APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania
Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org
Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
10 decembrie marchează în lume Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Acum 68 de ani, Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universară a Drepturilor Omului. Anul acesta se împlinesc totodată 25 de ani de când s-a înființat la București Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH).
Deși se presupune că, de 25 de ani, suntem familiari cu noțiunile fundamentale privind drepturile și libertățile cetățenești, un studiu național făcut anul acesta la cererea APADOR-CH, arată că oamenii nu-și cunosc așa de bine drepturile în România democrată. 72% dintre români recunosc că nu sunt bine informați în privința drepturilor pe care le au, dar 80% dintre ei consideră că le sunt încălcate drepturile civile. Cel mai des încălcate se consideră a fi: dreptul la o judecată echitabilă (61%), dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară ( 59%) și dreptul de protecție a proprietății (58%).
Instituțiile menționate de respondenți că încalcă frecvent drepturile omului în România sunt: Guvernul României (62%), instanțele de judecată (60%), Parlamentul și sistemul de sănătate (57%) și administrația locală (50%).
Chiar dacă unii consideră că drepturile și libertățile cetățenești sunt respectate, odată dobândite în decembrie 1989, realitatea ne arată că ele sunt foarte ușor de încălcat. Garanția respectării drepturilor omului presupune un demers susținut, care antrenează instituții ale statului, organizații neguvernamentale și cetățeni. Este important ca statul să le respecte drepturile cetățenilor, dar la fel de important este ca ei să și le cunoască, și să le revendice permanent.
De 25 de ani, APADOR-CH îi ajută pe oameni să-și cunoască drepturile și să le obțină la CEDO, atunci când nu reușesc în instanțele naționale. Totodată, organizația monitorizează acțiunile statului și atrage atenția ori de câte ori apar derapaje instituționale sau legislative.
Pentru a-i ajuta pe cetățeni să fie mai combativi și conștienți de drepturile lor, APADOR-CH a lansat anul acesta un site dedicat – www.drepturicivile.ro – unde acordă consultanță juridică gratuită. Site-ul conține informații generale despre drepturile omului și metode utile prin care cetățenii pot interacționa cu instituțiile, în diverse spețe concrete.
Cei care se familiarizează mai greu cu denumirile oficiale vor găsi pe site și reprezentări grafice simple și amuzante ale celor 23 de drepturi fundamentale prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (potrivit sistematizării noastre), desenate sub forma semnelor de circulație. (insert link)
Măcar o dată pe an, de 10 decembrie, citiți ce drepturi fundamentale aveți! În restul anului, luptați pentru ele.
Imaginile sunt desenate de artista Carmen Nistor. Alegeți și descărcați de aici ce drept vreți să susțineți și promovați-l pe blogul personal sau pe pagina de Facebook.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Domnule președinte Klaus Iohannis, aflăm de la televizor că invitați societatea civilă la consultări la Cotroceni, pentru desemnarea unui viitor prim ministru.
Noi, APADOR-CH, organizație neguvernamentală, parte a societății civile, nu am primit, de data asta, o invitație concretă de la dumneavoastră, dar vă amintim rezultatul precedentelor „consultări cu societatea civilă” pe care le-ați organizat și la care ne-ați invitat.
În data de 5 februarie 2015 ați inițiat procesul de reanalizare a prevederilor unei legi din pachetul Big Brother (retenția datelor). Ați enunțat atunci o serie de principii frumoase, printre care:
• o mai bună informare a opiniei publice privind măsurile în plan legislativ și efectele acestora;
• consultări cu reprezentanți ai societătii civile, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai celui academic;
• respectarea prevederilor Legii transparenței decizionale în procesul de adoptare a textelor de lege.
Ne-am prezentat la consultări, am contribuit, cu bună credință, la îmbunătățirea proiectului de lege aflat în dezbatere, dar nu numai că nu ați ținut seama de ele, ba chiar ați promulgat respectiva lege la fel de netransparent cum a adoptat-o Parlamentul.
Așa cum v-am anunțat imediat după promulgarea legii, noi preferăm să fim consecvenți principiilor de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri de când sunteți președinte, și considerăm că singura soluție logică pentru noi este să privim orice initiativă viitoare a Președinției, de a consulta organizațiile semnatare, ca irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.
