Tag Archive for: conducere la secție

You are here: / conducere la secție

Posts

Cât durează să îndrepți o lacună legislativă

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Au trecut fix doi ani de la sesizările APADOR-CH, făcute către Parlament și AVP, pentru introducerea în Legea poliției a unei durate maxime a măsurii conducerii unei persoane la sediul poliţiei (măsură privativă de libertate similară, în esență, cu reținerea)

Parlamentul a îndreptat, în sfârșit, lacuna din Legea poliției, care permitea ca durata conducerii la sediul poliției să fie nedeterminată și, prin aceasta, imprevizibilă. Conform proiectului de lege votat la 5 aprilie 2022 de Camera Deputaților, cameră decizională, poliția nu va mai putea ține o persoană la secție pentru identificare și verificări mai mult de 8-12 ore. Această modificare a fost făcută ca urmare a sesizărilor făcute în martie 2020 de APADOR-CH, atât către parlamentari, dar și către Avocatul Poporului.

Cum a fost legiferată privarea de libertate pe perioadă nedeterminată

Precedenta modificare a Legii nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, din ianuarie 2020, aducea noutăți în privința conducerii administrative la sediul poliţiei: procedura conducerii, drepturile persoanei conduse, căile de atac împotriva măsurii etc. Din păcate, legea nu mai prevedea și durata maximă a acestor proceduri administrative, care în vechea variantă a legii, era de 24 de ore.

APADOR-CH a purtat atunci o corespondență cu MAI, din care a rezultat că proiectul plecase din minister cu prevederea ca durata acelei măsuri să fie de maximum 8-12 ore, adoptată ca atare și de Senat, dar la Camera Deputaților fusese scos termenul și înlocuit cu „de îndată”, o sintagmă vagă care putea da naștere la interpretări și deci abuzuri la adresa celui privat de libertate, așa cum spune și CEDO.

Avocatul Poporului dă curs cererii APADOR-CH și atacă legea la CCR

APADOR-CH a semnalat parlamentarilor această scăpare – ei ar fi putut să-și îndrepte greșeala printr-o nouă inițiativă legislativă – dar, pe lângă acest demers, a sesizat și Avocatul Poporului, cerându-i să atace legea la CCR, pe motiv că o măsură privativă de libertate este reglementată evaziv și imprevizibil, întrucât lipsește din lege durata maximă a privării de libertate.

În aprilie 2020, AVP ne-a anunțat că a dat curs solicitării noastre și a sesizat CCR.

Conform fișei care arată traseul legislativ al proiectului în Parlament, abia în septembrie 2021 Senatul a adoptat din nou modificarea Legii poliției, reintroducând durata maximă de 8-12 ore pentru măsura conducereii la sediul poliției. La aceeași dată, proiectul și-a început așteptarea și în Camera Deputaților.

După obținerea avizelor favorabile de la toate comisiile, și o serie de amendamente care ar fi scurtat perioada la 3-4 ore în loc de 8-12 ore, proiectul a fost adoptat și de Camera Deputaților, la 5 aprilie 2022, după doi ani de așteptare.

Conform datelor existente pe site-ul Camerei Deputaților, proiectul a fost adoptat în forma trecută de Senat, amendamentele de scurtare a perioadei, formulate în Comisia de apărare, fiind respinse.

Așadar, după doi ani de așteptare, lacuna legislativă sesizată de APADOR-CH în martie 2020 a fost reparată de Parlament.

Și prin adoptarea acestei legii, care urmează să fie promulgată de președinte, ramâne valabilă regula că, în cazul unei persoane conduse la sediul poliției, trebuie efectuate, de îndată: a) identificarea persoanei; b) verificarea situației de fapt; c) luarea măsurilor legale, după care persoanei trebuie să i se permită să părăsească sediul poliției, de îndată ce identificarea, verificarea situației si luarea măsurilor s-au finalizat.

Cu titlu de exceptie (nu ca regulă), în cazul în care verificarea situației de fapt și luarea măsurilor legale nu pot fi finalizate de îndată, durata lor poate fi prelungită fără a depăși un termen de 8 ore de la momentul inițierii deplasării la sediul poliției.

De asemenea, tot cu titlu de exceptie, dacă identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în maximum 8 ore de la inițierea deplasării la sediul poliției, durata măsurii conducerii se poate prelungi pâna la maximum 12 ore, în vederea finalizării activităților de identificare, verificare a situației de fapt și de luare a măsurilor legale.

Dacă cele treei categorii de activități (identificare, verificare, luare de măsuri) nu pot fi finalizate față de o persoană în maximum 12 ore de la momentul inițierii deplasării la sediul poliției, persoanei va trebui să i se permita să părăsească sediul poliției unde a fost condusă. În caz contrar, persoana va fi victima infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 Cod penal). De asemenea, va fi victimă a acestei infracțiuni orice persoană care este condusă la sediul poliției și care este ținută mai mult decât timpul necesar pentru finalizarea celor 3 activități (identificare, verificare situație de fapt, luare de măsuri legale), chiar dacă, în această situație, termenele de 8 sau 12 ore nu au expirat.

Articolele modificate din lege – forma adoptată de Senat și Camera Deputaților

Alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la sediul poliției se realizează de îndată, fără a depăși un termen de 8 ore de la momentul inițierii deplasării.”

Dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin.(4’), cu următorul cuprins:

1 ^„(4 ) În situația în care identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în termenul prevăzut la alin.(4), acest termen se prelungește cu perioada necesară stabilirii identității, verificării situației de fapt și, după caz, luării măsurilor legale, fără a depăși un termen de 12 ore de la momentul inițierii deplasării.”

Cum au reuşit deputații să legifereze privarea de libertate pe durată nedeterminată

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dacă te nimerești la un protest și nu ai actele la tine, poliția te poate conduce la secție ca să te legitimeze. Conform noii legi a poliției, șederea ta la secție poate dura cât vrea polițistul. Cine e de vină și ce se poate face ca să reparăm legea?

Conducerea unei persoane la sediul poliţiei este o măsură administrativă care poate fi dispusă de poliţist împotriva unei persoane, în anumite cazuri (conduită violentă/agresivă, pregătirea sau comiterea unei fapte ilegale, probleme privind stabilirea identităţii etc.).

Această măsură este prevăzută în art. 31 al. 1 lit. b şi art. 36-40 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

În esenţă, conducerea la sediul poliţiei este o privare de libertate similară, prin îngrădirea libertăţii de mişcare, cu reţinerea sau arestarea preventivă, care se dispun în dosarele penale.

