Archive for category: Slider

You are here: / Slider

Statul te vrea prost, iar dacă nu ești, te face. Pe banii tăi

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum s-a asigurat premierul Ciolacu că nici candidatul Ciolacu, nici prietenul său Ciucă, nu vor pierde subvenția electorală de la buget, deși ambii sunt singurii candidați care au refuzat să participe la dezbaterile electorale

 

Guvernul pasează propunerile pe care nu le agreează către instituții care nu au competențe să le rezolve. Așa a „rezolvat” actualul executiv propunerea prin care APADOR-CH cerea schimbarea legislației astfel încât candidații la președinție să fie obligați să participe la o dezbatere electorală reală.

Concret, la 29 iulie 2024 APADOR-CH a trimis grupurilor parlamentare și Guvernului o propunere de modificare a legii finanțării activității partidelor și a campaniilor electorale, care să stimuleze participarea candidaților la dezbateri electorale reale, la prezidențiale. Propuneam înjumătățirea rambursării cheltuielilor de campanie pentru candidații care refuză să participe la dezbateri electorale cu contracandidații. Era nevoie de o inițiativă legislativă care să completeze articolul 48 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale.

Destinatarii propunerii noastre au fost parlamentarii și Guvernul, entități care au drept de inițiativă legislativă, deci dacă doreau cu adevărat să stimuleze dezbaterile electorale și să facă în același timp o economie la buget, oricare dintre ei, Guvern sau parlamentari, ar fi putut iniția modificarea Legii 334/2006.

Secretariatul General al Guvernului (SGG) a pasat răspunderea către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care ne-a răspuns, previzibil, că nu are drept de inițiativă legislativă.

Așa că în septembrie 2024 am făcut aceeași propunere a doua oară, de data asta sub forma unei scrisori deschise către prim ministrul Marcel Ciolacu, cerându-i să-l lase pe candidatul Ciolacu să meargă la dezbateri cu contracandidații. Ne imaginam că premierul va dori să dea astfel un exemplu de democrație nu numai participând la dezbateri, dar forțându-le mâna și contracandidaților săi să o facă. Și de data asta Guvernul condus de candidatul la președinție Ciolacu a pasat răspunderea către AEP care ne-a răspuns, din nou, că ea nu poate.

Ca să-i mai pună și pe alții inutil la muncă, tot SGG a pasat propunerea APADOR-CH și către Comisia Juridică de Disciplină și Imunități din Camera Deputaților, care ne-a transmis zilele trecute, și ea, același răspuns previzibil: că nu are competența de a iniția modificări legislative, dar să ne adresăm noi fie deputaților sau senatorilor (cărora deja ne adresasem), care au această competență, fie – ce să vezi – Guvernului, care primise propunerea noastră, dar le-o pasase altora.

În final, singurul efect al propunerii noastre a fost că am primit răspunsuri de la instituțiile către care Guvernul și-a pasat răspunderea, răspunsuri care, într-un limbaj instituțional, ne făceau proști, pentru că habar n-avem cine are drept de inițiativă legislativă și, deci, cui să ne adresăm.

Între timp campania electorală a venit și aproape s-a terminat, cu o singură dezbatere reală la care au refuzat să participe – coincidență? – exact premierul în funcție și predecesorul său.

Așadar, recapitulând, în statul de drept numit România, dacă trimiți o propunere de modificare legislativă Guvernului, care are drept de inițiativă legislativă, acesta nu numai că nu răspunde în vreun fel petiției, ba mai mult, în mod abuziv/ilegal o transmite „spre rezolvare” altor instituții ale statului care NU au nicio competență să o facă. Iar aceste instituții îți trimit răspunsuri din care reiese că tot tu ești prostul care nu știe că ele nu-ți pot rezolva problema.

Statul român te vrea prost și-ți arată asta în fiecare zi, dar parcă cu supramăsură în campania electorală. Iar dacă te încăpățânezi să nu fii, și să-l pui la treabă, are grijă să te prostească, tot pe banii tăi. Căci da, noi îi plătim și pe toți acei funcționari din Guvern care au refuzat să-și facă treaba și au pasat problema către alții, după cum tot noi plătim și aceste simulacre de campanii electorale.

În 2019 numai distracția candidaților la președinție ne-a costat peste 7 milioane de euro (subvenții plătite candidaților care au avut peste 3% din voturi). În 2024 încă nu s-a tras linie, dar din datele publice vehiculate până acum, sumele cele mai mari cheltuite, și care vor fi decontate de la buget, se află exact în dreptul acelor candidați care au refuzat participarea la dezbateri – premierul Marcel Ciolacu (PSD) și complementarul său Ionel Ciucă (PNL). Doi oameni politici care au avut și puterea și mijloacele (un aparat guvernamental obedient) de a respinge orice încercare de a îndrepta lucrurile.

Dacă și pe voi vă enervează că statul și politicienii ne vor proști, mergeți la vot și puneți ștampila pe acei candidați care au demonstrat măcar în campanie că respectă, cât de cât, democrația. Suficient cât să vină în fața publicului la o dezbatere reală cu contracandidații lor. Altfel, dacă în campanie ne sfidează și fug de confruntări, în timpul mandatului ne vor trata petițiile cu același dispreț, pasându-le cui nu are competențe să le rezolve, doar ca să aibă ocazia să ne mai spună încă o dată, în scris, că suntem proști.

Open letter against intimidation tactics used against free speech

/in , /by

 

Dozens of Romanian organisations, citizens and journalists asked the Ministry of Justice to provide those who defend the rights of their communities with genuine protection against existing judicial intimidation.

A group of 30 civil society organisations, citizens and journalists sent an open letter to the Ministry of Justice, requesting that the draft law transposing the Anti-SLAPP Directive extends its scope of application to national cases, not only cross border cases.

Judicial actions aimed at intimidating those who act in the public interest have been taking place for years in Romania. The targets of SLAPPs are ordinary citizens, journalists, legal experts and non-governmental/civic organisations. APADOR-CH has identified three intimidation tactics used against public interest activists and journalists: through SLAPP suits, through the obligation to pay court costs in very high amounts as well as through the initiation of criminal proceedings.

Studies at the European level show that over 90% of SLAPP suits are brought before national courts. Thus, the overwhelming majority are not cross-border cases. In light of these observations, and in order to uphold the principle of equal rights and to refrain from discriminating against individuals who may be intimidated by legal proceedings in national cases, it may be beneficial for Romania to consider extending the scope of the safeguards outlined in the Anti-SLAPP Directive.

The signatories of this letter ask the Ministry of Justice and the Parliament to be invited to all debates that will take place concerning the draft law transposing the Directive (EU) 2024/1069 of the European Parliament and of the Council of 11 April 2024 on protection against manifestly unfounded claims or abusive legal proceedings against persons involved in public mobilisation (“Strategic lawsuits against public participation”).

Signatories:

 

APADOR-CH

Asociația AER Muntenia Sud

Fundatia Eco-Civica

Maxim-Samuilă Aristide, grupul de cetățeni Valea Putnei 

Diana Ionescu, avocat coordonator SCA Plopeanu&Ionescu

Grupul Floreasca Civică

Defapt.ro

Asociația Rădăuțiul Civic

Societatea Academică din România

Mihai Goțiu (România Curată)

Asociația MozaiQ LGBT

Centrul de Resurse Juridice

Freedom House România

Miliția Spirituală

Asociația Human Rights Research Centre

Comunitatea Declic
Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) 

Rețeaua Mining Watch România

Asociația Bankwatch România

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Fundația Greenpeace CEE România

Agent Green

Emilia Șercan, jurnalistă

PressOne

Asociația de Investigații Media în Balcani (BIRN Romania)

Context.ro

Asociația LiderJust

Free Press for Eastern Europe

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Asociația Eurolife

Full text of the letter:

To,

THE ROMANIAN MINISTRY OF JUSTICE

To the attention of political parties in the Romanian Parliament

We are writing to you concerning the transposition into national law of Directive (EU) 2024/1069 of the European Parliament and of the Council of 11 April 2024 on protection against manifestly unfounded claims or abusive legal proceedings against persons involved in public mobilisation (“Strategic lawsuits against public participation”).

According to the communicated timetable, by the end of January 2025, the Ministry of Justice will draft the law transposing the Anti-SLAPP Directive.

In this context, we ask you to include in the draft transposition law a provision to the effect that the procedure and safeguards provided for in the Directive (essentially, cases where the purpose of legal action is to intimidate those who raise issues of public interest) should also apply to national civil litigation, not just cross-border civil litigation.

Although the Anti-SLAPP Directive provides that it only applies to cross-border disputes, Article 3(1) expressly provides that the safeguards set out in the Directive are a minimum standard. To this end, each Member State has the right to regulate a higher standard of protection and to extend the application of the safeguards provided by the Directive to national cases. Thus, also for cases where the domicile of the parties is in the same country as the seat of the court (e.g. also for cases that are heard by Romanian courts, where the plaintiff and defendant have their domicile/seat in Romania).

Article 3(1) of the Directive provides:

Member States may introduce or maintain provisions that are more favourable to protect persons engaged in public participation against manifestly unfounded claims or abusive court proceedings against public participation in civil matters, including national provisions that establish more effective procedural safeguards relating to the right to freedom of expression and information.”

It is clear that as long as the safeguards of the Anti-SLAPP Directive are not extended to national cases, freedom of information and expression are not efficiently protected. People involved in public mobilisation actions will continue to be threatened, intimidated, and subjected to pressures specific to SLAPP-type actions in national cases.

According to a study by the Coalition Anti-SLAPP in Europe (CASE), for the period 2010-2022, the vast majority of SLAPPs, around 90.5% of them, are triggered at the national level (parties and courts are in the same country). However, a tiny proportion of SLAPPs, around 9.5%, are cross-border cases (at least one party is not domiciled in the country where the court is located).

This study shows that more than 90% of all civil actions brought to court to intimidate those who raise public interest issues are carried out at a national level, not transnationally, i.e., in litigations where both the parties and the court are in the same country.

In this context, the protection against SLAPP intimidation, speech and public actions raising issues of general interest cannot be truly effective if it is not applied in more than 90% of such actions at a national level. The Directive allows each Member State to extend its guarantees to national civil litigation.

In the case of Romania, it is all the more necessary to extend the safeguards provided by the Directive to national civil litigation, given that the examples below show that there have been several recent cases of intimidation of those who, either as ‘ordinary’ citizens, legal practitioners or organised forms of civil society, have publicly raised and acted on issues of interest to the whole community (actions referred to in the Directive as ‘public mobilisation actions’).

According to the research conducted by APADOR-CH, there are three types actions meant to intimidate:

1.Intimidation through SLAPPs

 

A few examples:

ONE United Properties S.A vs. Grupul Floreasca Civică and Others litigation

In 2017, a series of lawsuits began when some citizens from the Floreasca neighbourhood challenged the environmental permits issued by the authorities for some constructions belonging to the real estate developer One United Properties S.A. In the lawsuits, two well-known non-governmental organisations – The Save Bucharest Association and Miliția Spirituală – intervened on the side of the citizens, while the beneficiaries of those constructions intervened on the side of the state authorities. In 2022, the citizens lost the lawsuits, and as a result, one NGO – Miliția Spirituală – was dissolved as they could not cover the court fees.

But the real estate developer did not stop there. In 2023, they filed a new lawsuit in which they are seeking €1 million in damages from some of the citizens in the civic group Floreasca Civică and members of the associations that helped them in previous lawsuits. The developer One United Properties S.A. accused the defendants that they made “unfounded claims” against them on social media, that they petitioned the authorities with unfounded accusations, and that they filed several lawsuits against the developer to harass them.

