Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Șerban Marinescu a fost agresat în iunie 2007 de trei polițiști de la Secția 22 din București, când a vrut să facă o plângere contra unui taximetrist. Timp de opt ani niciun procuror nu a reușit să-i găsească vinovați pe cei trei care continuă să profeseze ca apărători ai legii și ordinii în România
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Cazul Șerban Marinescu vs. România a ajuns la CEDO în 2013, după ce în țară plângerea celui agresat de poliție a fost pasată de patru ori între parchet și tribunale.
Faptele
La 2 iunie 2007, Șerban Marinescu a avut o altercație cu un șofer de taxi care refuza să-i dea restul pentru o cursă, seara târziu, în fața casei. Ca să-l intimideze, taximetristul a condus până la Secţia 22 de poliţie din Bucureşti. La secție, Marinescu a vrut să facă plângere împotriva taximetristului, dar s-a trezit că e bruscat de trei polițiști, lovit cu pumnii și picioarele și legat de o balustradă, pe un hol din secție.
Certificatul medico-legal, emis de IML în dimineața imediat următoare vizitei la poliție, confirmă că Marinescu a fost victima unei agresiuni care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Cronologia pasării răspunderii
Plângerea împotriva polițiștilor și a șoferului de taxi a fost depusă chiar în ziua de 5 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti cu nr. 5717/P/2007. Răspunsul oficial al poliției a fost să-și acopere angajații bătăuși sub explicația că Marinescu venise deja bătut la secție și pentru că era recalcitrant a fost legat cu cătușe de balustrada scării, ca să se calmeze.
Timp de aproape opt ani dosarul Marinescu a fost plimbat între parchet și judecătorie, procurorii refuzând să-i trimită în judecată pe acuzați pentru faptele lor:
– Prima rezoluție de neîncepere a urmării penale faţă de lucrătorii de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, iar față de taximetrist, pentru lipsire de libertate, a fost dată de Parchet în iulie 2009;
– Instanța a desființat soluția Parchetului în noiembrie 2010 și a cerut din nou reluarea cercetărilor;
– Zece luni mai târziu, Parchetul a decis tot neînceperea urmăririi penale, fără să mai facă alte cercetări;
– În 2012 instanța se pronunță din nou în favoarea victimei și trimite pentru a doua oară cauza la Parchet;
– În iunie 2014 Parchetul dispune clasarea cauzei întrucât faptele nu există;
– Reclamantul contestă pentru a a treia oară soluţia procurorului. În februarie 2015 instanţa constată că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta de purtare abuzivă şi trimite cauza la parchet în vederea începerii urmării penale cu privire la fapta de lipsire de liberate;
– În iulie 2015 Parchetul clasează din nou cauza pentru a patra oară pentru fapta de lipsire de libertate;
– Reclamantul contestă din nou, iar instanţa, la data de 2 decembrie 2015 pentru a patra oară trimite cauza la procuror pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi de a completa urmărirea penală.
După 8 ani de la incidentul din Secţia 22 de poliţie, dosarul este tot la parchet în curs de soluţionare.
În acest timp niciunul dintre polițiști nu și-a pierdut funcția, nu a fost sancționat. Pe tot parcursul procesului ei au avut reprezentare juridică gratuită din partea unuia dintre sindicatele polițiștilor. Cazul Marinescu se poate repeta oricând.
Ce zice CEDO
Reclamantul s-a plâns în octombrie 2013 Curţii Europene că a fost victima unui tratament inuman şi degradant din partea agenţilor statului, că nu a beneficiat de o anchetă efectivă (art. 3 din Convenţie) şi că nu a beneficiat de un recurs efectiv în sensul art.13 din Convenţie.
În contradictoriu, Guvernul României a argumentat la CEDO că această cauză ar fi prematură, atâta vreme cât judecarea ei nu s-a încheiat în țară. CEDO a considerat, însă, că opt ani ar fi fost suficienți ca dosarul să-și găsească o rezolvare.
În hotărârea publicată azi, CEDO subliniază deficiențele anchetei interne, faptul că procurorii au eșuat în audierea victimei și a martorilor, și constată că perioada lungă de timp scursă de la petrecerea faptelor până acum este incompatibilă cu cerința de promptitudine inclusă în obligațiile procedurale prevăzute la articolul 3 al Convenției Drepturilor Omului. Prin urmare CEDO i-a acordat despăgubiri lui Marinescu, în valoare de 7500 de euro, și a condamnat statul român pentru încă o încălcare a articolului 3 din Convenție.
APADOR-CH, prin avocatul Nicoleta Popescu, i-a oferit lui Șerban Marinescu asistență și reprezentare juridică pe tot parcursul procedurilor interne, susținându-l și în fața CEDO.
Mă bucur că am câștigat, dar în același timp sunt trist că așa ceva mai e posibil în România zilelor noastre. Timp de 8 ani am simțit cum instituțiile statului au fost complet indiferente, ba chiar ostile. Mulțumesc avocatei Nicoleta Popescu și APADOR-CH, fără de care nu aș fi putut să duc acest drum până la capăt. Sper ca lupta noastră din toți acești ani să forțeze justiția română, poliția, guvernul și alte instituții să își reconsidere poziția față de propriii cetățeni.”- Șerban Marinescu
O statistică tristă a abuzurilor poliției la adresa cetățenilor, în ultimii ani, găsiți aici.
Pentru detalii,
Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH
0733.078.723
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/12/serban-marinescu.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-12-15 11:34:322019-05-27 20:37:10România, condamnată la CEDO pentru încă un cetățean bătut de poliție
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Introducere
Acest raport este elaborat în cadrul proiectului „Cu ochii pe abuzurile poliției”, proiect care și-a propus să descurajeze comportamentele abuzive, de multe ori violente, ale polițiștilor în relație cu cetățenii.
Din experiența APADOR-CH de mai bine de 20 de ani reiese că cele mai multe abuzuri ale polițiștilor au loc în primele momente ale interacțiunii acestora cu victimele și mai ales în cazuri în care persoanele sunt “conduse administrativ” la sediul poliției. Această așa-zis “conducere administrativă“ este de fapt o privare de libertate neînsoțită însă de garanțiile necesare asigurării respectării drepturilor persoanei.
Trebuie menționat că această măsură polițienească se aplică destul de frecvent, numai în anul 2014 și numai pe teritoriul Capitalei au fost conduse la secțiile de poliție 22.344 de persoane din care mai puțin de 40% au fost sancționate contravențional. Trebuie, de asemenea, precizat că abuzurile polițiștilor chiar și neînsoțite de violențe, cum ar fi întrebuințarea de expresii jignitoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de purtare abuzivă care se sancționează cu închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă. În cazul în care se dovedește că un polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu recurge la amenințări, loviri sau alte violențe, sancțiunea pe care o va primi va fi mai mare cu o treime decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă.
Ipotezele de la care a pornit această cercetare sunt:
– Abuzurile poliției rămân de prea multe ori nesancționate chiar dacă sunt semnalate prin plângeri;
– Autoritățile nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor (cum ar fi supravegherea video a secțiilor de poliție);
– Poliția nu informează suficient cetățenii cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin.
Precizări metodologice
Informațiile conținute în acest material se bazează pe răspunsurile autorităților la aproape o sută de cereri de informații de interes public adresate de APADOR-CH în primăvara anului 2015. Au fost solicitate date tuturor parchetelor de pe lângă tribunale (PT), tuturor inspectoratelor județene de poliție (IJP), Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și Inspectoratului General de Poliție (IGPR). Corespondența cu IGPR nu s-a limitat la simple cereri de informații ci a implicat și o reclamație administrativă urmată de o acțiune în instanță deoarece instituția a refuzat să comunice informații de interes public extrem de relevante.
Cererile de informații adresate parchetelor de pe lângă tribunale au primit răspuns din partea a 37 de parchete din 42 (nu au răspuns parchetele din București, Cluj, Ilfov, Sălaj și Vaslui). Cele adresate inspectoratelor județene de poliție au primit răspunsuri de la 39 de inspectorate (nu au răspuns IJP Covasna, Harghita și Mureș). Analiza mai include și datele furnizate de CSM precum și pe cele transmise de IGPR prin singurul răspuns pe care l-a remis complet și în termenul legal.
Rata de răspuns mare din partea autorităților conferă analizei relevanță statistică.
Sancționarea penală și administrativă a comportamentelor abuzive ale polițiștilor
Pentru a evalua nivelul de sancționare a polițiștilor acuzați de abuzuri în cele ce urmează vor fi analizate informațiile aferente anilor 2012, 2013 și 2014.
De la parchetele de pe lângă tribunale am obținut date statistice privitoare la numărul de plângeri împotriva polițiștilor (în general sau pentru purtare abuzivă) și modul cum au fost soluționate acestea atât de către parchete cât și de către instanțe. CSM a transmis date privind soluțiile de trimitere în judecată pentru purtare abuzivă (nu doar referitor la polițiști) emise de parchete precum și soluțiile instanțelor în astfel de cazuri iar IGPR a transmis date privind plângerile înregistrate de instituție și modul de soluționare.
Conform datelor transmise de parchete în perioada 2012-2014 au fost înregistrate 3.034 de plângeri împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă. Doar 14 dintre plângerilor înregistrate au fost soluționate de parchete prin trimitere în judecată. Rata trimiterilor în judecată este infimă, doar una din 217 ajungând în fața judecătorilor. În aceeași perioadă instanțele au pronunțat doar patru condamnări în cauze având ca obiect purtarea abuzivă a unor polițiști. Cele patru condamnări au fost hotărâte de instanțe în cazuri instrumentate de parchetele din Călărași, Gorj, Harghita și Suceava. La finele anului 2014 se afla încă pe rolul instanțelor un dosar în care doi polițiști din județul Constanța erau judecați tot pentru purtare abuzivă.
Conform datelor prezentate de CSM în perioada 2012-2014 parchetele au emis 107 soluții de trimitere în judecată pentru infracțiunea de purtare abuzivă, iar instanțele au soluționat 77 de cazuri. Dintre acestea, 14 au fost soluționate prin încetarea procesului penal. În restul de 63 de cauze au fost condamnate 60 de persoane iar 9 au fost achitate.
Coroborând datele transmise de parchete cu cele transmise de CSM putem concluziona că, odată ce ajung în fața instanțelor crește probabilitatea ca cei acuzați de purtare abuzivă să fie sancționați. Există însă o disproporție flagrantă între numărul de plângeri și numărul de cauze care ajung în fața instanței. Fiind greu de crezut că o proporție atât de mare de persoane (216 din 217) să facă plângeri neîntemeiate sau cu rea-credință nu putem trage decât concluzia că anchetele realizate de parchete sunt fie părtinitoare fie superficiale.
Din informațiile puse la dispoziție de IGPR reiese că în perioada de referință au fost depuse 3301 de plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor. 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare. Este foarte probabil ca multe dintre aceste 3301 de plângeri să fi fost depuse de aceleași persoane care au făcut și plângeri penale și în acest context se impune precizarea că atâta vreme cât un polițist este anchetat penal pentru purtare abuzivă, cercetarea disciplinară în cazul lui se suspendă. Deci, cele 47 de sancțiuni disciplinare dispuse au fost date unor polițiști care la momentul sancționării nu erau anchetați penal.
UPDATE 2016: O actualizare a acestor date, conform informațiilor obținute de APADOR-CH de la toate parchetele din țară, arată că în 2015 au fost înregistrate 2461 de plângeri împotriva polițiștilor, din care 828 de plângeri au vizat purtarea abuzivă. Din plângerile înregistrate pentru purtare abuzivă, 391 au fost soluționate, dar numai 1 (una) dintre ele a ajuns în instanță.
Date privind dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video
Inspectoratelor județene de poliție li s-au solicitat informații referitoare la: numărul total de secții din județ, numărul de secții dotate cu camere de supraveghere video și care anume sunt secțiile dotate, numărul camerelor amplasate, dacă sunt amplasate în interior sau în exterior, dacă imaginile sunt stocate, costul utilizării etc. Răspunsurile date de inspectorate au fost în marea lor majoritate incomplete, inspectoratele invocând faptul că informațiile sunt clasificate. Cu toate acestea am obținut date semnificative statistic referitor la numărul secțiilor dotate cu camere video, la costurile de funcționare a sistemelor de supraveghere și la planurile pentru dotare.