Mai mult, considerăm total neprofesionistă maniera în care ați ales să organizați această consultare, invitând organizațiile neguvernamentale să se „auto-invite” și sugerând că zecile de mii de oameni ieșiți pe străzi au lideri.
Domnule președinte, credem că societatea civilă e mai vie ca oricând în România și mai credem că nimeni din clasa politică nu înțelege cu adevărat forța ei. Forță care vine din oameni.
Pentru aceste motive noi, APADOR-CH, nu ne vom auto-invita la aceste „consultări”.
Dar, domnule președinte, dacă de data asta chiar doriți să consultați societatea civilă vă putem recomanda noi un loc și o oră: Piata Universității, după ora 18. În orice zi. Veți găsi acolo oameni. Pașnici.
Cu consecvență,
APADOR-CH
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH şi SAR solicită Direcţiei Naţionale Anticorupţie să cerceteze acuzele din presă privind folosirea abuzivă a echipajelor poliţiei rutiere
În urma accidentului mortal din 20 octombrie 2015 suferit de un poliţist care însoţea autoturismul ministrului de interne, în presă au fost exprimate suspiciuni rezonabile în legătură cu legalitatea dispunerii acestei măsuri de însoţire, care ar fi contravenit condiţiilor privind urgenţa deplasării ministrului, prevăzute în art. 223 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Lipsa unor explicaţii publice în legătură cu caracterul urgent al deplasării ministrului de la data accidentului nu a făcut decât să adâncească aceste suspiciuni.
De asemenea, tot în presă au fost publicate susţinerile unor persoane, care s-au prezentat drept lucrători de poliţie care doresc să-şi păstreze anonimatul, pentru a nu-şi pierde funcţia, potrivit cărora există practica de a se solicita şi dispune măsuri de escortare a autoturismului ministrului de interne în mai toate deplasările pe care acesta le efectua, deci şi în cadrul deplasărilor în interes personal sau în interes profesional, dar care nu necesitau urgenţă.
Art. 13 din Legea nr. 78/2000 prevede că fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Ministerul Afacerilor Interne este o persoană juridică fără scop patrimonial, astfel că şi conducătorul acestui minister, ca, de altfel, al oricărui minister, intră sub incidenţa prevederilor acestui articol. Folosul necuvenit este costul operaţiunilor de însoţire.
În raport de aceste considerente, organizaţiile semnatare solicită public Direcţiei Naţionale Anticorupţie să se sesizeze din oficiu şi să înceapă investigaţiile cu privire la săvârşirea infracţiunii de folosire a autorităţii pentru obţinerea unor foloase necuvenite, prevăzută în art. 13 din Legea nr. 78/2000 privind combaterea faptelor de corupţie.
Semnatari:
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Societatea Academică din România – SAR
S-au alăturat demersului:
ActiveWatch
Miliția Spirituală
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Societatea civilă îi cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernul Ponta oferă serviciile SPP gratis pentru oricine le solicită
APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernului Ponta modifică, printre altele, modul în care SPP va asigura coloane oficiale pentru diverși demnitari. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare.
Ordonanța 43/2015 modifică Legea 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP, și a fost adoptată de guvern imediat după accidentul în care un polițist a murit însoțind coloana oficială a ministrului de interne Gabriel Oprea. Acest accident a pus în discuţie modul în care fusese constituită respectiva coloană oficială şi dacă ministrul Oprea avea sau nu dreptul legal la ea. Ordonanţa 43 include şefii de partid în sfera persoanelor care pot beneficia de o coloană oficială şi instituie regula gratuităţii protecţiei SPP pentru orice beneficiar. Până acum, protecţia SPP pentru cei care nu erau demnitari în funcție putea fi acordată doar contra cost, nu gratis.
Guvernul nu a justificat sub nicio formă urgenţa modificării Legii nr. 191/1998. De altfel ea a fost strecurată printre alte modificări și figurează în finalul ordonanţei. În nota de fundamentare a OUG 43, Guvernul invocă necesitarea respectării unor norme şi proceduri NATO, precum și „necesitatea asigurării protecţiei speciale a unor persoane care nu au funcţii de demnitate publică, dar care participă la luarea unor decizii de importanţă deosebită pentru activitatea statului, stabilesc realizarea unor strategii, direcţii de acţiune, influenţează adoptarea unor decizii şi se deplasează în locuri şi medii cu un anumit grad de risc”, dar acestea nu justifică urgenţa unei intervenţii legislative.
