Tag Archive for: Guvern

You are here: / Guvern

Posts

Statul te vrea prost, iar dacă nu ești, te face. Pe banii tăi

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum s-a asigurat premierul Ciolacu că nici candidatul Ciolacu, nici prietenul său Ciucă, nu vor pierde subvenția electorală de la buget, deși ambii sunt singurii candidați care au refuzat să participe la dezbaterile electorale

 

Guvernul pasează propunerile pe care nu le agreează către instituții care nu au competențe să le rezolve. Așa a „rezolvat” actualul executiv propunerea prin care APADOR-CH cerea schimbarea legislației astfel încât candidații la președinție să fie obligați să participe la o dezbatere electorală reală.

Concret, la 29 iulie 2024 APADOR-CH a trimis grupurilor parlamentare și Guvernului o propunere de modificare a legii finanțării activității partidelor și a campaniilor electorale, care să stimuleze participarea candidaților la dezbateri electorale reale, la prezidențiale. Propuneam înjumătățirea rambursării cheltuielilor de campanie pentru candidații care refuză să participe la dezbateri electorale cu contracandidații. Era nevoie de o inițiativă legislativă care să completeze articolul 48 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale.

Destinatarii propunerii noastre au fost parlamentarii și Guvernul, entități care au drept de inițiativă legislativă, deci dacă doreau cu adevărat să stimuleze dezbaterile electorale și să facă în același timp o economie la buget, oricare dintre ei, Guvern sau parlamentari, ar fi putut iniția modificarea Legii 334/2006.

Secretariatul General al Guvernului (SGG) a pasat răspunderea către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care ne-a răspuns, previzibil, că nu are drept de inițiativă legislativă.

Așa că în septembrie 2024 am făcut aceeași propunere a doua oară, de data asta sub forma unei scrisori deschise către prim ministrul Marcel Ciolacu, cerându-i să-l lase pe candidatul Ciolacu să meargă la dezbateri cu contracandidații. Ne imaginam că premierul va dori să dea astfel un exemplu de democrație nu numai participând la dezbateri, dar forțându-le mâna și contracandidaților săi să o facă. Și de data asta Guvernul condus de candidatul la președinție Ciolacu a pasat răspunderea către AEP care ne-a răspuns, din nou, că ea nu poate.

Ca să-i mai pună și pe alții inutil la muncă, tot SGG a pasat propunerea APADOR-CH și către Comisia Juridică de Disciplină și Imunități din Camera Deputaților, care ne-a transmis zilele trecute, și ea, același răspuns previzibil: că nu are competența de a iniția modificări legislative, dar să ne adresăm noi fie deputaților sau senatorilor (cărora deja ne adresasem), care au această competență, fie – ce să vezi – Guvernului, care primise propunerea noastră, dar le-o pasase altora.

În final, singurul efect al propunerii noastre a fost că am primit răspunsuri de la instituțiile către care Guvernul și-a pasat răspunderea, răspunsuri care, într-un limbaj instituțional, ne făceau proști, pentru că habar n-avem cine are drept de inițiativă legislativă și, deci, cui să ne adresăm.

Între timp campania electorală a venit și aproape s-a terminat, cu o singură dezbatere reală la care au refuzat să participe – coincidență? – exact premierul în funcție și predecesorul său.

Așadar, recapitulând, în statul de drept numit România, dacă trimiți o propunere de modificare legislativă Guvernului, care are drept de inițiativă legislativă, acesta nu numai că nu răspunde în vreun fel petiției, ba mai mult, în mod abuziv/ilegal o transmite „spre rezolvare” altor instituții ale statului care NU au nicio competență să o facă. Iar aceste instituții îți trimit răspunsuri din care reiese că tot tu ești prostul care nu știe că ele nu-ți pot rezolva problema.

Statul român te vrea prost și-ți arată asta în fiecare zi, dar parcă cu supramăsură în campania electorală. Iar dacă te încăpățânezi să nu fii, și să-l pui la treabă, are grijă să te prostească, tot pe banii tăi. Căci da, noi îi plătim și pe toți acei funcționari din Guvern care au refuzat să-și facă treaba și au pasat problema către alții, după cum tot noi plătim și aceste simulacre de campanii electorale.

În 2019 numai distracția candidaților la președinție ne-a costat peste 7 milioane de euro (subvenții plătite candidaților care au avut peste 3% din voturi). În 2024 încă nu s-a tras linie, dar din datele publice vehiculate până acum, sumele cele mai mari cheltuite, și care vor fi decontate de la buget, se află exact în dreptul acelor candidați care au refuzat participarea la dezbateri – premierul Marcel Ciolacu (PSD) și complementarul său Ionel Ciucă (PNL). Doi oameni politici care au avut și puterea și mijloacele (un aparat guvernamental obedient) de a respinge orice încercare de a îndrepta lucrurile.

Dacă și pe voi vă enervează că statul și politicienii ne vor proști, mergeți la vot și puneți ștampila pe acei candidați care au demonstrat măcar în campanie că respectă, cât de cât, democrația. Suficient cât să vină în fața publicului la o dezbatere reală cu contracandidații lor. Altfel, dacă în campanie ne sfidează și fug de confruntări, în timpul mandatului ne vor trata petițiile cu același dispreț, pasându-le cui nu are competențe să le rezolve, doar ca să aibă ocazia să ne mai spună încă o dată, în scris, că suntem proști.