Nu spunem noi asta, ci art. 4 al. 2 din Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (OPCAT), protocol ratificat de România prin Legea nr. 109/2009, care defineşte privarea de liberate ca fiind orice formă de detenţie sau închisoare ori plasarea  unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi judiciare, administrative sau de altă natură.

La 26 ianuarie 2020, au intrat în vigoare cele mai recente modificări ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Noile modificări conţin şi o reglementare detaliată a regimului juridic al măsurii conducerii administrative la sediul poliţiei: procedura conducerii, drepturile persoanei conduse, căile de atac împotriva măsurii etc. Din păcate, în legea astfel modificată nu se mai prevede și durata maximă a măsurii conducerii administrative, care în vechea variantă a legii, era de 24 de ore.

Este adevărat că în art. 36 al. 4 al. 5 din actuala formă a Legii 218/2002 se prevede că poliţistul are obligaţia ca, de îndată, să facă verificările necesare și să ia măsurile legale, după care să permită persoanei să părăsească sediul poliţiei. Dar, în lipsa unei limitări de timp prevăzute în lege pentru finalizarea activităţilor sau măsurilor de la sediul poliţiei ori pentru durata măsurii administrative, conducerea administrativă nu mai are o durată de timp determinată. Din acest motiv, este posibil ca, în practică, această omisiune să lase loc arbitrariului, în sensul unei privări de liberate pe durată de timp nedeterminată, care ar putea depăși, de exemplu, chiar și 24 de ore. Un polițist are de efectuat numeroase activități și este posibil ca, în practică, alte activități să aibă prioritate față de cea legată strict de conducerea administrativă.

Ce spune Ministerul Afacerilor Interne?

În 2019, în timpul modificării legii, APADOR-CH a făcut unele recomandări cu privire la reglementarea conducerii administrative, în sensul introducerii unor garanții de respectare a drepturilor omului (dreptul de a fi consultat de un medic sau de a da un telefon), iar poliţia a dovedit deschidere şi a acceptat multe dintre aceste modificări. Așa încât, la promulgarea legii a apărut oarecum surprinzătoare „dispariţia” din lege tocmai a termenului maxim pentru care poate fi dispusă măsura, termen care nu fusese pus deloc în discuție în momentul dezbaterilor organizate de MAI.

Am întrebat poliţia, printr-o sesizare adresată MAI, cum de termenele maxime pentru conducerea administrativă (8/12 ore), care existau în proiectul de lege, au dispărut din varianta finală a legii?

Răspunsul a fost prompt şi clar: proiectul de lege a plecat de la poliţie (MAI) cu termene maxime pentru conducerea administrativă (8/12 ore) şi a fost adoptat de Senat tot cu aceste termene maxime. Dar, la Camera Deputaţilor au fost eliminate termenele maxime, în urma admiterii unui amendament în acest sens.

Citește sesizarea către MAI Citește răspunsul MAI

Ce s-a întâmplat la Camera Deputaților?

Verificând traseul legislativ al PL-x nr. 254/2019 pe site-ul Camerei Deputaţilor, am aflat că în Raportul comun suplimentar din 2.07.2019 al comisiei juridice şi al comisiei pentru apărare se menţionează că au fost aprobate mai multe amendamente ale domnului Marton Arpad, deputat UDMR, care se refereau exact la eliminarea termenelor maxime de 8 sau, după caz, 12 ore prevăzute de lege pentru măsura conducerii administrative.

Așa se face că a rămas în lege o măsură privativă de libertate (conducerea administrativă la poliţie) fără să fie prevăzută și o durată maximă pentru asta.

Este posibil ca eliminarea termenelor maxime pentru conducerea administrativă să se bazeze pe bune intenţii. Poate că termenele de 8 sau 12 ore au părut prea lungi, şi atunci s-a apreciat că este mai bine să fie eliminate şi să rămână doar prevederea că poliţistul trebuie să ia măsurile de îndată, după care să-i permită persoanei să plece.

Numai că, experienţa de dată relativ recentă, ne învaţă că sintagma „de îndată” poate însemna uneori, în practică/realitate, chiar şi mai mult de 30 de zile. Atunci, de ce nu ar putea însemna, pentru unii poliţişti, în anumite situaţii, în care trebuie desfăşurate foarte multe alte activităţi specifice, 4 sau 5 zile, de exemplu?

Cum judecă CEDO?

Tocmai de aceea, pentru evitarea arbitrariului ce intervine în astfel de situații, CEDO a subliniat că în cazul oricărei măsuri privative de libertate este necesar ca în lege să se prevadă durata maximă de timp pentru care această privare de libertate poate fi dispusă (spre exemplu, hotărârea CEDO în cazul J.N. împotriva Regatului Unit, pct.77).

În cazul nostru, arbitrariul poate fi evitat printr-o dublă condiţionare a duratei măsurii conducerii administrative, la fel cum există şi în cazul măsurilor preventive de drept penal (reţinere, arestare preventivă): ea poate să dureze numai atât cât este necesar pentru luarea măsurilor, dar fără a depăşi o anumită durată maximă.

Dacă 8 sau 12 ore sunt prea mult ca durată maximă, sigur că termenul poate fi scurtat, la 2 ore, la 4 ore sau la 6 ore. Dar, indiferent de durata termenului maxim 2, 4, 6, 8, 10, 12, este necesar ca în lege să se prevadă expres o durată maximă a măsurii conducerii administrative.

Ce e de făcut?

Soluţia pare simplă, dacă există şi voinţă politică: o modificare a legii în sensul introducerii la art. 36 al. 4 şi 5 din Legea 218/2002 a duratei maxime a conducerii administrative şi a obligaţiei de a permite plecarea persoanei din secţie la expirarea acelui termen. Dacă există cel puţin un parlamentar care doreşte acest lucru, el poate depune în parlament un proiect de lege în acest sens. Dacă sunt mai mulţi, cu atât mai bine.

În legătură cu acesta problemă, ne-am adresat cu o sesizare şi Avocatului Poporului, întrucât nu pare a fi constituţional un text de lege care nu prevede o durată maximă a unei măsuri privative de libertate.

Rămâne de văzut ce succes vom avea la Avocatul Poporului, mai ales că nu e vorba de un caz de mare expune mediatică, de genul „VIP-uri în cătuşe”, cum nici „Taxa Oxigen” nu a fost.