Concret, din răspunsurile colectate reiese că în medie 7.93% dintre secțiile de poliție sunt dotate cu sisteme de supraveghere, aproximativ 6 secții pe județ. Media este însă mult ridicată de procentajele înregistrate la Sibiu – 81.69% (58 de secții dotate din 71) și la București – 50% (13 din 26). Dacă le excludem pe acestea din analiză reiese o medie de doar 5.48% secții dotate, puțin mai mult de 4 secții în fiecare județ. La polul opus față de Sibiu și București se situează județele Mehedinți, Sălaj, Suceava și Vrancea unde nici un sediu al poliției nu este supravegheat video. IJP Suceava a precizat însă că a solicitat IGPR încă din 2012 fonduri în acest scop.
De regulă, după cum reiese din răspunsuri, primele locuri unde se instalează camere de supraveghere sunt inspectoratul județean, poliția municipală a reședinței de județ și poliția transporturi. Este evident că sediile de poliție comunală beneficiază doar în mod excepțional de sisteme de supraveghere.
Majoritatea respondenților au afirmat că sistemele nu implică deloc sau implică doar costuri modice legate de întreținere. Șapte inspectorate au afirmat că au costuri între 1000 și 7460 de lei anual (la IJP Ialomița este cel mai mare). Considerăm că raportat la bugetele instituțiilor și aceste cheltuieli sunt foarte mici, așadar impactul bugetar al utilizării sistemelor de supraveghere în secțiile de poliție este nesemnificativ.
Doar două inspectorate au transmis că au planuri concrete pentru continuarea dotării: IPJ Sibiu, care are o planificare a dotării tuturor secțiilor din județ și IPJ Călărași cu un plan de dotare a două secții în cursul primei părți a anului 2015. Restul respondenților nu au făcut planificări pentru dotări motivând că nu au fondurile necesare.
Transparența poliției cu privire la procedurile relevante pentru interacțiunea cu cetățenii
Pornind de la premisa că cetățenii trebuie să fie informați despre drepturile și obligațiile pe care le au în relație cu poliția, am solicitat IGPR să ne comunice procedurile în vigoare referitoare la: legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală, control corporal și al bagajelor precum și conducere administrativă. Am menționat explicit în cererea de informații că în măsura în care reglementările menționate cuprind informații clasificate solicităm să ni se comunice doar extrase. IGPR a refuzat în mod ilegal, să ne transmită informațiile motivând că: „Deși procedurile nu sunt clasificate, opinăm că scopul inițial al procesului de elaborare nu a vizat și publicitatea acestora.”
Trebuie precizat că o parte din aceste proceduri sunt publicate într-un manual publicat în anul 2013, elaborat de doi ofițeri de poliție, prefațat de Inspectorul General al Poliției Române și care poate fi achiziționat în librării, evident, contra cost.
Refuzul ilegal al IGPR de a face publice procedurile privind legitimarea, amprentarea etc. nu poate fi interpretat decât în linie conservatoare, de menținere a forțelor de ordine ca organe represive mai degrabă decât orientate spre cetățean.
Răspunsul APADOR-CH la întrebarea din titlu este: Nu. Astfel:
– Doar una din 217 de plângeri penale împotriva polițiștilor pentru purtare abuzivă ajunge în fața unei instanțe de judecată. Considerăm greu de crezut ca 216 din 217 plângeri să fie neîntemeiate sau formulate cu rea-credință. De aceea APADOR-CH solicită CSM să dispună o verificare privind modul cum s-au derulat anchetele procurorilor în ultimii ani în cauzele privind polițiști acuzați de purtare abuzivă;
– Poliția nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor. În ce privește dotarea secțiilor de poliție cu sisteme de supraveghere video, cu două excepții notabile – Sibiu și București – în medie în fiecare județ doar patru secții dispun de camere video. Mai mult, având în vedere că instalarea unor astfel de sisteme începe de regulă cu inspectoratul județean și cu poliția municipiului reședință de județ, este evident că în mediul rural foarte puține sedii sunt supravegheate. Având în vedere și costurile nesemnificative ale utilizării acestor sisteme, asociația solicită IGPR și Ministerului de Interne să aloce de urgență fondurile necesare implementării sistemelor de supraveghere în toate secțiile de poliție;
– Poliția română refuză în mod ilegal să facă publice procedurile privind legitimarea, amprentarea, percheziția corporală etc. Necunoașterea acestora de către cetățeni lasă loc arbitrariului și poate conduce la abuzuri. APADOR-CH solicită IGPR să renunțe la secretomanie și să facă publice aceste reglementări.
Proiect realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În dată de 12 iunie 2015, A.C. s-a prezentat la sediul Asociației Carusel pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de patru jandarmi din cadrul batalionului II al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti.
Evenimentele din zilele de 10 şi 11 iunie 2015 – așa cum au fost relatate de A.C. reprezentanților CARUSEL
A.C. are 35 de ani și a fost consumator de droguri timp de 12 ani (1997 – 2009), iar din anul 2014 se află în tratament substitutiv cu metadonă la Centrul de Reducere a Riscurilor ARENA al ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA. În anul 2013 a fost diagnosticat cu HIV, iar în luna noiembrie 2014 a începtut tratamentul antiretroviral (ARV). Acesta deţine o pensie de invaliditate de gradul I, cu însoţitor, şi o pensie de handicap de gradul II.
Pe data de 10 iunie 2015, în jurul orei 15:00, A.C. se afla în zona Unirii, unde trebuia să se întâlnească cu o prietenă. În timp ce se deplasa către locul întâlnirii, Bulevardul Unirii, nr. 27, s-a întâlnit cu un coleg din şcoala generală, D.P., în staţia de autobuz Piaţa Unirii I. În fața patiseriei Georgi de pe Bld. Unirii au fost opriţi de patru jandarmi, îmbrăcaţi în civil, descrişi de victimă astfel: unul dintre aceştia era atletic, 1,90 m, brunet, faţa ovală, cu început de calviţie; un alt jandarm purta o şapcă, blond, cu barbă, 1,75 m; al treilea jandarm avea o cicatrice pe obrazul drept, atletic, 1,75 m, şaten; al patrulea jandarm a fost descris ca având forma feţei ovală, şaten, 1,74 m. Jandarmul „cu barbă” s-a legitimat, iar apoi au fost legitimaţi şi cei doi bărbaţi, A.C. şi D.P.. Ambii au fost întrebaţi dacă deţin substanţe asupra lor, iar A.C. i-a replicat acestuia că are asupra lui tratamentul cu metadonă şi i-a prezentat jandarmului respectiv o reţetă pentru metadonă, emisă de Centrul ARENA, cât şi cele 7 pastile de metadonă. Jandarmul „cu barbă” a replicat că reţeta nu este valabilă, întrucât este datată cu luna a 8-a 2014. A.C. a verificat reţeta pe care i-o înmânase jandarmului, a observat că era datată cu 01.06.2015 şi i-a prezentat jandarmului „cu barbă” o altă reţetă, mai nouă, datată cu 08.06.2015.
În timp ce se afla în fața patiseriei Georgi, A.C. a fost sunat de mama lui, la ora 15:19. Acesteia a reuşit să-i spună că a fost oprit de jandarmi, înainte ca aceştia să-i spună să nu mai vorbească la telefon. Jandarmul „cu barbă” l-a întrebat dacă mai deţine şi alte substanțe, iar A.C. i-a răspuns jandarmului „cu calviţie” că trăieşte cu HIV şi că are tratamentul antiretroviral la el. În acest moment, jandarmul „cu calviţie” a început să strige „Ce, bă, ai SIDA?”, îndeajuns de tare cât să fie auzit de cei din jurul lor. Când A.C. i-a cerut să vorbească mai încet, pentru că fostul lui coleg de generală, D.P., nu îi cunoștea situația medicală până la acel moment, iar acum, fiind vecini în cartier, îi vor afla situaţia şi ceilalţi vecini, jandarmul „cu calviţie” i-a replicat „Şi ce, bă, ţi-e ruşine cu ce ai?”.
Jandarmul „cu barbă” i-a cerut lui A.C. borseta, iar acesta i-a oferit-o pentru a căuta în ea tratamentul antiretroviral. După ce a descoperit în borsetă 4 pastile ARV şi 3 pastile pentru ficat, Esentiale Forte şi Liv 52, jandarmii i-au spus că acestea nu sunt pentru tratamentul HIV şi conţin substanţe interzise, fiind ilegale: „Puşcăria te mănâncă! Astea sunt ilegale!”. Borseta a rămas în posesia jandarmilor. A.C. le-a propus jandarmilor să caute pe tableta lui, pe internet, denumirile pastilelor ARV și de ficat pentru a constata că acestea sunt pentru tratamentul HIV, dar jandarmii au căutat pastilele într-o carte colorată pe care au scos-o dintr-o mapă. A.C. susţine că pastilele pe care jandarmii i le-au arătat în carte erau asemănătoare ca formă şi culoare cu cele pe care le avea la el, dar denumirile acestora erau total diferite. Când acesta a insistat ca jandarmii să verifice la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” că se află în tratament antiretroviral, jandarmii au început să îl înjure: „Ce, mă, te-am îmbolnăvit noi?”.
În jurul orei 16:00, a sosit în zonă o maşină de jandarmi, în care se aflau alţi trei jandarmi îmbrăcaţi în uniformă. A.C. şi D.P. au fost urcaţi în maşină. Tot atunci a sosit şi prietena cu care trebuia să se întâlnească acesta, respectiv S.A.. A.C. i-a spus acesteia ca a fost luat de jandarmi pentru tratamentul ARV, şi le-a sugerat jandamilor să o percheziţioneze şi pe aceasta, întrucât şi ea are tratamentul ARV asupra ei. După ce jandarmul „cu cicatrice” a legitimat-o, acesta i-a spus lui S.A. să plece de la maşină. A.C. şi D.P. au plecat împreună cu cei trei jandarmi în uniformă, cu jandarmul „cu cicatrice” şi cel „cu barbă”, cu mașina, către sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti (B.C.C.O.).
În jurul orei 16:20 au ajuns la sediul B.C.C.O., unde au intrat cu maşina prin Str. Eforie şi au coborât în curte. Tot atunci i-a fost înapoiată borseta lui A.C., fără pastilele de metadonă, ARV şi de ficat, cât şi fără cele două reţete. Ceilalţi doi jandarmi care îi opriseră în zona Unirii, cel „cu calviţie” şi colegul acestuia, se aflau deja în curtea B.C.C.O. Acolo, A.C. le-a spus jandarmilor că trebuie să îşi administreze tratamentul ARV la ora 18:00, altfel pierde o schemă de tratament, iar numărul de scheme posibile este limitat la 5. Le-a cerut să îi înapoieze pastilele ARV sau să îi dea voie să sune pe cineva care să îi aducă alte pastile ARV de acasă, dar jandarmii au refuzat.
În timp ce aştepta în curte, A.C. a fost sunat din nou de mama lui, căreia i-a povestit că jandarmii i-au confiscat tratamentul ARV şi că au strigat pe stradă că are HIV, iar el i-a înregistrat. Auzind acestea, jandarmul „cu cicatrice” a început să îl înjure: „Sidosule, ce mă interesează că pierzi tu o schemă?…Scăpăm țara de un sidos!” şi i-a spus că nu are voie să vorbească la telefon: „Băga-mi-aş, noi suntem băieţi cu tine, nu te batem, şi tu…!”.
Deşi nu înregistrase ce se întâmplase în zona Unirii, A.C. şi-a închis telefonul când a văzut că jandarmul „cu calviţie” vine înspre el. Când A.C. a refuzat să îi spună acestuia codul PIN pentru a deschide telefonul, jandarmul „cu calviţie” l-a lovit, nu foarte tare, cu pumnul în umăr: „Zi, bă, PIN-ul, că pe urmă să nu-ţi bag frumos!”. Temându-se că va fi lovit, şi pentru că are o afecţiune la unul dintre plămâni, A.C. a introdus codul PIN şi jandarmul „cu calviţie” a deschis telefonul. Acesta a verificat dacă A.C. înregistrase discuţia cu ei, şi, negăsind nicio înregistrare, i-a dat acestuia telefonul înapoi şi i-a spus să pună telefonul şi tableta în borsetă: „Ţi-l sparg în cap dacă te mai văd o dată cu el în mână!”. Din acel moment şi până a părăsit sediul B.C.C.O., A.C. a fost înjurat de poliţistul „cu cicatrice”: „Ia, uite, mă, al dracu’, ne înregistrează pe noi fraieru’ ăsta!”.