Cum au rămas ONG-urile singurele entități bănuite că spală bani în România

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Strania poveste a unei legi care a vrut să îndrepte o alta, prost făcută, dar care a ieșit din Parlament cu o nedreptate și mai mare; Între timp, Guvernul încurajează, printr-o ordonanță, nerespectarea primei legi, în speranța că Parlamentul se va îndura vreodată și de soarta ONG-urilor; Cum se fac legi discriminatorii în România anului 2020

 

O lege votată în 2019, prin care a fost transpusă greșit directiva europeană privind combaterea spălării banilor, instituie obligativitatea declarării anuale a beneficiarilor reali pentru toate companiile, firmele, asociațiile și fundațiile din România. Deși beneficiarii reali, identificați ca acționari, patroni ai firmelor sau membri ai asociațiilor și fundațiilor, sunt deja declarați și datele lor există în registrele diverselor instituții ale statului (de la Ministerul Justiției la ANAF etc), noua lege adaugă o corvoadă birocratică suplimentară în sarcina firmelor și ONG-urilor, de a mai declara încă o dată, în fiecare an, aceleași nume și de a depune la același Minister al Justiției aceleași acte, autentificate în prealabil la notar.

O inițiativă a parlamentarilor USR Cludiu Năsui și Cristina Prună a încercat să repare acest neajuns, prin proiectul Legii 108/2020, prin care trebuiau exceptate de la aceste declarații anuale inutile firmele care au acționari numai persoane fizice și ONG-urile. Potrivit proiectului, ar fi rămas de declarat numai schimbările (=noutățile) intervenite în acționariat sau în compunerea ONG-urilor (noii acționari sau noii membri asociați).

Conform expunerii de motive a celor doi inițiatori, în România există 978.245 de SRL-uri și numai 3% dintre acestea au în componență o altă persoană juridică, deci ar justifica necesitatea identificării beneficiarului real. Restul de aproape 97% dintre firme, ai căror beneficiari reali corespund cu acționarii persoane fizice identificați deja în Registrul Comerțului, nu au de ce să-și mai declare din nou, an de an, beneficiarii la Ministerul Justiției.

Același lucru e valabil și pentru ONG-uri – puțin peste 100.000 de asociații și fundații câte există în România. Ar fi trebuit și ele exceptate de la declararea beneficiarilor reali, care oricum figurează cu nume, prenume și acte de identitate în Registrul asociațiilor și fundațiilor, deținut de același Minister al Justiției.

În mod straniu, proiectul celor doi parlamentari USR, susținut și de un parlamentar PSD, trece de Senat în forma propusă de aceștia, în luna mai 2020, însă doar o lună mai târziu se modifică suspect la Camera Deaputaților, care prin Comisia Juridică adoptă un amendament prin care sunt scoase din lege numai ONG-urile, lăsând să beneficieze de ea doar firmele.

Este greu de înțeles ce s-a schimbat în Parlament din luna mai până în luna iunie, încât Legea 108/2020, menită să rezolve o situație absurdă și consumatoare de bani și timp, s-a transformat într-o lege discriminatorie, care rezolvă doar problema firmelor, dar lasă ONG-urile să se lupte cu birocrația inutilă. Care au fost negocierile subterane, cine ce a dat la schimb pentru ca legea să treacă doar cu firmele, dar nu și cu ONG-urile?

Surse din Parlament ne-au spus că ar fi fost o înțelegere PSD-PNL, care au dorit scoaterea ONG-urilor din lege, la schimb cu votarea ei, însă rămâne inexplicabil de ce aceleași partide au votat legea la Senat, dar ar fi refuzat s-o treacă și la Camera Deputaților.

Guvernul se face că ține cu ONG-urile

Între timp, ONG-urile trebuiau să-și declare beneficiarii reali până la 14 august, conform Legii inițiale care instituia această sarcină – Legea 129/2019. Pentru multe asociații și fundații, inclusiv pentru APADOR-CH, aceasta a fost o sarcină birocratică epuizantă, mai ales în condițiile pandemiei, în care pentru mulți dintre membrii noștri a fost foarte dificil să aducă/trimită fizic copiile certificate de pe actele de identitate. Plus drumurile făcute la notar, pentru autentificarea declarației redundante privind componența asociației, membrii asociației devenind acum și „beneficari reali”. O veritabilă procedură demnă de „țara lui dosar cu șină”.

În cele din urmă, cu bani, timp și nervi consumate degeaba, am reușit să trimitem la Ministerul Justiției actele cerute de lege, în termenul legal.

În ultimul moment, însă, vineri noaptea, Guvernul a emis o ordonanță prin care a prelungit termenul de depunere a declarațiilor până la 1 noiembrie. O palmă dată celor care chiar și în condițiile expuse mai sus s-au străduit să se conformeze acestei legi absurde.

Desigur, poate că Guvernul a prelungit acest termen în speranța că până în noiembrie Parlamentul va îndrepta eroarea făcută în luna iunie și va excepta și ONG-urile de la obligația declarării beneficiarilor reali. Aceiași inițiatori ai Legii 108/2020 au revenit în Parlament cu o nouă propunere de a excepta ONG-urile, la care am transmis și noi câteva sugestii de îmbunătățire. Însă nu pare să se grăbească nimeni să voteze noua lege. În fond cine era de exceptat, a fost exceptat, iar ONG-urile par să fi rămas singurele entități bănuite că spală bani în România. Dacă PNL și PSD nu au dorit, într-adevăr, să repare nedreptatea și față de ONG-uri, de ce ar face-o acum, cu noua lege?

Oare cine și de ce ne urăște atât de mult? Și, dacă există atâta ură față de ONG-uri la nivelul decidenților politici din Parlament, de ce tot apar periodic declarații sforăitoare, bune doar „pentru export”, că politicienii au nevoie de opiniile și sprijinul societății civile?