Cristina Vanea, member of the civic group Floreasca Civică:

We suddenly found ourselves sued as natural persons for exercising our constitutional rights, which is extremely serious. One United Properties accused us of harassing state authorities with petitions, organising protests, fundraising to support the lawsuits, teaching citizens impacted by the project how to address the authorities, saying that all these actions are part of <the sphere of civil wrongdoing>. So, in One United Properties’ view, routine actions of civic initiative groups and non-governmental organisations are unlawful, which is why they should be dissolved and citizens harassed, dragged through the courts and thus discouraged from challenging an administrative act, even though the only way to do so is through the courts.” 

AER Muntenia vs. Clean Tech International SRL 

The air and water of the 50,000 inhabitants of Slobozia and Ciulnița (Ialomița County) have been disputed in court for years after several citizens formed an association to fight Clean Tech, a factory for the neutralisation of animal waste, which the people say pollutes the area and emits an unbearable smell. Dorina Milea, initiator of the Regional Ecological Association AER Muntenia, says that state institutions have not responded to citizens’ appeals. On the contrary, they have issued new permits for the factory. Therefore, the association had to sue the factory to cancel its environmental permit and the environmental agreement for a new production line it was planning. In 2023, Clean Tech also sent a third-party notice to the AER Muntenia Association to jointly oblige its individual members to pay the amount of 20 million euros, representing damages incurred by the company, if the environmental permit challenged by the Association was suspended. Following this request, the litigation was registered in the land registries pertaining to the properties of the association’s members, preventing them from disposing of their own real estate. The trial is ongoing.

Dorina Milea, founding member of AER Muntenia:

I don’t think a 20 million euros claim was ever made in our country. I can’t even convert that into Romanian lei. Especially since this was not filed against an NGO but against us as natural persons. We should also sue them for causing us so much stress. Some members have quit for fear of losing their homes. We all live from our wages. We have already paid for two significant actions and two appeals and will probably pay for more. I’ve had colleagues who were out of work for a few months; you can’t ask them for money for a lawyer. It’s complicated. And all because we want to have clean air”.

Cristina Trăilă vs. Romanian Academic Society (SAR) and Mihai Goțiu (România Curată)

In August 2024, Romanian MEP Cristina Trăilă sued activist Mihai Goțiu and the Romanian Academic Society (SAR) organisation, asking for €10,000 damages and the deletion of several articles Goțiu wrote and published on the România Curată and Libertatea.ro websites. The articles discuss Ms. Trăilă’s work as a lawyer for the Schweighofer timber company, which would be in a moral conflict of interest with her capacity as a Member of Parliament.

Mihai Goțiu:

I think there is a connection between the lawsuit and the fact that Mrs. Trăilă knew that the new Forestry Law would be discussed in the committees of the Chamber of Deputies. This comes exactly at a moment when time and energy should have been involved in the debate in Parliament, not in the lawsuit against her. More than half of my time in the last two months has been spent preparing for the trial, time that could have been spent on other outstanding projects that I had to give up because I ran out of time. So, it is time wasted, on the one hand, and on the other hand, the legitimate fear of the colleagues in the organisation – considering what is happening in the Romanian justice system – the fear that the organisation will be affected by this lawsuit, by blocking some money that would have been used for the ongoing projects.”

Eco-Civica lawsuits

Eco-Civica, one of the country’s oldest heritage, environmental and urban planning organisations, intervenes in lawsuits alongside or on behalf of citizens fighting for their rights against large real estate developers. Thus, the organisation has been involved in over 400 lawsuits and has 43 pending. The damages or legal costs asked in some of these lawsuits rise to tens of thousands of euros. Dan Trifu, the organisation’s president, says that before 2017, Eco-Civica managed to win over 70% of the lawsuits it was involved in, but in recent years, it barely won 50%, even though the cases are much more straightforward. The damages sought against Eco-Civica in such lawsuits are burdensome. For example, in a lawsuit against a real estate developer which started in 1998 to save 20 hectares of land in the Tineretului Park in Bucharest, they were asked to pay legal costs of up to 30,000 euros. In another lawsuit, with a developer building on the edge of the Văcărești Delta in Bucharest, they were asked to pay €1,000,000 in damages jointly with the Save Bucharest Association and others (representing the material damage caused to the plaintiff due to the hindrance to the completion of the real estate project), plus legal costs of around €20,000. In the lawsuit to save the reclaimed part of the IOR Park in Bucharest, the area owners are asking Eco-Civica for €50,000 in damages because the organisation’s activists trespassed and entered the retroceded area to document the destruction thereof. The developer, Greenfield Băneasa, also sued Eco-Civica for allegations made in several articles about the real estate development and the access road leading to a residential area, asking for damages of 300,000 lei and deleting the press articles. The latter case was won by Eco-Civica.

Dan Trifu, President of Eco-Civica:

Developers generally work with the most prominent law firms and they are drawing up huge expense bills. Things took a turn for the worse when two other big real estate developers appeared in Bucharest, and these problems arose with the dissolution of NGOs which were unable to cover legal costs. It’s a legislative ambiguity, because since you are an NGO, a non-profit organisation, how can you be dissolved for non-payment, right? These things are at the limit of the law. And we have 3-4 lawsuits on tortious liability as well. In addition to asking us to dissolve our association, they are suing us for tortious liability for damaging their image.”

Ameco Renewable Energy SRL vs. Agent Green

Ameco, a Swiss-owned company based in Joseni, which produces pellets and wood briquettes, has taken the environmental organisation Agent Green to court following an article in the New York Times, which was documented with the help of several members of the environmental organisation, according to Gabriel Păun, founder of Agent Green. The article mentioning Ameco says Romania is sacrificing its primaeval forests for energy. According to Agent Green, Ameco is requesting that the NYT articles be deleted, as well as 200,000 euros in damages from Agent Green and 3 million euros in material damages for the losses incurred as a result of the article being published, and an additional 6,000 euro per day until the NYT article is deleted and issues an apology.

Gabriel Păun, President of Agent Green:

I must admit I’ve never been so stressed out because I’ve also seen who the shareholders behind Ameco are. Some very dangerous people who have a lot of businesses on the planet. It’s scary, it’s a lawsuit that the court shouldn’t have accepted because we had nothing to do with it. It makes no sense. It’s clearly bullying. The organisation is in financial trouble because we have a lot of lawsuits, and the rate of recovery of court costs is less than 1%. We have spent over 1 million euros; all our money for the last 5 years has gone on lawsuits. It’s very serious, this is money we could have done something else with”.

One United Properties SA. vs. Defapt.ro

In April 2024, the media website www.defapt.ro was sued by the company One United Properties, a real estate developer, which asked for three articles to be removed from the site by presidential order. Among them were an investigation into one of the company’s shareholders and two informative articles about the lawsuits in which the company was involved with several NGOs, citizens living in the Floreasca neighbourhood, and residents challenging one of the real estate developer’s projects. Cătălin Prisăcariu, one of the founders of the media site, says that Defapt.ro won the first lawsuit (merits and appeal), but the company One United Properties has opened a second lawsuit, asking for the deletion of the articles and 100,000 euros for image damages that the articles in question have caused. The second trial is still ongoing.

Cătălin Prisăcariu, co-founder of Defapt.ro:

I noticed that they are doing this on an ongoing basis, a couple of other publications are too being sued. What they do is the classic definition of SLAPP- they go straight to court without even trying to settle the matter first, with a rebuttal, etc. They are banking on their financial strength to sustain years of numerous lawsuits when they know very well that publications don’t have the same weapons. Now, I’m waiting to see what the judges’ lottery will have in store for me in this trial. Those at the first trial were obviously unbiased and professional. This lawsuit will probably take several years. But there’s always a risk if we end up having to pay these sums, obviously, as in the case of other NGOs, since there are no such sums in our accounts, they will go against the assets we own, and the most important one is the defapt.ro domain, and so you lose everything you have built.”

Jurgen Faff vs. Context.ro

The investigation website Context.ro has been sued by a businessman from Sibiu, who demanded €3.4 million in damages after a Context.ro investigation revealed that the Romanian state invested €2 million of EU money in a golf course that was never built. After the investigation was published, the National Anticorruption Directorate opened a criminal file to investigate the case but later closed it. Businessman Jurgen Faff claims that one of his companies lost a commercial contract worth more than €3.3 million due to the investigation. Another €100,000 is claimed for “stress caused by journalistic investigations”.

Biro Attila Biro, co-founder and editor-in-chief of Context.ro:

This is a classic SLAPP case, designed to prevent journalists from going after how public funds are spent and to hold those responsible to account for the loss of EU citizens’ hard-earned money. We will continue to work for the benefit of the people and make sure that taxes are appropriately spent and not defrauded.”

BZI.ro vs. Reporter de Iasi 

The publication Reporter de Iași has been sued by BZI.ro (Bună ziua Iași) for defamation. The damages claimed amount to €100,000. The lawsuit is not final.

WorldTeach Romania Association vs. Freedom House Romania and PressHUB (presshub.ro)

In 2022, Freedom House Romania, the owner of PressHUB, was sued by the WorldTeach Romania Association for publishing an investigation on the PressHUB website about the existence of a fake centre for victims of human trafficking. The plaintiff claimed 350,000 lei (about €70,000) damages in the lawsuit.

2.Intimidation by claiming disproportionate court costs

 

Also intimidation actions, similar in purpose to the SLAPP-types, are those whereby citizens or civil society organisations are asked to pay substantial sums of money as legal costs.

A few examples:

Community of Pojorâta vs Suceava County Council

For 17 years, the inhabitants of Valea Putnei – Pojorâta have opposed the construction of a landfill on top of the mountain near the Mestecăniș pass. In the first seven years, the local community has taken numerous steps to get the authorities to stop the landfill being set up a few hundred meters from people’s homes. Neither the petitions nor the articles published in the media nor the citizens’ participation in the local council meetings attracted the attention of the decision-makers, so a handful of local residents mobilised to seek justice in court.

After another ten years of lawsuits (some won, some lost), in which the Suceava County Council spent vast amounts of public money to cover the voices of the protesting citizens, six of the locals who did not give up the fight are now ordered to pay legal costs of about 60,000 euros.

Aristide Maxim, one of the most vocal citizens who opposed the project:

I had the tenacity not to give up. In Romania, justice is optional”.

Popleanu&Ionescu Law Firm vs. Suceava County Council

The law firm has sued the Suceava County Council for the annulment of the zoning urban plan and the building permit issued by the authorities for the Pojorâta landfill. The Suceava County Council allocated funds to pay the law firm that represented it in the lawsuit, amounting to about €70,000, according to public documents accessed by the plaintiff. The action brought by the applicant was dismissed as inadmissible. The Suceava County Council said it will claim the costs separately.

The Bistriței Valley Foundation vs. the Gorj Environmental Protection Agency and Explocarb SRL

Citizens in the commune of Pestișani, Gorj, set-up in a foundation, sued the authorities to cancel the environmental permits granted to a company to build a limestone quarry in the area. After losing the case, the citizens were ordered to pay court costs of around 20,000 lei.

Eco-Civica lawsuits

As mentioned above, the Eco-Civica Organization has been ordered to pay legal costs amounting to 30,000 euros in the lawsuit for the retroceded area of the Tineretului Park, 20,000 euros in the lawsuit with the real estate developer in the area of Deltei Văcărești, 15,000 euro in a lawsuit for the Berceni Greenhouses.

Independent Center for Environmental Resource Development (CIDRM) vs. Deva Gold

In the lawsuit initiated by the CIDRM, as part of the Mining Watch Romania network, against the suspension of the permit for the gold-silver mining project in Certej, the mining company has requested legal costs amounting to 84,000 euros. This amount represents the fees paid by Deva Gold SA to the lawyers representing them. It should be noted that CIDRM is currently involved in litigation seeking the annulment of both the Deva Gold permit and the Roșia Montană mining project permit.

Luminița Dejeu, President of CIDRM:

We have a long history of challenging toxic industrial projects in court. Most of these have been resolved in favour of the organisation I represent and the local communities concerned. In recent years, because of the inconsistent application of the provisions of the Administrative Code, we have been forced, according to the practice of the Cluj courts, to challenge the beneficiaries of the acts issued by the authorities. In this way, the companies concerned use legal costs to deter and punish organisations which act to protect the interests of the general public.”