După aproximativ 20 de minute, A.C. şi D.P. au fost duşi în sala de aşteptare din partea din faţă a clădirii B.C.C.O. Acolo, A.C. s-a întâlnit cu un jandarm pe care îl cunoştea, cu numele de Olteanu. I-a povestit acestuia de ce a fost adus la sediu, iar jandarmul Olteanu le-a spus celorlalţi colegi jandarmi: „Bă, l-aţi luat degeaba, vă zic eu că e cuminte. Mai bine daţi-i drumul”. După ce jandarmul Olteanu a plecat, ceilalţi patru jandarmii l-au întrebat pe A.C.: „Ce, mă, ai pile pe-aici, de-aia eşti tu aşa figurant?”. Acesta le-a explicat din nou de ce este important să îşi administreze tratamentul la timp şi că nu trebuiau să îi confiște pastilele, dar jandarmii au început să îl înjure. În acest moment a intervenit jandarmul de la intrare, un bărbat în vârstă de aproximativ 45 de ani, cărunt, 1,75 m, pe care A.C. a aflat ulterior că îl cheamă Galan. Acesta le-a spus celorlalţi să nu îl mai înjure şi să se poarte frumos. Unul dintre cei patru jandarmi a vorbit la telefon cu o persoană din clădire şi apoi l-a anunţat pe A.C. că „cei de sus” sunt în misiune şi se întorc la sediu după ora 20:00. A.C. a insistat să i se dea drumul, iar jandarmul „cu barbă” l-a tras deoparte şi i-a propus să dea o declaraţie: „Eu îţi dictez şi tu scrii…îţi dau drumul acasă şi te întorci după 20:00”. A.C. a acceptat, iar în declaraţie a descris cum a fost oprit de cei patru jandarmi, că aceştia i-au confiscat pastilele pe care le avea la el şi cele două reţete, fără a menţiona faptul că a fost înjurat. Jandarmul „cu barbă” i-a spus să scrie în declaraţie că reţeta este datată cu luna a 8-a, însă A.C. a refuzat şi a scris că reţeta era datată cu luna a 6-a 2015.
În jurul orei 17:00, cei patru jandarmi au hotărât să le dea drumul celor doi bărbaţi: „Hai, să le dăm drumul, că ne-am făcut programul”. Jandarmul „cu barbă” i-a spus lui A.C. să se întoarcă după ora 20:00 la sediul B.C.C.O.. A.C. şi D.P. au părăsit sediul B.C.C.O. împreună, prin Strada Eforie. Cei doi s-au despărţit în faţa clădirii B.C.C.O., iar A.C. a plecat înspre casă, unde şi-a administrat tratamentul ARV şi le-a povestit mamei şi surorii lui ce i s-a întâmplat.
În aceeaşi zi, în jurul orei 19:30, A.C. s-a întors cu prietenul lui, I.E., înapoi la sediul B.C.C.O. din Str. Eforie. Jandarmul Galan, de la intrare, i-a spus că cei patru jandarmi care l-au adus la sediu plecaseră. A.C. i-a explicat acestuia ce i s-a întâmplat şi i-a cerut să sune pe cineva care să îi poată returna pastilele. Jandarmul Galan l-a sunat pe ofiţerul de serviciu, care s-a prezentat ca fiind Rizoiu. Acesta i-a spus lui A.C. că „Da, ai dreptate, eu le-am zis că e un abuz şi să-ţi dea alea înapoi, să nu le sigileze, dar ei n-au vrut”, iar el este obligat să ia în primire tot ceea ce îi predă Jandarmeria. A.C. i-a cerut ofițerului de serviu să îi fie remisă o copie după documentul în care sunt prezentate obiectele care îi fuseseră predate, dar ofiţerul Rizoiu i-a recomandat să ia legătura cu jandarmii în cauză, pentru că ei ar putea desigila plicurile, şi i-a spus numele a doi dintre aceştia: plutonier major Ciobanu Eugen şi plutonier major Iancu Marian, de la batalionul II al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București.
A.C., pentru a încerca să-și recupereze pastilele confiscate de cei patru jandarmi, a apelat numărul de urgenţă 112 la ora 19:43, (10.06.2015), şi i-a explicat dispecerei ce i s-a întâmplat. Aceasta a discutat la telefon şi cu jandarmul de la intrare, care i-a spus acesteia că el nu este în măsură să îi restituie pastilele confiscate. Întrucât cei de la 112 nu l-au ajutat, A.C. a mai discutat la telefon încă o dată cu ofiţerul de serviciu Rizoiu, care i-a recomandat să revină a doua zi de dimineaţă, în jurul orei 8:00, pentru a discuta cu comandantul B.C.C.O. A.C. și prietenul lui, I.E., au părăsit sediul B.C.C.O. în jurul orei 20:00.
A doua zi, 11.06.2015, în jurul orei 08:00, A.C., împreună cu sora sa, R.A., a revenit la sediul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti din Strada Eforie, nr. 3-5. Acolo a fost întâmpinat de un alt jandarm; acesta a fost descris ca fiind înalt, 1,85 m, la aproximativ 50 de ani, slab. Jandarmul respectiv îi cunoştea situaţia şi i-a recomandat să meargă la Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti (Cazarma Rahova) și să discute cu jandarmii care i-au confiscat pastilele, întrucât doar aceştia pot desigila plicurile.
În jurul orei 09:00, A.C. şi sora sa au ajuns la sediul D.G.J.M.B. Cazarma Rahova din Şoseaua Alexandria, Bucureşti. Portarul, descris ca fiind în vârstă de aproximativ 36 de ani, brunet, 1,80 m, slab, i-a făcut legătura la telefon cu o persoană din cadrul instituţiei, care, auzindu-i povestea, i-a replicat că s-a făcut un abuz asupra lui şi că ar trebui să depună o plângere împotriva celor patru jandarmi, dar că plicurile care conţin pastilele confiscate pot fi desigilate doar de procuror. Acesta i-a recomandat lui A.C. să se întoarcă la B.C.C.O. pentru a afla ce procuror i-a preluat cazul.
În jurul orei 10:45, A.C. şi sora sa s-au întors la sediul B.C.C.O. din Str. Eforie. Jandarmul de la intrare care îi întâmpinase în aceeaşi dimineaţă, în jurul orei 08:00, i-a recomandat lui A.C. să nu îi dea în judecată pe cei patru jandarmi, pentru că o să creeze şi mai multe probleme. Acesta a chemat ofițerul de serviciu, un bărbat în vârstă de aproximativ 35 de ani, 1,70 m, cu calviţie, bine făcut, şaten, pe care A.C. l-a intrebat cum își poate recupera pastilele confiscate. Ofiţerul de serviciu i-a replicat „Băi, frate, eu nu pot să te ajut cu nimic, alea sunt la secretariat…Nu le-am luat eu în primire, le-a luat Rizoiu, e treaba lui…Tu dă-i în judecată, dacă sunt proşti…”. Acesta i-a spus lui A.C. că peste o săptămână poate afla ce procuror se ocupă de dosarul lui, pentru a-l contacta.
A.C. și sora lui au părăsit sediul B.C.C.O., iar acesta a plecat singur către Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a ajuns în jurul orei 11:00. Acolo a depus o plângere împotriva celor patru jandarmi, înregistrată cu nr. 9906/11.06.2015, iar în jurul orei 13:20 a părăsit clădirea Parchetului.
În jurul orei 13:30, A.C. a vorbit la telefon cu Emanuela Cojocaru, angajată a Centrului ARENA, care i-a recomandat să obțină de la B.C.C.O. un document care să ateste faptul că i-au fost confiscate pastilele de metadonă, pentru ca Centrul să poată emite o altă rețetă. A.C. s-a întors la B.C.C.O. în jurul orei 14:00. La intrare se afla jandarmul Galan, care l-a chemat jos pe ofițerul de serviciu. A.C. i-a cerut acestuia un document prin care să demonstreze la Centrul ARENA că i-au fost confiscate pastilele de metadonă şi reţetele. Ofițerul de serviciu a vorbit la telefon și cu Emanuela Cojocaru; aceasta a declarat că ofițerul de serviciu i-a răspuns că „jandarmii sunt proști, eu le-am spus de atâtea ori să nu mai confiște pastilele dacă au rețetă, dar eu n-am ce să le fac…Jandarmii trebuie să-si facă misiunile”. Acesta i-a spus Emanuelei că de abia ajunsese la birou și că nu a vazut lucrarea respectivă; i-a recomandat acesteia să vorbească cu Jandarmeria, pentru a obține de la ei dovada că i-au fost confiscate pastilele și că lucrarea respectivă există. Emanuela Cojocaru a întrebat dacă poate face o adresă către B.C.C.O. prin care să solicite dovada respectivei lucrări, iar ofițerul de serviciu i-a replicat că este târziu, întrucât secretariatul se închide la ora 16:00. A doua zi, 12.06.2015, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a remis un răspuns la adresa Centrului ARENA. Scrisoarea B.C.C.O cu numărul 1348980/ B.C.C.O/ S.A./ B.Z.3/ I.R.O.A/ 12.06.2015 arată că A.C. “a fost depistat în data de 10.06.2015, pe raza municipiului București de către angajații Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București având asupra sa mai multe comprimate despre care există suspiciunea că au conținut stupefiant. În aceeași zi, lucrarea a fost predată la B.C.C.O. București – Serviciul Antidrog, făcând obiectul dosarului penal nr. 664827 din 12.06.2015”.
A.C. este client al Centrului ARENA al ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA din anul 2014. Reţele acestuia pentru tratamentul cu metadonă se găsesc în original la Centrul ARENA din Str. Doctor Grozovici, nr. 1, sector 2, Bucureşti.
Concluzii și recomandări:
CARUSEL și APADOR-CH consideră că A.C. a fost victima unor abuzuri. Atât comportamentul violent al jandarmilor, cât și privarea lui de tratament medical reprezintă rele tratamente.
Ca urmare, asociațiile solicită Parchetului să deruleze o anchetă efectivă cu privire la faptele jandarmilor, iar Inspectoratului General al Jandarmeriei să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile celor patru jandarmi, cât și măsuri pentru ca lucrătorii Jandarmeriei să fie instruiți cu privire la antidiscriminare, transmiterea, prevenirea, tratamentul și îngrijirea HIV, precum și obligația de a asigura continuitatea tratamentului substitutiv pentru foștii consumatori de droguri.
Ana Mohr, Asociația Carusel
Georgiana Gheorghe, APADOR-CH
Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru „Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/01/sigle.jpg221680Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-16 09:18:412015-07-16 14:46:05Raport asupra cazului A.C., agresat de patru jandarmi în București
On July 2nd 2015, Florin Micu came to the APADOR-CH office to complain about the ill treatment received at the hands of three cops from Police Station 25 in Bucharest, 6th district, during the night of June 27 to 28, 2015.
The incident, as described byFlorin Micu to the representatives of APADOR-CH
Florin Micu said that on Sunday, June 28, around 2:00-3:00 a.m., he was with a group of about eight friends, among whom three young women, one of them underage, in the area near Drumul Taberei park – Câmpul cu flori. He said he was having an argument with one of the women, named S., when a squad car approached the group and told them to leave, because they were disturbing public peace. Florin Micu admitted he had been drinking a couple of beers with his pals, but said he was not drunk and felt perfectly conscious.
The group did what the police had told them; while walking Florin Micu continued his argument with S. Shortly after, the squad car reappeared by their side and one of the cops addressed Micu directly, saying “You don’t want to calm down, do you?”. The same cop restrained him with a pair of handcuffs and pushed him into the car. While Florin Micu was in the squad car, his hands tied behind his back, the policemen fined his friends for disturbing public peace. This shows that ID-ing and even fining persons for misdemeanors can be done without taking them to the police station.
Then, the cop who had restrained Micu and who sat on his left side, in the back of the car, punched him in the face with his right hand. The other two cops got into the car without any reaction to the beating and drove the Station 25.
Here, two of the cops dragged Florin Micu out of the car and into the lobby of the precinct, where they threw him on the floor, face down, his hands still handcuffed behind his back, and started kicking and punching him. The beating lasted for about five minutes. Florin Micu said that all three squad members were hitting him and the officer on duty witnessed the violence. The shower of punches and kicks made the victim dizzy, so the cops carried him upstairs in a room on the first floor and sat him on a chair.
