în condiții în care să respecte drepturile cetățeanului la viață privată.

Sistemele de e-guvernare ne pot ușura viața, dar cetățenii trebuie să aibă încredere faptul că instituțiile publice colectează informațiile într-un scop bine precizat și nu pentru orice alt scop viitor.

De aceea interoperabilitatea datelor personale în zona de eguvernare trebuie să se bazeze pe transparență (cetățeanul să poate vedea în orice moment cine, când și de ce cineva a accesat datele lui) și respectarea principiilor colectării datelor cu caracter personal (limitarea scopului, bază legală, necesitate și proporționalitate, perioada de păstrare, respectarea drepturilor subiecților, notificarea încălcărilor de securitate, analiză de impact a datelor personale, angajarea unui responsabil privind protecția datelor personale, etc.) .

Vezi detalii în opinia Grupul de Lucru Articolul 29 are suficiente informații referitoare la principiile care trebuie sa stea la baza transferului de date – vezi Guidelines for Member States on the criteria to ensure compliance with data protection requirements in the context of the automatic exchange of personal data for tax purposes adopted on 15 December 2015.

De asemenea, accesul la toate datele personale dintr-o bază de date ar trebui de principiu interzis, cu posibilitatea unor excepții pentru date anonimizate sau pseudonimizate.

3. Recunoaștere facială

3.1. Ce scrie în caietul de sarcini?

Sistemul are inclusă și o componentă de recunoaștere facială (adică de recunoaștere a unei persoane dintr-o poză) care să poată opera cu o bază de date de 3 milioane de imagini – pct. 2.20

Textul include și la o serie de imagini de referința parte a „datelor salvate în depozitele de date nestructurate”. Conform documentului „În prezent, există imagini de referință alb-negru și color, cu o dimensiune medie de 16KB, ce ocupă cel puțin 950 GB spațiu pe disk (…) O persoană poate avea asociate mai multe imagini de referință. În aceste imagini, subiectul nu prezintă ocluzii sau variații ale aspectului și expresiei faciale, respectiv ale rotației capului fată de poziția frontală. Rezoluția nativă este de minim 200 x 240 pixeli.” (pag. 130, secțiunea 2.20.1 Imagini de referință)”

Din definiția de mai sus noi estimăm că aceste poze nu pot fi decât cele din buletine, dar și cele pașapoarte. (atât expirate, cât și actuale)

Un calcul minimal din spațiul ocupat pe disc ne arată că probabil vorbim în jur de 50-60 de milioane de imagini, care sunt considerate imagini de referință.

3.2. Care este problema?

În primul rând soluția de recunoaștere facială (face recognition) nu are vreo legătura cu niciunul din scopurile proiectului – de prevenire și combatere a fraudei, e clar că scopul trebuie să fie altul.

În al doilea rând este neclar în ce condiții SRI are acces la pozele din pașapoarte și buletine și cu ce scop le folosește.

În al treilea rând, se pare că imaginile de referință sunt doar începutul, ele urmând să creeze o bază de date cât mai largă . Vezi (pag. 130, secțiunea 2.20.1 Imagini de referință, paragraful 2) „Numărul și varietatea depozitelor de date comune este prevăzut să crească în continuare”– deci nu se va limita la pozele din buletine.

3.3. Care este scenariul cel mai negru?

Prin corelarea acestor informații cu cele din analiza comportamentală se pot identifica nu doar imaginile persoanelor, ci și alte detalii despre ele din restul bazelor de date.

De exemplu:

– SRI își face o aplicație astfel încât să „citească” în mod automat Facebook, astfel încât să integreze date de acolo în baza de date de recunoaștere facială: – de exemplu dacă aveți o poză reală la profilul de Facebook, chiar dacă sub alt nume sau un nume incomplet sau comun, SRI poate să conexeze restul de informații din bazele de date proprii cu acel cont de Facebook, pentru a ști că dvs sunteți acel Ion Popescu pe care îl urmărește.