Citește sesizarea către Avocatul Poporului Citește răspunsul Avocatului Poporului

La cererea APADOR-CH, Avocatul Poporului atacă Legea poliției la CCR

După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dar acum MAI discută modificarea lui, așa că citiți-l pe ăsta aflat în vigoare, ca să știți ce drepturi aveați până acum când vă întâlneați cu poliția. Ce se va schimba în el aflați dacă participați la dezbaterea organizată de MAI, luni, 11 decembrie

După doi ani și două luni de procese și tergiversări am obținut în sfârșit de la IGPR Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, document public pe care-l cerusem în baza Legii 544/2001. Ținut la secret până acum, pe motiv că modul în care trebuie să se comporte poliția cu cetățenii nu e bine să fie aflat de „elementele criminogene”, manualul era totuși vândut prin librării, sub semnătura unor șefi ai poliției.

În el sunt detaliate toate procedurile pe care polițiștii sunt obligați să le respecte atunci când abordează, legitimează, percheziționează și conduc la secție un cetățean. De asemenea sunt explicate practicile de încătușare, amprentare, folosire a armamentului din dotare și chiar a forței. O lectură utilă pentru orice cetățean pe care-l preocupau până acum întrebările:

  • Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Da, polițistul se legitimează numai în caz de nevoie. Totuși, polițistul trebuie să se prezinte (pagina 5)
  • Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic? Da, dacă refuzați să vă legitimați, polițistul poate să vă percheziționeze (vedeți cum în paginile 8-10)
  • Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine? Da, dacă totuși polițistul nu v-a putut stabili identitatea (pagina 6)
  • Are voie să-mi percheziționeze mașina pe motiv de „control de rutină”? Nu, dar… (paginile 10-11)

 

Acest manual este în vigoare din 2005, lucru recunoscut în sfârșit de IGPR după atâtea procese (deși la un moment dat susținea că nu ne dă manualul pentru că nu mai e în vigoare), și e singurul act care reglementează aceste proceduri momentan.

Citește manualul polițistului

 

Totuși, din luna noiembrie 2017 MAI a pus în dezbatere publică un proiect care modifică mai multe legi privitoare la ordinea publică, iar asta va duce și la modificarea manualului în discuție (Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an). APADOR-CH a făcut câteva sugestii de modificare a acestor propuneri, întrucât unele dintre ele erau de natură să încalce drepturile civile (inventarea unei noi proceduri de privare de libertate numită „reținere administrativă” și a unei sintagme bizare – „poziția inofensivă” pe care ar trebui s-o adopte orice cetățean atunci când e cercetat de poliție).

În urma discuțiilor MAI a acceptat să renunțe la unele propuneri și chiar a preluat unele sugestii ale APADOR-CH, astfel că noua formă a proiectului arată diferit. De exemplu huiduitul la proteste nu mai este sancționat, de asemenea a fost eliminată „reținerea administrativă” și clarificată „poziția inofensivă” a cetățenilor. Au fost introduse și măsuri de garantare a drepturilor civile ale persoanelor conduse la secție (dreptul de a contacta un avocat, de a fi informate pentru ce sunt conduse la secție, dreptul de a fi consultate de un medic etc)

Noua formă a modificărilor propuse de MAI poate fi consultată aici. Vă recomandăm să urmăriți procesul de consultare publică, pe care MAI l-a prelungit cu încă 20 de zile față de termenul inițial (până la 14 decembrie) și să faceți demersuri cetățenești pentru a preveni adoptarea unor modificări legislative care pot încălca drepturile cetățenilor. În ziua de 11 decembrie de la ora 13.00 va avea loc la Centrul Cutural MAI o dezbatere pe această temă, la care se poate participa pe bază de înscriere.

UPADTE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă


 

Cronologia procesului APADOR-CH cu MAI și IGPR pentru obținerea informațiilor publice

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un  manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția a fost obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri. A mai urmat un an de recursuri și procese pentru executare silită, rămase tot fără răspuns:

Va urma!

 

Dacă vi se pare util demersul APADOR-CH și vreți să ne susțineți activitatea, iată câteva moduri în care puteți să ne fiți alături.

 

Huiduitul la proteste ar putea fi sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere clarificarea sau eliminarea unor propuneri de modificare a legilor poliției, de natură să încalce drepturi ale omului sau să favorizeze abuzuri ale polițiștilor – de la incriminarea unor simple huiduieli la proteste până la rețineri pe durată nedeterminată sau obligarea cetățenilor să stea în „poziție inofensivă” în fața organelor de ordine

APADOR-CH a transmis Ministerului Afacerilor Interne o serie de comentarii pe marginea proiectelor de modificare a legilor din domeniul ordinii publice, aflate în dezbatere pe site-ul ministerului. Modificările propuse la Legea 61/1991 (a ordinii și liniștii publice), la Legea 218/2002 (a poliției) și la OUG 104/2001 (a poliției de frontieră) sunt pe alocuri de natură să încalce drepturi și libertăți sau permit, prin ambiguitatea lor, abuzuri pe care organele de ordine ar putea să le facă la adresa cetățeanului. De aceea APADOR-CH a cerut clarificarea acestor propuneri sau eliminarea unora dintre ele.

Exemple de propuneri controversate  de modificare a legilor poliției:

  • Propunerea de incriminare și pedepsire cu închisoare de la 3 luni la un an pentru fapta de a „întrebuința cuvinte, expresii, gesturi jignitoare sau obscene” la adresa organelor de ordine este atât de largă şi de vagă încât orice gest sau cuvânt dezagreat de un poliţist poate fi calificat drept comportament infracţional (infracţiunea de ultraj). Spre exemplu, în cadrul unei adunări publice, nemulţumirea, protestul se exprimă şi sub forma unor huiduieli. Potrivit textului de lege propus, aceste huiduieli pot fi interpretate de poliţist drept „cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare”, astfel că toate persoanele participante la acea adunare publică pot deveni autori ai infracţiunii de ultraj. În prezent, în art. 257 din Codul penal este incriminată o formă a ultrajului verbal, şi anume ultrajul comis prin ameninţare. Ameninţarea este o faptă mai gravă decât „jignirea” şi de aceea sancţionarea penală a celui care ameninţă un poliţist se justifică prin pericolul unei astfel de fapte. Dar, altul, mai scăzut, este pericolul unor „gesturi, cuvinte sau expresii jignitoare”. În plus, jurisprudenţa CEDO acceptă exprimări şocante şi chiar ofensatoare atunci când se urmăreşte atragerea atenţiei asupra unor chestiuni de interes public.  APADOR-CH solicită eliminarea completă a acestei propuneri de reincriminare în Legea 61/1991.
  • Introducerea unui nou caz de privare de libertate – „reținere administrativă” – adică posibilitatea ca polițistul să îi interzică unei persoane să părăsească un anumit spațiu, deși în legea poliției avem deja procedura „conducerii administrative” la secție care este o măsură similară.  Textul de lege propus nu prevede nicio limitare în timp a duratei reţinerii administrative, nici procedura dispunerii ei şi nici care sunt drepturile şi garanţiile persoanei reţinute administrativ. O astfel de reglementare, în mod vădit lacunară, nu poate fi folosită ca temei pentru privarea de libertate a unei persoane, ca atare  APADOR-CH a cerut eliminarea acestei propuneri din Legea 218/2002.
  • Introducerea unei noțiuni vagi precum „poziție inofensivă” pe care o persoană care face obiectul cercetării polițienești ar trebui să o adopte – APADOR-CH cere definirea acestei poziții, în caz contrar fiecare polițist va avea libertatea de a-și imagina cum dorește această „poziție inofensivă”, chiar și pe burtă cu mâinile la spate.
  • Definirea mai clară a unor noțiuni introduse suplimentar în Legea poliției, ce vizează fotografierea, amprentarea și controlul corporal sau al bagajelor

Citiți pe larg toate comentariile și propunerile formulate de APADOR-CH pe marginea acestor modificări legislative.

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră că poliţistul trebuie să beneficieze de o protecţie reală, efectivă şi de mijloace adecvate, inclusiv de natură legislativă, atunci când îşi exercită, în mod corect, atribuţiile legale. În acelaşi timp, exercitarea abuzivă a funcţiei nu numai că nu trebuie acceptată, ci trebuie prevenită şi, dacă s-a produs, sancţionată sever. De aceea, orice reglementare, chiar bine intenţionată, în acest domeniu, nu trebuie  să creeze, prin ambiguitate/neclaritate sau disproporţionalitate, premisele pentru exercitarea abuzivă a funcţiei.

UPDATE 16 ianuarie 2018

În urma integrării în proiectul de lege a unora dintre propunerile APADOR-CH, am făcut și a doua rundă de propuneri de modificare: Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

Inside Police Custody: Application of EU Procedural Rights

/in , /by

The project is funded by the European Commission* and will contribute to the successful implementation of EU legislation on the procedural rights of suspects in criminal matters. The core of the project is undertaking observational research with police and lawyers on the practical application of the procedural rights of suspects during police detention, with an aim to develop recommendations for legislative and policy changes to ensure better enforcement of the EU procedural rights’ Directives.

The research will be conducted in nine countries: Hungary, Poland, Italy, Bulgaria, Spain, Lithuania, Romania, Austria, and Slovenia. It is coordinated by JUSTICIA European Rights Network.

Research methodology

This research methodology has been well-tested in other countries. Between 2010 and 2015, the same research methodology was successfully conducted by our partners in another seven jurisdictions, resulting in valuable results: France, the Netherlands, Scotland, England and Wales, Ukraine, Georgia and Moldova.

The empirical component of the project is designed to examine:

  1. The extent to which European standards and domestic regulations on procedural rights of suspects in police detention are implemented in practice;
  2. The practical obstacles and challenges to the effective implementation of these rights;
  3. The wider professional context of defence lawyers, police and other criminal justice actors in facilitating effective provision of suspects’ procedural rights; and
  4. Any differences in the provision of these rights in cross-border cases.

In each jurisdiction, we seek access to two research sites for 7 days per month, over 3 months. Researchers will conduct observations at police stations, and will accompany defence lawyers who provide legal assistance to criminal suspects at the stage of police detention.

They will also undertake on-site interviews with the practitioners involved (to include defence lawyers and police personnel). We hope to conduct semi-structured qualitative interviews with criminal suspects, and a practitioner survey will be administered to ensure greater representativeness of the findings.

 

The implementation period of the project is September 2016-August 2018.

Conclusions of the research

Overall, the Romanian legislation concerning the suspects’ and defendants’ rights is compliant with the EU law. However, additional legislative changes and guidelines need to be adopted in order to ensure fair and adequate protection of rights during the first phases of the criminal investigation, namely, the initial police hearings. Significant problems remain concerning the practical implementation of the already existing legal provisions.

Right to interpretation and translation

Researchers did not have the opportunity to observe how interpretation rights are guaranteed by police officers and lawyers during police hearings. All the suspects/defendants in the cases observed were Romanian citizens and presented no vulnerability which would have required interpretation services. Even so, it is very clear that the national legislative framework should be significantly amended in order to cover important requirements of the Directive 2010/64/UE on the right to interpretation and translation.

Interviewed police officers have complained that sometimes it is difficult to find an interpreter during the 24 hours police arrest (and also during later phases of the criminal investigation). One cause for this seems to be the very low interpreter fees (app. 5 euros/hour) and the fact that payment is processed with delay. In many cases there are no sanctions applied if the interpreter fails to respond to the police officers’ calls. Moreover, there are cases when in the absence of an interpreter, informal means of interpretation such as Google Translate are used.

Notification of rights

According to the Romanian legislation, criminal investigation bodies, including police officers are obliged to inform suspects and defendants about their rights and duties in writing. The law does not stipulate with clarity how this communication should be done. This omission/ambiguity of the law permits circumventing the actual information of the person, which may be asked to sign, in a statement, a purely formal sentence, in the sense that he has become aware of his rights (without, in fact, the person being informed of the existence and content of each right provided by law).

As of October 2017, suspects and defendants also have the right to a letter of rights. Unfortunately, during the observational research they were not available/provided in the police stations, therefore no assessment can be made about their impact in helping persons in police custody better understand their rights.  What can be stated with certainty is that the information provided about rights has been done in a formalistic manner. In practice, police officers are slightly more careful when it comes to persons deprived of liberty because failing to notify them of their rights triggers absolute nullity of the procedure (something they want to avoid). With very few exceptions, police officers did not provide further explanations or clarifications regarding the letter of rights put in front of suspects/defendants and in none of the cases did they check whether the suspect or defendant understood their rights.

The right to silence

In none of the observed cases did police officers or even lawyers explain suspects and defendants the meaning of the right to silence or the consequences of remaining silent/failing to do so. In half of the cases, persons in police custody were also orally informed about this right. In two cases this was done in a dissuasive manner. Senior lawyers interviewed claim that the right to silence is presented by police officers in a manipulative way, as if not giving a statement means that one has something to hide.