Another uniformed cop was in this room, which looked like an interrogation room, but he had no reaction seeing a handcuffed victim brought in, hand tied behind his back and visible bruises on his face. Annoyed by the ill treatment, Florin Micu threw a few swear words to the policemen and, as a result, one of them (Florin Micu, who has confused, said it could be the one who drove the car or the one who beat him in the back seat) hit him four or five time with the tonfa over the right leg.
His handcuffs were removed about 40 minutes after arriving at the station and only after Florin Micu insisted, because they were very tight around his wrists and were hurting him. Then, the cops started writing a fine for disturbing public order, which he refused to sign. The policemen started to chat with him friendly, made jokes and finally asked him his name, then told him he was free to go. This type of behavior seemed to be a habit for the cops in question; it indicates that the main purpose of taking a suspect to the police station – which is to determine his/her ID –is frequently ignored. Micu’s keys and phone, the only items he had on him and does not remember being taken by the cops, were returned.
In the end, the three policemen saw Florin Micu out of the building in a peaceful manner and one of them suggested he might have had a fall down the stairs, hence the marks of violence he bore. It was around 5:00 a.m. when he left the building.
At no point during his ordeal at the hands of the police was the victim told why he was handcuffed, taken to the station, ill-treated and deprived of liberty. He was simply picked up from the street and brutalized by representatives of the state, who are supposed to act for the protection of citizens, being hit by them repeatedly and with cruelty while he was handcuffed and defenseless. Moreover, he was unable to inform anyone of his whereabouts or to call a lawyer.
When he got out of the police station, Florin Micu called one of his friends from the park to come and get him home. He arrived shortly in a cab and seeing in what state Micu was (blood running out of his mouth and nose, a blue left eye) suggested they should go to the hospital. The friend, P.I., took some pictures of Micu with his own cell phone. They went to Sfântul Ioan Hospital, where the victim declared he had been beaten by cops, was given a set of X-rays and was redirected to Bagdasar and Colțea Hospitals for further investigations. Meanwhile, the woman who had the argument with Micu before he was taken by the police, S., arrived at the hospital, bringing his ID card from home.
On Sunday morning, around 8:00 a.m., Micu left Sfântul Ioan Hospital accompanied by P.I. and S. and went to Mina Minovici Forensic Institute. The recommendation issued to the Colțea Hospital mentioned head trauma, chest and abdominal trauma and injuries to the right leg. The Bagdasar Hospital patient file mentions marks of aggression with a blunt object (bat) on the head, cervical spine, right arm and right leg, diagnosing the patient as „multiple contusions caused by violence”. The medical letter issued by the Forensic Institute to the Colțea Hospital asked for a specialist examination and mentioned the presence of bruises on both ears, both cheeks, on the back and on the limbs.
In the pictures made by P.I. outside the police station, Florin Micu shows signs of violence and scratches on his whole face and neck, both eyes swollen and blue, bruises on his right leg and deeps marks of handcuffs on both wrists.
How Florin Micu’s friends interacted with Police Station 25
After Florin Micu was taken to the station, the group of friends left on the street had an argument during which one of the women was aggressed by a man. The woman called the police, another squad arrived and took the plaintiff to the station to file a complaint, accompanied by the minor.
The minor later told Florin Micu that, while they were at the station, she wanted to use the restroom and found herself at the door of the room where Micu was being beaten by the cops. Hearing the screams of the victim, the minor asked a cop whether her friend was being beaten and he denied it. The woman and the minor who were at Station 25 sawFlorin Micu coming out of the building with traces of blood and bruises on his face.
The young woman who went to the station to complain against another young man from the group received, on July 1st, a fine for disturbing public peace accompanied by a police report saying that she was the one arguing with Micu on the street, on June 28. Micu categorically denied it, especially since the woman had been brutalized while he was already at the station. Micu believed that the cops made a deliberate error, taking advantage of his quarrel with S., that had by no means included any physical violence. The proof was that S., who was a good friend of his, had promptly showed up to the hospital the next day to bring him his ID.
The victim believed that the policemen had intentionally written in the woman’s report that he was the one who attacked her, so they could later justify taking him to the station.
The discussion between Florin Micu and the chief of Police Station 25
While he was at the Forensic Institute, two representatives of Station 25, in plain clothes, came to see Florin Micu, saying they wanted to help and informing him he was invited the next day, on June 29, at 8.00 a.m., to talk to the chief of the station. One of the policemen who came to the Forensic Institute took pictures of Micu and his bruises.
Florin Micu thought this was a good opportunity to file his complaint against the three cops who had beaten him, so he went to the station as summoned, and met both the chief of the station and another superintendent, who introduced himself as part of a control unit of the General Police Inspectorate.
Seeing his visible bruises, especially the black left eye, the chief of station said, on an accusing tone, that he must have done something to be hit. The chief added that there had been three complaints about Florin Micu’s group’s disturbing public peace on the night of June 27-28.
The chief of the station appeared to be covering his men. He didn’t make any mention of them beating Micu, although it was obvious he knew about the incident on the previous night. The superintendent made a document stating that the meeting took place and that Florin Micu wanted to file a complaint “right now”, but Micu did not receive a copy. Micu decided not to file the complaint before consulting with a legal expert on the form it should take.
Conclusions and recommendations:
APADOR-CH notes that the type of abuse committed by the Romanian Police, in the form of punishment for certain behavior, is universal. The Association has seen similar cases of citizens beaten by cops all over the country. Such actions by the police are against the law, they are criminal offences themselves. Therefore, APADOR-CH asks one more time that such abusive and primitive police practices should stop once and for all. This can only be achieved by drastic administrative sanctions, irrespective of the decision taken by prosecutors investigating the cases. It is known that in most cases, prosecutors decide non-indictment for lack of very solid evidence. It does not mean that the cops in cause have not committed abuse, only that it is harder to prove by the victims. But it is not the victims who should bring in unassailable proof, it’s the investigating authorities.
The Association asks the General Police Inspectorate to investigate the ill-treatment of Florin Micu at the hands of Bucharest Station 25 policemen. APADOR-CH expects to be informed of the sanctions taken against those found responsible of the incident.
Dollores Benezic Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/07/florin-micu.jpg803600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-07-15 10:41:412015-07-29 08:03:43Report on the case of Florin Micu, beaten by three policemen of Station 25 in Bucharest
On May 13, 2015, two representatives of APADOR-CH visited Racoș, a commune 70 km north of Brașov, in Brașov County, in order to talk to several Roma ethnics who claimed they were constantly abused by the local police.
General considerations:
The Roma community in Racoș – consisting of more than 1,200 people, according to the local Pentecostal pastor, Ioan Dudaș – made a living by gathering berries or working as daily laborers at local farms, where they made hay or picked up potatoes. According to their own statements, the Roma had an understanding with the forest guards to pick up fallen wood from the forest, but they claimed this deal was overlooked by the police, who caught them with the wood and fined them, or beat them. Often, the Roma said, they would get both a fine and a beating.
Beatings, however, appeared to be frequent and unprovoked. The persons who talked to the representatives of APADOR-CH during their visit to Racoș claimed that the policemen beat the Roma with no connection to stolen wood or other offences against the law. The policemen identified as bullies by the locals were: Dan Ciucu (chief of the Racoș Police), Ionuț Alexandru Gheorghe and Ovidiu Țurcan. They were allegedly assisted by their colleagues from Racoș Community Police, especially by two brothers named Ioji. The only policeman who was unanimously described by the Roma as non-violent was Sorin Ionescu, an older cop in the village.
The same sources said that only Roma (which are separated in Romanian, Hungarian and Spoon-Maker Roma, as they call themselves) were brutalized by the police,but not other ethnic groups from the commune. According to the Roma, the police had beaten over 40 people only in this community. The abuse allegedly started 3-4 years before, when the squad led by chief Dan Ciucu was appointed to the commune after policing a neighboring village where they had several conflicts with the Roma population. This is why the Racoș Roma believed the policemen were taking their revenge on them.
Some of the citizens beaten during the last few years filed complaints against the cops, but the cases were all dismissed because there had been no witnesses to support the accusations and the policemen denied any wrongdoing. The Roma received legal support, and sometimes money to take their victims to the hospital in Rupea or Brașov, from ANBCC activists (The National Association of Citizen Counseling Bureaus), who ran a social equity project in several Romanian communities.
One of these activists, expert G.D., was beaten himself at the Racoș train station, on April 30, 2015, on a Thursday evening, by a group of four masked men, shortly after the policemen had warned him he was in a dangerous area and that “anything can happen between Racoș and Brașov”.
During their trip to Racoș, the representatives of APADOR-CH to several Roma citizens from the “spoon-makers” group, with the Pentecostal pastor Ioan Dudaș, with expert G.D. and, in Brașov, with the commander of the Brașov County Police Inspectorate, Quaestor Ioan Aron.
Detailed cases:
When the representatives of APADOR-CH arrived in the village, a large part of the Roma community gathered at the house of one of the beaten victims and asked him to tell his story. We must say that all victims agreed to tell their stories, giving their full names and accepting to have their statements recorded. They said they no longer feared retaliation because the police were beating them anyway, out of the blue. The victims ask the authorities to take firm measures against the aggressors, or else the community will unite and take justice in their own hands.
***
Gheorghe Floarea, 40, said he was beaten by Racoș police on April 28, 2015. He was one of two victims for whose case the ANBCC expert had come to the village. According to the man, the incident took place shortly after had had a quarrel with his mother in law, who went to complain about him to the police. Leaving his mother-in-law house, Gheorghe Floarea said he was approached on the street by local police chief Dan Ciucu, who told him to accompany him to the police station “just to give you a warning”. The man said he agreed to get into the police car, thinking that he would be merely fined for disturbing public order. But once arrived at the station, his hands were handcuffed to the wall, but only after his sleeves were rolled down, so the cuffs would not leave any mark, and beaten over his ribs and legs. Gheorghe Floarea claimed that the beating lasted for more than an hour at the police station, starting at 3 p.m. and that he was realased around 6 p.m. He claimed that police chief Dan Ciucu said “let’s take him to the forest and beat him some more”, but that another cop, Sorin Ionescu, dissuaded him, saying that something risked to happen to Floarea while in the car. “They filled my mouth and nose with tissues because I was bleeding hard and punched me out the door. They were still hitting me on the front stairs”, Gheorghe Floarea said. The police did not issue any detention warrant.
He was taken to the Brașov hospital on the same evening, around 8 p.m., in a private car. The hospital released him at 3 a.m. because, he claimed, the Racoș police called the hospital and asked them to release him. According to the hospital file, he had suffered multiple lesions on his thorax and abdomen.
He did not file any complaint against his abusers because the person supposed to assist him to do so, G.D. of ANBCC, was also beaten.
***
Steluța Ferdelaș, 42, said that on November 14, 2013, she took the horse out to the pasture, and left it to graze, only to find it the next day, November 15, shot in the leg. Later, the horse had to be sold to a slaughterhouse and the Ferdelaș family was left without its only support. The woman said that, before the incident, policemen Dan Ciucu (the Racoș police chief) and Gheorghe Ionuț Alexandru threatened their family that they would “send their horse to the butcher’s”, which led her to think that they were the ones to shoot the animal.
The woman said it was difficult to get a certificate stating the horse was shot and that even the local veterinary was afraid to issue the document, for fear of the police. Finally, a vet from Brașov issued a certificate proving that the animal was shot. .
Steluța Ferdelaș said that she sued the policemen suspected to have killed her horse, but the trial was still pending. However, because of the trial, she said her family was kept under terror and her husband needed to hide from the policemen, who allegedly threatened to shoot him, too, if they ever caught him. “The cops beat minor children, pregnant women, they threaten us all and they are backed by those inBrașov and Rupea, they are all together in it and nothing happens to them. What can we do, we have no one here to plead to, except for God!”, Steluța Ferdelaș complained.
***
Aurica Borzoș, 44 de ani, claimed she was beaten by the Racoș cops at the police station, on May 15, 2014. She wen to the station after finding out her son, Ionuț Borzoș, was there, being picked up by the police on his way from the station. „The boy came by train at 4.30 p.m. and was picked up from the Mateiaș Station by policeman Dan Ciucu, who wore plain clothes, short pants, and by cop Țurcan Ovidiu. They took him to the station without explaining what they had against him”, Aurica Borzoș said. When she learned he had been detained, she went to the station and asked the police what they had against the boy, then started to cry in despair when she saw him lying down on the floor and thought he was dead.
She said that through the window she could see policemen Dan Ciucu and Ovidiu Țurcan take her son by one arm each and carry him to another room. Then they returned to her, sprayed her with an irritating substance and hit her head several times. The incident took place outside, in front of the police building. Aurica Borzoș claimed there were witnesses, people who lived nearby, but said no one wanted to testify because they were afraid of the police.