– SRI/Jandarmeria filmează (și preia apoi) sau fotografiază 5000 de participanți la un protest din Piața Universității. Înregistrarea foto/video poate fi, după aceea, procesată și apoi analizată cu software-ul de recunoaștere facială pentru a identifica exact ce persoane au participat pentru a fi contactați ulterior și amendați.

APADOR-CH nu susține solicitarea de grațiere a lui Gregorian Bivolaru

01/08/2016/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Informare publică

Referitor la știrea difuzată de Mediafax, sub titlul „Gabriel Andreescu, fondator al APADOR-CH îi cere lui Iohannis graţierea lui Gregorian Bivolaru”, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki face următoarele precizări:

APADOR-CH se delimitează de scrisoarea publică adresată președintelui României, domnul Klaus Iohannis, prin care un membru fondator al APADOR-CH cere grațierea lui Gregorian Bivolaru.

Pozițiile oficiale ale APADOR-CH sunt discutate întotdeauna în cadrul organizației, sunt publicate pe site-ul propriu sau difuzate în media și sunt asumate de conducerea asociației.

Solicitarea de grațiere a domnului Gregorian Bivolaru, făcută de domnul Gabriel Andreescu, reflectă strict punctul de vedere personal al autorului, precum și activitatea pe care acesta a desfășurat-o în legătură cu MISA.

APADOR-CH și-a exprimat constant rezerva față de măsura grațierii, în contextul recentelor dezbateri generate de incidentele din penitenciare. De asemenea, APADOR-CH precizează că la nivelul asociației nu a fost analizată/aprobată o solicitare în sensul susținerii grațierii domnului Biovlaru.

Maria Nicoleta Andreescu,

Director executiv APADOR-CH

Guvernul se substituie din nou parlamentului și își dă aprobare de monitorizare a deținătorilor de carduri

28/07/2016/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH protestează faţă de modul abuziv prin care guvernul (indiferent de compunere, actuală sau trecută) adoptă reglementări în materie fiscală prin care afectează/restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ultimul abuz de această natură (după isprava din luna mai) este reprezentat de un proiect de hotărâre de guvern (HG) prin care ANAF-ul se autoabilitează să încalce grav viaţa privată a persoanelor, prin monitorizarea (fără niciun fel de autorizare judecătorească) a oricărei operaţiuni financiare efectuate de orice deţinător de card.

Pe lângă faptul că ANAF-ul şi Ministerul de Finanţe vor să fie mai “tari” decât procurorii (care au, totuşi, nevoie de autorizaţie de la judecător pentru intruziunile grave în viaţa privată), aceste structuri fiscale doresc să se situeze deasupra Constituţiei şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Astfel, potrivit prevederilor constituţionale, drepturile şi libertăţile fundamentale nu pot fi restrânse/afectate decât prin lege, nu şi prin alte acte normative cu putere inferioară legii, cum sunt HG-urile. În acest sens, art. 115 al. 6 din Constituţie interzice expres restrângerea, afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţă de urgenţă (OUG), deoarece numai legea le poate restrânge/afecta. Este de la sine înţeles că dacă prin OUG nu pot fi afectate drepturi şi libertăţi, cu atât mai puţin acestea pot fi afectate prin HG, act normativ cu putere inferioară legii şi OUG.

Este evident că datele privind operaţiunile efectuate de către deţinătorul unui card sunt date cu caracter personal, potrivit art. 3 lit. a din Legea nr. 677/2001 şi fac parte integrantă din ceea ce înseamnă viaţa privată a persoanei. Dreptul la viaţa privată este prevăzut în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din CEDO.

Mai mult, chiar în paragraful 2 al art. 8 din CEDO se prevede, printre altele, că nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege. Deci, potrivit CEDO, numai prin lege (nu şi prin HG) poate fi restrâns, sub orice formă, dreptul la viaţa privată.