Ce spune Legea 108/2020

“Articol unic. –

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

  1. La articolul 56, alineatul (1)se modifică și va avea următorul cuprins:

“Art. 56. –

(1) Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului [=FIRMELE] depun la înmatriculare și ori de câte ori intervine o modificare o declarație privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali ai societăților.”

  1. La articolul 56, după alineatul (1)se introduc două noi alineate, alineatele (11) și (12), cu următorul cuprins:

“(11) Sunt exceptate de la obligația depunerii declarației prevăzute la alin. (1):

  1. a) regiile autonome, companiile și societățile naționale și societățile deținute integral sau majoritar de stat;
  2. b) persoanele juridice constituite doar din asociați persoane fizice, atunci când aceștia sunt singurii beneficiari reali.

(12) În cazul persoanelor exceptate conform alin. (11) lit. b), în lipsa depunerii declarației privind beneficiarul real, Oficiul Național al Registrului Comerțului este obligat să completeze din oficiu Registrul beneficiarilor reali ai societăților pe baza documentelor care însoțesc cererea de înmatriculare sau pe baza evidențelor deținute în cazul societăților deja înmatriculate.”

  1. La articolul 56, alineatul (4)se modifică și va avea următorul cuprins:

“(4) Dacă intervine o modificare privind datele de identificare ale beneficiarului real, declarația se depune în termen de 15 zile de la data la care aceasta a intervenit.”

Solicitările APADOR-CH pentru o îmbunătățire a stării justiției prin actul de guvernare

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La invitația PNL, care a făcut în această perioadă diverse consultări cu societatea civilă și nu nu numai, am transmis acest document care cuprinde, în viziunea APADOR-CH, acțiuni importante pe care orice guvern care ar veni la cârma României ar trebui să le aplice în programul de guvernare:  

 

  1. Respectarea drepturilor fundamentale și principiului transparenței decizionale în procesul de legiferare și temperarea tendinței de a guverna prin ordonanțe de urgență

APADOR-CH atrage atenția că după revizuirea Constituţiei, în 2003, guvernele care s-au succedat au emis în ultimii 15 ani (2004 – 2018) un număr de 1.946 ordonanţe de urgenţă, în medie 130 de ordonanţe de urgenţă pe an, adică una la mai puţin de 3 zile. Astfel, o cale extraordinară, rară, de legiferare s-a transformat într-un mijloc obișnuit și frecvent prin care Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcţiei de legiuitor. Abuzul de OUG este o practică nedemocratică și de multe ori neconstituțională, atunci când afectează drepturi fundamentale. Deciziile guvernamentale trebuie să respecte principiul transparenței decizionale și să aibă la bază studii de impact asupra drepturilor omului.

  1. Prioritizarea implementării hotărârilor CEDO și adoptarea unor proceduri de lucru transparente între autoritățile naționale cu atibuții în domeniu

Implementarea hotărârilor CEDO în România se realizează într-o manieră lipsită de transparență și de cele mai multe ori durează foarte mult și pentru că nu există reguli prestabilite de comunicare și cooperare între actorii instituționali implicați în proces. Comunicare eficientă înseamnă și proceduri mai transparente de notificare a organizațiilor neguvernamentale, în legătură cu reuniunile de lucru în vederea discutării stadiului executării unei cauze/ grup de cauze, proceduri care nu există în România în momentul de față. Mai ales în contextul în care importanța planurilor de acțiune a fost confirmată în cadrul Conferinței de la Bruxelles din martie 2015, subliniindu-se că ele reprezintă instrumente foarte importante de dialog între Comitetul de Miniștri și state, care pot contribui la o comunicare sporită între alți actori implicați în procesul implementării, cum ar fi instanțele, parlamentul sau instituții care apără drepturile omului.

  1. Soluții pentru supraaglomerarea din penitenciare, după condamnarea la CEDO, și abrogarea legii recursului compensatoriu

 

Din datele statistice analizate de APADOR-CH pentru anul 2019 rezultă că există o constantă a supraaglomerării în penitenciare cu circa 11% peste numărul total de locuri de detenţie, care îndeplinesc condiţia spaţiului de 4 m2/persoană. Indicele de ocupare de 111% ar putea fi adus la 100% ori prin reducerea numărului de deţinuţi cu circa 2.000, ori prin crearea/modernizarea a circa 2.000 locuri de detenţie (păstrând acelaşi număr de deţinuţi).

Potrivit planului de acţiune al Guvernului în hotărârea pilot REZMIVEȘ şi alţii c. ROMÂNIA, cifra de 2.000 locuri de detenţie nou create sau modernizate ar trebui să fie atinsă abia în 2022, cu condiţia să fie respectat calendarul din plan. Până acum acest calendar nu a fost respectat. La finalul anului 2018 trebuia să existe un plus de 816 locuri corespunzătoare de detenţie (nou create sau modernizate), dar până în luna februarie 2019 nu fuseseră realizate decât 352 (70 nou create şi 282 modernizate), adică doar 43% din numărul planificat. Se poate presupune că şi pe viitor vor exista întârzieri şi decalări de termene.

O soluţie mai rapidă pentru reducerea indicelui de ocupare a penitenciarelor la 100% ar fi reducerea cu 2.000 a numărului celor deţinuţi. În prezent, o astfel de soluţie se aplică şi constă în mai multe modificări legislative: de la legea „recursului compensatoriu”, la aplicarea unor sancţiuni penale alternative la pedeapsa închisorii. Problema practică ridicată de „legea recursului compensatoriu” este că ea se aplică nediferenţiat, pentru toţi condamnaţii. Totodată, recursul compensatoriu a făcut ineficient filtrul reprezentat de judecător pentru liberările condiționate, iar acestea s-au făcut cu mai mare lejeritate, astfel că au fost puși în libertate și cei condamnați pentru fapte grave și foarte grave.