The woman ran away, but was caught in a neighboring yard, where she attempted to wash her eyes. One of the policemen allegedly said “You don’t even deserve water over your eyes”. Aurica Borzoș claimed that policemen Dan Ciucu and Ovidiu Țurcan continued to beat her on the street, and that they “were wearing plain clothes and had been drinking”.
The forensic certificate issued a few days after the beating stated that Aurica Borzoș had suffered a brain trauma by aggression, a spine concussion, several scalp injuries, a swelling of the nasal pyramid, requiring 10-12 days of medical care.
Aurica Borzoș filed a complaint against the policemen, recorded as no. 463/P/2014 at the Prosecutor’s Office attached to the Rupea First Instance court and later taken over by the Brașov Prosecutor’s Office under no. 383/P/2014. The case was dismissed, on October 7, 2014, by prosecutor Marius Sulu, who concluded that the victims were to blame – respectively Iosif Borzoș and his cousin, who were drunk and blocked traffic between Mateiaș and Rupea. The policemen only took them to the station to calm them down and fined them by 300 lei each. The resolution that closed the case also stated that the policemen had the support of eyewitnesses – the same people Aurica Borzoș said saw her being beaten but failed to testify against the police for fear of retaliation. The witnesses said that the victims already bore marks of violence on their bodies before being picked up by the police and taken to the station, the only violent acts of the police being a few truncheon strikes applied because the youngsters refused to get into the police car. The prosecutor found those truncheon strikes legal. As for the lesions suffered by Aurica Borzoș, the witnesses called by the cops said they were caused by an accident, when she tripped and fell in her hurry to get to the police station.
***
Nicolae Coșcodar, 33, claimed that in the winter of 2013 he was taken to the station, alongside his brother, after an argument with the neighbors, who called the police. “We argued with someone here, on the street, the police was there, in their car, but said nothing. We had a fight, but then we made up. But the police squad left for reinforcements. They took me and my brother to the police station inHoghiz and there they beat us from 9 p.m. until midnight. They beat us so bad I could not take my hand to my mouth or earn any money to feed the kids”, Nicolae Coșcodar said.
At the station, police chief Dan Ciucu and the Ioji brothers, the community policemen, allegedly truncheoned the two Coșcodar brothers, soaked them in water and used electroshocks. Nicolae Coșcodar showed the representatives of APADOR-CH the truncheon marks on his back he claimed he got from the police beating.
Coșcodar said they were detained from 9 p.m. to midnight and then left in the Turzum forest (not far from the village). An ambulance came later (most probably called by the policemen) and took them to the Rupea hospital, where they said they were only given a painkiller and sent home at 3 a.m. The police gave them no official warning.
Coșcodar claimed he filed a written complaint against the policemen with the Brașov Prosecutor’s Ofice, but that he was told “they haven’t beaten you enough, ‘cause police, they don’t beat you up for nothing”. Coșcodar could not provide a written proof of his dealings with the prosecutors, saying he had lost it.
***
Cornel Borzoș, 40, was the second victim of the beating that had brought the ANBCC expert to the commune. On January 17, 2015, the man left the village to sell a pair of shoes brought from spain. The buyer also gave him 2 liters of wine that he later drank at home with his son-in-law and another person. At some point, he started arguing with his son-in-law, and Cornel Borzoș called the emergency number, 112. A police car arrived and asked him to come to the station and file a statement against the son-in-law. There, the man claimed that policeman Ovidiu Țurcan only pretended to take his statement, then told him to leave. Cornel Borzoș said that he only made a few steps outside when the police invited him to step into the car, saying they would leave him in his neiborhood, where they had another case to attend.
Instead of heading towards his home, the police drove to a landfill outside the village (between Augustin and Racoș), made him empty his pockets, asked him about a knife and he said he didn’t have one, took his phone and removed the battery. Then the community policeman identified as Ioji punched and kicked him and was joined by other cops in a beating that allegedly took from 9 p.m. to 10 p.m., after which he was abandoned at the landfill. The violent cops identified by the victim were: Alexandru Ionuț Gheorghe, Ovidiu Țurcan, Dan Ciucu and Ioji, the community policeman.
When he came around, the man made it to a friend of his, Macău Daniel, who took him home. He called the ambulance the next day, on Sunday, around 3-4 p.m., and went to the Brașov hospital, where he was admitted from January 18 to Jan. 21, with multiple trauma, according to his admittance forms.
Later, Cornel Borzoș filed a petition with the Ministry of Justice, because he noticed that none of the complaints made in Brașov by fellow villagers who were beaten by the same policemen received a favorable solution, the people in Racoș being convinced that the local police squad had support at county level.
The petitionBorzoș filed in București was redirectioned, however, to the same Brașov Prosecutor’s Office and Mihaela Ceapă was appointed case prosecutor. Borzoș said that at his hearing on April 6, 2015, the prosecutor asked him if he had any witnesses. He said that many people from the community saw him leaving home in the police car and returning injured the next morning, but no one actually saw how the police beat him at the landfill, during the night.
Borzoș said that his family (his wife and eight children) suffered from his beating, because the head of the family was unable to work of bring firewood, etc.
The investigation is pending at the Brașov Prosecutor’s Office.
The forensic certificate issued on January 23, 2015, showed that Borzoș suffered brain trauma, thoracic and abdominal injuries, knee and left tigh injuries – all produced on January 17 and requiring 4-5 days of medical care.
Pastor Ioan Dudașsaid that he was aware of all the facts the Roma described and that he tried to help them organize and systematically file complaints with the authorities against the abuse. The pastor said he never actually saw the police beating the Roma, but he did see them come home beaten and none of their complaints filed at county level ever produced any effects. Ioan Dudaș said he, too, had received veiled threats not to take the Roma’s side anymore. Dudaș fears for his own safety, especially since, as he puts it, “I have my own van and I carry things around and, you know how it is, many things can happen on the road”.
The social and economic situation of the Roma community in Racoș and the assault against the ANBCC expert:
G.D., 28, is a student in Brașov and also works as an expert for the ANBCC program entitled “4 ACCES – Activating citizens in four communities for social equity”, implemented in Ghirbom village in Alba Iulia County, Corbu Vechi village in Brăila County, Racoș commune in Brașov County and Favorit neighborhood in Roman, Neamț County.
He had visited the Roma community in Racoș frequently over the previous 2-3 months, helping them to find solutions and get involved in problem-solving with regard to getting fire wood and facing police abuse. G.D. said the project he worked on did not consider the latter aspect in the first place, but the tensions with the police became a topic during his discussion with the people. Initially, his project aimed at improving the social and economic situation of the Roma, who had no jobs, no means of subsistence and, according to social investigations, were discriminated against even when it came to the price of wood extracted from neighboring forests – co-owned by a local community. With the aid of ANBCC experts and of the APADOR-CH attorney, the Roma managed to take the legal steps regarding the forest owners and obtain equal rights with Romanian and Hungarian ethnics in using the wood resource. They also thought the police abuse would stop if they had the legal right to purchase wood.
On a Thursday, April 30, 2015, G.D. went to Racoș to help two of the Roma citizens recently beaten by the police to write their complaints. In the evening, while he was waiting for his train back to Brașov, he was approached on the train platform by two local policemen who checked his ID, claiming that they had been informed about a suspect person, a stranger to the area.
G.D. said that the policemen, among whom local police chief Dan Ciucu, also asked him, without any grounds, to show them the contents of his bag, and that he obeyed in order to avoid the alternative of being taken by force to the police station, where he knew what could await him. A plain clothes man, who did not introduce himself, accompanied the cops, G.D. said.
The discussion with the police was perceived by G.D. as a threat, since he was not a stranger to the area (he had been visiting the Roma community for months). The policemen told him: “It’s dangerous to come toRacoș and anything can happen on the way from Racoș to Brașov”.
Shortly after the cops left, four men in overalls and (two of them) masks, bearing no other distinguishing signs, came on to the platform. They advanced quickly towards G.D. He said he sought refuge in the station clerk’s office, asking him for help, but the latter left the room. The four attackers – G.D. identified the plain clothes man who had accompanied the police – beat G.D. in the clerk’s office of the Racoș station.
G.D. reported the assault to 112 at 8.42 p.m. from the house of pastor Ioan Dudaș, because he was afraid to take the train and did not trust the local police. Calling 112, he expressly asked for other policemen to come and make the report, because he suspected that the Racoș squad was involved in the attack. Accompanied by the Brașov police, G.D. had the courage to go down to the Racoș police station to give a statement.
At 2.30 a.m., he went to the Brașov County Hospital for an exam. On May 5, 2015, the Forensic Department of the hospital issued a certificate mentioning the consequences of the physical aggression on April 30 and recommending 7-8 days of medical care.
The opinion of the commander of the Brașov County Police Inspectorate:
Quaestor Ioan Aron, in charge of the Brașov County Police Inspectorate, talked to the representatives of APADOR-CH about the alleged assaults in Racoș and about the incident at the train station, when four unidentified men beat G.D.
The commander said that the incident at the station was part of a pending criminal investigation led by the Transport Police, an institution which was not subordinated to the County Police, and that he could not make any assumptions about the Racoș squad being or not connected to the events, as the beaten student claimed. “It would be a very serious matter if confirmed, but I cannot interfere with the investigation. I asked the Control Unit to look into it since the first night, but you know how it would seem if I started to make my own investigation? It would mean to disrupt the case”, Quaestor Ioan Aron said.
The Quaestor did not see any cause-effect connection between the warning G.D. received from the Racoș police and the beating that followed shortly, but was inclined to think it was a coincidence. „The police have the obligation to check when an unknown person shows up in a locality. Their gesture was an offer to protect G.D., so next time he came by he would first let the police know, because otherwise they cannot guarantee his security in the Roma community. The fact that he had been there several times before… Maybe he made some followers, but maybe he also made enemies, because he was not beaten by the police, for the time being he was beaten by unidentified persons. We are waiting for the Transport Police to catch the perpetrators and for the latter to declare whether the police put them up to it, then we’ll take steps.
As for the complaints of local Roma that they were frequently beaten by the police, Quaestor Ioan Aron claimed he had no information of the kind and that the Roma in the village may, like any other citizens, file complaints about the behavior of policemen: “I know that if they have any complaint they may come and file it, and if the complaints were dismissed by the prosecutors it means they were not real”.
The Quaestor insisted that the situation in Racoș required a broader view, taking into account the high level of criminality in the area and the poverty issues among the Roma population. “I am not saying that the Roma there are some angels, but if they were caught stealing wood and they don’t own one meter of land –you can give the diagnosis yourself. Two-three years ago, we had some family conflicts generated by the Roma and a mobile patrol was sent to put an end to the conflicts. If that also generated some restraint activities, in order to extract people from the conflict…it might have had. But I don’t agree they should beat them if they catch them stealing”.
Conclusion
APADOR-CH considers that the situation in Racoș is tense and that the statements of the local people and of G.D. lead to the conclusion that violent assaults do take place in the village. As a consequence, the Association asks the Romanian General Police Inspectorate to launch an investigation into these accusations concerning police members as soon as possible.
Also, the Association asks the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice to take the necessary steps to reopen all criminal cases dismissed over the last three years regarding complaints made by Racoș locals against police abuse.
Report by
Dollores Benezic
Georgiana Gheorghe
See a video on Racos situation:
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/05/aurica-borzos.jpg450800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-05-25 15:19:192016-07-27 14:39:11APADOR-CH Report on Police Abuse against Roma Citizens in Racoș, Brașov County
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În data de 17 februarie 2015 G.D. s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama relele tratamente la care a fost supus de un polițist al secției 17, sector 5 din București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de G.D.reprezentanților APADOR-CH
G.D. are 37 de ani și pentru a-și câștiga existența lucrează ca “parcagiu”, de obicei în zona străzii Ilfov.
În seara zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 20:00, acesta se afla în zona Palatului CEC, la intersecția dintre Str. Ilfov și Str. Mihai Vodă. Tocmai terminase de parcat o mașină când a văzut venind spre el, de pe calea Victoriei, doi polițiști pe care nu îi cunoștea. Un prieten al acestuia, zis G., care sosise cu puțin înaintea lui G.D. în parcare, i-a sugerat să fugă pentru că luase și el bătaie cu puțin înainte de la unul din ei, “polițistul cu ochelari”.