Agent Green and Bankwatch Romania vs. the Hunedoara Environmental Protection Agency and SC Hidro Clear SRL

In 2021, the plaintiffs requested the annulment of the environmental permit and the dismantling of the hydropower works on the Taia River. In 2017, the Hunedoara Court had already annulled the decision of the classification phase and the environmental permit related to this project. The judgment remained final following the appeal. Following the loss of the new lawsuit in 2023, the plaintiffs were ordered to pay legal costs of approximately 36,000 euros. The Bucharest Court upheld the full amount requested by the defendant

3.Intimidation through criminal complaints

Although the Directive expressly states that it does not apply in criminal matters, there are examples of intimidation, similar in purpose to SLAPPs, where those who raise issues of public interest are threatened with criminal prosecution.

For example, in October 2024, the press reported, based on sources, that the Minister of Energy had filed a criminal complaint against NGOs working to safeguard the environment, natural heritage sites, and fight pollution. The press also reported that the Directorate for the Investigation of Organized Crime and Terrorism (DIICOT) prosecutors have opened a criminal case following this complaint targeting several environmental activists, including Greenpeace. However, there is no official information on the subject as yet. DIICOT refuses to provide information about the existence of this complaint, while the Ministry of Energy and the Minister give contradictory statements and make unfounded accusations against the civil society.

Criminal proceedings meant to intimidate are also initiated against Romanian journalists or publications.  According to Context.ro, DIICOT has initiated six criminal files against journalists documenting serious issues in the last 10 years. This demonstrates the prosecutors’ penchant for persecuting reporters who report on corruption or organized crime. In one case, for example, prosecutors determined that a public radio journalist turned whistleblower should be investigated and tried. She had been accused of leaking “secret or non-public information”. Finally, it turned out that it was public information, namely paperwork detailing the costs of business class jet travel of the Public Radio’s president.

Such mechanisms have a real intimidating and discrediting effect on the work of the civil society and journalists, especially when they are non-transparent and involve important state actors such as specialised ministries and prosecutors’ offices.

* * *

In conclusion, we ask you to include in the draft law transposing the Anti-SLAPP Directive a provision that the procedure and safeguards provided in the Directive for SLAPP cases should also apply to national civil litigation, not only to cross-border civil litigation.

 

We also reiterate our request that the signatories of this open letter be invited to all public debates that will take place concerning the draft law transposing the Directive (EU) 2024/1069 of the European Parliament and of the Council of 11 April 2024 on protection against manifestly unfounded claims or abusive legal proceedings against persons involved in public mobilisation (“Strategic lawsuits against public participation”).

 

Signatories:

APADOR-CH

Asociația AER Muntenia Sud

Fundatia Eco-Civica

Maxim-Samuilă Aristide, grupul de cetățeni Valea Putnei 

Diana Ionescu, avocat coordonator SCA Plopeanu&Ionescu

Grupul Floreasca Civică

Defapt.ro

Asociația Rădăuțiul Civic

Societatea Academică din România

Mihai Goțiu (România Curată)

Asociația MozaiQ LGBT

Centrul de Resurse Juridice

Freedom House România

Miliția Spirituală

Asociația Human Rights Research Centre

Comunitatea Declic
Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) 

Rețeaua Mining Watch România

Asociația Bankwatch România

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Fundația Greenpeace CEE România

Agent Green

Emilia Șercan, jurnalistă

PressOne

Asociația de Investigații Media în Balcani (BIRN Romania)

Context.ro

Asociația LiderJust

Free Press for Eastern Europe

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Asociația Eurolife

APADOR-CH întreabă, unii candidați răspund: Silviu Predoiu – „Ca președinte pot garanta că România nu va intra în război”

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Întrucât nici în această campanie electorală nu vom avea parte de o dezbatere reală între candidații la alegerile parlamentare și mai ales prezidențiale – judecând și după cum au tratat autoritățile propunerile noastre repetate de a schimba legile pentru stimularea participării la dezbateri – APADOR-CH a făcut un set de întrebări pe care le-a transmis tuturor candidaților la președinție, precum și partidelor care și-au depus listele de candidați pentru Parlament.

Prin aceste întrebări am încercat să aflăm câteva dintre concepțiile despre lume și viață ale candidaților. Poate ajută în formarea deciziei de vot, care în acest ciclu electoral pare tot mai confuză.

Ne-am propus să publicăm aceste răspunsuri în ordinea în care le primim de la candidați. Primul care a răspuns este Silviu Predoiu, zis și „spionul” – poate pentru că a lucrat la SIE – situat la poziția 14 pe buletinele de vot. Mai multe despre Silviu Predoiu aflați de pe pagina personală a candidatului.

1. Puteți garanta că, în următorii 5 ani, România nu va intra în război?

Da, ca președinte pot garanta că România nu va intra în război. Tensiunile internaționale se acumulează în timp și îmi propun să acord o importanță accentuată cunoașterii anticipative și prevenției. De asemenea, diplomația și negocierile pot reprezenta ”arme” mult mai eficiente decât rachetele, dacă știi cum să le folosești.

Citesc și eu, ca și dumneavoastră, tot felul de alerte și de predicții privind posibilitatea unei confruntări devastatoare cu Rusia în următorii ani. Nu cred că, în secolul XXI, putem privi cu atâta nonșalanță și apatie perspectiva unui război nuclear sau a unui război generalizat pe teritoriul Europei. Iar liderii europeni, cei ai NATO și ai UE ar trebui să își aducă aminte că obligația lor primordială este față de securitatea și bunăstarea propriilor cetățeni și să ia aminte de la lecțiile istoriei nu foarte îndepărtate, care ne arată că dacă există determinare și inteligență, poziții aparent ireconciliabile pot găsi o cale de soluționare acceptabilă pentru ambele părți.

2.  Daca ați avea de ales între intrarea României în război și ieșirea din NATO, ce ați alege? (Răspunsul nu poate conține decât una dintre cele două variante)

Într-o situație excepțională, între intrarea României în război și ieșirea din NATO aș alege intrarea în război. Îmi bazez opțiunea pe două considerente majore:

– ca stat membru al NATO, România are drepturi dar și obligații. NATO, ca sistem de securitate colectivă, implică faptul că statele membre s-au angajat să se susțină/ apere reciproc în cazul unui atac al unui stat terț. Intrarea NATO în război implică faptul că unul din statele membre a fost atacat, ca urmare, conform tratatului de aderare pe care l-am semnat, avem obligația și datoria aș spune de a rămâne și lupta alături de aliații noștri.

– dacă situația de securitate ar fi atât de deteriorată încât s-a ajuns la război, o ieșire din NATO nu asigură nicio garanție a neimplicării României într-un război, din contră, ar accentua vulnerabilitatea prin inexistența suportului aliat.

3. În cazul în care România va intra în război, unde ați alege să vă adăpostiți, cât mai repede posibil:

– într-o țară din Europa

– într-o țară din America de Nord

– într-o țară din America de Sud

– într-o țară din Asia

Strict pentru a vă răspunde la întrebare, dintre opțiunile puse la dispoziție aș alege o țară din Europa. În realitate, ca ofițer și /sau ca președinte opțiunea de a ”te adăposti” de războiul prin care trece țara ta nu există. Ca ofițer am jurat ”să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții”, ca președinte ești comandantul forțelor armate și președintele CSAT, dar mai ales ai datoria de a fi liderul națiunii tale și la bine dar mai ales la greu.

4. Care dintre cele două variante considerați că este prioritară, în următorii 5 ani, pentru România:

– înarmarea

– dezvoltarea economică

(Răspunsul nu poate conține decât una dintre cele două variante)

Prioritatea este, evident, dezvoltarea economică. Dezvoltarea economică este în măsură să îmbunătățească condițiile de trai, dezvoltarea economică este în măsură să ajute la detensionarea relațiilor sociale, dezvoltarea economică și o clasă de mijloc consolidate sunt garantul democrației. Dezvoltarea economică este cea care permite, la o adică, inclusiv dotarea cu echipamente militare performante.

5. Ce funcție publică, într-o instituție internațională, v-ați dori să ocupați la finalul mandatului?

Nicio funcție. Nu există nicio funcție și nicio onoare mai mare decât a fi președintele țării tale, liderul națiunii tale. După o astfel de funcție, din respect pentru propria națiune, nu poți deveni funcționar internațional, indiferent de statutul/ relevanța/ impactul sau beneficiile pe care o astfel de poziție ți le-ar oferi.

6. Care este opinia dumneavoastră privind legalizarea consumului de canabis?

Sunt de acord cu legalizarea etapizată a consumului de canabis. Într-o primă fază, legalizarea canabisului în scop medical.

Ulterior, se poate proceda la dezincriminarea deținerii unei cantități reduse, reglementate, pentru consum propriu, concomitent cu finanțarea programelor naționale de prevenire şi asistență și cu dezvoltarea infrastructurii medicale pentru gestionarea cazurilor de dependență.

Înăsprirea pedepselor pentru consumatorii drogurilor ușoare nu pare a da rezultatele scontate nicăieri în lume și este neproductivă în lupta contra traficului de droguri, care rămâne o problemă globală majoră.

7. Ce părere aveți despre țări precum SUA, Canada sau Germania, care au legalizat, sub diferite forme, consumul de canabis? Credeți că acest lucru le va afecta evoluția/dezvoltarea?

Decizia de legalizare, în toate cele trei state, a avut la bază argumente comune: legalizarea ar submina traficul de droguri, ar proteja împotriva impurităților dăunătoare și ar permite poliției să urmărească infracțiuni mai grave, oferind în același timp protecție împotriva consumului de către minorii de 18 ani.

Nu există date privind efectele pe termen lung ale legalizării, întrucât măsurile sunt de dată recentă, iar evaluările canadiene, unde canabisul pentru uz recreațional este legal din 2018, relevă consecințe mixte, dar nu, nu cred că legalizarea consumului de canabis va afecta dezvoltarea/ evoluția acestora.

8.  Potrivit studiilor, consumul de alcool afectează sistemul nervos în egală măsură ca un drog. Care este opinia dumneavoastră privind interzicerea consumului de alcool?

Nu sunt de acord cu interzicerea consumului de alcool. Prohibiția nu a rezolvat niciodată nimic legat de consumul de alcool, din contră, a stimulat traficul și contrabanda. Ca și mai sus, cred că accentul trebuie pus pe programele de prevenire şi asistență și pe dezvoltarea infrastructurii medicale pentru gestionarea cazurilor de dependență.

9. Între Ucraina, Uniunea Europeană, SUA, China, Rusia, NATO și România, care vă trezește cea mai mare simpatie și, respectiv, antipatie?

Dintre statele și organizațiile enumerate, am cea mai mare simpatie (sau mai bine spus afecțiune) pentru România și cea mai mare antipatie față de Rusia.

10. Dacă ați fi pus în situația de a oferi cuiva un cadou de 1 miliard de dolari, sub ce formă ați alege să o faceți:

– banii transferați în cont

– obiecte/opere de artă

– bijuterii și alte obiecte de podoabă

– diverse sisteme, echipamente sau instalații

– excursii, cu avion privat și hotel de lux, pe tot globul

– altă formă (indicați care)

În situația neverosimilă în care aș fi în postura de a oferi cuiva 1 miliard de dolari, aș face acest lucru prin transfer bancar.

11. Cum vedeți rolul serviciilor secrete în România și modul în care este exercitat controlul civil asupra lor?

Serviciile de informații sunt componente esențiale ale Sistemului de Securitate Națională, cu un rol determinant în cunoașterea anticipativă, prevenția și contracararea amenințărilor la adresa securității naționale. Proiectul meu pentru România conține de altfel inițiative vizând rolul, locul și controlul asupra serviciilor de informații, pornind de la nevoia de reconstrucție a încrederii cetățeanului în autoritățile cu atribuții în obținerea de informații.