APADOR-CH solicită abrogarea legii recursului compensatoriu și adoptarea de politici penale diferite, dar și intensificarea eforturilor de construire accelerată de noi locuri de detenţie şi modernizarea accelerată a celor existente. Aceasta fiind soluţia rezonabilă şi care, probabil, va stârni cele mai puţine dispute în opinia publică.

 

(Găsiți aici analiza completă făcută de APADOR-CH)

 

  1. Transpunerea în legislația națională a Directivelor europene privind asistența juridică gratuită și cea privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale. (Dir. 2016/1919/UE și Dir. 2012/13/UE)

 

Câteva soluții pentru o transpunere benefică în legislație a Directivei (UE) nr. 2016/1919, privind asistența juridică gratuită:

a. Definirea noțiunii de „asistență juridică gratuită și de o calitate adecvată”.

Nu există în legislația națională o definiție a noțiunii de asistență juridică gratuită eficace și de o calitate adecvată. În lipsa unei definiții legale activitatea avocaților din oficiu poate fi expusă unor interpretări și aprecieri arbitrare care poate crea chiar o stare de insecuritate pentru avocații din oficiu.

Soluție: Introducerea criteriilor de apreciere a calității adecvate și a eficacității apărării din oficiu, pentru a elimina riscul folosirii unor criterii subiective sau arbitrare, în Legea de transpunere a Directivei.

b. Procurorul sau judecătorul nu pot cenzura cuantumul onorariului avocatului din oficiu stabilit de barou.

Există multe situații în practică în care judecătorii reduc în mod arbitrar, până la sume derizorii, onorariile din oficiu ale avocaților.

Soluție: Completarea în acest sens a art.272 al.2 din codul de procedura penală.

c. Continuitatea reprezentării de către același avocat pe toată durata procedurilor penale.

Pentru a fi asigurată calitatea asistenței din oficiu este necesar să existe o continuitate a reprezentării unei persoane de către același avocat, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată. Avocatul din oficiu va fi delegat de la început pentru întreaga durată a procesului penal.

Soluție: Completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și funcționarea profesiei de avocat, în sensul consacrării legislative a principiului delegării unice, în cazul avocatului din oficiu.

d. Introducerea unui text de lege care să prevadă un termen de soluționare a cererii formulate de avocat pentru consultarea dosarului.

În practică, există situații în care soluționarea cererii avocatului de a consulta dosarul este tergiversată, iar avocatul este împiedicat să consulte dosarul, fiind în imposibilitatea de a asigura o asistență juridică de calitate superioară.

Soluție: Completarea art.94 al.1 cod procedură penală astfel: „Procurorul soluționează cererea de consultare a dosarului formulată de avocat în termen de 5 zile de la primire”.

Soluții pentru implementarea Directivei 2012/13/UE, privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

a. Există un formalism excesiv în legătură cu informarea asupra drepturilor. Potrivit Codului de procedură penală, unei persoane anchetate penal i se aduc la cunoştinţă drepturile de opt ori în cursul anchetei. Asta poate produce un efect de diminuare a atenţiei asupra acestor drepturi, ca urmare a repetării frecvente a lor (demonetizare prin repetiţie). Este de discutat dacă cele opt informări nu ar putea fi reduse la două, fără ca prin reducerea numerică să fie afectată informarea reală/efectivă a persoanei: o primă informare, cu privire la toate drepturile, ar putea fi făcută odată cu aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect şi o a doua informare, tot cu privire la toate drepturile, ar putea fi făcută după reţinere sau, după caz, după arestarea preventivă. Informarea ar trebui însoţită de înmânarea unui formular care conţine acele drepturi.

Soluţie şi mod de implementare:

Pentru reducerea şi reaşezarea numărului de informări adresate suspectului şi inculpatului, este nevoie de modificarea Codului de procedură penală, deci de adoptarea unei legi în acest sens în Parlament.

b. Drepturile aduse la cunoştinţă suspectului/inculpatului sunt mai multe decât cele prevăzute în Directiva europeană privind dreptul la informare. Aceasta deoarece cpp prevede expres obligaţia informării cu privire la mai multe drepturi decât cele prevăzute în directivă. Ar fi de discutat dacă un exces de informare aduce mai multe beneficii persoanei vizate decât o informare mai sintetică. Spre exemplu, în SUA, drepturile Miranda care se aduc la cunoştinţă cu ocazia arestării sunt în esenţă două: dreptul la tăcere şi dreptul la un avocat. Și se aduc la cunoştinţă o sigură dată, şi nu de opt ori.

Soluţie şi mod de implementare:

Şi aceasta presupune modificări ale Codului de procedură penală, care prevede expres ce drepturi trebuie comunicate suspectului/inculpatului şi când (în ce momente).

c. Formularul de informare este tehnic şi arid, iar limbajul folosit nu e întotdeauna accesibil.

Formularul aflat în vigoare ar trebui modificat/simplificat, pentru a deveni mai clar, mai accesibil, drepturile ar trebui numerotate, etc. Totul în ideea de a permite o mai uşoară înţelegere a lor. La redactarea noului conţinut al formularului ar trebui consultaţi şi implicaţi şi specialişti în comunicare, chiar dacă aceştia sunt mai puţin familiarizaţi cu limbajul juridic, deoarece acel formular nu se adresează în principal juriştilor, ci oamenilor fără pregătire juridică.