Access to casefile documents

None of the lawyers present during the observed police hearings had read any documents in the casefile before talking to his/her client. The Romanian legislation is limitative for the suspect, whose right to consult the file is restricted until he becomes a defendant. Lawyers have admitted that it is very difficult to adapt to the way the criminal investigation bodies work, especially their tactic of delaying access to the casefile documents, leading to an initial poor defence. According to current legislation, the possibility of case file restriction during the criminal investigation is formulated in general, ambiguous terms, giving a lot of power to prosecutors to deny access to documents.

Legal aid and the Role of Lawyers

Legal assistance is mandatory for persons who are deprived of liberty and under no circumstance can assistance be waived in these situations. For suspects and defendants who are not deprived of liberty and are investigated for minor offences, the police hearings can be carried out in the absence of a lawyer, if they cannot afford one. This is problematic, especially in cases of vulnerable persons, who cannot read or write. Even if the legislation allows criminal investigation bodies to appoint a legal aid lawyer if they consider a person cannot defend herself, this rarely happens in practice. In some cases, for persons deprived of liberty, some police officers chose to call certain lawyers, despite a well-established randomized appointment procedure.

During the police hearings, the researchers had the opportunity to observe the behaviour of both legal aid lawyers and private lawyers. The consultations before the hearings were very short, ranging from 1 minute to 10 minutes long and they usually happened either on the police station hallway or in the hearing room, in the presence of several police officers. There was no pressure coming from police officers concerning the length of these consultations, although in some situations it was not clear to them if they should allow for consultation breaks while the hearing was taking place. The most striking observation while attending hearings has been the attitude of most lawyers, characterized by lack of professionalism towards their clients. They were either indifferent (with minimal intervention) or arrogant, failing to explain what was going on and disregarding the clients’ opinion.

With one exception, based on the observations made, the legal assistance can be assessed as ineffective, a mere procedural formality.

 

Recommendations

Government and Parliament

  • To amend the Criminal Procedure Code and the law regulating the lawyers’ activity in order to clearly specify what the legal assistance activity during the criminal investigation phase means. Detailed legislation should provide for the lawyer’s right to consult his client before answering any question during the hearing as well as their necessary stipulations for the operation in practice of the right to legal assistance.
  • To amend the Criminal Procedure Code in order to make clear the maximum number of days for which restriction in a casefile may be ordered by the prosecutor.
  • To amend the existing legal framework concerning the right to interpretation and translation during criminal proceedings in order to cover important requirements of the Directive 2010/64/UE. Thus:
  • To adopt legislation in accordance with Article 2 (4) of the Directive in order to set in place a mechanism or procedure to determine whether suspects and defendants speak and understand the language of the criminal proceedings and whether they need an interpreter.
  • To adopt legislation in accordance with Article 2 (5) and 3 (5) of the Directive to clearly clearly stipulate the right to challenge a decision regarding the need for interpretation/translation and/or its quality.
  • To adopt legislation in accordance with Article 2 (8) and 3 (8) of the Directive in order to establish a mechanism for the verification of the quality and accuracy of the interpretation and translation during the criminal proceedings.
  • To adopt legislation in accordance with Article 3 (3) of the Directive in order to stipulate that the decision depriving a person of its liberty should also be among the essential documents which need to be translated.
  • To adopt legislation which provides that suspects/defendants and their lawyers have the right to submit a reasoned request for the translation of other documents, on the basis that they regard those essential for the given case.
  • To adopt legislation in order to increase the fees for interpreters and translators so that quality of their services is ensured.
  • To adopt legislation in order to increase the fees of legal aid lawyers so that the quality of legal services is ensured.

Ministry of Internal Affaires

  • To adopt guidelines for how police hearings should be carried out, detailing the role of the police officers and how he interacts with the lawyer.
  • To ensure that letter of rights are available both in Romanian and other languages at the level of all courts, prosecutors’ officers and police stations.
  • To issue guidelines on when and how the letter of rights should be provided, especially in situations when suspects or accused persons do not know how to read or write or find themselves in other vulnerable situations.
  • To adopt regulations requiring police officers to explain the consequences of waiver of the right to a lawyer.
  • To provide the necessary resources for the equipment of all police stations with audio-video cameras.

The Romanian Police

  • To take all measures to ensure that police officers receive trainings in order to increase their skills and knowledge on how to better inform suspects/defendants about their rights. This information should be done in a simple and accessible manner, with consideration given to the specific characteristics of persons participating in the criminal proceedings.
  • To take all measures to sanction those police officers who avoid/circumvent the randomised system of appointing legal aid lawyers.
  • To habitually collect data in relation to the number of persons who have requested an interpreter during the criminal investigation phase.
  • To keep records, in accordance with Article 7 of the Directive 2010/64/UE on the right to interpretation and translation, of the cases when an oral translation or oral summary of essential documents has been provided at the police stations, or when a person has waived the right to interpretation or translation.
  • To ensure timely payment for the interpretation and translation services provided at the police stations.

National Union of Bar Associations

  • To take efficient measures for the organization and control of the randomised system of appointing legal aid lawyers and sanction those legal aid lawyers who avoid/circumvent it. 
  • To set out clear and detailed rules about the role of the lawyer at the investigative stage. Together with regular monitoring and evaluation of the appointment system, this would ensure quality of the legal services.
  • To set up a specific course on legal assistance during the criminal investigation for lawyers who choose to provide legal aid and include it in their mandatory curriculum in their first 3 years of practice.
  • To offer accreditation to legal aid lawyers advising at the investigative stage.