Dacă actualul guvern, care se declară a fi altceva decât precedentele, doreşte să monitorizeze operaţiunile financiare efectuate de deţinătorii de carduri, calea constituţională de urmat nu este adoptarea unui HG care să adauge pentru cetăţeni obligaţii ce nu sunt prevăzute expres în lege, ci să întocmească un proiect de lege pe care să-l supună aprobării parlamentului. Și se va vedea dacă parlamentul va aproba sau nu astfel de măsuri.

Ca atare, APADOR-CH solicită guvernului să renunţe la practicile din trecut şi să-şi retragă proiectul de HG în discuţie.

Poziția APADOR-CH față de criza din penitenciare: Problemele sistemului nu se pot rezolva prin măsuri hei-rup-iste

18/07/2016/in Comunicate, Penitenciare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH, organizație neguvernamentală care monitorizează, din anii 90, condițiile de detenție din aresturile și din penitenciarele românești, consideră că actuala criză din sistemul penitenciar este rezultatul lipsei cronice de investiții din ultimii 25 de ani, motiv pentru care nu susține eventuale măsuri luate de autorități strict sub presiunea mediatică.

Așa cum se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în penitenciare, conditiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu. Atunci CEDO a cerut măsuri generale din partea statului român pentru remedierea situației, dar statul nu a făcut nimic serios până acum.

În penitenciarele românești sunt în prezent circa 28.000 de deținuți înghesuiți în aproximativ 17.000 de locuri, calcultate la un spațiu vital/per deținut de 4 mp (date disponibile pe site-ul ANP), cât prevăd standardele internaționale în domeniu (vezi standardele CPT). Constructia de penitenciare noi sau folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției. Este nevoie în primul rând de o analiză temeinică a politicilor penale, de o prognozare a evoluției numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de probațiune și nu în ultimul rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni recidiva, care în prezent în România ajunge la 75%.

Aministia și grațierea, oricât de clamate ar fi de anumite părți ale societății și chiar de unii politicieni, nu pot produce efecte decât pe termen scurt. Dacă ne raportăm la grațieri, care au mai avut loc în România, atât înainte de 1989 cât și după, constatăm că în maximum un an de zile numărul deținuților redevine egal cu cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din lanț.

Credem ca revoltele din penitenciare sunt un semnal de alarmă, nu însă şi o soluţie la gravele probleme din sistemul privativ de libertate. Îmbunătățirea condițiilor din închisori nu este un moft, ci o necesitate impusă şi de Curtea Europeană, așa cum este normală investiția în educație și sănătate într-o societate civilizată. Facem un apel la societate să înțeleagă că măsurile luate în grabă, de frica protestelor sau la presiunea mediatică nu sunt viabile și nu-i ajută nici pe deținuți și nici societatea în ansamblu.

Instituții publice care apără drepturile omului în secret: cum am câștigat procesul cu IRDO pentru că a refuzat să ne răspundă la întrebări

14/07/2016/in Articole, /by APADOR-CH

În februarie 2016, APADOR-CH a dat în judecată Institutul Român pentru Drepturile Omului pentru nerespectarea Legii 544/2001. Instituție publică înființată în 1991, dar rămasă de atunci într-un convenabil anonimat, IRDO este obligat azi de instanță să-și facă publice rapoartele de activitate, bugetul și să divulge numele persoanelor din conducere

Pe site-ul IRDO informațiile sunt gratis, dar cam lipsesc

APADOR-CH a derulat în 2014-2016 un proiect menit să popularizeze instituțiile publice plătite de la buget ca să apere drepturile omului în România. Pe lângă Avocatul Poporului, o altă instituție cu acest obiect de activitate este Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), înființat de Parlament în 1991 și lăsat de atunci să funcționeze discret, timp de 25 de ani, desigur în slujba drepturilor românilor.