Nu este singurul caz în care se amestecă în aceeași OUG modificări ale mai multor legi, multe fără legătură între ele și nici prima dată când Guvernul se substituie Parlamentului în actul legiferării, abuzând de ordonanțele de urgență. Numai în acest an au fost OUG nr. 2/2015 și nr. 41/2015 (Avocatului Poporului i-au fost adresate cereri pentru sesizarea CCR și în cazul acestor ordonanțe), dar practica este veche de cel puțin un deceniu. Până acum Avocatul Poporului a atacat o singură dată la CCR o ordonanță de urgență pe motiv că nu era urgentă – respectiv OUG 7/2015.
Citiți solicitarea către AVP, integral.
Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :
Alte organizații semnatare:
***
Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH și alte cinci organizații neguvernamentale protestează faţă de iniţiativa unui număr de 36 senatori şi deputaţi din coaliţia parlamentară majoritară, PSD-UNPR, de a reintroduce în Codul penal infracţiunea de “Ofensă adusă unor însemne” (redenumită “Ofensa adusă unor însemne naţionale”), infracţiune care tocmai fusese eliminată din legislaţia penală odată cu adoptarea noului Cod penal.
Potrivit propunerii legislative iniţiate de “grupul celor 36”, vor deveni infractori şi vor fi pedepsiţi cu maximum 3 ani de închisoare autorii şi distribuitorii/difuzorii unor discursuri, scandări, articole, filme, cântece, desene/caricaturi care vor fi considerate de procurori şi judecători că exprimă lipsă de respect, faţă de steagul ţării, de imnul ţării, de emblemele sau semnele folosite de autorităţile publice (de exemplu, lipsa de respect faţă de ecusoanele şi semnele ANAF, faţă de stemele judeţelor şi municipiilor, faţă de insignele poliţiştilor sau magistraţilor, faţă de roba magistraţilor etc.)
În prezent, lipsa de respect faţă de imn sau steag sunt sancţionate, prin reglementări speciale, cu amendă contravenţională (HG nr. 1157/2001). Sancţionarea prin amendă contravenţională a lipsei de respect față de “însemnele naţionale” este arhisuficientă, iar dublarea sa cu o sancţiune penală, care presupune anchetă penală, judecată penală şi riscul pedepsei cu închisoarea, nu denotă decât intenţia străvezie a parlamentarilor din coaliţia majoritară de a împiedica exprimarea în public a unor atitudini şi opinii critice la adresa autorităţilor.
Reamintim parlamentarilor că, în loc de limitarea arbitrară a libertăţii de exprimare, o formă mult mai credibilă de a-şi manifesta patriotismul constă în iniţierea unor proiecte de legi pentru transparență deplină a activităţii autorităţilor publice, în scopul prevenirii faptelor de corupţie şi de cheltuire discreţionară a banului public.
În consecinţă, organizaţiile adresează parlamentarilor solicitarea publică de a respinge acest proiect de lege “patriotică”. În acelaşi timp, solicită Preşedintelui României, ca în cazul în care parlamentarii nu vor rezista ispitei cu iz electoral de a poza în vajnici patrioţi, să nu promulge eventuala lege de modificare a Codului penal prin care se intenţionează reintroducerea infracţiunii de “Ofensă adusă unor însemne”.
Semnatari:
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI
ActiveWatch
CeRe
Societatea Academică din România – SAR
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație – CRJI
S-au alăturat demersului și:
Convenția Organizațiilor de Media
Grupul pentru Dialog Social
SELF – Societatea pentru Libertate, Evoluție și Fericire
ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională recenta megaordonanță a Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).
În mod normal, Guvernul trebuie să sesizeze Parlamentul cu un pachet de proiecte de lege, atunci când dorește modificarea mai multor acte normative, cum este cazul Ordonanței 41/2015 care se referă la un mozaic de chestiuni legate de: învăţământ, construcţii (autorizare lucrări), certificate de atestare, arbitraj internaţional, creşteri salariale, proiecte finanţate din fonduri externe, dizolvarea autorităţilor deliberative, suspendarea primarilor, reorganizarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF, neobţinerea titlului de doctor etc.