Din punctul meu de vedere, este imperios necesar ca Serviciile de informații, atât cele două servicii naționale (SRI, SIE) cât și cele departamentale (DGIA, DGPI) să beneficieze de un cadru legal care să le precizeze cu claritate competențele, care să le pună la îndemână mecanismele prin care să poată răspunde eficient amenințărilor actuale și, concomitent, să statueze un control civil real, serios și profesionalizat, care să dea garanții cetățeanului că acestea nu își depășesc atribuțiile, că nu au loc abuzuri. În plus, militez pentru demilitarizarea celor două servicii naționale.

În acest moment nu există practic un control civil coerent, comisiile parlamentare fiind mai degrabă niște forme fără fond, fapt evident și din datele existente pe website-ul Parlamentului României. Comisiile de control nu sunt doar cele care ar trebui să exercite un control real, aprofundat, conform atribuțiilor stabilite prin lege sau hotărâri ale Parlamentului, dar ele trebuie să fie și interfața dintre serviciile de informații și societatea civilă. Componența comisiilor, transparența membrilor acestora referitor la evoluția lor, la probitatea lor morală, la sistemul lor de valori trebuie să dea garanții societății că își vor exercita atribuția de control cu onestitate și seriozitate. Activitatea serviciilor de informații este clasificată, dar rezultatele controalelor nu pot și nu trebuie să fie clasificate ci trebuie comunicate către public, ceea ce în România nu se întâmplă și nu s-a întâmplat niciodată.

Contrar percepției comune, lipsa unui control civil real nu profită serviciilor de informații ci are efecte adverse, adâncind prăpastia de neîncredere dintre acestea și societatea pe care trebuie să o protejeze.

12. Sunteți de acord cu abrogarea legii care permite finanțarea de la stat (cetățeni) a partidelor politice și a campaniilor electorale? Motivați răspunsul.

Da, sunt de acord.

În România, subvențiile au devenit după 2016 principala sursă de finanțare a partidelor politice. Și în alte state europene există subvenții pentru partidele politice și nu le putem considera a priori nocive pentru democrație, dimpotrivă, pot avea un efect pozitiv cu privire la dezvoltarea pieței politice. Subvențiile pot susține partidele noi, contribuind astfel la diversificarea ofertei politice sau pot contribui la reducerea corupției.

Din păcate, modul în care au fost reglementate subvențiile acordate partidelor politice în România nu este de natură să susțină niciunul din beneficiile listate mai sus. Deși condițiile privind înființarea partidelor politice au fost relaxate, prin această subvenție care merge strict către partidele consolidate de pe piață, care au astfel resurse financiare semnificative, se accentuează decalajul dintre formațiunile noi și cele consacrate.

În plus, nu există condiții de transparență, astfel că principalele partide folosesc acești bani pentru a plăti firme care asigură prezența „pozitivă” în diferite publicații online, fără ca cititorii să fie avertizați că citesc un conținut plătit.

Aceste practici afectează atât informarea corectă a publicului prin materialele de presă respective, care nu mai sunt jurnalistice, ci de publicitate, dar și felul în care se face presă în general, încurajând redacțiile să respingă opiniile critice la adresa partidelor care plătesc publicitate mascată și să limiteze popularizarea vocilor critice sau alternativelor.

Distorsionarea pieței politice este foarte evidentă în acest an electoral, fondurile mari alocate unui număr mic de partide creând decalaje insurmontabile pentru partidele noi/ mici și candidații acestora.

În concluzie, da, consider că această lege ar trebui abrogată, întrucât prin anularea mecanismelor de competitivitate, auto-cenzura mass media ca efect al propagandei plătite și transformarea lipsei de transparență a actului politic într-o normalitate, efectul său final constă în alterarea echilibrului democratic.

13. Considerați că România este un stat de drept în care sunt respectate drepturile tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, religie sau orientare sexuală, iar instituțiile statului funcționează? În cazul unui răspuns negativ, vă rugăm să argumentați.

Un stat de drept înseamnă instituții puternice, înseamnă supremația legii, înseamnă o justiție independentă, înseamnă mecanisme de control și echilibrare credibile și eficiente. Deși teoretic România este un stat de drept, există deficiențe în modul în care sunt respectate și aplicate normele care ar transforma teoria în realitate. Nu cred că avem instituții puternice, pentru că politizarea excesivă concomitent cu promovarea mediocrității în politică a făcut ca multe din aceste instituții să ia forma omului/ partidului care conduce la un moment dat. Elaborăm periodic strategii în diverse domenii și acestea nu se implementează niciodată, fiecare nouă strategie începe cu precizarea că obiectivele din vechea strategie nu au fost atinse. Deși entitățile există, în realitate mecanismele de ”checks and balances” se află într-o mare suferință, practic niciuna dintre instituțiile înființate pentru a asigura controlul și echilibrarea nu funcționează la nivelul la care ar trebui, de la controlul civil asupra serviciilor de informații la Curtea de Conturi.

În privința drepturilor fundamentale, aș spune că acestea nu sunt încălcate dar nici nu cred că sunt cu adevărat respectate, pentru că respectul, protejarea dreptului  implică, în accepțiunea mea, a face ceva, o atitudine pro activă din partea statului.

În plus, finanțarea partidelor parlamentare cu sume enorme de la bugetul de stat și posibilitatea oferită de lege acestora de a cheltui acești bani pe presă și propagandă a afectat major libertatea presei. Problema ”cumpărării” presei a devenit cu atât mai gravă în acest an electoral foarte dificil, fondurile mari alocate unui număr mic de partide afectând echilibrul campaniilor electorale. Vedem cum partidele ”mari” cumpără reclamă pentru a-și vinde imaginea sau pentru a bloca știri negative sau popularizarea contracandidaților, în detrimentul cetățeanului, care este astfel supus dezinformării și manipulării.

Tot tabloul de mai sus sugerează faptul că, pe nesesizate, România a devenit în fapt o democrație iliberală, o democrație cu ”intensitate redusă”, unde deși avem alegeri acestea sunt profund viciate iar cetățenii sunt ținuți în ignoranță privind activitățile celor care exercită puterea, atât prin lipsa de transparență a autorităților cât și prin auto-cenzura mass-media, ceea ce conduce la dezinformare.

Unu-unu-doi, nimeni nu-i ca noi. (Ne)siguranță și exces de zel

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Două știri din ultima săptămână aduc în discuție o imagine problematică a Poliției române, instituția de forță care aplică legile în statul de drept numit România, dar mai mult acolo unde nu simte că ar fi în pericol să supere pe cineva:

  • Știrea despre fata de 22 de ani, acuzată de furt și reținută pentru 24 de ore, pentru că și-ar fi înusușit/aruncat la gunoi o imprimantă pe care polițiștii o pierduseră, în goana lor după alți infractori.
  • Știrea despre non-combatul de la Piața Unirii din București, când primarul general a cerut Poliției române să intervină într-o situație flagrantă de încălcare a legii, și unde Poliția a preferat să stea deoparte, pe motiv că nu e treaba ei.

Aceste recente fapte de „arme” ale Poliției române sunt de natură să ridiculizeze instituția și să-i afecteze și mai mult imaginea, care și așa nu se bucură de prea mare respect în ochii populației. Dacă în cazul Piața Unirii am văzut o poliție indiferentă în fața unui conflict nemaiîntâlnit, iscat chiar între instituții ale statului, deși ar fi trebuit să intervină și să aplaneze situația, în cazul fetei arestate pentru o faptă discutabilă și momentan neelucidată, poliția dă dovadă de exces de zel suspect, care induce mai degrabă aparența de răzbunare a „organelor” umilite de propriul neprofesionalism.

Sunt două fațete ale unei instituții veșnic neadecvate, Poliția română comportându-se deja în prea multe situații precum un adolescent în căutarea identității. Totuși, Poliția Română este o „jună” trecută de 30 de ani (de democrație), care ar trebui să știe deja și ce vrea și cum să se comporte în societate. Iar acțiunile cu exces de zel, așa cum pare ceea ce i se întâmplă tinerei șoferițe de 22 de ani (supusă, conform presei, unor măsuri vădit disproportionate, constând în reținere și percheziție domiciliară, precum și în percheziția domiciliului părinților săi) sau situații precum cea în care poliția a preferat să lase niște oameni, fie ei și polițiști locali, să se încaiere în plin centrul Capitalei, arată din păcate că Poliția română are comportament neunitar, nesigur, ciclotimic, dovadă că e departe de instituția modernă care se pretinde și care ar trebui să fie, că nu lucrează după niște proceduri clare și că este influențată de ingerințe politice.

Ce siguranță și încredere îi transmite Poliția română unui cetățean de rând care vede că la apelul primarului general, de a aplica legea, poliția stă deoparte, nu se bagă, în schimb o hărțuiește cu toată puterea instituțională pe o tânără care a avut ghinionul să-i fi enervat pe niște polițiști neglijenți?

Am lucrat de-a lungul ultimilor 30 de ani cu polițiști din diverse structuri ale instituției și am încercat întotdeauna să sprijimim eforturile de modernizare făcute de instituție. Știm că bunele intenții există, dar ele sunt anulate de apariția unor cazuri precum cele două recente, de aceea cerem conducerii Poliției române să cerceteze atent faptele și să comunice transparent cu publicul în privința soluțiilor găsite pentru remedierea acestor situații semnalate. O imagine publică solidă, bazată pe încredere, se construiește greu și se pierde rapid.

Cum ar putea fi modificată Constituția ca să-i convină și Curții Constituționale

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe site-ul Curtii Constituționale a României (CCR) a fost publicată, cu mențiunea „Nepublicată”, „Hotrarea nr. 2 din 5 octombrie 2024 privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024”

După cum este cunoscut, candidatura a fost respinsă de CCR, cu o majoritate de 5 la 2, iar 2 judecători au lipsit din complet. Cu alte cuvinte, din totalul de 9 judecători care alcătuiesc completul CCR și participă la judecarea fiecărui caz, doar 5 au votat în favoarea acestei hotărâri. Este un indiciu că problema cu privire la care CCR s-a pronunțat este controversată chiar și printre membrii CCR.

Nu facem parte dintre susținătorii candidatei respinse sau ai exceselor acesteia. Dar, motivarea acestei hotărâri ridică unele probleme de principiu, pe care le prezentăm, mai jos, pe scurt:

1. Restrângerea dreptului de a fi ales s-a făcut de către CCR în cadrul unei proceduri în care persoana vizată a fost lipsită de dreptul la apărare şi de dreptul la o cale de atac (dreptul la recurs), drepturi prevăzute distinct atât în Constituţie, cât şi în CEDO.

2. CCR, soluţionând contestaţiile a două persoane cu privire la o candidatură la preşedinţia ţării, s-a substituit instanţelor de judecată, stabilind răspunderea individuală a unui candidat pentru afirmaţii, comportament şi atitudine care nu au făcut anterior obiectul unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată prin care să se stabilească vinovăţia/responsabilitatea acestei persoane şi interdicţia pentru aceasta de a candida. Menţionăm că, în cadrul procedurilor judiciare care se desfăşoară în faţa instanţelor judecătoreşti, sunt asigurate dreptul la apărare şi dreptul la exercitarea unei căi de atac. Iar interdicţia de a candida, ca sancţiune pentru faptele unei persoane fizice, poate fi dispusă doar de instanţele de judecată. Menţionăm că, potrivit Constituţiei, CCR nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti. CCR verifică doar îndeplinirea unor condiţii legale, nu aplică sancţiuni unei persoane fizice pentru comportament şi atitudine.