IRDO a funcționat atât de discret încât atunci când i-am pus întrebări firești cum ar fi: ce face IRDO?, pe cine ajută?, pe câți bani funcționează și de cine e condus?, ne-a răspuns arogant și persiflant, cu formule demne de Radio Erevan: IRDO a cheltuit fix atâția bani cât a primit, a ajutat atâția oameni cât a trebuit, și-a publicat rapoartele de activitate într-o revistă obscură cu distribuție necunoscută și nu e treaba noastră cine îl conduce, că au și persoanele alea dreptul la protecția datelor personale, chiar dacă sunt plătite de la buget.

Nimic mai fals, a stabilit Tribunalul București. Prin sentința dată acum câteva zile la procesul deschis de APADOR-CH în februarie 2016, Tribunalul a obligat IRDO să răspundă la toate întrebările primite de la APADOR-CH, admițând, pe bună dreptate, că și IRDO, ca orice instituție publică, este obligată să dea socoteală pentru banii pe care îi primește de la buget și să informeze cu adevărat publicul despre activitățile sale. Sentința tribunalului nu este definitivă, ea poate fi atacată cu recurs. Așteptăm așadar următoarea mișcare a IRDO.

***************************************************************************************************

Până atunci, însă, nu uitați că oricine poate cere informații de interes public, conform Legii 544/2001, iar dacă nu le obține poate să dea în judecată instituția care refuză să le ofere, așa cum am făcut și noi. Găsiți aici pașii de urmat în acest proces.
***************************************************************************************************

Citiți mai jos un extras din plângerea făcută la Tribunalul București, la adresa IRDO, prin care arătăm întrebările pe care i le-am adresat IRDO și răspunsurile primite de la instituție. Nu putem să nu ne întrebăm, dacă IRDO a răspuns atât de obraznic la întrebări firești despre propria activitate, oare cum i-ar răspunde unui cetățean care i-ar bate la ușă ca să-l ajute să-și apere drepturile?

[box]

Ce am întrebat noi

Prin scrisoarea nr. 1 din 11 ianuarie 2016, am adresat Institutului Român pentru Drepturile Omului (IRDO) o cerere de informaţii, întemeiată pe Legea nr. 544/2001, prin care am solicitat comunicarea următoarelor informaţii de interes public:

1. Care au fost cheltuielile totale efectuate de IRDO în perioada 1992-2015, defalcate pe fiecare an și pe categorii de cheltuieli (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital);
2. Numărul de angajați IRDO precum și numărul de persoane cu care au fost încheiate sau se afla în curs de derulare (executare) contracte de colaborare profesională (drepturi de autor, convenție civilă) în anul 2015;
3. Organigrama IRDO, cu indicarea persoanelor din conducerea acestei instituții, precizând calificarea, vechimea în muncă și experiența profesională a persoanelor aflate la conducerea acestei instituții;
4. Să ne trimiteți cel mai recent raport de activitate și sa ne indicați unde anume sunt postate rapoartele de activitate IRDO;
5. Tipul de servicii pe care le furnizează IRDO și numărul de persoane care au beneficiat de aceste servicii (defalcat pe tipul de servicii), indicate pe an, din anul 2010 la zi;
6. Vă rugăm să indicați câte informări a organismelor publice, a organizațiilor neguvernamentale şi a cetățenilor cu privire la documentele, practicile şi uzanţele internaţionale în domeniul drepturilor omului a realizat IRDO, indicate pe an, din anul 2010 la zi, conform art. 3 (b) din legea de înființare;
7. Vă rugăm să indicați câte programe de formare pe tema drepturilor omului și pentru ce categorii de beneficiari, a organizat IRDO, conform art. 3 (c) din legea de înființare, din anul 2010 la zi indicate pe an;
8. Vă rugăm să indicați câte documentări a realizat IRDO la cererea comisiilor Parlamentului și pe ce teme, conform art. 3 (e) din legea de înființare, din anul 2010 la zi indicate pe an.
9. Vă rugăm să indicați câte sondaje de opinie publică și pe ce temă a realizat IRDO, conform art. 3 (h) din legea de înființare, din anul 2010 la zi indicate pe an.
10. Vă rugăm să indicați câte consultări cu organizațiile neguvernamentale din România și pe ce temă a realizat IRDO, conform art. 3 (h) din legea de înființare , din anul 2010 la zi indicate pe an.