Această metodă, de a amesteca într-un singur act normativ numeroase reglementări din domenii diferite, continuă linia unei practici guvernamentale lipsite de onestitate, care a debutat prin „multilaterala” OUG nr. 2/2015, ordonanţă prin care au fost modificate zeci de acte normative, fără legătură între ele şi fără justificarea unei situaţii extraordinare reale.
Lipsa de onestitate a Guvernului rezultă în mod vădit din încercarea de a masca numărul foarte mare de legi pe care le modifică pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin compactarea modificărilor a numeroase legi într-o singură ordonanţă, astfel că, în mod artificial şi mincinos, numărul ordonanţelor de urgenţă emise într-un an va apărea ca fiind în scădere.
Din păcate, deşi a fost sesizat şi cu privire la neconstituţionalitatea OUG nr. 2/2015, Avocatul Poporului nu a atacat acea ordonanţă de urgenţă la Curtea Constituţională, pe motiv că numai lipsa urgenței nu ar face-o neconstituțională (citiți aici sesizarea APADOR-CH și răspunsul AVP)
Acesta nu este primul demers de acest fel al societății civile către Avocatul Poporului. Instituția a mai fost sesizată în numeroase rânduri, întrucât guvernele României, din 2004 încoace, și-au făcut un obicei din a legifera prin ordonanțe de urgență, în locul Parlamentului. Conform statisticii realizate de APADOR-CH în perioada 2004 – 2014 guvernele au emis un număr total de 1.547 ordonanţe de urgenţă, în medie 141 ordonanţe de urgenţă pe an, sau una la 60 de ore.
Până acum Avocatul Poporului și-a încălcat propria regulă o singură dată, atacând la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență nr.7/2015, exact pentru lipsa urgenței.
Atașată – Sesizare AVP megaordonanta_OUG 41_2015.Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :
Demers susținut și de:
***
Acest demers face parte din proiectul „Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea Ordonanței de urgență nr. 7/2015, pentru „redistribuirea” unor imobile confiscate de stat.
Demersul vine în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată la CCR de Avocatul Poporului cu privire la amintita ordonanță, pe motiv că aceasta nu îndeplineşte condiţia constituţională esenţială pentru adoptare, şi anume urgenţa (existenţa unei situaţii ieşite din comun şi imprevizibile care să necesite o reglementare legislativă imediată).
Mai multe organizații ale societății civile susţin acest demers al Avocatului Poporului, mai ales că în alte situaţii, de aceeaşi natură (ordonanţe de urgenţă emise în situaţii pentru care nu se justifică urgenţa), Avocatul Poporului a refuzat sesizarea CCR pe diverse motive: că lipsa urgenței nu e motiv de neconstituționalitate, că Avocatul Poporului nu ridică excepţia de neconstituţionalitate pentru orice viciu de neconstituţionalitate al unei legi/ordonanţe, ci numai pentru cazurile în care sunt încălcate drepturi/libertăţi fundamentale, că instituţia nu face politică.
Găsiți aici corespondenţa pe această temă dintre APADOR-CH şi Avocatul Poporului.
Ultimul refuz al Avocatului poporului în acest sens a fost comunicat APADOR-CH cu numai 18 zile înainte ca Avocatul Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate din acest dosar.
Apreciem că prezenta sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă pentru „simplul” motiv că aceasta nu-şi justifică urgenţa, reprezintă un progres în activitatea Avocatului Poporului, iar organizaţiile semnatare ale acestui amicus curie doresc să încurajeze acest mod de a proceda în cazul ordonanţelor de urgenţă emise cu încălcarea condiţiilor constituţionale, oricare ar fi condiţiile încălcate.
Termenul stabilit de CCR pentru judecarea acestui dosar este 5 noiembrie 2015.
Demersul este susținut de următoarele organizații, membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești:
Precum și de:
Despre procedura amicus curiae
Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.