Soluţie şi mod de implementare:

O nouă redactare a formularului de informare nu necesită modificări legislative, fiind suficientă conlucrarea între entităţile care au adoptat ordinul comun nr. 1274 din 2017 (Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi implicarea unor specialişti în comunicare şi a unor entităţi neguvernamentale. Iniţiator şi organizator al adoptării unui nou ordin ar putea fi Ministerul Justiţiei, care a jucat acest rol şi la adoptarea ordinului comun din 2017.

Cerem dezbaterea publică a ordonanței de modificare a codurilor penale

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La începutul acestei săptămâni, mai mulţi reprezentanţi ai partidului majoritar şi ai guvernului au adus la cunoştinţa publicului intenţia adoptării unei ordonanţe de urgenţă pentru modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală.

În principiu, potrivit art. 115 al. 4 şi 6 din Constituţie, şi legile penale pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă, dacă sunt îndeplinite cel puţin următoarele două condiţii:

– există o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată (condiţia „urgenţei”)

– prin aceste modificări nu sunt aduse restrângeri noi sau mai mari decât cele existente ale drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Constituţie. De exemplu, nu pot fi introduse noi infracţiuni sau limite mai mari de pedeapsă sau noi măsuri de supraveghere sau extinderea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc.  Prin urmare, rezultă că modificările aduse printr-o ordonanţă de urgenţă ori sunt neutre (nu se referă la drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie), ori sunt mai favorabile decât reglementările deja existente cu privire la drepturile şi libertăţile prevăzute în Constituţie (de exemplu, eliminarea/limitarea unor măsuri de supraveghere, reducerea cazurilor care justifică arestarea preventivă etc.)

De altfel, Codul de procedură penală şi Codul penal au mai fost modificate prin ordonanţe de urgenţă, fără ca acestea să fie declarate, până în prezent, neconstituţionale. Spre exemplu, Codul de procedură penală a fost modificat prin OUG nr. 3/2014, OUG nr. 82/2014, OUG nr. 24/2015, OUG nr. 6/2016,  OUG nr. 18/2016, OUG nr. 70/2016, iar Codul penal a fost modificat prin OUG nr. 18/2016.

În contextul prezentat mai sus, APADOR-CH solicită public Guvernului Românei să respecte, ca bună practică, principiul transparenţei decizionale în legătură cu emiterea acestei ordonanţe de urgenţă. În acest sens, asociaţia consideră că este absolut necesar ca proiectul ordonanţei de urgenţă (în cuprinsul căruia trebuie justificată urgenţa emiterii acestei ordonanţe) să fie publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi supus dezbaterii publice cu cel puţin 10 zile înainte de adoptare. Este adevărat, Legea nr. 52/2003 nu prevede obligativitatea dezbaterii publice a proiectelor de ordonată de urgenţă (care presupun adoptarea unor soluţii imediate, fără întârziere), dar, ca bună practică, având în vedere importanţa şi ecoul social al unei astfel de ordonanţe, este necesar ca, înainte de adoptare, conţinutul acestui act normativ să fie supus dezbaterii opiniei publice.

De asemenea, tot ca bună practică, APADOR-CH solicită public Guvernului României ca reglementările de mare importanţă şi impact în societate, cum ar fi şi modificarea legilor penale, să nu fie „strecurate” în perioada sărbătorilor ocazionate de Crăciun şi de Anul Nou, când atenţia marii părţi a opiniei publice este (sau ar trebui) orientată, prioritar, spre alte aspecte decât activitatea de legiferare.

 

Răspunsul Ministerului Justiției

The government uses a European directive on anti-money laundering to close down NGOs

/in , /by

The National Office for the Prevention and Control of Money Laundering published a draft law on the prevention and fight against money laundering amending several normative acts, including the « Law of NGOs » (Government Ordinance No. 26 / 2000) [1].

The pretext of these legislative amendments is the implementation of the European Directive no. 2015/849 / EU of 20 May 2015 on the prevention of the use of the financial system for the purposes of money laundering or terrorist financing.

The Government wants to oblige associations and foundations to report periodically to the Ministry of Justice [2] (annually and whenever new situations occur) numerous data and information, including the names and identification data of each person with whom the association or foundation gets in touch or to whom provides support in any way in the course of their work. Nevertheless, the European Directive does not expressly request this and leaves a margin of discretion to each state.

In case of non-compliance with the obligation to report this data or other information, the draft law proposes sanctions ranging from a significant fine (up to 5,000 lei) [3] to the dissolution of the association/foundation [4 ] .

Given the unclear, confused and disproportionate categories of data and information to be reported by NGOs listed in the draft law, it is obvious that the Government is seeking to introduce burdensome legal obligations which, objectively, will not be able to be met by NGOs. And the final sanction for failure to meet this reporting obligation is manifestly disproportionate, namely, the « supreme » sanction of dissolution.

APADOR-CH points out that the Parliament is currently debating a draft bill proposed by the ruling party, providing for the dissolution of NGOs in case of non-compliance with the burdensome request of reporting any financing grant (regardless of its value). Also, the Ministry of Public Finance is preparing, upon recommendation from the Court of Auditors, a draft law which will allow NGOs to be scattered with targeted fiscal control pretexting monitoring the use of the 2% tax rate that can be redirected to NGOs.

The government is already adopting a « modus operandis » toward NGOs, which has two components:

  1. the introduction of bureaucratic, confusing and burdensome obligations for NGOs (mostly in the form of excessively detailed and frequent reports);
  2. the provision of manifestly disproportionate sanctions (dissolution of the NGO) in the event of failure to meet these bureaucratic obligations, which in reality cannot be fulfilled.