Ce ne-a răspuns IRDO

Prin adresa nr. 68/8.02.2016, IRDO a transmis un răspuns incomplet, ambiguu și evaziv, cu o tentă arogant-persiflantă, prin care, practic, s-a ocolit comunicarea informațiilor solicitate. Astfel:

1) La întrebarea nr. 1, IRDO a comunicat că, în perioada 1992-2015, cheltuielile totale pe care le-a efectuat s-au încadrat în limitele bugetelor anuale stabilite prin lege.

Însă, întrebarea nr. 1 nu s-a referit la încadrarea sau nu în bugete a cheltuielilor, ci la cuantumul exact al acestor cheltuieli, defalcat pe anumite categorii.
În acest context, precizăm că IRDO este o entitate publică, supusă prevederilor Legii nr. 544. IRDO a fost înfiinţat prin Legea nr. 9/1991, are personalitate juridică şi, potrivit acestei legi, este finanţat integral din bani publici.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 544/2001, IRDO are obligaţia să comunice din oficiu (inclusiv prin publicarea în pagina de internet proprie) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil. De asemenea, potrivit art. 10 al. 1 din HG nr. 123/2002, informaţiile de interes public care se comunică din oficiu, vor fi prezentate într-o formă accesibilă şi concisă care să faciliteze contactul persoanei interesate cu autoritatea sau instituţia publică.

Astfel de informaţii nu sunt publicate pe pagina de internet a IRDO, iar la cererea de informaţii răspunsul a fost, cel puţin, evaziv şi arogant, fără indicarea locului în care IRDO a publicat aceste informaţii, pe care este obligat de lege să le publice şi să le comunice.

2) La întrebarea nr. 2, IRDO a răspuns că nu sunt în curs contracte de colaborare profesională remunerate. Dar, întrebarea ce i-a fost adresată nu se referea doar la contractele remunerate, ci la orice fel de contract de colaborare profesională.

3) La întrebarea nr. 3, IRDO a refuzat să comunice numele şi prenumele persoanelor din conducere, pe motiv să sunt date personale; a invocat, în acest sens, şi o recentă decizie a instanţei supreme.

Refuzul IRDO este nelegal, întrucât, chiar Legea nr. 544/2001 prevede expres, în art. 5 al. 1 lit. c, că există obligaţia comunicării din oficiu a numelui şi prenumelui persoanelor din conducere şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice. Iar Legea nr. 677/2001 privind protecţia datelor personale, prevede, în art.5 al. 2 lit. c, că datele personale pot fi prelucrate (ceea ce include dezvăluirea, diseminarea etc) dacă există o obligaţie legală în acest sens a operatorului respectiv. Or, în cazul Legii nr. 544/2001, pentru entităţile publice există, fiind prevăzută expres, obligaţia legală de a face publice numele şi prenumele persoanelor din conducere.

În acest context, precizăm că, potrivit art. 5 din Legea nr. 9/1991, IRDO este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanţi ai grupurilor parlamentare, membri ai Comisiei pentru drepturile omului şi cetăţeanului a Senatului şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Adunării Deputaţilor, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, desemnaţi de birourile permanente ale celor două camere ale Parlamentului şi validaţi de acestea. Iar, pentru a asigura conducerea activităţii curente a institutului, consiliul general desemnează dintre membrii săi un comitet director, format din 7 persoane: parlamentari, oameni de ştiinţă, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi directorul executiv.

Pe site-ul IRDO, pe care trebui publicate informaţiile ce se comunică din oficiu, nu există astfel de date. Iar din răspunsul IRDO la cererea de informaţii rezultă că astfel de date, privind numele persoanelor din conducere, oricum nu vor fi accesibile publicului.