3. CCR a adăugat, ad-hoc, o nouă condiţie la condiţiile preexistente pentru a candida la preşedinţie, şi anume condiţia „cuminţeniei” candidatului. Motivul central al restrângerii dreptului de a candida a constat în atitudinea/conduita și declaraţiile publice ale candidatului (par. 38 din hotărâre), care intră în categoria „antisistem”. Cu alte cuvinte, CCR nu va accepta, începând cu această hotărâre, decât candidaturile la preşedinţie ale unor persoane care fac declaraţii cuminţi, conformiste, prosistem. Această condiţie nou introdusă de CCR, a „cuminţeniei” candidatului, reprezintă o restrângere substanţială a dreptului la liberă exprimare, drept care protejează nu doar opiniile favorabile, neutre, neconflictuale, ci şi exprimările care şochează, ofensează sau scandalizează. Dacă aceste exprimări depăşesc limitele stabilite prin lege (de exemplu, declaraţii rasiste sau care incită la ură, la violenţă şcl), există proceduri prevăzute în legea penală sau civilă care duc la sancţionarea persoanei care a depăşit limitele legale. Potrivit actualelor reglementări, sancţionarea persoanei fizice pentru astfel de „derapaje” se poate face doar de instanţa de judecată, nu şi de CCR, care nu este instanţă de judecată. În cazul de faţă, astfel de sancţiuni aplicate de instanţele de judecată, prin care a fost interzisă exercitarea dreptului de a candida, nu au fost identificate şi invocate de CCR. În schimb, CCR a procedat direct la sancţionarea candidatului pentru declaraţii şi conduită necorespunzătoare, luând locul instanţelor judecătoreşti competente.

4. CCR asimilează criticile și opoziția exprimate la adresa instituţiilor europene sau organizaţiilor militare internaţionale cu încălcări ale Constituţiei. Astfel, CCR afirmă că „Apartenența la UE și la NATO sunt opțiuni fundamentale constituționale…și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta. Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale…”(par. 39). Desigur că integrarea euroatlantică reprezintă un element pozitiv, dar asimilarea de către CCR a exprimării criticii sau nemulţumirii ori opoziţiei la adresa unor entităţi publice, perfectibile ca orice entitate publică, cu „respingerea opţiunilor democratice fundamentale” şi cu „erodarea valorilor fundamentale constituţionale” reprezintă o exagerare, un exces de zel protector, care are ca efect inhibarea unor dezbateri pe chestiuni de interes public.  Specific societăţii democratice este că îndoielile, rezervele, criticile, nemulţumirile cetăţenilor faţă de entităţile publice, chiar şi cele în curs de deificare la CCR, pot fi exprimate și discutate public, fără inhibare, fără teama de a fi  calificat ca „erodant al societăţii democratice”. Dezbaterea liberă a chestiunilor de interes public este, totuşi, esenţa societăţii democratice. Spre exemplu, în Marea Britanie, ţară în care există un sistem democratic consolidat, dezbaterea privind Brexit nu a fost interzisă sau calificată de vreo autoritate naţională drept un atac la valorile democratice fundamentale. Democratic este să existe cât mai puţine subiecte tabu şi cât mai multă desacralizare.

5. În calitate de parlamentar, naţional şi apoi european, un candidat beneficiază de imunitate pentru orice declaraţii politice, fiind protejat de orice formă de răspundere juridică pentru aceste declaraţii. În consecinţă, parlamentarul este protejat sau ar trebui să fie protejat de orice repercusiuni legate de aceste declaraţii politice, inclusiv de repercusiunile constând în interdicţia de a candida dispusă de CCR în urma evaluării declarațiilor politice pentru care există imunitate. Această imunitate este prevăzută, de asemenea, în Constituţie, în art. 72.

6. Apetenţa CCR de a se substitui instanţelor de judecată aduce un argument suplimentar în favoarea unei propuneri de revizuire a Constituţiei formulată de APADOR-CH încă din 2013, în sensul că atribuţiile CCR ar trebui exercitate de judecători, în cadrul unei secţii distincte a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu de persoane numite politic, de Parlament, la propunerea partidelor şi a preşedintelui ţării. Deşi membrii CCR au studii de drept, pare că nu au independenţa şi imparţialitatea judecătorilor de carieră din sistemul instanţelor judecătoreşti. Istoria de până acum a CCR ar fi un argument suficient. Sperăm că această propunere de revizuire a Constituţiei nu va fi interpretată de actualii componenţi ai CCR, cu majoritate de voturi de 5 la 4, drept instigare la încălcarea ordinii constituţionale.

Cerem IGPR să nu mai dezinformeze populația făcând publice rezultatele testelor rapide antidrog

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis azi o solicitare către Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) cerând încetarea practicii de a face publice rezultatele testelor rapide antidrog, aplicate șoferilor în trafic. Procentul mare de rezultate fals pozitive, infirmate de analizele făcute de INML, arată că această practică a poliției rutiere este mai degrabă o dezinformare a publicului, decât o informare, și aduce prejudicii șoferilor nevinovați, lezându-le dreptul la demnitate. Demersul este susținut de criminologul Vlad Zaha și de Comunitatea Declic.

Mai jos textul integral al solicitării transmise IGPR:

 

Către,

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

 

 

Vă adresăm solicitarea ca, în cadrul reglementărilor interne ale IGPR şi unităţilor subordonate privind comunicarea publică, să introduceţi o prevedere în sensul interzicerii comunicării publice a rezultatelor testelor rapide antidrog.

Testele rapide antidrog sunt infirmate, în suficient de multe cazuri, de rezultatele ulterioare ale analizelor de sânge privind prezenţa în organism a substanţelor psihoactive. Datele arată o rată generală de infirmare de 38%, însumând peste 1.000 de persoane, respectiv rată specifică de infirmare de peste 80% în cazul amfetaminelor, în 2023, potrivit comunicatului Consiliului Superior de Medicină Legală. 

Astfel, au fost numeroase cazuri în care organele de poliţie au făcut publice rezultatele unui test rapid antidrog din care rezultă că persoana testată a consumat substanţe psihoactive. Presa a preluat, cu bună-credinţă, informaţiile comunicate de poliţie şi a informat opinia publică despre faptul că persoana vizată de testul rapid a fost indicată de test că a consumat substanţe psihoactive (droguri). Imaginea publică a persoanei testate a fost grav vătămată, prin prezentarea acesteia în faţa opiniei publice drept consumator de droguri. Ulterior, la analizele de sânge, s-a stabilit că persoana respectivă nu a consumat droguri, ci medicamente sau anumite alimente. Răul însă este produs în momentul când este prezentat rezultatul fals pozitiv al testului rapid şi opinia publică percepe acea persoană drept consumator de droguri. Acest rău nu mai poate fi remediat integral, prin prezentarea rezultatelor negative la analiza de sânge, atâta vreme cât, anterior, opinia publică şi-a format o părere, greşită, despre acea persoană. Astfel, este grav vătămat dreptul persoanei la demnitate, drept garantat  prin art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Cartă), art. 8 din CEDO, art. 30 al. 6 din Constituţie şi art. 72 din Codul civil. Potrivit comentariilor oficiale privind art. 1 din Carta, „Demnitatea persoanei nu constituie numai un drept fundamental în sine, ci reprezintă însuşi temeiul drepturilor fundamentale.”

Un caz foarte recent, readuce în discuţie necesitatea ca rezultatele testelor rapide antidrog să nu fie făcute publice. Este vorba de un accident grav, în care a fost implicat un tramvai şi un autoturism. Poliţia a testat rapid antidrog conducătorul tramvaiului (vatmanul), rezultatul fiind pozitiv. Acest rezultat pozitiv la consumul de droguri, în cazul vatmanului, a fost făcut public de poliţie, astfel că a fost preluat de presă, iar vatmanul a fost prezentat opiniei publice drept persoană care a consumat droguri şi a fost implicată în gravul accident. Ulterior, analiza probelor de sânge a infirmat rezultatul fals pozitiv al testului rapid şi a concluzionat că vatmanul, prezentat public, până atunci, drept drogat care conducea tramvaiul, nu consumase nici un drog. În schimb, luase, în seara precedentă testului, un paracetamol.

Constatăm că principala funcție a comunicării rezultatelor acestor teste a devenit dezinformarea publică, tocmai opusul informării publice.

Nu cu multă vreme în urmă, un purtător de cuvânt al IGPR le recomanda conducătorilor auto (testele rapide nu ajunseseră încă la vatmani) ca, în cazul în care nu doresc să iasă pozitivi la testele rapide antidrog, să nu consume alimente sau medicamente care pot influenţa, fals pozitiv, testele rapide antidrog. De exemplu, să nu folosească Nurofen sau alt medicament care conţine ibuprofen. Cu alte cuvinte, ca să te fereşti de erorile fals pozitive ale testelor rapide, soluţia recomandată de purtătorul de cuvânt este să renunţi la medicaţie sau alimentaţie. 

Noi considerăm că primul pas pentru ca un cetăţean să nu sufere prejudicii grave ale demnitatii din cauza comunicării către public a unor rezultate eronate, fals pozitive, ale testelor rapide antidrog nu este renunţarea la medicaţie sau alimentaţie, ci interzicerea comunicării publice a rezultatelor acestor teste rapide. Pot fi comunicate publicului doar rezultatele analizelor de sânge şi, eventual, urină privind prezenţa substanţelor psihoactive în organismul unei persoane testate rapid antidrog de poliţie. Doar aceste rezultate sunt, cu adevărat, relevante şi prezintă gradul necesar de exactitate/corectitudine. Contestăm utilitatea comunicării rezultatelor preliminare și datorită faptului că rezultatele din partea IML sunt eliberate, acum, în maxim 72 de ore.

Ca atare, vă solicităm să faceţi modificările necesare, în sensul celor menţionate mai sus, (interzicerea comunicării publice a rezultatelor testelor rapide antidrog), în reglementările interne privind comunicarea publică.

 

Vă solicităm să ne comunicaţi măsurile dispuse de dvs. în legătură cu această solicitare.

 

Semnatari:

APADOR-CH

Vlad Zaha – criminolog 

Comunitatea Declic

 

Ce a răspuns Poliția la această solicitare

Cine ne apără de autointitulații procurori fiscali – băncile?

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Sub pretextul luptei contra spălării banilor, unele bănci din România abuzează de relația de putere asupra clienților: închid conturi discreționar, sechestrează banii din ele, pretind documente și date absurde sau imposibil de furnizat. Statul pare că nu are nicio pârghie de control asupra acestui fenomen și totuși își obligă cetățenii să-și deschidă conturi la bănci. Cazul conflictului APADOR-CH-ING

Anul acesta, am avut o experienţă foarte proastă cu o bancă, pe care o vom numi mai jos. Ştim că băncile sunt entităţi private, nu instituţii publice, dar mai ştim că serviciile băncilor sunt destinate publicului larg, practic tuturor cetăţenilor, pentru că rar mai poate scăpa cineva, azi, de o interacţiune cu banca. Iar, dacă, în această interacţiune, banca se comportă faţă de client în stilul „eu sunt stăpânul, tu eşti supusul, pentru că nu ai de ales şi tot la unul dintre noi, stăpânii, trebuie să ajungi”, lucrurile nu sunt OK.

Este foarte posibil ca problemele de care ne-am lovit noi în relaţia cu o anumită bancă să le întâlniţi la toate băncile. Reglementări ambigue şi lacunare există la nivelul întregului sistem bancar, începând cu Regulamentul BNR privind activitatea bancară. De la el pleacă ambiguitatea şi bunul plac din reglementările interne, adoptate de fiecare bancă. Dacă Regulamentul BNR permite băncilor să ceară, practic, orice vor ele de la clienţi, nu este de mirare ca, într-o bună zi, destul de apropiată, o bancă să solicite unui client să meargă, cu capul pe spate şi cu mâna stângă la nara dreaptă, pe o linie continuă albă, trasată în incinta băncii. Dacă nu reuşeşte să ajungă la capătul liniei albe, fără a se dezechilibra, clientului i se vor bloca toate conturile.

