Guvernul vrea să pedepsească infracțiunile înainte de a fi comise

Proiectul de ordonanță elaborat în grabă de Ministerul Justiției, la finele săptămânii trecute, la presiunea societății civile, demonstrează încă o dată că modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură penală nu trebuie să se facă pe genunchi, deoarece asta riscă să arunce în haos funcționarea normală a procesului de justiție și să facă mai mult rău decât să repare ceea ce s-a stricat prin intrarea în vigoare, de la 1 februarie, a noilor Coduri.

APADOR-CH atrage atenția că în acest proiect de ordonanță există grave erori, cum ar fi cercetarea penală a unor infracțiuni înainte ca acestea să fie înfăptuite sau supravegherea (interceptarea telefoanelor/mailurilor/smsurilor/altor comunicații, urmărirea persoanei în spațiul public și/sau la domiciliu etc) persoanelor care nu au săvârșit o infracțiune, ci doar sunt bănuite că o vor săvârși, într-un viitor nedeterminat.

APADOR-CH susține că modificarea Codului de Procedură penală nu trebuie făcută în grabă, în mod improvizat, ci pe calea procedurii parlamentare, pentru redactarea corespunzătoare a noilor texte de lege și corelarea lor cu celelalte dispoziții din coduri.

Comentariile APADOR-CH pe marginea ordonanței de urgență de modificare a noilor Coduri

1. Cu titlu general , APADOR-CH consideră că printr-o ordonanță de urgență nu poate fi reglementat, nici măcar parțial, regimul supravegherii persoanelor , întrucât prin supraveghere (interceptarea telefoanelor/mailurilor/smsurilor/altor comunicații, urmărirea persoanei în spațiul public și/sau la domiciliu etc.) este afectat un drept prevăzut în Constituție, respectiv dreptul la viață intimă, familială și privată prevăzut (și ocrotit) în articolul 26 din Constituție.

Astfel, consecința singură și directă a modificării art. 305 alin. 1 din noul Cod de Procedură penală, propusă la art. 3 pct. 5 din proiectul ordonanței de urgență, este că vor fi incluși în categoria persoanelor care vor putea fi supravegheate și cei care nu au săvârșit o infracțiune, ci doar sunt bănuiți că o vor săvârși, într-un viitor nedeterminat.

Art. 115 alin. 6 din Constituție interzice expres emiterea de ordonanțe de urgență prin care se afectează drepturile și libertățile prevăzute în Constituție. Or, efectul produs de ordonanța de urgență al cărei proiect este în discuție, de a lărgi sfera persoanelor care vor putea fi supravegheate de la cei care au săvârșit o infracțiune la toți cei care ar putea săvârși cândva o infracțiune, reprezintă o afectare a dreptului persoanei la viața intimă, familială și privată.

De aceea, asociația consideră că, pentru respectarea căii constituționale, este necesar ca modificările preconizate ale noului cod de procedură penală să nu se facă prin ordonanță de urgență (OUG), ci prin lege, astfel că prezentul proiect de OUG ar trebui înlocuit cu un proiect de lege.

*

2. Cu privire la art. 3 pct. 5 din proiectul de OUG, prin care este modificat art. 305 alin. 1 din codul de procedură penală , prin introducerea posibilității de a începe urmărirea penală chiar mai înainte de comiterea unei fapte penale, deci doar pentru pregătirea comiterii unei fapte penale.

Singura explicație și consecință a acestei modificări, așa cum rezultă și din dezbaterea publică intensă din aceste zile, este că, deoarece supravegherea nu poate fi dispusă decât după începerea urmăririi penale, s-a extins în mod exagerat și nepermis, posibilitatea de a începe urmărirea penală.

Astfel, de la situația normală în care urmărirea penală se începe după săvârșirea unei fapte penale (în forma consumată sau ca tentativă), s-a ajuns acum la prevederea posibilității de începere a urmăririi penale mai înainte de săvârșirea unei fapte penale.

APADOR-CH precizează că, în mod logic, nu este posibilă începerea urmăririi penale cu privire la o faptă penală inexistentă/nesăvârșită , adică o faptă a cărei executare nici nu a început, ci doar se află într-o fază de pregătire/proiect nesancționată de legea penală.

Acest motiv de începere a urmăririi penale contravine chiar art. 285 al. 1 din noul Cod de Procedură penală , care prevede că urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor pentru a dovedi existența unei infracțiuni, adică a unei fapte deja comise , iar nu pentru a dovedi eventualitatea săvârșirii, într-un viitor aproximativ, a unei infracțiuni.

Dacă legiuitorul consideră că anumite acte de pregătire a săvârșirii unei infracțiuni prezintă un pericol social deosebit, soluția legală este de a incrimina aceste acte pregătitoare, deci de a le prevedea în codul penal ca infracțiuni distincte .

În prezent, există în Codul Penal astfel de incriminări. Spre exemplu, în art. 412 alin. 2 din noul Cod Penal este prevăzută ca infracțiune distinctă efectuarea unor acte preparatorii (producere sau procurare de mijloace sau instrumente necesare, luarea de măsuri= organizare, planificare etc.), acte prin care este pregătită săvârșirea unor infracțiuni ca :

-trădare

-atentat contra unei colectivități

-atentat care pune în pericol securitatea națională

-acte de diversiune

-acțiuni ostile contra statului etc.

De aceea, asociația consideră că sintagma ” pregătirea unei infracțiuni ”, care are și un caracter extrem de vag, nu mai este necesar să fie menținută în Codul de Procedură penală, întrucât actele de pregătire considerate ca periculoase de către legiuitor sunt deja prevăzute ca infracțiuni distincte în Codul Penal. Observații în același sens au fost transmise de asociație încă din anul 2009, când a formulat comentarii cu privire la proiectul noului Cod de Procedură penală.

Aceasta înseamnă ca supravhegerea unei persoane să nu mai poată fi dispusă pe motivul generic și ambiguu că aceasta ar pregăti săvârșirea unei infracțiuni, ci doar pe motivul că persoana respectivă a săvârșit deja o infracțiune, și anume cea prin care este pedepsită efectuarea anumitor acte de pregătire.

Asociația subliniază că, deși procurorul are un rol important în faza de urmărire penală (fază în care se efectuează interceptările convorbirilor/supravegherea persoanelor), totuși reglementarea din codul de procedură penală nu trebuie să se supună total voinței sau cerințelor parchetului, ci trebuie să existe o armonizare, un echilibru între, pe de o parte, solicitările parchetului de legiferare a folosirii extinse a tehnicilor de supraveghere și, pe de altă parte, cerințele asigurării respectării drepturilor civile, printre care și dreptul la viata intimă, familială și privată.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director Executiv APADOR-CH

0733.078.721