4) La întrebarea nr. 4, IRDO nu a comunicat cel mai recent raport de activitate, ci a răspuns evaziv, că rapoartele de activitate sunt publicate pe site-ul institutului şi într-o revistă de specialitate.

De menționat că la data formulării acestei cereri, 22 februari 2016 pe site-ul IRDO, http://irdo.ro/sectiuni.php?subsectiuni_id=159, erau publicate doar parțial rapoartele de activitate, din perioada 2002-2007, astfel cum rezultă și din screenshot-ul secțiunii “Rapoarte” de pe site-ul IRDO, realizat la data de 22 februarie 2016.

5) La întrebarea nr. 5, IRDO a răspuns, evaziv, că tipurile de servicii pe care le furnizează sunt cele prevăzute în Legea nr. 9/1991 şi în rapoartele de activitate. Nu a răspuns nimic, nici evaziv, cu privire la numărul de persoane care au beneficiat de aceste servicii.

6) La întrebarea nr. 6, IRDO a răspuns, evaziv şi persiflant, că “Informaţiile în cauză au fost făcute prin publicaţiile Institutului, mass-media, site-uri, conferinţe, simpozioane, seminarii, prelegeri.” Dar, întrebarea la care trebuia răspuns se referă la ceva mult mai precis, respectiv la numărul informărilor adresate unor categorii de destinatari, potrivit atribuţiilor pe care IRDO le are conform art. 3 lit. b din legea de înființare.

7) La întrebarea nr. 7, IRDO a răspuns, evaziv şi persiflant, că “Dintre numeroasele programe desfăşurate, conform legii, cele mai importante se regăsesc evidenţiate în publicaţiile Institutului.” Dar, întrebarea la care trebuia răspuns se referă la ceva mult mai precis, respectiv la numărul programelor de formare pe tema drepturilor omului și la categoriile de beneficiari pentru fiecare dintre aceste programe, potrivit atribuţiilor pe care IRDO le are conform art. 3 lit. c din legea de înființare.

8) La întrebarea nr. 8, IRDO a răspuns, evaziv şi persiflant, că “De fiecare dată când i s-au solicitat, Institutul a realizat documentare la cererea Camerelor Parlamentului şi a unor organisme internaţionale s.a.” Dar, întrebarea la care trebuia răspuns se referă la ceva mult mai precis, respectiv la numărul documentărilor realizate de IRDO și pe ce teme, potrivit atribuţiilor pe care IRDO le are conform art. 3 lit. e din legea de înființare.

9) La întrebarea nr. 9, IRDO a răspuns, evaziv şi persiflant, că “Au fost realizate o serie de sondaje, pe diferite teme de actualitate din domeniul tuturor generaţiilor de drepturi ale omului.” Dar, întrebarea la care trebuia răspuns se referă la ceva mult mai precis, respectiv la numărul sondajelor de opinie publică realizate și la tema acestora, potrivit atribuţiilor pe care IRDO le are conform art. 3 lit. h din legea de înființare.

10) La întrebarea nr. 10, IRDO a răspuns, evaziv şi persiflant, după cum urmează: “Consultanţele s-au desfăşurat pe temele cele mai actuale din domeniul drepturilor omului, în cadrul conferinţelor organizate de Institut sau cu participarea IRDO sau a unor manifestări ştiinţifice.” Dar, întrebarea la care trebuia răspuns se referă la ceva mult mai precis, respectiv la numărul consultărilor IRDO cu organizațiile neguvernamentale din România și temele fiecărei consultări, potrivit atribuţiilor pe care IRDO le are conform legii de înființare. Legea se referă la “consultări” ale IRDO cu organizațiile neguvernamentale, iar nu la “consultanţă” sau “consultanţe”, termeni care au alt înţeles decât cel de “consultări”.

[/box]