***
Prezentul demers face parte din proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!”, derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Organizațiile semnatare solicită Camerei Deputaților să respingă proiectul de lege privind defăimarea socială, inițiat de liderul PSD, Liviu Dragnea și adoptat cu o suprinzătoare rapiditate de Senat. Conform declarațiilor deputatului Liviu Dragnea, așa cum au fost relatate de Mediafax în data de 09.10.2015,[1] acesta își asumă că va elimina criteriul defăimării din cauza apartenenței politice din lege, respectiv că va diminua cuantumul amenzilor. Presupunând că așa se va întâmpla, aceste amendamente la proiect nu se adresează și nu remediaza în niciun fel problemele fundamentale puse de această lege care distruge ideea de protecție efectivă împotriva discriminării în România.
În data de 7 octombrie 2015, Senatul României a adoptat Proiectul de Lege privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup (L 534/2015).[2] Considerăm acest proiect de lege un atac brutal la adresa ideii de nediscriminare în România, care instituie responsabilitatea colectivă, permite sancționarea solicitărilor pentru autonomie ale comunităților minoritare, un proiect de lege ce dublează înrăutățind prevederi din actuala legislație antidiscriminare și încălcă directivele europene în materia nediscriminării[3]. Acest proiect conține definiții vagi permițând abuzuri, inclusiv limitarea libertății de exprimare. Este de asemenea un proiect care instituie în interiorrul CNCD-ului un alt organism de sancțiune inadecvat pentru domeniul discriminării, și care nu respectă standarde de independență, transparență și minime garanții procesuale. Analizăm pe larg mai jos proiectul adoptat de Senat într-o formă foarte puțin diferită de cea a inițiatorului:
Propunerea legislativă adoptată de Senat | Comentarii |
Art. 1 În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel:
a) Demnitate umană – valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social; b) Toleranță – manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale; c) Grup social – categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, boală cronică necontagioasă, sau infecție HIV/SIDA; d) Defăimare socială – fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social; e) Incitarea la ură și discriminare socială – incitarea publicului prin orice mijloace, la ură sau discriminare socială împotriva unui grup social |
Demnitatea umană este un atribut esențial al condiției umane și indisolubil legată de ideea de protecție a drepturilor omului. Demnitatea umană nu are însă nicăieri în lume o definiție juridică pentru simplul motiv că încapsularea acestui concept într-o definiție, cu atât mai mult una juridică, va avea ca efect limitarea demnității umane, nefiind posibil să definești exhaustiv demnitatea umană la fel cum nu poate fi definită exhaustiv condiția umană. Luând ca exemplu definiția de față, doar la o primă vedere, ea omite de o manieră discriminatorie persoanele cu dizabilități, neincluzându-le printre cele care se bucură de demnitate umană.
Este destul de evident că ca a fost inventat un nou sens al termenului „toleranta”. O simplă consultare a DEX-ului ar fi indicat atitudinea de superioritate pe care o denotă termenul, acesta sugerând suportarea diferențelor deși ne deranjează, și în niciun caz evaluarea acelor lucruri care ne diferențează ca fiind la fel de bune sau valoroase ca și ale celui care, în această ipoteză, manifestă toleranță. (Cf. DEX ‘09: a tolera = A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta.) Definiția dată toleranței nu are nicio legătură cu bunul simț democratic. Este greu să ne imaginăm manifestări ale identității de grup în contextul nediscriminării și egalității care să aducă atingere siguranței naționale, ordinii publice și bunelor moravuri, decât eventual în mentalitatea dictaturii național-comuniste omogenizatoare de minorități, cu precădere cele naționale. Aceasta este o definiție care crează o nouă confuzie de termeni. Grupul social are mai multe înțelesuri, în cea mai largă interpretare putând implica afilieri între indivizi pe orice criteriu. In niciun caz însă “grupul social” nu este caracterizat exclusiv de criterii care definesc în general apartenența la un grup vulnerabil la discriminare. Această definiție, în legătură cu cea de mai sus, crează o nouă confuzie de termeni, dând alt sens termenilor decât cei obișnuiți. De asemenea, situația ce se vrea a fi definită este deja amplu și în mod corect acoperită – preluând definiții din directivele europene relevante – în Art. 2 al. 1 al OG 137/2000 care definește discriminarea, aceeași lege conținând și prevederi pentru protecția libertății de exprimare (Art. 2, al. 8). Alăturarea termenului de “social” crează o confuzie nepermisă pentru un concept esențial în protecția drepturilor omului. Conținutul ce se vrea a fi reglementat este de asemenea deja acoperit prin Art. 15 al OG 137/2000 pentru sfera civil/contravențională, și de Art. 369 Cod penal. Mai mult, prin lipsa mențiunii “dacă nu intră în sfera penală” în această propunere, Incitarea la ură și discriminare din Codul penal (un articol care e deja mai mult sau mai puțin literă moartă având în vedere lipsa de dosare trimise de parchete în instanță),[4] are toate sansele să devină complet inoperabil, orice astfel de incitare având toate sansele să fie inclusă doar sub definiția din acest deocamdată proiect legislativ. |
Art. 3 (1) Toleranța este garantată pentru orice grup social, în condițiile în care nu se aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în Constituția României.