So instead of focusing on their work and their mission purpose, associations and foundations will dedicate their time and energy to drafting reports and sending them to the different public entities. The latter will not be able to process that much information (there are sufficient precedents of such institutional incapacity, for example, the catastrophic monitoring by ANAF (the national fiscal administration agency) of of payment of health contributions). But if an NGO is too loud or critic of the governing authorities, it could be put under scrutiny for some forgotten report out of dozens of reports requested or for missing a date on the requested information, leading to its dissolution.

APADOR-CH reminds that for associations and foundations; the dissolution is a sanction comparable to the death penalty for the individual. However, if the “death penalty” can still apply to (legal) entities in the EU, at least the conditions for its application must be sufficiently clear and restrictive, and should be limited to truly exceptional cases to prevent abuse.

APADOR-CH appeals to the Government to temper its increasingly brutal attempt to retaliate against the criticism coming from civil society by introducing legal regulations that prevent normal functioning of associations and foundations.

[1] At:http://www.onpcsb.ro/pdf/PROIECT%20LEGE%2031%20%20IANUARIE%20CU%20OBS%20MJ%20FINAL.pdf

[2]Point 18 of the draft law introduces the obligation to communicate to the Ministry of Justice the identification data of « real beneficiaries ». And, in the case of associations and foundations, art. 4 al. 2 lit. c of the draft Law on the Prevention and Control of Money Laundering and Terrorist Financing, the notion of « real beneficiary » also includes « natural persons … in whose main interest the association or foundation was established or is operating ». Because the notion of « main interest » used in the bill is not defined anywhere, it can refer to anything, including the interest of individuals in being supported by an association/foundation. For example, an association for consumer protection or patient protection was set up in the interests of consumers or patients. The consequence of this bill is that the name and other identification data of consumers or patients coming into contact with such associations should be reported to the Ministry of Justice. According to the draft law, each person will have to be identified and reported to the Ministry of Justice by the association/foundation. If this obligation is not respected, the association/foundation will be dissolved (abolished).

[3] Point 18 of the draft law

[4] Point 24 of the draft law

Translated by 

Guvernul se substituie din nou parlamentului și își dă aprobare de monitorizare a deținătorilor de carduri

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

 

APADOR-CH protestează faţă de modul abuziv prin care guvernul (indiferent de compunere, actuală sau trecută) adoptă reglementări în materie fiscală prin care afectează/restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ultimul abuz de această natură (după isprava din luna mai) este reprezentat de un proiect de hotărâre de guvern (HG) prin care ANAF-ul se autoabilitează să încalce grav viaţa privată a persoanelor, prin monitorizarea (fără niciun fel de autorizare judecătorească) a oricărei operaţiuni financiare efectuate de orice deţinător de card.

Pe lângă faptul că ANAF-ul şi Ministerul de Finanţe vor să fie mai “tari” decât procurorii (care au, totuşi, nevoie de autorizaţie de la judecător pentru intruziunile grave în viaţa privată), aceste structuri fiscale doresc să se situeze deasupra Constituţiei şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Astfel, potrivit prevederilor constituţionale, drepturile şi libertăţile fundamentale nu pot fi restrânse/afectate decât prin lege, nu şi prin alte acte normative cu putere inferioară legii, cum sunt HG-urile. În acest sens, art. 115 al. 6 din Constituţie interzice expres restrângerea, afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţă de urgenţă (OUG), deoarece numai legea le poate restrânge/afecta. Este de la sine înţeles că dacă prin OUG nu pot fi afectate drepturi şi libertăţi, cu atât mai puţin acestea pot fi afectate prin HG, act normativ cu putere inferioară legii şi OUG.

Este evident că datele privind operaţiunile efectuate de către deţinătorul unui card sunt date cu caracter personal, potrivit art. 3 lit. a din Legea nr. 677/2001 şi fac parte integrantă din ceea ce înseamnă viaţa privată a persoanei. Dreptul la viaţa privată este prevăzut în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din CEDO.

Mai mult, chiar în paragraful 2 al art. 8 din  CEDO se prevede, printre altele, că nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege. Deci, potrivit CEDO, numai prin lege (nu şi prin HG) poate fi restrâns, sub orice formă, dreptul la viaţa privată.

Dacă actualul guvern, care se declară a fi altceva decât precedentele, doreşte să monitorizeze operaţiunile financiare efectuate de deţinătorii de carduri, calea constituţională de urmat nu este adoptarea unui HG care să adauge pentru cetăţeni obligaţii ce nu sunt prevăzute expres în lege, ci să întocmească un proiect de lege pe care să-l supună aprobării parlamentului. Și se va vedea dacă parlamentul va aproba sau nu astfel de măsuri.

Ca atare, APADOR-CH solicită guvernului să renunţe la practicile din trecut şi să-şi retragă proiectul de HG în discuţie.

APADOR-CH cere guvernului să regândească ștergerea de pe hartă a satului Runcurel, Gorj

/in /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH i-a cerut ieri o întrevedere premierului Dacian Cioloș, pentru a-i explica situația dramatică a celor 130 de familii din Runcurel, județul Gorj, scăpate din vedere de executiv când a emis HG 960/2015.