 

Read the national report in english

Read full report

*The JUSTICIA Network is financially supported by the Criminal Justice Programme of the European Union

Șeful poliției și IGPR, amendați de instanță cu 350 de lei/zi pentru refuzul de a comunica informații publice

/in , /by

 

[button link=”http://www.apador.org/manualul-de-bune-practici-al-politiei/” style=”alert” color=”red” window=”yes”]UPDATE decembrie 2017 – După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției[/button]

Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române – a fost obligat de instanță la plata  către bugetul de stat a unei amenzi de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data la care APADOR-CH a dat în judecată Poliția Română pentru că a refuzat să furnizeze informații publice. În aceeași decizie pronunțată de Tribunalul București la 30 ianuarie 2016, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) este obligat să plătească APADOR-CH penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu aceeași dată a introducerii acțiunii în instanță, până la momentul furnizării informațiilor.

pulan

Aceasta este cea mai recentă decizie judecătorească pe care am obținut-o în procesul purtat cu IGPR de anul trecut, de când i-am cerut să ne furnizeze informații privind procedurile de conducere la secție, amprentare, fotografiere și control aplicate cetățenilor escortați la secția de poliție. Poliția a refuzat să ne furnizeze aceste informații, solicitate conform Legii 544/2001, pe motiv că popularizarea lor ar fi de natură să afecteze activitatea organelor. Totuși procedurile sunt informații publice, pe care orice cetățean are dreptul să le cunoască, iar dovada că motivarea IGPR invocată în proces este falsă e faptul că aceste proceduri sunt publicate într-un manual care se vinde la liber în librării, sub semnăturile unor polițiști.

IGPR a fost obligată de instanță să facă publice procedurile, dar în loc să se conformeze a preferat să trimită un răspuns alambicat, cu informații contradictorii, ba că ordinul ce conținea procedurile ar fi fost abrogat, ba că procedurile în sine sunt specificate într-un alt act administrativ, dar care nu se aplică.

APADOR-CH a dat din nou în judecată IGPR și pe șeful acestuia, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, cerând ca inspectorul șef Bogdan Despescu și instituția pe care o conduce să fie amendate conform legii. Instanța a decis și de această dată în favoarea dreptului publicului de a fi informat, obligând poliția să respecte legea sub sancțiunea financiară. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată de poliție în 15 zile.

Dacă va rămâne definitivă, șeful IGPR va fi obligat să plătească din salariul propriu către buget suma de 250 de lei x cel puțin 100 de zile (până acum) câte s-au scurs de la începerea acestui proces. În același timp, IGPR va achita (de data asta de la buget) către APADOR-CH amenda zilnică de 100 de lei, pentru că unul dintre funcționarii săi refuză să respecte legea.

Obligă pârâtul Bogdan Despescu – Inspector General al Poliţiei Române, la plata către bugetul de stat a unei amenzi în cuantum de 250 lei/zi, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Obligă pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata către reclamantă a unei penalităţi de 100 lei/zi întârziere, începând cu data de 4.11.2016, data formulării prezentei acţiuni şi până la executarea integrală a dispoziţiilor sentinţei civile 392/25.01.2016 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal 30.01.2017 (citește textul deciziei)

[box]

Demersuri făcute în acest proces:

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice

[/box]

Poliția Română se comportă hoțește chiar și în fața instanței, când i se cer informații publice

/in , /by

[button link=”http://www.apador.org/manualul-de-bune-practici-al-politiei/” style=”alert” color=”red” border=”#0a0a0a”]UPDATE decembrie 2017 – După doi ani de procese am obținut „manualul de bune practici” al poliției[/button]

IGPR zice că procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, aplicate de poliție, ba sunt abrogate, ba există, dar nu se aplică, și de fapt nici nu avem nevoie de ele, de vreme ce am cumpărat deja manualul comercializat de doi chestori în care se spune cum procedează organul când acostează cetățeanul

jandarmi-batand

După ce am câștigat procesul prin care ceream IGPR să ne comunice procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, am deschis alt proces pentru executarea hotărârii. IGPR refuză să ne furnizeze informațiile, argumentând în contradictoriu cu logica și chiar cu propriile afirmații, de la un proces la altul, că procedurile stabilite printr-o dispoziție a inspectorului general al poliției din 2005 sunt aplicate prin alte acte emise în anii următori, apoi că toate sunt de fapt abrogate de un ordin al ministrului de finanțe, emis în 2005 și abrogat printr-un alt ordin al aceluiași ministru în 2015. Apoi că toate acestea au fost abrogate de un alt ordin al secretarului general al guvernului din 2015, și că prin asta se revine la dispoziția inițială a inspectorului general al poliției din 2005, dar cu toate astea nu e clar dacă procedurile stabilite prin ea se mai aplică sau nu.

Dacă nu ați înțeles nimic din asta, nu e vina dumneavoastră, ci a juriștilor IGPR, care în loc să comunice simplu și cinstit procedurile pe care cu siguranță le aplică polițiștii în activitatea lor de zi cu zi (că doar se fac zilnic conduceri la secție, percheziții, amprentări și fotografieri), preferă să consume timp și resurse ca să pretexteze de fapt de ce nu vor să ne pună la dispoziție niște informații publice și să respecte legea.

Ce am înțeles noi din corespondența cu IGPR:

  • Obligată de instanță să ne comunice procedurile de conducere la secție, amprentare, legitimare și control corporal, IGPR ne-a trimis un răspuns sec în care ne-a spus doar numărul dispoziției, nu și conținutul ei: 643/2005, pe motiv că instanța nu ar fi obligat inspectoratul să ne dea dispoziția „în materialitatea ei”. (citește răspunsul IGPR după ce a pierdut procesul)
  • Această dispoziție din 2005, însă, conform IGPR, deși nu e abrogată ea nu se mai aplică, deoarece între timp au fost emise alte ordine și dispoziții legale, cum ar fi Ordinul secretarului general al Guvernului 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice. Acest ordin nr. 400 din 22.06.2015 la care face referire IGPR abia acum, în procesul deschis de APADOR-CH pentru executarea hotărârii instanței, era în vigoare şi pe tot parcursului procesului privind fondul cauzei (procesul în care s-a obţinut titlul executoriu). În acel proces (început la 17.07.2015), însă, IGPR nu a invocat ordinul nr. 400 şi nu a susţinut că reglementările/procedurile solicitate nu ar mai fi „valabile” începând cu data de 22.06.2015 din cauza acelui ordin. Dimpotrivă, IGPR a susţinut şi la instanţa de fond şi la instanţa de recurs că acele reglementări există, că nu sunt clasificate, dar că nu este oportun să ni le comunice.
  • De abia după ce a pierdut definitiv fondul şi a fost obligat să comunice reglementările respective, IGPR a invocat, doar în faţa instanţei de executare, ordinul 400 din 22.06.2015, ordin pe care, dacă era de bună-credinţă, trebuia să-l invoce în faţa instanţelor de fond şi de recurs. (citește întâmpinarea IGPR la chemarea în judecată pentru executarea hotărârii)
  • În fața instanței de executare IGPR mai invocă şi „Ordinul M.F.P.[ministrul finanţelor publice –n.n.] 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, ce a fost abrogat prin Ordinul M.F.P.[ministrul finanţelor publice –n.n.] nr. 808/2015…” . Întrebarea elementară care se pune este cum poate un ordin al ministrului finanţelor publice să abroge proceduri poliţieneşti privind legitimarea, percheziţionarea, conducerea administrativă etc.?
  • De altfel, nici ordinul nr. 400/2015 al secretarului general al guvernului, ordin axat pe controlul financiar intern (a fost emis în aplicarea OG nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv) nu a abrogat în mod expres procedurile poliţieneşti în discuţie. „Abrogarea” procedurilor poliţieneşti este doar consecinţă pe care, doar uneori, IGPR o leagă de acest ordin. Astfel, atunci când litigiul s-a aflat în faţa instanţelor de fond şi de recurs, IGPR a interpretat acest ordin în sensul că nu a abrogat reglementările/procedurile solicitate prin cererea de informaţii. Numai în faţa instanţei de executare, acelaşi IGPR a interpretat acelaşi ordin 400/2015 în sensul că a abrogat respectivele reglementări/proceduri. De fapt, IGPR, nici nu foloseşte explicit termenul „abrogat”, ci expresia „şi-au încetat valabilitatea”, expresie ambiguă, fără semnificaţie juridică precisă.
  • Iar bomboana de pe coliva acestei argumentații contradictorii este aceea că IGPR consideră că de vreme ce APADOR-CH a depus la dosarul procesului extrase din cartea vândută de chestorii Eugen Neata și Mihai Pruteanu – Elemente de tactică polițienească și proceduri operaționale privind intervenția structurilor de ordine și siguranță publică – înseamnă că are cunoștință de procedurile cerute și nu mai e nevoie să le primească direct de la poliție, așa cum prevede legea informațiilor publice.