(2) Alineatul (1) nu e aplicabil în cazul acțiunilor care: c) subminează siguranța națională d) urmăresc sau încurajează segregarea socială g) încalcă drepturile și libertățile celorlalte persoane care nu aparțin grupului social |
În primul rând, din formularea articolului, aflăm că vor fi tolerate (în înțelegerea actualului proiect) grupuri sociale în bloc, și nu indivizi care aparțin diferitor grupuri sociale. Mai mult, aflăm însă că nu sunt tolerate acțiunile unor grupuri, care acțiuni subminează siguranța națională (sic!). Introducerea conceptului de responsabilitate colectivă pentru încălcarea legii este imposibila juridic in democratie. Mai mult, responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare.
Expunerea de motive arată ce înseamnă de fapt “segregarea socială”, devoalând pe deplin sorgintea legii în filozofia totalitară national-comunistă din epoca Ceaușescu: “Segregarea socială și națională reprezintă un concept opus față de înțelesul pe care îl are ‘toleranța’ în cadrul prezentei propuneri legislative. În fapt, segregarea și tendințele separatiste exprimă o formă de intoleranță față de celelalte grupuri sociale în cadrul aceleiași națiuni”. “Segregarea și tendințele separatiste” așa cum sunt explicate în acest paragraf citat al expunerii de motive reprezintă în fapt o formă de a interpreta într-o cheie negativă, semnificând chiar o ilegalitate în conjuncție cu actuala formulare din proiectul legislativ, solicitări de autonomie ale unei comunități, cum ar fi cea maghiara spre exemplu. Solicitări de autonomie ale comunităților minoritare sunt perfect legitime într-o Europă a națiunilor în care există nenumărate forme de auto-guvernare, intr-o Europă care-și respectă și valorează minoritățile, și refuză să se mai încrânceneze în naționalismul etnic ce a stat la baza războaielor și crimei în masă. Sigur, România refuză și prin acest proiect de lege să facă parte din această Europă, a contemporaneității democratice, și care într-adevăr înțelege și respectă demnitatea umană și identitățile diverse. În ceea ce privește interdicția acțiunilor “grupurilor sociale” care încalcă drepturile și libertățile altor persoane, formularea este atât de vagă, încât permite oricând interpretări abuzive, în detrimentul libertăților grupurilor minoritare/discriminate. Luând ca exemplu libertatea de exprimare la modul general (cu atât mai mult ar trebui protejată când e vorba de grupuri minoritare), care ar putea ușor fi limitată sub această prevedere, CEDO stabilește încă din 1976 standardul de interpretare în cazul în care se poate ajunge la un așa-zis “conflict de drepturi”: “Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți [democratice], una dintre condițiile de bază pentru progresul acesteia, și pentru dezvoltarea fiecărei persoane. Sub limitele paragrafului 2 al Articolului 10 [al Convenției Europene a Drepturilor Omului], este aplicabilă nu doar ‘informațiilor’ sau ‘ideilor’ exprimate în mod favorabil, sau considerate inofensive sau privite cu indiferență, ci și acelora care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice sector al populației.” (Handyside v. Regatul Unit, Decizie din 7 decembrie 1976, § 49) |
Reglementarea funcționării și atribuțiilor Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței | Acest departament, creat în interiorul CNCD, este de fapt un organism aparent nesubordonat CNCD, ci doar unui membru al Colegiului Director al CNCD, membrii Colegiului Director fiind numiti în fapt pe criterii politice, dintre membrii diferitelor partide.