Conform acestei hotărâri, Guvernul a permis, în decembrie 2015, Companiei Energetice Oltenia, să extindă mina de lignit de la Jilț Nord și peste vatra satului Runcurel, însă a uitat să prevadă în decizie despăgubiri pentru casele și acareturile sătenilor, ca și când acolo nu ar fi existat decât terenuri agricole.

harta

Localnicii sunt duși cu vorba de mai mulți ani de Compania Energetică Oltenia, că vor fi mutați cu tot cu sat, biserică, cimitir și școală într-o comună vecină, Telești, însă în acest timp nu s-a concretizat nimic. Excavațiile miniere au înaintat între timp către sat, mâncând tot mai mult din terenurile agricole ale oamenilor și afectându-le tot mai mult viața: casele li s-au crăpat, pășunile pe care pășteau vitele lor s-au redus.

În decembrie 2015, jumătate dintre săteni au primit notificări din partea CEO să elibereze terenurile, întrucât conform HG 960/2015 acestea sunt practic ale minei. Hotărârea de guvern permite preluarea întregului sat de către CEO, dar prevede despăgubiri de 1 euro/mp doar pentru terenul agricol. Sătenii sunt revoltați și spun că în lipsa unor compensații juste nu își pot reface viața în altă parte, dar din cauza lucrărilor miniere învecinate nici viața din Runcurel nu mai poate fi o opțiune pentru multă vreme.

APADOR-CH cere guvernului să regândească soluția pentru Runcurel, întrucât actuala HG 960/2015 le încalcă oamenilor din sat drepturi fundamentale prevăzute de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului: dreptul la protecția proprietății și dreptul la viață privată.

Citiți raportul întocmit de APADOR-CH la fața locului, document trimis atât premierului Dacian Cioloș cât și Avocatului Poporului, Victor Ciorbea.

______________________________________________________________

Reacțiile autorităților la acest raport

Guvernul mai taie, în secret, din dreptul la viață privată și la informare, modificând Codul penal și Codul de procedură penală

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Sub pretextul armonizării Codurilor cu ultimele decizii ale CCR și cu unele directive europene, Guvernul a adoptat în  secret o ordonanță prin care aduce și alte modificări periculoase celor două Coduri, afectând astfel grav drepturi prevăzute în Constituție

APADOR-CH protestează faţă de modul neloial în care Guvernul a procedat la modificarea legislaţiei penale (Codul penal şi Codul de procedură penală), printr-o ordonanţă de urgenţă ţinută cu stricteţe “la secret” până în momentul adoptării, mai ales în condiţiile unor modificări de amploare (peste 150 de modificări, în total).

Este adevărat că e rezonabilă o intervenţie legislativă de urgenţă în privinţa punerii în acord a codurilor cu deciziile Curţii Constituţionale şi pentru implementarea unor directive europene pentru care procedura de infringement este iminentă, în condiţiile în care Parlamentul nu poate sau nu doreşte să-şi exercite funcţia de legiuitor.

Dar, printre numeroasele modificări ale Codului de procedură penală au fost “strecurate” şi unele texte pentru care nu se poate justifica nici necesitatea corelării cu deciziile Curţii Constituţionale şi nici necesitatea implementării urgente a unor directive. Mai mult, unele dintre modificări afectează drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la un proces echitabil.

Spre exemplu, modificarea art. 153 din codul de procedură penală, constând în eliminarea filtrului judecătoresc, ce era prevăzut, şi în abilitarea procurorului de a cere direct de la bănci, fără încuviinţarea judecătorului, datele financiare ale unei persoane, nu a fost cerută în nicio decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană ce trebuie implementată.

Modificarea art. 153, care elimină filtrul judecătoresc atunci când se dispune o măsură care afectează grav un drept fundamental al omului, dreptul la viaţă privată, garantat în art. 26 din Constituţie şi în art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este în acelaşi timp şi o măsură vădit neconstituţională, întrucât art. 115 al. 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Aceeaşi este şi situaţia abrogării prin ordonanţa de urgenţă a alineatului 1 al art. 228 din Codul de procedură penală, care prevedea că după luarea măsurii arestării preventive, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus această măsură. Întrebarea care se pune în mod firesc este care era urgenţa abrogării acestui text de lege care reglementa dreptul la informare al persoanei arestate, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil? Abrogarea acestui text nu a fost cerută nici prin vreo decizie a Curţii Constituţionale şi nici prin vreo directivă europeană.

APADOR-CH solicită Guvernului să remedieze aceste încălcări ale Constituţiei şi amintește faptul că legiferarea pe ascuns, netransparentă și neloială nu este o cale democratică de urmat. Asociația îşi anunță intenţia de a folosi procedurile legale pentru eliminarea acestor excese.

Citiți și răspunsul la reacțiile guvernului:

De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile 

Câte legi împotriva terorismului pregătește, până la urmă, Guvernul?

/in /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Legile securității se numără precum steagurile lui Pristanda între Palatul Victoria și Cotroceni. Guvernul dezbate un singur proiect, președintele spune că există trei proiecte de legi în stadii avansate de elaborare.

APADOR-CH a participat ieri la sediul Guvernului la o dezbatere privind principiile care ar trebui să stea la baza legiferării în domeniul securității, legiferare care poate aduce atingere unor drepturi fundamentale. Dezbaterea, inițiată de Ministerul pentru Dialog Civic și Consultare Publică, a reunit reprezentanți ai ONG-urilor, ai instituțiilor publice din domeniile comunicațiilor, societății informaționale, justiție, precum și ai serviciilor de informații. ONG-urile prezente au avut un mesaj comun pentru transparența și previzibilitatea procesului normativ.

Pe parcursul întâlnirii, reprezentanții guvernului au dat asigurări că pe masa executivului nu există alte proiecte – exceptând proiectul de lege privind securitatea cibernetică, deja elaborat și prezentat public de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale – ci doar intenția de a elabora alte proiecte de lege. Acestea ar avea în vedere combaterea terorismului, unul dintre proiecte incluzând și înregistrarea cartelelor prepay.