Funcţionari care nu cunosc sau nu înţeleg reglementările băncii în care lucrează probabil că există în fiecare bancă, întrucât inteligenţa şi competenţa sunt distribuite uniform în mediul înconjurător, iar amestecul de competenţă şi incompetenţă este peste tot cam în aceeaşi concentraţie. Cum face fiecare bancă pentru a feri clientela de efectele nocive ale incompetenţei sau indolenţei, este altceva. De ce BNR nu şi-a pus problema unei reglementări clare şi unitare pentru ca orice client, în relaţia cu băncile, să fie ferit de efectele negative şi stresante ale incompetenţei şi delăsării unor funcţionari bancari, este adevărata problemă. Pentru că BNR pare a fi mai mult rege într-o republică a băncilor, adică o entitate care domneşte, dar nu guvernează.

Relaţia client-bancă ar trebui, în primul rând reglementată de BNR, în mod rezonabil şi echitabil. Protecţia consumatorului nu poate ajuta, practic, clienţii în relaţia cu băncile. Amenzile date băncilor de „protecţia consumatorilor” sunt anulate, pe bandă rulantă, în instanţă. Poate şi pentru că activitatea bancară are anumite subtilităţi şi fineţuri, care pot scăpa unor instituții obişnuite să dea amendă pentru neafişarea preţului la raft şi alte asemenea. Deci tot BNR, ca instituţie care cunoaşte cu adevărat ce înseamnă activitatea bancară, poate interveni eficient, real, pentru protejarea clienţilor în relaţia cu bărcile. De fapt, această protecţie a clienţilor nu înseamnă altceva decât tratarea clienţilor de către bănci într-o manieră normală, nu ca infractori care, conform unei mantre ilogice şi, de aceea, foarte populare într-o anumită perioadă, „trebuie să-şi dovedească nevinovăţia”.

În cazul nostru, o banală operațiune de actualizare a datelor, cerută de ING – banca la care APADOR-CH a avut mai multe conturi – s-a transformat într-o luptă inegală și absurdă, întinsă pe mai multe luni, cu o birocrație kafkiană, impusă de o bancă atotputernică unui client bun doar de plată.

I Faptele

În luna mai 2024 Banca ING, filiala din București, la care APADOR-CH avea deschise mai multe conturi, a cerut asociației să depună o serie de documente pentru actualizarea datelor: un extras de la Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, din care să reiasă dacă au apărut sau nu modificări în structura membrilor, acte de identitate ale persoanelor împuternicite să relaționeze cu banca. Alte documente, cum ar fi statutul organizației și actul de constituire, sunt depuse de regulă la începutul relației cu banca, în momentul deschiderii conturilor.

Aveam deja o experiență birocratică similară în spate, cu o altă bancă, Raiffeisen, de care am preferat să ne despărțim și din cauza unui proces greoi de actualizare a datelor și a obiceiului acelei bănci de a bloca conturile sub diverse pretexte. În plus, aveam deja de mai mulți ani aceste conturi la ING, pentru care plăteam comisioane de administrare deloc mici, și am decis să ne limităm la o singură bancă, pentru că, în ciuda impresiei generale, organizațiile neguvernamentale nu se scaldă deloc în bani.

Banca cere buletinele unor membri decedați

Ca întotdeauna, APADOR-CH a depus toate documentele cerute de funcționara responsabilă cu conturile asociației. Dar de data asta, în mod surprinzător și complet neprofesionist, situația s-a prelungit, transformându-se într-un dialog absurd, în care la fiecare interacțiune se cereau noi și noi documente doveditoare, unele dintre ele imposibil de furnizat. De exemplu ne-au cerut la un moment dat și actele de identitate ale unor membri fondatori decedați.

Situația a culminat cu blocarea conturilor asociației în luna iulie 2024, dată de la care directorul executiv al APADOR-CH a anunțat banca că dorește închiderea conturilor și încheierea relației contractuale. Cu toate astea banca a continuat să ceară diverse documente doveditoare și a refuzat să deblocheze conturile pentru plata salariilor angajaților.

Banca vrea actualizarea datelor și pentru închiderea conturilor

După schimburi surde de emailuri și telefoane fără rost, la data de 22 august 2024 directorul executiv a mers la sediul băncii și a semnat formularele necesare pentru închiderea conturilor existente la ING și transferarea fondurilor în noile conturi deschise între timp la altă bancă. Totuși, în continuare banca ING a refuzat să transfere banii asociației în noile conturi și a continuat să ceară documente doveditoare pentru actualizarea datelor, susținând că nu poate închide conturile fără această actualizare.

Banca ING continua să ceară alte dovezi că directorul executiv este împuternicit să relaționeze cu banca, decât cele scrise în statutul și documentele ulterioare ale organizației, apoi a cerut documente suplimentare de la Consiliul Director al asociației și a rămas insensibilă inclusiv la vizita președintelui Consiliului Director la sediul băncii, care a semnat de asemenea, personal, alt set de formularele care i-au fost puse în față de funcționarul bancar, pentru închiderea conturilor. Cele semnate deja de directorul executiv nu fuseseră suficiente.

În acest ritm ne așteptam să ne ceară să venim și cu finanțatorii de mână, la ușa băncii, ca să certifice și ei că ne-au dat banii cinstit și că sunt de acord să-i scoatem de la ING, care ni-i sechestraseră fără drept, ca să putem să ne facem treaba pentru care ni-i viraseră.

La începutul lunii septembrie 2024 fondurile APADOR-CH erau în continuare sechestrate de Banca ING, fără drept, în pofida tuturor demersurilor legale făcute de asociație și conducerea ei pentru închiderea conturilor și transferarea fondurilor. În continuare funcționarii băncii pretindeau că nu pot închide conturile fără „actualizarea datelor”, iar pentru asta o luaseră de la capăt, cerând din nou un extras din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, care expirase între timp, din luna mai când fusese depus prima dată.

Acest extras este valabil în mod normal numai 30 de zile. Chiar dacă nu au intervenit modificări în structura asociației, banca poate să ceară un nou extras, care nu e nici el ieftin, costă 100 de lei și eliberarea lui durează de regulă 30 de zile.

IICe spun băncile: Baza legală sunt eu!

Pe tot parcursul acestui dialog al surzilor, APADOR-CH a cerut permanent să știe care este baza legală a tuturor cerințelor absurde ale funcționarilor băncii. Răspunsurile veneau standard, de fiecare dată, și se limitau la unica informare care se găsește și pe site-ul băncii: baza legală rezidă în două acte, Legea 129/2019 și Regulamentului BNR nr. 2/2019.

Aceste două acte emise de autoritățile statului permit băncilor să-și facă propriile regulamente interne „de cunoaştere a clientelei” și să pună în ele orice le trece prin cap. Practic băncile au mână liberă de la Banca Națională și de la statul român să ceară ce vor ele, de la clienți, în acest proces de cunoaștere a clientelei.

Mai mult, aceste regulamente nu sunt nici transparente, deși ar fi normal ca fiecare client să știe la ce se înhamă atunci când deschide un cont la o bancă. Pe site-ul băncii nu există o listă clară și exhaustivă a documentelor cerute pentru actualizarea datelor, pentru că de la caz la caz banca poate să exagereze și să ceară altele. Își „rezervă” dreptul de a cere orice, pentru că se află în această poziție de putere.

Când ești suspect în ochii băncii, fără să știi de ce

Clientul băncii nu știe, însă, ce-i mai poate trece prin cap funcționarului de la departamentul juridic al băncii, în materie de inventat acte de cunoaștere a clientelei. Clientul nu poate decât să se supună și să producă actul respectiv, pentru că alternativa este închiderea contului, indisponibilizarea propriilor bani și nicio alternativă viabilă de contestare.

Inclusiv termenul pentru actualizarea datelor este unul fluid, tot la latitudinea băncii. Teoretic actualizarea asta se face anual, dar banca are de asemenea libertatea de a decide că trebuie să-ți actualizezi datele ori de câte ori i se pare ei ceva suspect la tine, client. Motivele care te fac suspect în ochii bănci sunt de asemenea necunoscute.

Tot în teorie, datele trebuie actualizate în termen de trei luni de la data la care ți le cere banca, după care conturile sunt restricționate, dar tot banca poate să decidă la fel de discreționar scurtarea acestui termen chiar și la 24 de ore. Acest lucru i s-a întâmplat chiar unui membru APADOR-CH, persoană fizică, fix în aceeași perioadă. De ce? Probabil era suspect?

Analfabetismul funcțional la bancă

Ce pune capac acestui stil discreționar de a face afaceri este calitatea slabă a funcționarilor băncii, cel puțin a celor care vin în contact direct cu clienții, pentru că mințile luminate de la juridic se țin departe de interacțiunea directă cu clientela. Pe tot parcursul procesului absurd de actualizare a datelor, APADOR-CH nu a reușit niciun moment să discute cu un funcționar care să pară măcar că știe legislația aplicabilă unui ONG. Fiecare email sau interacțiune fizică era o experiență traumatizantă care demonstra clar că persoana din spatele ghișeului băncii habar nu are care este diferența dintre un ONG și o societate comercială, nu știe să citească nici documentele pe care le primește, ci doar le dă mai departe la juridic și de acolo primește și transmite către client înapoi noi „bule papale” care arătau, din păcate, că nici juridicul nu e mai breaz.

Un studiu recent făcut între clienții români ai băncilor vorbește despre incapacitatea unui procent mare din populație – aproape 50% – care nu reușește sau reușește cu greu să înțeleagă termenii și condițiile dintr-un document bancar. După interacțiunea avută cu funcționarii ING ne întrebăm serios dacă nu cumva analfabetismul ăsta funcțional se întinde și asupra lor, deși măcar ei care lucrează la bancă ar fi trebuit să înțeleagă propriile documente.

III Ce face statul român

Se face că nu vede. În cursul diferendului dintre APADOR-CH și ING am studiat și noi legislația invocată de bănci și am fost chiar la un pas de a face plângere penală pentru abuz de încredere. În lipsa unor temeiuri de drept și de fapt care să justifice reținerea (blocarea) sumelor de bani de către bancă, conduita băncii era abuzivă și întra sub incidența prevederilor art. 238 din Codul penal, care sancționează abuzul de încredere. Fapta constă în refuzul de a restitui un bun mobil către persoana care l-a încredințat făptuitorului, în baza unui titlu și cu un anumit scop.

În luna septembrie 2024, văzând că banca tot nu intenționează să transfere fondurile APADOR-CH și să închidă conturile, am adresat un set de sesizări mai multor autorități din România, cum ar fi:

  • Banca Națională a României,
  • Autoritatea Națională de Protecție a Consumatorilor,
  • Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar și
  • Asociația Română a Băncilor.

Tot păgubitul plătește și medierea litigiului, dar numai cu acordul băncii

Nu am primit răspuns decât de la Centru de Soluționare alternativă a litigiilor, care ne-a informat că are competențe limitate, prevăzute de două legi (209 și 210/2019) și nu poate media un litigiu între o persoană juridică și o bancă decât dacă banca respectivă acceptă. Iar dacă asta s-ar întâmpla, trebuie să achităm tot noi, păgubiții, 1.471 de lei, costul dosarului de soluționare a litigiului.

Eram așadar în situația în care nu aveam acces la banii din conturi, însă banca ne cerea să îi furnizăm alte documente, pentru obținerea cărora trebuia să plătim (vezi extrasul din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor), iar ca să avem o mediere a conflictului trebuia de asemenea să plătim niște bani, deși nu eram cu nimic vinovați.