Departamentul dubleaza atribuțiile CNCD în materia nediscriminării (pe care proiectul de lege o numește defăimare socială și-i dă o definiție profund precară, cum am explicat mai sus), si aplică sancțiuni aparent prin constatare (nu este clar cine sunt agenții constatatori prevăzuți la Art 19, al. 3 al proiectului, dar e clar că departamentul aplica sancțiunile), ca și când discriminarea ar fi o faptă obișnuită pentru o contravenție de care poti fi “controlat” conform proiectului actual, și nu o procedură adversarială, în care fiecare parte trebuie să aibă dreptul să-și expună punctul de vedere, cum altminteri este cazul acum în procedura în fața CNCD. Departamentul are atribuții de constatare a discriminării, fără minime garanții procesuale prevăzute, e un organism de sancționare a discriminării fără garanții de independență sau expertiză, un CNCD în interiorul CNCD-ului. În ceea ce privește instanțele, acestea se vor vedea silite să aplice două legi cu aparent același obiect, al discriminării: una definită corect și alta în bătaie de joc. În proiectul de lege actual, spre deosebire de OG 137/2000, în probarea faptelor nu opereaza inversarea sarcinii probei (Vezi Art 20, al. 4 al proiectului și Art. 27, al. 4 din O.G. 137/2000), condiție procedurală obligatorie în cazurile de discriminare conform Directivelor europene în materie. Încălcarea directivelor poate aduce proceduri de infringement împotriva României din partea Comisiei Europene.
Din perspectiva atribuțiilor în ceea ce privește educația și administrația pe care le are Departamentul, acestea nu sunt doar excesive pentru 10 oameni, însă măsurile pentru “promovarea demnității umane și toleranței”, trebuie de fapt asumate și implementate, inclusiv prin crearea de expertiză proprie, de către Ministerul Educației și de fiecare instituție din cadrul administrației în general. De asemenea, aceste măsuri țin mai degrabă de reglementări de politică publică, CNCD fiind altminteri în curs de implementare a unui proiect ce ar avea ca scop și crearea noii strategii privind nediscriminarea în România.[5] Mai mult, o astfel de Strategie trebuie asumată de Guvern, nediscriminarea neputând rămâne doar sarcina unui singur organism, cum este CNCD-ul, cu sau fara alte organisme in interiorul său, ca și când discriminarea ar fi doar treaba unora, în loc sa fie a tuturor. |
Solicităm, astfel, retragerea imediată a proiectului. În cazul în care proiectul nu este retras, solicităm respingerea acestuia de Camera Deputatilor.
Solicităm, de asemenea, partidelor politice, pentru a-și dovedi realul interes față de domeniul nediscriminării, să-și sanctioneze primarii care evacuează forțat romi și fără alternative decente de locuire, și orice alt membru care se exprimă discriminatoriu sau se face vinovat de discriminare de orice fel.
Solicităm membrilor Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități care a votat raport de admitere pe acest proiect, să-și amintească că au la dispoziție diferite instrumente pentru tragerea la răspundere a Guvernului pe teme ce țin de drepturile omului.
Temele care ar arăta o preocupare reală pentru datoria de parlamentar, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități sunt: abuzurile poliției împotriva romilor, lipsa de implementare a Ordinului pentru desegregare de către Ministrul educației, lipsa accesibilizării pentru persoanele cu dizabilități în întreaga Românie, abuzurile la adresa persoanelor cu dizabilități instituționalizate, și în general toate problemele semnalate în mod constant de multiple organisme internaționale, de la ONU la Consiliul Europei și CEDO.
Semnatari:
Centrul de Resurse Juridice, Delia Nita- Manager de program, 0729120383
Romani CRISS, Marian Mandache- Director executiv
Convenția Organizațiilor de Media
ActiveWatch, Mircea Toma, Președinte
Centrul pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani, Director executiv
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, Nicoleta Andreescu, Director executiv
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Ștefan Cândea
Societatea Academică din România, Simona Popescu
[1] Mediafax, Dragnea elimină din Legea defăimării criteriul politic și cel al averii și reduce nivelul amenzilor, 09.10.2015
[2] Fișa actului: http://senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=19265
[3] Directivele 2000/43/EC și 2000/78/EC.