G.D. a refuzat să fugă și și-a continuat drumul normal fiind ajuns din urmă de cei doi polițiști pe Strada Mihai Vodă. Aceștia l-au întrebat ce face acolo și cu ce se ocupă și i-au spus să stea pe loc. “Polițistul cu ochelari“ l-a amenințat că, în caz contrar, va lua bătaie și i-a adresat injurii legate de etnia romă și copiii săi decedați. G.D. a replicat că dacă îl va bate o să-i facă reclamație.
În jurul orei 20:20, după ce l-au legitimat, i-au făcut proces verbal și i-au dat amendă. Colegul polițistului cu ochelari a vrut să-l lase să plece dar acesta din urmă a afirmat “nu bă, îl luăm la secție”. Deși nu își dorea să meargă la secție, G.D. nu s-a opus conducerii de către cei doi polițiști la sectia 17. Pe drum, polițistul cu ochelari i-a spus să își închidă telefonul, să scoată bateria, pe care să o pună într-un buzunar al gecii, iar telefonul, în celălalt buzunar. Cei trei s-au urcat în autobuzul 336 din stația de la Cișmigiu spre secția 17.
G.D. relatează că intrarea în secție s-a făcut între orele 20:30-21:00 și că l-au băgat pe a doua ușă din față de pe hol, pe stânga. Acolo afirmă că a fost pus să se dezbrace de la brâu în jos până la chilot și în momentul când era cu pantalonii în vine au început loviturile aplicate de “polițistul cu ochelari”, pe care îl descrie ca fiind bine făcut, la 1.74 m cu față pătrată și brunet, cu un baston de cauciuc (tompha). Victima susține că a fost lovit aproximativ 20 de minute peste mâini, spate, brațe, picioare, genunchi și tălpi. Deoarece suferă de insuficiență renală acută stătea cu spatele la perete pentru a se apăra de loviturile la ficat și rinichi.
Acesta a relatat reprezentanților APADOR-CH că în timp ce îi aplica lovituri cu bastonul de cauciuc, cu coatele și pumnul, polițistul s-a oprit de 3 sau 4 ori și l-a pus să facă alternativ flotări și genuflexiuni. Colegul lui, descris de victimă ca înalt, la 1.80m, rotund la față și mai solid, a refuzat să-l bată, deși i s-a sugerat să o facă de polițistul agresor. El a insistat să îl lase în pace dar acesta din urmă a continuat cu bătaia afirmând “lasă-l în morții lui de țigan, are avocat nu? Îmi faci tu mie reclamație mă?”.
La un moment dat polițiștii l-au scos din holul unde luase bătaie și l-au dus într-o cameră la subsol (cel mai probabil un depozit, fiind lipsită de scaune și mese) “hai jos că mai am puțin sport de făcut cu tine. hai să îți arăt parchetul unde ziceai tu că-mi faci reclamație”. Acolo, polițistul cu ochelari, rămas singur cu victima, l-a pus din nou să facă flotări și genuflexiuni timp de 10 minute. Potrivit spuselor lui acesta intenționa să-i aplice și alte lovituri de tompha dar au auzit voci ale unor persoane care întrebau de G.D..
În momentul acela polițistul l-a amenințat că dacă spune cuiva ce s-a întâmplat sau depune plângere va face tot posibilul ca acesta să ajungă în închisoare și că va veni pe strada unde acesta locuiește ca să-l bată din nou. La scurt timp a venit și “domnul Claudiu, un fel de șef” descris ca blond, bine legat și cu cioc, care a intervenit ca să-l lase în pace. L-a întrebat pe polițistul agresor care a fost motivul bătăii, acesta afirmând că victima înjurase poliția.
Ulterior, polițistul agresor a plecat și în camera de la subsol au rămas doar G.D. și “domnul Claudiu”. Acesta i-a sugerat ca pe viitor să-și vadă de treabă și să nu mai înjure poliția. După această scurtă discuție victima a urcat, și-a luat geaca, fesul, fularul și telefonul care rămăseseră sus, s-a îmbrăcat și a plecat.
In jur de ora 21:30 a ieșit din secție, și-a sunat concubina, pe L.M. pentru a o anunța că era liber. A doua zi, pe 12 februarie 2015, s-a prezentat la INML și ulterior la spitalul Municipal București.
Evenimentele din seara zilei de 11 februarie 2015 – așa cum au fost relatate de Ana Mohr
„Am 30 de ani şi sunt lucrător social în cadrul Asociaţiei Carusel din anul 2012. CARUSEL oferă servicii persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile. În seara de 11 februarie 2015, mă aflam la sediul organizaţiei când am fost sunată, la ora 19:57, de către concubina lui G.D., L.M. Aceasta mi-a dat numărul de telefon al lui G.D. şi m-a rugat să îl sun, pentru că pe strada unde parchează maşini, Str. Ilfov, a fost bătut un băiat, cunoscut sub numele de G., de către un poliţist de la secţia 17. L-am sunat pe G.D. la ora 20:01; am vorbit la telefon cu G., care mi-a spus că a fost bătut de un poliţist pe Strada Ilfov. L-am rugat pe G. să mă aştepte la parcare şi am plecat de la sediu cu un taxi. Pe drum, l-am sunat pe colegul meu, Marian Ursan, i-am explicat ce s-a întâmplat şi l-am rugat să vină pe strada Ilfov.
Când am ajuns în colţul clădirii BCR, la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, în jurul orei 20:30, am văzut 2 poliţişti cu un bărbat, pe care nu îl cunoşteam la acel moment şi care mai apoi s-a dovedit a fi G.D., la intersecţia dintre Strada Mihai Vodă şi Strada Ilfov. L-am sunat pe G.D., care mi-a spus că este dus la secţie, după care şi-a închis telefonul. I-am urmărit pe cei doi poliţişti şi pe bărbat, filmându-i, pe traseul Str. Lipscani – Str. Domniţa Anastasia – Str. Actor Ion Brezoianu, până în staţia de autobuz Grădina Cişmigiu. Acolo, cei doi poliţişti şi bărbatul condus la secţie s-au urcat în autobuzul 336, iar eu m-am întors la parcarea de pe Str. Ilfov, pentru a-l căuta pe G.. Pentru că acesta nu era acolo, i-am întrebat pe cei doi paznici ai clădirii CEC, care se aflau la poarta clădirii de la intersecţia Str. Mihai Vodă şi Ilfov, unde este secţia 17. Aceştia au încercat să îmi explice şi au chemat şi un poliţist care era în biroul lor, să îmi explice şi acesta cum să ajung la secţia 17. În acest timp, a ajuns la parcare şi colegul Marian Ursan cu maşina. Împreună cu G. şi unchiul acestuia, zis M., cu care ne-am întâlnit la intersecţia dintre Str. Mihai Vodă şi Calea Victoriei, ne-am urcat în maşină şi am plecat către secţia 17. Pe drum, G. ne-a povestit că a fost bătut pe Str. Ilfov de un poliţist cu ochelari, acelaşi poliţist care îl luase la secţie pe G.D..
În jurul orei 20:50, am ajuns, împreună cu colegul Marian Ursan, G. şi unchiul acestuia, M., la secţia 17. În timp ce aşteptam în faţa porţii secţiei, l-am sunat pe G.D., dar acesta avea telefonul închis. Pentru că am auzit urlete din secție, eu şi colegul meu, Marian Ursan, am intrat în curtea secţiei ca să înregistrăm zgomotele, iar G. şi M. au rămas în faţa porţii. După 5 – 10 minute, un poliţist, cu semnalmentele 1.70, blond, bine legat, cu barbă scurtă, a ieşit în curte şi ne-a întrebat pe cine căutăm. I-am răspuns că îl aşteptăm pe G.D. Acesta s-a întors în secţie ca să îl caute în registrul de conduşi pe G.D., iar peste aproximativ 3 minute s-a întors şi ne-a spus că există în registru o persoană cu numele G.D., care a fost adus la secţie, i s-a făcut proces verbal şi i s-a dat drumul. I-am explicat domnului poliţist că noi ştim că el este la secţie şi că are telefonul închis. După ce acesta a insistat că lui G.D. i s-a dat drumul, am părăsit curtea secţiei şi am rămas pe trotuar, în faţa porţii secţiei. L-am mai sunat pe G.D. la orele 21:13 şi 21:17, însă telefonul acestuia era închis.
Pentru că am observat că de pe stradă pleacă o mașină de poliţie și crezând că se îndreaptă spre parcarea de pe Str. Ilfov unde polițiștii ar fi putut comite și alte abuzuri, colegul Marian Ursan, împreună cu G. şi M., s-au hotărât să plece cu maşina într-acolo. Eu am rămas pe Str. Doctor Grigore Țăranu, pe care se află secţia 17, să îl aștept pe G.D..
La ora 21:34 am fost sunată de concubina acestuia, L.M., care mi-a spus că G.D. a plecat din secţie. L-am sunat pe G.D. la ora 21:36; acesta mi-a spus că plecase din secţia 17 de 5 minute şi că se afla la gura de metrou Eroilor, din faţa Spitalului Municipal Bucureşti. L-am rugat să mă aştepte acolo şi am plecat înspre staţia de metrou respectivă. Între timp, l-am sunat şi pe colegul meu, Marian Ursan, care se întorcea cu mașina la secția 17 şi am hotărât să ne întâlnim cu G.D. la stația de metrou Eroilor.
La ora 21:40 am ajuns la staţia de metrou Eroilor, unde G.D. se întâlnise deja cu colegul Marian Ursan. G.D. ne-a povestit în mașină cum a fost bătut în secţia 17, iar apoi ne-am întors împreună la parcarea de pe Strada Ilfov.
A doua zi dimineaţă, pe data de 12 februarie 2015, l-am însoţit pe G.D. la INML pentru examenul medico-legal. La plecarea de la INML, amândoi am fost legitimaţi de domnul poliţist Coandă de la Secţia 26. În aceeaşi zi, după-masă, am fost împreună cu G.D. la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Municipal Bucureşti, deoarece acesta acuza dureri în partea stângă a pieptului, pe spate şi pe braţe. “
Concluziile și solicitările CARUSEL și APADOR-CH cu privire la cazul G.D.
CARUSEL și APADOR-CH constată cu îngrijorare faptul că s-au înmulțit cazurile de persoane vulnerabile (“parcagii”), de etnie romă, conduse “administrativ” la sediul poliției și supuse la rele tratamente.
Asociațiiile cred că privarea de libertate a lui G.D., loviturile încasate în secția 17, faptul că a fost pus să se dezbrace cât și să facă flotări și genuflexiuni reprezintă tratament inuman și degradant și au avut un caracter strict punitiv, motivat de faptul că victima a “îndrăznit” să afirme că va face reclamație atunci când a fost amenințat cu bătaia. În acest caz a fost încălcat articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului- „nimeni nu poate fi supus torturii ori tratamentelor inumane și degradante.”
Cazul confirmă din nou vulnerabilitatea persoanei conduse “administrativ” la sediul poliției. Această persoană, deși privată de libertate ca și un arestat sau reținut, este lipsită de orice mijloc legal de apărare (în acest caz faptul că i s-a închis telefonul pentru a nu putea comunica cu nimeni).
CARUSEL și APADOR-CH cer IGPR să dispună urgent o anchetă cu privire la abuzurile polițistului care l-a bătut pe G.D.. De asemenea trebuie anchetați și ceilalți polițiști și persoane prezente în sediu pentru lipsa de reacție eficientă față de brutalitățile comise de colegul lor.
***
Acest raport este parte a proiectului “Dreptate pentru “Dinte”!”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/politie-bataie.png675900Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2015-04-08 11:34:452015-04-08 14:17:55Raport asupra cazului G.D. bătut de poliție în Secția 17 din București
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Preambul
La data de 12 noiembrie 2014, Ștefan Mako s-a prezentat la sediul APADOR-CH pentru a reclama bătăile şi tratamentul inuman la care a fost supus de mai mulți poliţişti de la secţia de poliţie din centrul istoric al Bucureştiului în sediul de pe strada Şelari nr. 22, cu două zile în urmă. Ștefan Mako este un tânăr jurnalist afiliat Casei Jurnalistului, o comunitate de reporteri independenți care publică materiale jurnalistice în mediul online, în special reportaje și investigații. În ultima perioadă, Ștefan Mako se documenta pentru un material amplu legat de abuzurile poliției pornind de la cazul decesului lui Daniel Gabriel Dumitrache în incinta garajelor Secției 10 Poliție.