În tot acest timp, bineînțeles, curgeau comisioanele și pentru „administrarea” tuturor conturilor deținute la ING, chit că de fapt nu le puteam folosi nici să facem plăți, nici să transferăm banii la altă bancă. Iar aceste comisioane nu sunt deloc mici, de exemplu lunar APADOR-CH achita comisioane către ING în valoare de aproximativ 300-400 de lei, până la peste 500 de lei adăugând comisioanele pentru diverse plăți. Chiar în lunile iulie și august, luni în care conturile au fost blocate, deci accesul la ele ne era restricționat, am plătit comisioane băncii în valoare de 434 de lei/lună. Banca percepe așadar bani și pentru „administrarea” unor conturi blocate, de care nu te poți folosi, în care nu puteau intra bani și din care nu se puteau face plăți.

Statul îți cere să te faci frate cu banca, ca să-ți plătești taxele

Toate demersurile, blocajele, nervii, timpul și banii pierduți s-au făcut pe seama asociației. Blocarea conturilor ne-a încurcat și proiectele în derulare, n-am putut face plăți, n-am putut primi bani. În loc să funcționeze în scopul pentru care a fost creată – să monitorizeze respectarea drepturilor omului și prostiile făcute de autorități – asociația a fost blocată timp de câteva luni într-un război al nervilor cu o bancă privată, al cărei scop era să furnizeze un serviciu financiar și atât. NU să pună bețe roate, să încurce, să blocheze.

Ce face statul român în acest timp? În primul rând îi obligă pe cetățeni să-și deschidă conturi la bănci. Dacă ai de recuperat niște bani de la stat, de exemplu, pe care poate ți i-a luat abuziv la un moment dat, vei fi obligat să ai un cont la o bancă, pentru că statul nu ți-i eliberează cash, la ghișeu. De asemenea dacă ai de plătit bani către stat vei fi obligat, în curând, să ai cont, pentru că statul nu va mai permite plata datoriilor cash.

Contul bancar este într-adevăr un instrument util și normal într-o societate modernă, evoluată, însă ca în orice domeniu este nevoie de o supraveghere a activității instituțiilor care au un astfel de monopol pe mână. Ce putere are Banca Națională a României asupra băncilor este și mai greu de spus. Nici pe site-ul BNR nu găsești ușor o adresă la care să reclami de exemplu prestația unei bănci. Semn că BNR nu vrea de fapt să fie implicată în diferendele clienților cu băncile abuzatoare.

Tot băncile vor mai multă transparență de la stat

Băncile la rândul lor se plâng că s-au transformat într-un „procuror fiscal” pentru că sunt obligate de ANAF să strângă și să transmită către stat date despre toate tranzacțiile clienților lor, însă ei nu știu ce face statul cu ele. Băncile vor transparență, deși nu o oferă la rândul lor clienților. Ironic, nu?

În același timp, lipsa de control a statului, combinată cu o scăpare completă din mână a modului în care sunt manipulate datele personale ale cetățenilor, se vede și în numeroasele cazuri apărute mai mereu la știri, despre oameni care s-au trezit datori la IFN-uri, pentru că altcineva a făcut împrumuturi în numele lor, folosindu-le poza buletinului.

Iar în tot acest tablou, cum spuneam mai sus, 60% dintre români habar nu au ce sunt produsele financiar bancare și aproape jumătate dintre ei au dificultăți să înțeleagă termenii dintr-un contract financiar. Pare că toată lumea are de câștigat din asta, de vreme ce nici băncile, nici statul, nu vor să fim mai bine informați, pentru că asta ar însemna să ne dăm și seama că suntem abuzați și să ne cerem drepturile.

IVEpilog: spălarea de bani continuă

Dacă nu am primit niciun răspuns oficial de la autoritățile statului român, sesizarea pare că a avut totuși un oarecare succes pentru că banca ING a revenit la sentimente mai bune și în prima săptămână a lunii septembrie a acceptat să ne transfere banii și să încheiem relația comercială.

Ulterior, la câteva zile după transferul banilor și închiderea conturilor, banca a transmis chiar și un email de scuze, în care, în mod surprinzător, reușise să verifice și să analizeze toate prostiile făcute de funcționarii lor în aceste luni și să constate evidența: că se făcuseră greșeli, că ni se ceruseră documente inutile care nu figurau în regulamentul lor, că ne fuseseră blocați banii în mod greșit, dar că ei nu au avut niciun moment această intenție etc. Unele informații nu ajunseseră unde trebuie, dar acum, că au ajuns, au fost luate măsuri pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, regretăm, vă asigurăm de cele mai înalte sentimente de respect…

Mai mult, într-un exces surprinzător de profesionalism, banca s-a hotărât acum să cerceteze și o cerere mai veche a APADOR-CH, făcută cu mult înainte de acest diferend cu actualizarea datelor, în care solicitasem informații despre dispariția unor sume importante de bani din niște transferuri primite de la un partener străin. Era vorba de aproximativ 1.500 de dolari care se pierduseră pe traseul dintre plătitor și noi, în mai multe tranșe, iar banca nu ne dăduse niciodată explicații pentru asta, deși le cerusem.

O mică parte din acei bani a apărut în cont prin luna iunie, dar explicațiile nu au venit nici acum, despre unde se pierduseră și de ce. Acum, alături de scuzele pentru greșelile din procesul de actualizare a datelor am primit și mesajul că se analizează și ce se întâmplă cu restul sumei rămas pierdut.

Banca admite că s-au făcut greșeli, dar îi acoperă pe vinovați

Avuseseră câteva luni la dispoziție, în care ar fi putut să constate toate aceste deficiențe la timp, pentru că au avut și nenumărate semnale de la noi, dar au preferat să ne trateze impertinent, ba chiar ca pe niște suspecți de spălare de bani. Adevărați procurori fiscali, rol care-i prinde și pare că le și place.

Ce s-a schimbat între timp? Nu știm, întrucât am solicitat din nou, expres, băncii, să ne spună cine se face vinovat și ce sancțiuni au primit cei care au greșit în cazul nostru. Iar banca a invocat legea de protecție a datelor cu caracter personal ca să ne refuze această informație. O prevalare greșită, deoarece legea nu protejează aceste informații în cazul unui interes legitim al părții vătămate.

Am recerut băncii să ne transmită care au fost sancțiunile, numeric, fără indicarea persoanelor sancționate. Adică am întrebat câte persoane din cadrul băncii au fost sancționate disciplinar pentru încălcarea regulilor profesionale în relația cu noi. Am primit un răspuns la fel de ambiguu, în sensul că două birouri (Offices) ale băncii au primit atenționare scrisă (ce înseamnă asta, mai exact, nu se știe, oricum nu e sancțiune disciplinară, pentru că nu are caracter individual, ci se adresează întregului birou) și au mai fost trimise (nu se știe cui) și niște instrucțiuni suplimentare. Cam atât.

Ceea ce ni s-a întâmplat nouă li se întâmplă și altora. Nu suntem deloc o excepție. În aceste luni în care am avut conturile blocate și am funcționat cu greu am încercat să aflăm cu ce bănci, poate mai rezonabile, lucrează alte organizații. Am primit mereu răspunsul că actualizarea datelor este o corvoadă pentru toată lumea, indiferent de banca cu care lucrează.

La un moment dat, în istoria recentă, cât noi ne-am luptat pentru diverse drepturi civile, statul și băncile și-au dat mâna ca să ne transforme pe toți în suspecți de spălare de bani și acum ne tratează ca atare. În timpul ăsta, adevărații evazioniști și infractori își văd liniștiți de business as usual.

Domnule prim ministru Ciolacu, îl lăsați pe candidatul Ciolacu să vină la dezbateri cu ceilalți candidați?

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Scrisoare deschisă adresată premierului Marcel Ciolacu și candidatului cu același nume la președinția României

Stimate domnule prim ministru Marcel Ciolacu, revenim la dumneavoastră cu propunerea pe care v-am mai adresat-o și în urmă cu o lună, de a iniția o modificare legislativă pentru a stimula participarea la dezbateri a candidaților la președinție. Această modificare, adusă legii finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale, ar putea să prevadă că acei candidați care refuză să participe la dezbaterile electorale ar urma să fie penalizați prin înjumătățirea subvenției publice primite de la stat, adică din banii publici plătiți de cetățeni.

Campania electorală nu a început, oficial, însă după anunțarea primelor candidaturi deja se vorbește în spațiul public de faptul că va urma încă un blat politic (noncombat), pentru ocuparea funcției supreme în stat, iar printre persoanele implicate în acest blat figurați și dumneavoastră.

După cum știți, legea română nu obligă candidații să participe la dezbateri electorale cu contracandidații lor, iar asta a permis ca în ultimele campanii electorale favoriții să refuze, cu aroganță, să participe la dezbateri, știind că nu riscă nimic.

Considerăm că acest refuz, deși îi avantajează pe unii candidați, dezavatanjează profund democrația, limitând un drept fundamental al cetățenilor, dreptul de a alege în mod informat. De aceea, ne adresăm dumneavoastră în dubla, chiar tripla calitate pe care o aveți. Ca prim ministru și ca șef al partidului care a obținut cele mai mari procente la ultimele alegeri, aveți posibilitatea să inițiați un proiect de modificare a legislației chiar înainte de începerea campaniei electorale, întrucât sunteți și la guvernare și aveți majoritate în Parlament.

În postura de candidat la președinție aveți ocazia să demonstrați curajul necesar accederii în funcția de conducător al unei țări, arătând mai întâi că nu vă temeți de o confruntare electorală.

Nu în ultimul rând, pentru că tot căutați la guvern mijloace de a face economie la buget, înaintea unui an post electoral de care ne temem cu toții, modificarea legislativă pe care v-o propunem ar aduce și o economie consistentă, de câteva milioane de euro la bugetul național, prin tăierea subvenției pentru acei candidați care vor refuza participarea la dezbateri electorale. La ultimele alegeri prezidențiale statul, adică noi toți, a cheltuit peste 7 milioane de euro cu subvenționarea candidaților.

Vă cerem, așadar, domnule prim ministru, să nu ne mai pasați și de data asta către AEP, cum ați făcut luna trecută, întrucât această instituție nu are drept de inițiativă legislativă, iar din răspunsul primit de la domnul Toni Greblă a reieșit că nici nu știe cum se face așa ceva. Stă în puterea dumneavoastră, însă, s-o faceți. Dacă parlamentarii din partidul condus de dumneavoastră, partid majoritar în coaliția de la putere, au putut „dezbate” și aproba în numai 48 de ore legea privind donarea către Ucraina a sistemului de apărare Patriot, sigur puteți să adăugați și câteva alineate noi la Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Articolul prin care se completează legea ar putea avea următorul conținut:

„Art. 48/2. – (1) În cazul neparticipării unui candidat, pe durata campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României, la cel puțin 3 dezbateri electorale cu alți candidați, pentru fiecare tur de alegeri, organizate de una din primele trei televiziuni situate în topul audiențelor la nivel național, suma totală ce poate fi rambursată pentru cheltuielile din campania electorală pentru alegerea Preşedintelui României, conform art. 48 al.3 din Legea nr. 334/2006, se reduce cu 1/2.

(2) Cu cel putin 10 zile înainte de data începerii campaniei electorale, Consiliul Național al Audiovizualului va stabili și comunica public, pe baza datelor privind audiențele la nivel național, din ultimele 6 luni, care este ordinea primelor trei televiziuni prevăzute la al. (1).

(3) Reducerea cu 1/2 a sumei rambursabile se face prin decizie a Autorității Electorale Permanente, care poate fi sesizată de orice persoană sau se poate sesiza din oficiu. Decizia de reducere a sumei rambursabile sau decizia de respingere a sesizării se comunică persoanei care a făcut sesizarea și candidatului la care se referă sesizarea, în termen de 5 zile de la adoptarea deciziei.

(4) Decizia de reducere a sumei rambursabile și cea de respingere a sesizării pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ competentă, de către persoana care a făcut sesizarea ori de candidatul la care se referă decizia. Hotărârea instanței este definitivă.”

În așteptarea unui răspuns de la dumneavoastră – deși nu este nevoie de unul formal, suntem mereu cu ochii pe inițiativele legislative – vă asigurăm, domnule prim ministru, de întreaga noastră considerație, mai ales dacă arătați că sunteți un om politic care nu se teme de o confruntare electorală nearanjată.