[4] Centrul de Resurse Juridice, Combaterea infracțiunilor motivate de ură. Ghid pentru practicieni și decidenți, 2015, pp. 34-35
[5] Comunicat de presă CNCD, 13.02.2015
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a publicat astăzi raportul asupra vizitei sale în România (din 5-17 iunie 2014). Delegația CPT a vizitat nouă aresturi, patru penitenciare și Spitalul Penitenciarului Rahova – pentru discuții cu arestații preventiv și deținuți – și a avut discuții cu personalul unor spitale de psihiatrie (Săpoca Iași și Centrul neuropsihiatric nr. 2 din București). Membrii CPT s-au întâlnit la București și cu reprezentanții APADOR-CH.
În raport sunt menționate evoluțiile pozitive constatate față de vizita precedentă a CPT (din 2010), ca exemplu de bune practici fiind dat medicul care se ocupă de aresturile din București și raportează ce constată după examinarea arestaților, consemnând inclusiv declarațiile acestora, chiar dacă nu există semne vizibile de violență pe corpurile lor. Totuși, CPT remarcă faptul că în ultimii cinci ani condițiile de detenție din aresturile poliției – care dețin arestații timp de câteva luni – “rămân mediocre, în special în ceea ce privește supraaglomerarea, stare proastă, insalubritate și accesul insuficient la lumină naturală și ventilație.”
În penitenciare, delegația a observat o teamă vizibilă a deținuților de a vorbi cu membrii CPT. Totuși, aceștia au primit numeroase informații despre rele tratamente (în special loviri aplicate deținuților de către mascații din grupurile de intervenții). În raport se spune că agresiunile au existat mai ales la deținuții de la regimul de maxima securitate sau închis, din închisorile Arad și Oradea. Delegația a avut acces și la dovezi medicale ale acestor agresiuni.
CPT se declară de acord cu existența grupelor de intervenție, dar menționează în raport că nu ar trebui ca ele să fie folosite ca substitut pentru lipsa cronică de personal de supraveghere. În plus, intervențiile acestor “mascați” ar trebui să fie mai bine reglementate, pentru prevenirea abuzurilor.
Și în penitenciare, CPT a constatat un grad mare de supraaglomerare, cu maximum 2m² de spațiu de persoană (în penitenciarul de femei Târgșor de exemplu), supraaglomerare agravată și de faptul că deținuții petrec în camere între 20 și 22 de ore pe zi. Raportul CPT recomandă creșterea numărului de penitenciare, a personalului medical alocat și implicarea deținuților în activități socio-educative și muncă, la regimurile de maximă securitate și închis
Raportul CPT face referire și la cazul Gabriel Dumitrache, mort în secția 10 de Poliție București, cerând autorităților române să informeze Comitetul despre mersul acțiunii în justiție împotriva polițistului acuzat că l-a omorât pe Dumitrache. CPT cere totodată autorităților să ia și măsuri disciplinare administrative la adresa polițiștilor, indiferent de mersul anchetei penale.
În același raport CPT a mai făcut recomandări cu privire la procedurile derulate în cazul examenelor medicale aplicate deținuților – să se facă cu respectarea confidențialității (nu în prezența unui polițist), dosarul medical să conțină un formular special pentru traume și să fie eliminată declarația pe care arestatul este obligat să o semneze, prin care îl exonerează pe polițist de răspunderea pentru un abuz.
APADOR-CH constată că raportul CPT conține fapte și situații semnalate de ani de zile de asociație, despre supraaglomerare și proastele condiții din aresturi. Din păcate, pe plan intern aceste probleme se discută public foarte rar, doar atunci când România mai primește o condamnare la CEDO pentru condițiile de detenție sau când o celebritate arestată se plânge de modul în care a fost tratată în timpul arestului. Drepturile civile sunt un subiect ignorat atât de autorități, cât și de simpli cetățeni, care au scuza că nu și le cunosc – conform studiului sociologic lansat recent de APADOR-CH.
Raportul complet CPT poate fi citit aici.
APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania
Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org
Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.