Faptul că am cumpărat din comerț cartea celor doi nu ne dă garantia ca procedurile din ea sunt INTEGRAL cele aplicabile. Asta putem ști doar după ce primim un răspuns oficial de la IGPR care să conțină acele Prezența lor într-o carte dovedește doar că dacă sunt publice ele nu produc nicio vătămare pentru activitatea poliției și nici nu îi învață pe hoți cum să fure mai bine decât știu – așa cum a pretins IGPR în timpul procesului.

APADOR-CH a depus azi la Tribunalul București un răspuns la această întâmpinare obraznică și contradictorie a IGPR și va continua să solicite procedurile aplicate de poliție la amprentare, fotografiere, percheziție și conducere la secție, deoarece acestea sunt informații publice și este normal ca ele să fie cunoscute de cetățeni. Vă vom ține la curent cu decizia instanței. Marcăm astfel astăzi împlinirea a 15 ani de la intrarea în vigoare a Legii 544/2001, a liberului acces la informații de interes public. Sunt 15 ani în care unele instituții au învățat că informațiile publice sunt … publice, altele încă mai au nevoie de ordin de la judecători ca să respecte legea.

 

Gratis! Poliția Română, obligată de instanță să publice procedurile de lucru în cazul legitimării, amprentării și conducerii la secție

/in , /by

 

În octombrie 2015 APADOR-CH a dat în judecată IGPR și MAI pe motiv că nu vor să facă publice informațiile privind procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Aceste informații publice erau distribuite numai contra cost, printr-un  manual prefațat de fostul ministru Petre Tobă. După aproape un an de proces, justiția ne-a dat dreptate: poliția este obligată să ne furnizeze gratuit aceste proceduri.

politisti-bataie2

În august 2015, APADOR-CH finaliza un proiect despre abuzurile polițiștilor, pe parcursul căruia constatase că mulți cetățeni nu știu exact cum să se comporte atunci când sunt opriți de poliție pe stradă. „Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic?Mă poate duce la secție chiar dacă am buletinul la mine“.

Legile sunt foarte vagi. În legea poliţiei, de exemplu, există un articol care practic permite poliţiştilor să conducă pe oricine la secţia de poliţie sub pretextul legitimării – așa numita conducere administrativă, care poate dura până la 24 de ore.

Ne-am asumat noi rolul de a-i educa pe cetățeni despre drepturile pe care le au atunci când interacționează cu agenții – deși această îndatorire îi revine totuși instituției publice -, dar ne-am lovit de secretomania Poliției Române care ne-a comunicat sec, la cererea de informații pe Legea nr.544/2001, că acele proceduri deși nu sunt secret de serviciu ele nu sunt nici destinate publicului larg. Deoarece „Cunoașterea de către public a pașilor detaliați necesari a fi urmați de către polițiști în desfășurarea activităților specifice poate fi utilizată pentru premeditarea și pregătirea minuțioasă  a activității criminogene în sine” – zice poliția.

tactica-politieContra cost, totuși, publicul larg și elementele criminogene ar fi putut afla procedurile astea, dacă ar fi cumpărat cartea scrisă de doi domni polițiști – Eugen Neata și Mihai Pruteanu – Elemente de tactică polițienească și proceduri operaționale privind intervenția structurilor de ordine și siguranță publică. Acum cu 10% mai ieftină , adică numai 39.02 de lei. Cartea cuprinde, așadar, informații publice, dar pe care niște polițiști le vând ca să-și rotunjească veniturile. Cu binecuvântarea fostului ministru, Chestor-şef de Poliţie Petre Tobă, care scrie aşa în prefață:

„Suntem prima instituţie care intră în contact cu cetăţeanul la producerea unui eveniment în spaţiul public, iar percepţia acestuia este conturată în special de reacţia Poliţiei atunci când are nevoie de ea. De aceea, este necesară o acţiune unitară în aplicarea normelor legale, în conformitate cu procedurile de lucru. Consider că orice aport la profesionalizarea poliţiştilor este binevenit. În acest context, este de apreciat iniţiativa autorilor de a elabora o asemenea lucrare, care reprezintă, adunate la un loc, normele legale şi dispoziţiile specifice, elemente de tactică poliţienească şi proceduri operaţionale, putându-se astfel transforma într-un instrument de lucru care să vina în ajutorul poliţiştilor.“

În octombrie 2015 am dat în judecată Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române, pentru nerespectarea prevederilor Legii 544/2001. În fața instanței, cele două instituții au susținut că „divulgarea” acestor informații publice ar „genera un risc major la adresa activităților Poliției” și că nu consideră normal să respecte Legea 544/2001 în acest caz:

„Considerăm că nu poate reprezenta un cadru de normalitate ca orice cetățean/asociație să poată accesa în baza Legii nr.544/2001, mențiunile detaliate referitoare la modul de desfășurare a activităților efectuate de personalul Poliției Române.