UPDATE: Primul ministru MArcel Ciolacu nu a răspuns niciodată oficial la această scrisoare, ci a direcționat-o din nou către AEP, care ne-a răspuns, din nou, că nu se poate.

De ce vrea Parlamentul să încalce Constituția în cazul sistemului Patriot donat Ucrainei?

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Parlamentul intenționează să adopte, în regim de extremă urgență, un proiect de lege prin care să fie permisă donarea unui sistem de rachete Patriot. Proiectul de lege, inițiat de Guvern, a fost înregistrat la Senat ieri, 2 septembrie 2024, cu nr. L468/2024, și a fost adoptat de Senat în aceeași zi. Tot ieri, 2 septembrie 2024, proiectul de lege adoptat de Senat a fost trimis și înregistrat la Camera Deputaților (Pl-x 423/2024), unde este programat pentru dezbatere și adoptare în ședința de azi, 3 septembrie 2024. Remarcabilă operativitate.

Prin proiectul de lege amintit se dorește completarea Legii nr. 222/2017 (lege special dedicată achiziționării sistemului de rachete Patriot) cu o prevedere care să permită înstrăinarea, prin donație către terți, a unui sistem Patriot aflat în proprietatea statului român.

Concret, prin proiectul de lege se propune introducerea la art. 1 al Legii 222/2017 a trei noi alineate, (3/1) – (3/3), cu următorul conținut:

 

(3/1) Un sistem de rachete sol-aer PATRIOT, in configuratia prezentata in anexa*), care face parte integranta din prezenta lege, face obiectul unor acte de donatie catre terti, in conditiile legii, prin hotarare a Guvernului.”

(3/2) Se abiliteaza Guvernul Romaniei sa intreprinda demersurile necesare, pentru reconstituirea capabilitatii de aparare aeriana cu baza la sol, aferenta programului de inzestrare esential „Sistem de rachete sol-aer cu bataie mare (HSAM)”, prin atribuireaGuvernului Statelor Unite ale Americii a contractelor de tip Letter of Offer and Acceptance-LOA specifice Programului Foreign Military Sales – FMS pentru achizitionarea, a 1 (unu) sistem de rachete sol-aer PATRIOT configuratia 3+, respectiv a echipamentelor majore, mijloacelor de transport, materialelor, pieselor, echipamentelor de mentenanta, pachetului de suport logistic initial §i a serviciului de instruire, echipamentelor criptografice si cu regim special, cu incadrarea in valoarea prevazuta la art. 1 alin. (2) din prezenta lege si din fonduri externe nerambursabile.

(3/3) Sumele necesare achitarii taxelor si comisioanelor aferente reconstituirii capabilitatii de aparare aeriana cu baza la sol vor fi asigurate din bugetul Ministerului Apararii Nationale.”

Deși transferarea sistemului Patriot către Ucraina este un subiect care se discută public de multă vreme, iar tranșarea lui s-a făcut deja în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, constatăm cu surprindere că autoritățile centrale (Guvernul și Parlamentul) legiferează această decizie într-o manieră neconstituțională, deși au avut la dispoziție suficient timp ca să pregătească corespunzător proiectul de lege.

Mai exact, Constituția României (art. 136 al. 4) interzice vânzarea sau donarea bunurilor proprietate publică, bunuri din care face parte și sistemul Patriot pe care Guvernul și Parlamentul vor să-l doneze, conform propusului alineat (3/1) din proiectul de lege amintit. În schimb, Constituția, prin același art. 136 al. 4, permite ca bunurile proprietate publică să fie închiriate (contra cost) sau date în folosință gratuită, în anumite condiții.

Întrebarea care se pune este de ce a dorit legiuitorul să încalce Constituția, prevăzând că poate fi înstrăinat un bun care este inalienabil (adică nu poate fi vândut sau donat), când, la fel de simplu, dar cu respectarea Constituției, putea să prevadă că sistemul Patriot este dat în folosință (eventual gratuită) acelor terți?

 

Scurt memento despre legile țării, pentru parlamentari

 

Ce e aceea proprietate publică: Potrivit articolului 858 din codul civil, „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”

De ce este sistemul Patriot proprietate publică: Potrivit art. 2 din Legea nr. 222/2017 pentru realizarea „Capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol”, aferentă programului de înzestrare esenţial „Sistem de rachete sol-aer cu bătaie mare (HSAM)”, „Pentru România constituie interes esenţial de securitate realizarea capabilităţii de apărare aeriană cu baza la sol prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) [sistemul de rachete sol-aer PATRIOT –n.n.], întrucât asigură întărirea securităţii naţionale şi regionale şi contribuie în mod semnificativ la consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii.”

Așadar, din textele de lege enunțate, este evident că sistemul de rachete Patriot, achiziționat în condițiile legii de către statul român, prin Ministerul Apărării Naționale și care reprezintă un element esențial pentru securitatea națională, constituie proprietate publică. Prin natura sa, acest bun este de uz și de interes public, în sensul art. 858 din Codul civil.

Potrivit art. 136 al. 4 din Constituție, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.”

Ce e de făcut?

Pentru ca statul să poată dona bunul proprietate publică nu este suficientă așadar modificarea unei singure legi (în speță, Legea 222/2017), ci și a Constituției, respectiv a art. 136 al. 4 din Constituție.

Subliniem că APADOR-CH NU este împotriva transmiterii către Ucriana a sistemului de apărare Patriot, însă considerăm că este neconstituțională prevederea introdusă în Legea 222/2017, conform căreia sistemul Patriot ar putea fi donat. Această prevedere este contrară art. 136 al. 4 din Constituție. Cel mult, sistemul Patriot poate fi dat în folosință gratuită sau în schimbul unei sume de bani (închiriat).

Darea în folosință înseamnă că, după ce este folosit, bunul (sistemul de rachete) trebuie restituit de către beneficiarul închirierii, iar în cazul în care bunul este distrus, pe durata utilizării, beneficiarul închirierii va trebui să achite proprietarului bunului (statul român) contravaloarea bunului distrus.

IGSU își antrenează pompierii în condiții pentru care pe alții îi amendează

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Condițiile insalubre și periculoase în care sunt trimiși să se antreneze pompierii României, fără apă, fără stingătoare, cu echipamente proaste și ruginite – o relatare primită de la un pompier cu 18 ani vechime

APADOR-CH a primit relatarea de mai jos de la plutonierul major Valentin Ciolan, un pompier cu o vechime de 18 ani care spune că a participat în cariera sa la numeroase intervenții de stingere a incendiilor. În perioada 14-19 iulie 2024, acesta spune că a participat la cursul de alpinist intervenție pompier la Centrul de Pregătire a Pompierilor General de brigadă Corneliu Stoicheci, unde a fost expus unor condiții de pregătire și cazare periculoase, care nu îndeplineau nici măcar condițiile cerute în mod normal de pompieri pentru autorizarea altor unități de cazare. Am decis să publicăm relatarea plutonierului Ciolan, cu acordul acestuia, și să cerem o reacție de la autoritățile competente: Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) și Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

Relatarea și fotografiile îi aparțin plutonierului Valentin Ciolan:

Rugină, lipsă stingătoare, gândaci și mucegai

„La sosirea mea la Centrul de Pregătire a Pompierilor General Stoichiciu, am fost șocat să constat starea deplorabilă a infrastructurii și lipsa totală de echipamente de siguranță adecvate. Porticul de alpinism, crucial pentru antrenamentele noastre, prezenta semne vizibile de uzură și coroziune, punând sub semnul întrebării siguranța utilizării acestuia. În plus, întreaga clădire nu era echipată cu stingătoare, contrar normelor legale de apărare împotriva incendiilor.

Nu am avut unde să îmi încălzesc un ceai sau să fac o cafea, și nu am avut acces la un mic dejun normal cu produse proaspete, dat fiind căldura din acel „hotel”. Am improvizat dintr-o pungă cu apă un dop și am încercat să strâng apă în cada de la baie pentru a păstra bidoanele de apă la rece, dar fără succes. Temperaturile ridicate și lipsa frigiderelor au dus la stricarea sucurilor cumpărate, acestea fermentând de pe o zi pe alta.

Am fost nevoit să dorm pe balcon deoarece era imposibil să stau în cameră din cauza mucegaiului, gândacilor, furnicilor sub parchet, păianjenilor și lipsei plaselor la geam. De asemenea, nu exista o mașină de spălat, astfel că, din cauza transpirației intense de la antrenamente, am fost nevoit să îmi spăl ținuta în cadă, călcând-o în picioare și folosind gelul de duș. Nu existau hârtie igienică, săpun sau alte necesități de bază, elemente esențiale chiar și pentru un hotel de o stea.

                             

Condiții de cazare și antrenament inumane

  • Lipsa echipamentelor de siguranță la incendiu: Nu existau stingătoare în întreaga clădire, încălcând Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și Ordinul nr. 163/2007.
  • Condiții de cazare deplorabile: Sala de mese, băile, sălile de curs, camerele și saltelele erau în condiții insalubre, fără aer condiționat, afectând grav confortul și capacitatea de concentrare a participanților.
  • Echipament de protecție inadecvat: Ținuta de instrucție nu întrunește măsurile de protecție necesare și nu este suficient de elastică pentru anumite manevre. Nu oferă protecții la genunchi și coate, iar bocancii au talpă de slabă calitate, alunecând pe majoritatea suprafețelor.
  • Lipsa apei potabile: Nu exista acces facil la apă potabilă, singurul chioșc fiind la 500 de metri distanță, contrar Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile.

Alte deficiențe:

Nu s-a predat nicio teorie, învățând doar din documente trimise sub formă de poze vechi și greu de înțeles. Nu existau panouri de cățărare moderne pentru a învăța prizele și autoasigurarea, iar instructorii erau personal din tura de la unitate, care plecau frecvent în misiuni. Nu exista un videoproiector sau un televizor mare pentru a ne explica anumite lucruri. Am fost afectați emoțional și ne-a fost lezată demnitatea umană și profesională.

Am hotărât să iau atitudine pentru faptul că nu mi se pare corect ca cei ce trebuie să se antreneze la nivel profesionist pentru salvarea oamenilor, animalelor și bunurilor să nu beneficieze de condiții normale de desfășurare a activităților. În 20 de ani, am participat la sute de intervenții și am dat dovadă de curaj și onoare.

Vă solicit intervenția urgentă pentru remedierea acestor deficiențe și asigurarea unui mediu sigur, sănătos și respectuos pentru toți participanții la cursurile de pregătire din cadrul Centrului de Pregătire a Pompierilor

Cu stima Valentin C.”

Plutonierul Ciolan spune că a transmis această relatare și superiorilor săi, dar fără rezultat, întrucât după experiența lui au mai fost trimiși și alți colegi în aceleași condiții de „antrenament”.

APADOR-CH a solicitat un punct de vedere IGSU și MAI și invită jurnaliștii interesați de subiect să facă același lucru.

 

UPDATE 8 august 2024 – Răspunsul IGSU 

IGSU admite problemele, dar spune că pompierii trebuie să se călească în condiții grele pentru a fi apți de muncă

Din răspunsul primit de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență aflăm în primul rând că există alte trei centre noi și frumoase destinate pregătirii pompierilor, dar și că problemele de la baza de antrenament din Ilfov, semnalate de plutonierul Ciolan, sunt reale. IGSU le pune, însă, pe seama cutumei că pompierii trebuie să se călească în condiții grele pentru a fi apți de luptă cu flăcările. O mentalitate pe care n-o mai credeam valabilă, dar iată că este și invocată oficial.

 

IGSU mai spune, totuși, că a constituit o comisie de anchetă pentru a verifica aspectele semnalate de pompier și se angajează că va căuta soluții pentru remedierea problemelor.

Citiți răspunsul integral al IGSU

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.