Evenimentele din seara de 10 noiembrie
În seara zile de 10 noiembrie, în jurul orei 19:45 jurnalistul Ştefan Mako mergea spre casă pe strada Şelari în direcţia Splaiul Independenţei, cu bicicleta. Apropiindu-se de intersecţia străzilor Şelari şi Franceză, Mako a văzut doi poliţişti care stăteau de vorbă cu un bărbat de aproximativ 25 de ani, un om obișnuit care nu atrăgea cu nimic atenția. Când a ajuns la aproximativ 5-6 m de cei trei a putut auzi cum poliţiştii îi cereau tânărului să prezinte cartea de identitate, iar acesta a scos documentul şi l-a prezentat poliţiştilor. Ulterior polițiștii i-au cerut tânărului să scoată toate lucrurile pe care le avea în buzunare, iar acesta a început să le caute, mişcându-se însă destul de lent, fapt care se pare că i-a enervat pe poliţişti. Unul dintre ei i-a spus pe un ton ridicat tânărului că dacă el îi cere să facă ceva trebuie să facă şi a început să-l bruscheze. Tânărul a ţipat la rândul său la poliţist spunându-i să-l lase în pace și a devenit agresiv și prin gesturi. În acel moment Ștefan Mako a scos telefonul mobil şi a început să filmeze incidentul.
Poliţiştii l-au trântit la pământ pe tânăr şi l-au lovit cu pumnii şi picioarele, încercând în acelaşi timp să-l imobilizeze și în cele din urmă i-au pus mâinile la spate şi l-au încătuşat. În timpul imobilizării a ajuns la locul faptei, venind dinspre strada Franceză, şi o persoană îmbrăcată în haine civile pe care Mako a recunoscut-o ca fiind Eugen Mardare, un polițist cu funcție de conducere de la secția de poliție a Centrului Vechi (îi cunoștea fizionomia datorită activității de documentare jurnalistică). Văzând că Mako filma evenimentul, Mardare s-a îndreptat spre el şi i-a cerut să nu mai filmeze și să plece. Mako i-a replicat foarte calm că este jurnalist, se află pe domeniul public şi prin urmare are voie să filmeze. Mardare a continuat să-i ceară să nu mai filmeze, spunând că nu-l interesează că e jurnalist şi i-a împins telefonul cu mâna. Apoi, în timp ce cei doi poliţişti reuşiseră să-l imobilizeze pe tânăr şi îl ridicaseră de la pământ, îndreptându-se spre sediul de poliţiei din centrul istoric de pe strada Şelari nr. 22, Mardare s-a deplasat către locul imobilizării pentru a ridica de pe jos staţiile poliţiştilor ce căzuseră în timpul interacţiunii violente cu tânărul. Întreaga scenă a fost urmărită de alţi 15-20 de oameni care se adunaseră în zonă, unii dintre ei dezaprobând verbal agresivitatea poliţiştilor. În privinţa primului tânăr condus la sediul poliţiei, asociaţia poate doar să constate că, după toate aparenţele, poliţiştii au folosit forţa în mod excesiv pe durata imobilizării.
Ştefan Mako i-a urmat pe poliţiştii care se îndreptau cu tânărul spre secţia de poliţie, continuând să filmeze. Ajunşi în faţa secţiei, cei doi poliţişti au intrat cu tânărul, iar pe Ștefan Mako l-au abordat Eugen Mardare şi doi poliţişti de la poliţia locală Bucureşti. Unul dintre aceştia i-a prezentat o legitimaţie de serviciu pe care nu era ataşată nicio fotografie a aparţinătorului şi de pe care n-a putut să-i citească numele şi i-a cerut lui Mako să se legitimeze. Fără nicio ezitare acesta a înmânat poliţistului actul de identitate, moment în care Mardare a pus mâna în dreptul camerei telefonului cu care Mako continua să filmeze şi i l-a smuls din mână. Filmarea s-a întrerupt în acest moment, dar faptele prezentate mai sus sunt confirmate de înregistrări audio-video care, deși șterse din telefonul jurnalistului, au fost recuperate.
Ștefan Mako a relatat că Eugen Mardare a strigat ¨luați-l și pe ăsta!¨ și imediat au ieşit din secţia de poliţie ceilalţi doi poliţişti care îl imobilizaseră mai devreme pe primul tânăr şi îl conduseseră la secţie. Aceștia l-au apucat pe Mako de brațe și l-au târât în interiorul secției. A mai apucat să audă bicicleta prăbuşindu-se pe caldarâm şi imediat a simţit cum urechea stângă începe să îi ţiuie puternic – fusese lovit peste ea de unul dintre cei doi poliţişti – senzaţie urmată de durere din cauza altor lovituri, de data asta în coaste şi s-a trezit trântit cu violenţă de unul dintre pereţii încăperii. Deşi bulversat din cauza precipitării şi evoluţiei evenimentelor, Mako a observat totuşi că în secţie mai erau alţi doi poliţişti aşezaţi la o masă, încadrându-l pe tânărul condus anterior şi care păreau că notează date în legătură cu acesta. Niciunul dintre aceștia doi nu a reacţionat în vreun fel văzând comportamentul pe care colegii lor îl aveau faţă de Mako.
Prăbuşit lângă perete Mako a mai primit o palmă zdravănă de la unul dintre cei doi poliţişti după care acesta i-a cerut să scoată tot ce avea în buzunare. Mako le-a spus poliţiştilor să nu-l mai lovească pentru că este de la presă şi le-a prezentat legitimaţia. Unul dintre poliţişti însă i-a smuls-o şi a aruncat-o de perete. Mako a scos lucrurile din buzunare şi le-a pus pe masă, după care “poliţistul mai înalt”, cum a fost descris de victimă, a început să-l tragă de haine şi să-i umble prin buzunare după alte lucruri personale, fără a menţiona că ar fi supus unei percheziţii corporale.
Între timp, telefonul lui Ștefan Mako a ajuns cumva pe masa din secţie şi ziaristul l-a auzit pe unul dintre poliţişti afirmând că totul este în regulă pentru că înregistrarea a fost ştearsă din telefon (ulterior înregistrarea cu pricina a fost recuperată). Mako a mai relatat că apoi a intrat în secţie şi Mardare care i-a întrebat zeflemitor pe poliţişti “Ce mă, ăsta e de la presă?”, moment în care Mako a reafirmat acest lucru arătând spre legitimaţia pe care poliţiştii o aruncaseră pe jos. Mardare nu i-a dat atenţie, anunţându-i doar pe colegii săi că pleacă.
“Poliţistul mai înalt” a inventariat cu privirea obiectele personale ale jurnalistului și cartea acestuia de identitate aflate pe masă, a observat că numele lui este maghiar iar adresa de domiciliu este în județul Covasna și a întrebat ironic: “Ce mă, vii tu de la ţară să mă filmezi?”. Au urmat o serie de înjurături, ameninţarea cu violul, încă o palmă peste față și un scuipat în plină figură. Apoi amândoi poliţiştii, foarte nervoși, i-au reproșat că nu are spirit civic pentru că a intervenit când ei legitimau un “agresor”. În tot acest timp Mako se ţinea de tocul uşii pentru a se opune îmbrâncelilor repetate. Unul din poliţiştii care se aflau în sediu în momentul în care a fost adus Mako a intervenit ridicându-se de pe scaun şi invitându-l să se aşeze în locul lui, ceea ce acesta a și făcut. Intervenția l-a înfuriat şi mai tare pe “poliţistul mai scund“ care s-a repezit la Mako spunându-i:“Bă, eu când vorbesc cu tine tu te ridici în picioare, trebuie să ai respect!”. Jurnalistul s-a ridicat, străduindu-se să rămână calm, iar poliţiştii au continuat să vorbească exprimându-și propriile frustrări despre viaţa grea de poliţist, despre modul cum presa îşi bate joc de imaginea poliţiei române şi mulțumirea că au şters înregistrarea pentru că altfel aceasta ar fi apărut pe internet şi s-ar fi creat opinia greşită că poliţia abuzează cetăţenii. (!)
La un moment dat, “polițistul mai înalt” a luat un șervețel și a șters o parte din scuipatul de pe fața lui Mako.
Cei doi poliţişti s-au calmat și cel înalt i-a spus jurnalistului că poate să-şi strângă lucrurile și i-a notat datele de identificare într-o agendă, apoi i-a înapoiat buletinul. Mako a întrebat dacă poate să plece iar aceştia i-au răspuns afirmativ. A urmat un schimb de replici amabile în totală dizarmonie cu agresivitatea anterioară după care Mako şi-a luat bicicleta care îi fusese adusă în faţa secţiei şi a plecat. APADOR-CH consideră că schimbarea radicală a comportamentului poliţiştilor pe durata a maximum 20 de minute se datorează fie lipsei de control asupra propriilor reacţii – ceea ce denotă neprofesionalism – fie practicării curente a relaţiei „vătaf – supuşi”, în care primul îşi permite orice abuz fără teamă de repercusiuni iar ultimii nu îndrăznesc să protesteze.
Din momentul în care a fost târât în secţia de poliţie a centrului istoric şi până când a fost lăsat să plece, Ștefan Mako estimează că au trecut doar 15-20 minute. A ajuns acasă, în jurul orei 20:45, unde locuieşte împreună cu alţi colegi. Simţind încă durerile produse de loviturile poliţiştilor şi-a verificat abdomenul de semne şi, sub influenţa evenimentelor recente, a început să le povestească colegilor ce i s-a întâmplat, rugând una dintre persoane să noteze ceea ce spune.
În dimineaţa următoare, 11 noiembrie, Ştefan Mako a mers la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni deoarece avea dureri la coaste. Diagnosticul final notat în documentele medicale este:”Contuzie toracică (În observație fractură costală)”. Mako s-a prezentat și la IML pentru a solicita eliberarea unui certificat medico-legal. La data redactării acestui raport certificatul nu fusese încă finalizat.
Concluzia și solicitările asociației cu privire la cazul lui Stefan Mako
APADOR-CH are convingerea că privarea de libertate (conducerea la sediu) a lui Ștefan Mako a fost ilegală deoarece jurnalistul nu a fost suspect de comiterea vreunei contravenţii sau infracţiuni şi s-a legitimat imediat ce i s-a cerut să o facă. Singura “vină” a constat în exercitarea meseriei de ziarist prin filmări într-un spaţiu public. Prin urmare, conducerea la sediu, percheziția corporală la care a fost supus şi tratamentul inuman şi degradant la care a fost supus au avut un caracter strict punitiv, ceea ce este inacceptabil şi, desigur, ilegal. Trebuie menţionat şi faptul că, spre deosebire de cele mai multe cazuri de conducere, nu s-a întocmit nici măcar “clasicul” proces verbal de amendare pentru “tulburarea liniştii şi ordinii publice” pentru justificarea privării de libertate. APADOR-CH cere IGPR să dispună urgent declanşarea unei anchete aprofundate cu privire la ilegalităţile şi abuzurile comise de poliţiştii implicaţi, ca şi la rolul incitator la violenţe al şefului Mardare. De asemenea, trebuie anchetaţi şi ceilalţi poliţişti prezenţi în sediu pentru lipsa de reacţie faţă de brutalităţile comise de colegii lor.
Maria-Nicoleta Andreescu Adelina Boboșatu
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.png00Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-27 14:59:462014-11-28 15:02:13Raport asupra cazului Ștefan Mako, jurnalist agresat de polițiști în incinta sediului Secției de Poliție Centrul Vechi din strada Șelari nr. 22
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH cere pedepsirea bătăușilor în uniformă de la secția de poliție din Centrul istoric și închiderea sediului vechi al Secției 10 din sectorul 3
APADOR-CH a sesizat, în urmă cu câteva zile, Inspectoratul General de Poliție și instituția Avocatului Poporului să ia măsuri ferme privind comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 București, care au făcut numai în acest an mai multe victime printre cetățenii conduși la secție.
Cot la cot cu polițiștii de la secția amintită, însă, bat și polițiștii de la secția din Centrul istoric, cele două filiale „colaborând” în materie de abuzuri asupra cetățenilor, pe care-i ridică din centrul orașului și-i conduc la anumite sedii unde agenții nu sunt supravegheați de superiori. Cel mai recent caz este al ziaristului Ștefan Mako, dus la secția de pe strada Șelari nr.22 și bătut de polițiști chiar în timp ce documenta un articol despre comportamentul abuziv al agenților din Centrul Istoric. APADOR-CH îi acordă sprijin juridic ziaristului în demersurile pe care le va face împotriva polițiștilor care l-au agresat.