Divulgarea prevederilor cu caracter intern referitoare la modul de lucru care poate afecta activitatea polițiștilor în sensul oferiririi de elemente ce pot fi speculate de elementele criminogene.”

Instanța ne-a dat dreptate și la fond și la recurs, considerând nejustificat refuzul MAI și IGPR de a furniza acele informații publice. Recursul s-a judecat în 9 septembrie 2016, la aproape un an de la deschiderea procesului, iar decizia a rămas definitivă.  Poliția e obligată să facă publice procedurile de legitimare, amprentare, fotografiere, percheziție corporală și de bagaje și conducere administrativă la secție. Gratis. De îndată ce le vom obține, le vom publica pe site-ul nostru ca să le afle oricine vrea să știe ce drepturi are atunci când e oprit de un polițist pe stradă.

 

Ce faci dacă te întâlnești cu poliția?

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

 

 

Dacă vreți să aveți tot timpul la voi aceste sfaturi le puteți printa într-un format special care se poate împături în trei și se poate păstra în buzunar, lângă buletinul de identitate, adică exact lângă acel act pe care vi-l cere polițistul când vă întâlniți 🙂

Descarcă fișierul de printat

sigle-pol

Aceste broșuri informative fac parte din proiectul „Cu ochii pe abuzurile poliției” realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Sfaturi utile pentru petrecerea în stradă a rezultatului alegerilor

/in , /by

jandarmi-batand

Mai multe grupuri de inițiativă au anunțat pe rețelele de socializare prezența în stradă a mii de persoane în marile orașe ale țării în zilele care preced sau care vor urma votului din turul doi pentru alegerile prezidențiale.

Luați cu voi: buletinul, camera foto și memoria bună

Cum se întâmplă adesea, la proteste se mai produc și incidente cu forțele de ordine. De aceea, APADOR-CH vă oferă un mic ghid de reguli pe care orice protestatar ar trebui să le știe, despre drepturile civile pe care le are în caz că este legitimat sau dus cu forța la o secție de poliție.

  1. [box]Este important să aveți asupra voastră un act de identitate – polițiștii sau jandarmii au dreptul să vă legitimeze;[/box]
  2. [box type=”tick”]În mulțime, nu vă separați de prieteni sau cunoscuți, pentru că nu se știe când veți avea nevoie de martori în caz că sunteți implicați în vreun incident violent; De asemenea încercați să manifestați pașnic pentru ceea ce ați ieșit în stradă, nu vă lăsați provocați și nu vă implicați în acțiuni violente;[/box]
  3. [box type=”info”]Este bine să aveți asupra voastră și un telefon cu funcție de înregistrare sau o cameră foto/video, cu bateriile încărcate și capacitate de stocare a informațiilor. Organele de ordine aflate în uniformă pe spațiul public pot fi fotografitate&filmate indiferent dacă vreun agent încearcă să vă intimideze spunând contrariul – evenimentele înregistrate sunt mai ușor de demonstrat în caz că se ajunge la contestarea unor situații la parchet sau instanță;[/box]
  4. [box type=”download”]Dacă în ciuda legitimării sunteți dus cu forța la poliție, înregistrați mental tot ce vi se întâmplă pe drum și la secție, pentru  a putea relata în cazul în care trebuie să faceți o plângere penală pentru purtare abuzivă a organelor de ordine:[unordered_list style]
    • –        dacă agenții respectivi s-au legitimat, rețineți numele lor, fizionomia sau semne particulare ale acestora;

      –        țineți minte ora la care ați fost ridicat de poliție și cât ați fost ținut în sediu;

      –        dacă v-au agresat verbal sau fizic, la plecarea din sediu chemați prieteni sau rude care să vă vadă starea și să fie martori, apoi mergeți imediat la o cameră de gardă a unui spital sau la Institutul de Medicină Legală;

      –        cereți neapărat un certificat medico-legal după ce sunteți consultat de medic;

      –        fotografiați urmele agresiunilor la care ați fost supus – fotografiile trebuie să fie color;

    [/unordered_list] [/box]

 

[box type=”alert”]5. Poliția este obligată să întocmească un proces verbal de constatare a faptei pentru care v-a condus la secție. Nu semnați procesul verbal dacă nu sunteți de acord cu ce scrie în el sau scrieți la mențiuni versiunea voastră. Indiferent dacă l-ați semnat sau nu, dacă vă este înmânat pe loc sau îl primiți mai târziu acasă, procesul verbal poate fi contestat în termen de 15 zile la judecătoria de pe raza localității sau sectorului în care a avut loc fapta sancționată. La contestație se anexează copii după procesul verbal, actul de identitate și orice alte dovezi utile în sprijinul afirmației voastre. Este util și un martor credibil.[/box]

[box type=”note”]6. Conducerea la secție, cu forța sau de bunăvoie, se poate produce chiar dacă ați prezentat un act de identitate organului de ordine. Acesta are dreptul legal de a vă ține la secție 24 de ore, timp în care nu aveți dreptul, de exemplu să chemați un avocat, așa cum se întâmplă în cazul reținerii sau arestării. La plecare cereţi un document sau un act din care să rezulte că ați fost condus și ținut în secție timp de x ore; dacă nu cereţi, poliţia nu vă va da. Acest document vă va folosi;[/box]

[box type=”tick”]7. În cazul în care la secție sau pe stradă ați fost agresați de forțele de ordine faceți o plângere la parchet. Legea nu mai prevede un termen fix dar e bine să o depuneți cât mai repede după petrecerea faptei. Certificatul medico-legal, fotografiile color şi declaraţiile martorilor vor fi de folos. Dacă aveți posibilităţi materiale este bine – dar nu obligatoriu – să angajați un avocat. Dacă parchetul dispune neînceperea urmării penale (NUP) aveți 20 de zile la dispoziţie de la comunicare să contestați decizia la procurorul ierarhic superior. Dacă şi acesta confirmă NUP, aveți alte 20 de zile de la data comunicării să faceți contestaţie la judecătorie.[/box]

[box type=”download”]

Găsiți aici o schemă detaliată cu pașii ce trebuie urmați dacă sunteți duși cu forța la poliție și un model de contestație a procesului verbal de contravenție.

[/box]

Și nu uitați, mergeți duminică la vot, și acesta este un drept civil pe care nu vi-l poate îngrădi nimeni.

 

 

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.