Totuși, astăzi, 13 aprilie, după consultările cu partidele politice, președintele Klaus Iohannis a declarat că:

Un prim pachet, format din trei legi, este în procedură avansată în Guvern. Este vorba de îmbunătățirea legii de combaterea terorismului. A doua lege care există şi este în proceduri guvernamentale este legea care clarifică situaţia cartelelor prepaid, şi a treia este legea care se referă la securitate informatică, aşa numita lege cybersecurity.” (sursa)

În acest context, și având în vedere nevoia de transparență și previzibilitate a procesului de legiferare, adresăm guvernului și președintelui o întrebare: Există sau nu trei proiecte de legi?

Indiferent de răspuns, formulăm în cele ce urmează trei principii ce ar trebui să guverneze orice demers de reglementare în domeniu: 

1. Proiectele de lege care pun în discuţie raportul dintre securitate şi drepturi fundamentale necesită o dezbatere publică detaliată şi cu o durată proporţională cu complexitatea problemelor, pe baza unui calendar asumat de Guvern şi de ceilalţi decidenţi (Preşedinte, Parlament), iar nu o adoptare rapidă, netransparentă şi neprevizibilă, sub pretextul unor urgenţe ipotetice.

De asemenea, pentru proiectele de lege elaborate în materia securităţii naţionale, aici intrând şi toate speciile de legi Big Brother, este necesar ca Guvernul să solicite opinia  Comisiei de la Veneţia, înainte de trimiterea lor la Parlament.

2. Orice fel de interceptare a comunicaţiilor cetățenilor trebuie realizată de o autoritate autonomă civilă, supusă unui mecanism de control efectiv, inclusiv sub forma unui audit independent, prin care să se garanteze prevenirea şi, după caz, remedierea oricăror abuzuri.

3. Trebuie avut în vedere, la orice discuţie de acest gen, că orice măsură de supraveghere generalizată, care priveşte, nediferenţiat, întreaga populaţie (gen retenţia datelor, cartele pre-pay, înregistrare WiFi) este contrară principiului proporţionalităţii, principiu statuat în mod constant atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa CEDO şi CJUE.

Apel pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii executării pedepselor

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Într-un moment în care atenția societății pare a fi focalizată pe viața din penitenciare, APADOR-CH atrage atenția că activitatea în spațiile de detenție este guvernată de doi ani de o lege modernă, dar aplicată parțial. Facem apel la Guvern să adopte de urgență regulamentul de aplicare a Legii 254/2013, privind executarea pedepselor și altor măsuri privative de libertate.

APADOR-CH
Domnule prim ministru Dacian Cioloș,
Doamnă ministru de justiție Raluca Prună,
Domnule ministru de interne Petre Tobă,
 

Cu ocazia adoptării de către guvern a Ordonanței de urgență pentru suspendarea art.96 alin.(1) lit. f) din Legea nr.254/2013, APADOR-CH vă amintește că în privința executării pedepselor și a altor măsuri privative de libertate o problemă majoră și extrem de urgentă este inexistența regulamentului de aplicare a legii. Regulamentul ar fi trebuit adoptat, prin hotărâre de guvern, în scurt timp după intrarea în vigoare, pe 1 februarie 2014, a noilor coduri în materie penală și a legislației execuțional-penale aferente.

Deși s-a dorit a fi una modernă, amintita lege guvernează de doi ani activitatea din spațiile de detenție, însă numai parțial, întrucât lipsa regulamentului face imposibilă aplicarea acelor prevederi din lege care contravin vechii legi. Concret, de doi ani de zile aresturile și penitenciarele din România își desfășoară activitatea zilnică teoretic după noua lege, adoptată în 2013, însă de fapt continuă să aplice regulamente anterioare. În penitenciare se aplică regulamentul de aferent Legii nr. 275/2006 pe când în aresturi, după știința noastră, se aplică un regulament care datează din anul 2005.

Această stare de fapt, care creează cel puțin disfuncționalități iar uneori situații absurde, durează de doi ani și afectează deopotrivă munca personalului din spațiile de deținere, cât și pe deținuți.

Pentru a vă da numai câteva exemple, amintim că la nivelul centrelor de arest preventiv continuă practica încătușării cvasi-automate  a deținuților pe timpul cât aceștia sunt transportați, deși în Legea nr. 254/2013 utilizarea mijloacelor de imobilizare este prevăzută ca o excepție și nu ca regulă. De asemenea, lipsa regulamentului de aplicare a legii afectează activitatea în centrele pentru tineri și minori, în condițiile în care acestea au suferit, cel puțin scriptic, transformări radicale la intrarea în vigoare a Legii 254/2013.

APADOR-CH, organizație care monitorizează respectarea drepturilor omului în penitenciare și aresturi încă din 1990, a atras atenția asupra acestei stări de fapt în toate rapoartele întocmite în urma vizitelor din 2014 încoace. Apreciem că adoptarea regulamentului de funcționare a Legii 254/2013 este o urgență cel puțin la fel de acută ca suspendarea prevederii care permite liberarea condiționată mai devreme a persoanelor private de libertate care scriu lucrări științifice în penitenciar.

Faptul că Guvernul nu a adoptat nici până acum regulamentul este de neînțeles mai ales deoarece un proiect de hotărâre de guvern în acest sens a fost întocmit și publicat în vederea dezbaterii publice pe pagina de Internet a Ministerul Justiției încă din februarie 2014.

Facem apel pe această cale la Guvern pentru a adopta cât mai rapid regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.