Amintim că numai în ultimele două luni, APADOR-CH a fost sesizată de alți trei cetăţeni în legătură cu purtarea abuzivă a lucrătorilor Secţiei 10 poliţie. Aceștia au afirmat că au fost conduși la sediul vechi din strada Stelea Spătaru nr. 10, unde a fost bătuți şi privați de libertate. În urma sesizărilor făcute de APADOR-CH către Direcţia Control Intern a IGPR, două dintre aceste cazuri au ajuns şi în atenţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care, în prezent, efectuează urmărirea penală în dosarul nr. 3516/P/2014.
Comportamentul abuziv al polițiștilor de la Secția 10 continuă în mod inexplicabil, deși după cazul Gabriel-Daniel Dumitrache – decedat în incinta aceluiaşi sediu vechi al Secţiei 10 poliţie în data de 4 martie a.c. – a fost, de asemenea, deschis dosarul penal nr. 920/P/2014 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dosar în care este cercetat un lucrător de poliţie din cadrul acestei secţii.
Faptul că autoritățile interne refuză să trateze cu seriozitate astfel de derapaje ale polițiștilor , înregistrate tot mai des în ultimii ani, conduce la procese pierdute de România la CEDO. Cel mai recent caz este Flămânzeanu contra României, din 4 noiembrie 2014, în care statul român a fost condamnat pentru că nu i-a anchetat pe polițiștii care l-au bătut pe cetățeanul Flămânzeanu. Alte cazuri similare sunt pe rolul instanței europene, în lipsa unor anchete efective în țară.
APADOR-CH a cerut IGPR închiderea sediului vechi al Secției 10 poliţie din strada Stelea Spătaru nr. 10, sector 3, iar activitatea de conducere adiministrativă să se desfăşoare numai la actualul sediu principal al Secţiei 10, din Bd. Unirii, nr. 72, bl. J3C, et. 5-6, sector 3 Bucureşti. De asemenea asociația solicită autorităților române să investigheze și modul de operare al agenților de poliție din Centrul istoric, al căror comportament se află de mai multă vreme în atenția organizațiilor neguvernamentale care monitorizează abuzurile organelor de ordine. Considerăm că numai tragerea la răspundere a vinovaților poate preveni repetarea acestor abuzuri.
Filmul făcut de ziaristul Ștefan Mako, înainte de a fi el însuși dus la secție de polițiști:
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/11/politisti-bataie2.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-11-12 15:28:102014-11-13 20:31:40Patru cetățeni bătuți de poliție în ultimele două luni, în centrul Bucureștiului
On March 4, 2014, Gabriel-Daniel Dumitrache, aka “Dinte” (Tooth), aged 26, living in district 3 in Bucharest without an official address, left the house he shared with his mother and many other family members around 7 p.m., on his way to work, in Unirii neighborhood. An ethnic gypsy, Daniel had no education and no job, but earned his living as a „parking boy” and an odd-job man. On the same night (March 4 to 5), several policemen showed up at his mother’s house and asked her for Daniels’s ID card. About 20 minutes after the policemen left with Daniel’s birth certificate, the police announced his family that he was dead.
The family accuses the police of having beaten him to death. According to official documents, the death occurred at No. 15Stelea Spătaru Street, a former venue of Police Section 10, currently accommodating the Old Center Police Station. It also includes a room where suspects are brought in by Section 10 agents, as well as Section 10 garages. The death certificate noted that death was caused by acute anemia, massive hemoperitoneum and pathologic rupture of the spleen. The document was registered on 05.03.2014, mentioning that the death occurred on March 4, and leaving the time of death blank.
The representatives of APADOR-CH talked to Gabriel-Daniel Dumitrache’s family and neighbors, with the last persons to see him before he was led to the police station, with the chief of Police Station 10 and with the chief of the Old Center Police Station. They also analyzed the related press release issued by the General Direction of the Bucharest Metropolitan Police on March 7.
Gabriel-Daniel Dumitrache’s family and neighbors
Gabriel-Daniel Dumitrache lived with his bed-confined mother in one room, in the semi-basement of a building in district 3, in an area with many derelict buildings crammed together, which made it impossible not to hear next door’s noises. According to his relatives, Daniel was about 1.75 m tall and had an athletic constitution. He was in good health, although he had been a drug user 6-7 years before, a habit that had sent him to jail for 1 year and 3 months. He had been treated for his addiction at the Rahova Penitentiary Hospital and was released in a very good state, which he had maintained. As an odd-job man he also helped moving furniture, for instance. Daniel’s mother, whom he nursed, said that the young man left home on March 4 around 7 p.m. in perfect health, heading for the parking lots around Unirii area. That night, at 1.10 a.m. (already on March 5, therefore), the woman heard knocking on her window and saw the glare of a searchlight. The knocking came from Section 10 policemen, who asked to have one of Daniel’s ID papers. When she asked them whether they were holding the boy, they allegedly answered that Daniel was retained, but not by them, rather by the Metropolitan Police. After about 10 minutes, during which a relative (Vasilica Marin, the mother’s sister-in-law) brought a file containing official papers, including Daniel’s birth certificate), the policemen took the document and left. According to members of the family and neighbors, about 20 policemen in 4 cars came for the ID paper.
Another 20 minutes later, three police cars returned and one policeman gave the birth certificate back to Vasilica Marin and told her Daniel was dead. “You’ll find him at the Forensic Institute, go and pick him up tomorrow at 10.00”. According to the woman, she started to cry in grief, so all neighbors came out from their homes and started to question the police. The men allegedly gave contradictory answers – that he had been hit by a car, that he had been held by the Metropolitan Police – then left. The family said that on the same night they inquired at the Metropolitan Police and the Traffic Police, and none of the institutions had information about any incident involving Daniel-Gabriel Dumitrache.
The next morning, on March 5, a first cousin, Dan Ionescu, and two other close family members went to the Forensic Institute between 10 and 11 a.m. to pick up the body. Dan Ionescu told the representatives of APADOR-CH that the body showed clear signs of violence: the right leg was allegedly broken under the knee, the jaw was bruised, the abdomen swollen and uncountable injuries: deeper or superficial, covered it. A friend of Daniels, who wanted to remain anonymous, said his experience as a funeral house worker allowed him to see for sure that the right leg was broken. Several members of the family who saw the body in the coffin said they saw the broken jaw and burned marks on his chests (as from electroshocks)
The family and friends of Gabriel-Daniel Dumitrache consider he was the victim of violence committed by a certain policeman (with the complicity of several others) from Section 10, whose name they did not know but who was nicknamed “Moldoveanu”. They say the man had hit and humiliated other gypsies, acquaintances of the family, on other occasions, at the same venue in Stelea Spătaru Street.
The family believes that Daniel was already dead when the police came to ask for his birth certificate. To confirm this supposition, the day of his death mentioned in the death certificate was March 4, while the police arrived at the house after midnight, therefore on March 5.
The last persons to see Gabriel-Daniel Dumitrache before he was led to the police station – “parking boys”[1]
Parking boys are men who indicate available street parking spaces to drivers, in exchange for a tip. They know each other, they “do the parking” in established places, avoiding to overlap each other’s territory. Some of them are gypsies, some are or were drug-users, many have no ID papers, some are homeless. The only thing they all have in common is extreme poverty.
The representatives of the Association talked to five “parking boys” who worked in Unirii and Decebal areas. They all knew that “Dinte” (Daniel’s alias) was dead and were convinced he had been killed by a blond cop nicknamed “Moldoveanu”. They said they were also beaten by the same cop. One of them, “Chelie” (Baldie), said he had met “Dinte” (Daniel) on the evening of March 4, around 7 p.m., in the Careffour Unirea parking lot, and that Daniel had left around 9 p.m., telling him he was going to Decebal Boulevard to meet “Căpățână” (Bighead).
“Căpățână” – Cristian Tudor – confirmed that Daniel arrived on Decebal Boulevard around 9 p.m. but left soon afterwards to buy some sandwiches. While Dumitrache was away, a police car with a crew of two stopped by and fined him. The same car came back after Daniel returned from his shopping. The two policemen put Daniel in their car and left. According to Cristian Tudor, this happened between 10.30 and 11 p.m. at 17 Decebal Boulevard (an area with many cafes and restaurants). Tudor said he asked the police why they were taking Daniel and they allegedly answered “Shut up, or we’ll take you, too!”
The chief of Police Station 10
The representatives of APADOR-CH wanted to find out some matters of procedure that could clarify the circumstances of Gabriel-Daniel Dumitrache’s death while in custody of Section 10 policemen.
More precisely, the chief was asked whether Section 10 kept a record of persons led to the police station (an administrative measure), as required by police internal procedures, and whether a minute for contravention was signed or any other papers indicating why and for how long the person in question was deprived of freedom. The chief refused to answer any of the questions, although, obviously, they would not have impeded in any way upon a pending investigation. He asked that the questions should be sent to him in writing.
The only information he provided was that that a suspicious death case was opened, that the Internal Control Direction of the General Police Inspectorate was notified and that there was no video surveillance system at the Stelea Spătaru Street venue. The chief also said that many of the statements made by the family and friends of the deceased were false.
The chief of the Old Center Police Station
The representatives of APADOR-CH also visited the Old Center Police Station (in whose courtyard the incidents leading to Daniel’s death took place and where the garages and a hall used by Section 10 policemen were situated) and talked to the chief. He said that Section 10 still had a training room, the policemen’s locker rooms in the semi-basement and the garages at the same address, but that the activity of the two sections did not overlap.
The chief said that Section 10 agents used the training room from the Old Center Police Station when they enforced the administrative measure of leading persons to the police station, but that he could not provide details of their activity, because they were a separate unit.
The press release issued by the General Direction of the Bucharest Metropolitan Police
APADOR-CH considers that information in the press release[2] issued by the General Direction of the Bucharest Metropolitan Police regarding the death of Gabriel-Daniel Dumitrache is insufficient and tardy. The press release was issued on March 7, 2014, after 6 p.m., three days after the death, and made no mention of the time of death. This is all the more suspicious as this particular item of information was also missing from the death certificate.
Conclusions:
APADOR-CH considers that the information available before this report was completed leads to the conclusion that in the case of Daniel-Gabriel Dumitrache’s deaththere were violations of both Article 3 of the European Convention of Human Rights (No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.) and Article 2 (Right to life and the affirmative obligation of the state to protect this right);
Gabriel-Daniel Dumitrache’s death inside a police station venue confirms the vulnerable position of persons led to the police station as part of an “administrative” measure. Such a person is deprived of freedom just like any retained or detained person, but completely devoid of legal defense means (the right to remain silent, the right to be assisted by an attorney, to immediately inform their family about their whereabouts etc.) It is imperative that the guarantees of legal rights for persons led to the police station should be regulated by law with celerity;
Delaying by three days a police press release regarding Daniel Gabriel Dumitrache’s death is, in the opinion of APADOR-CH, an indication that a cover-up is being attempted;
Since the Prosecutor’s Office is under obligation to launch investigations on deaths occurring at police venues, APADOR-CH asks for a swift, solid and efficient investigation and the transparent information of the public on the solution found by prosecutors.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/03/sectia10.jpg489800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-03-12 09:43:592014-04-07 13:12:37Report on the case of Gabriel-Daniel Dumitrache, who died in the garage building of Police Section 10, at 15 Stelea Spătaru Street
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
În decembrie 2013 o echipă de la APADOR-CH a făcut o vizită în comuna Pungești din Vaslui, acolo unde localnicii se opun explorării gazelor de șist. Din data de 8 decembrie 2013 sătenii trăiesc într-o stare de asediu, fiind legitimați și terorizați permanent de dispozitivele de jandarmi și polițiști care filtrează accesul în comună. Lucrurile nu s-au schimbat nici azi. Efective importante ale forțelor de ordine din județ sunt dislocate în comună, cu costuri ce împovărează bugetul de stat și fără o motivație concretă.
Citiți și raportul întocmit cu ocazia vizitei la Pungești, APADOR-CH contestă modul în care a fost instituită „zona specială de siguranță publică” și faptul că această procedură ținută până acum la secret restrânge drepturi fundamentale ale cetățenilor din Pungești.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/02/pungesti.jpg520800Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2014-02-04 16:14:172014-04-23 07:51:25Pe cine păzesc jandarmii la Pungești
Utilizăm cookie-uri pentru ca site-ul să funcționeze optim. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.
OKNoPrivacy policy
