Raport asupra cazului Marian Predică

>Raport
asupra cazului Marian Predică

 

Marian Predică (20
de ani), deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă
Bucureşti – Rahova, a decedat în data de 5 octombrie 2003 la Spitalul
Universitar Bucureşti, unde a fost internat în stare de comă, ca
urmare a unei hemoragii intracerebrale, la data de 1 octombrie 2003.

În zilele de 3 şi
4 noiembrie 2003, doi reprezentanţi ai APADOR-CH au discutat cu familia
lui Marian Predică şi, ulterior, s-au deplasat la Penitenciarul
de Maximă Siguranţă Bucureşti – Rahova, la Spitalul Universitar
Bucureşti şi la Institutul de Medicină Legală "Mina
Minovici" pentru a investiga circumstanţele decesului.

1.     
Relatarea familiei Predică

Marian Predică a
fost arestat în martie 2000 şi în anul 2003 a fost transferat la Penitenciarul
Bucureşti – Rahova. În data de 21 septembrie 2003, părinţii
au fost în vizită la Marian Predică, ocazie cu care au putut constata
că acesta prezenta o stare bună de sănătate. În timpul
vizitei, deţinutul nu s-a plâns de vreo agresiune comisă asupra
sa, ci doar a menţionat că tratamenul aplicat de cadrele penitenciarului
erau mai dure decât cele de la Penitenciarul Jilava, unde fusese încarcerat
anterior.

În data de 25 septembrie
2003, Marian Predică a fost prezentat la Curtea Supremă de Justiţie,
pentru judecarea recursul în cauza în care era arestat. Tatăl său,
Ion Predică, a fost în sală în timpul judecăţii şi
a putut constata că fiul său nu prezenta urme de violenţă.

În dimineaţa zilei
de 6 octombrie 2003, Ion Predică a fost anunţat de către doi
subofiţeri de poliţie să se prezinte de urgenţă la
Penitenciarul Rahova. Aici a fost anunţat că fiul său a decedat
şi se află la Spitalul Universitar. Deplasându-se la spital, Ion
Predică a aflat că Marian a fost internat în data de 1 octombrie
2003 şi a decedat pe 5 octombrie 2003, în jurul orelor 18.00. În data
de 9 octombrie 2003, Ion Predică, însoţit de soţia sa, Maria
Predică, şi de un fiul, Marcel Predică, au fost la I.M.L. pentru
a proceda la identificarea corpului lui Marian Predică. Familia susţine
că Marian era complet desfigurat, partea stângă a feţei fiind
zdrobită, că avea o gaură la baza nasului, pe care o bănuiesc
ca a fi urmarea unei lovituri cu un corp contondent, şi că în zona
mâinilor prezenta urme de cătuşe, mâna stângă fiind ruptă
la încheietură. De asemenea, Marian era ras în cap. Datorită acestor
modificări ale fizionomiei lui Marian Predică, familia nu a putut
să-l identifice. Abia ulterior, după ce şi-au amintit că
avea un semn particular la o unghie la mâna stângă, au putut confirma
identitatea corpului fiului lor.

Familia a precizat că
Marian Predică era sănătos şi că nu a prezentat semne
că ar fi suferit de vreo afecţiune anterior decesului.

Din certificatul medical
constatator al decesului din 8 octombrie 2003, eliberat de I.M.L. familiei
decedatului, este menţionată drept cauză directă a decesului
"hemoragie meningo-cerebrală şi intraventriculară",
iar ca stare morbidă iniţială "traumatism cranio-facial
agresiune".

În aceste circumstanţe,
Ion Predică a înaintat o plângere Parchetului Militar Bucureşti,
cerând iniţierea unei anchete pentru a se afla cauzele decesului lui
Marian Predică şi stabilirea persoanelor care se fac vinovate de
aceasta. Dosarul de cercetare de la Parchetul Militar Bucureşti este
înregistrat sub numărul 404/2003.

2.     
Discuţiile purtate cu angajaţii Penitenciarului de Maximă Siguranţă
Bucureşti – Rahova, ai Spitalului Universitar Bucureşti şi
ai Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici"

La Penitenciarul Bucureşti
– Rahova, reprezentanţii APADOR-CH au discutat cu directorul penitenciarului,
cu medicul şef, cu colegii de cameră ai lui Marian Predică,
precum şi cu V.L., "coleg de faptă" cu Marian şi
care a fost împreună cu acesta la instanţă în data de 25 septembrie
2003.

Din discuţia cu conducerea
penitenciarului şi cu medicul şef, precum şi din fişa
medicală prezentată, a rezultat că în dimineaţa zilei
de 1 octombrie 2003 Marian Predică a fost adus la cabinetul medical în
stare foarte gravă, unde i s-a pus diagnosticul provizoriu de "criză
comiţială". În jurul orei 10.30, Marian Predică a fost
internat în Spitalul Penitenciar Rahova, de unde s-au întocmit formele pentru
a fi transferat la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca pentru consult
de specialitate. Deoarece a intrat în stare de comă, pe parcursul trasportului
Marian Predică a fost redirecţionat către cel mai apropiat
spital, şi anume Spitalul Universitar Bucureşti, unde a fost primit
în jurul orei 11.15. Medicul penitenciarului nu a putut explica agravarea
foarte rapidă a stării de sănătate a lui Marian Predică
decât prin producerea unui anevrism cerebral. De asemenea, medicul a confirmat
că Marian Predică nu a fost niciodată bolnav şi că
nu a prezentat semne că ar fi suferit de vreo afecţiune anterior
zilei de 1 octombrie 2003. În ceea ce priveşte faptul că Marian
Predică era ras în cap în momentul decesului, atât medicul cât şi
directorul penitenciarului au afirmat că acest lucru nu s-a întâmplat
în penitenciar, unde nu se mai practică tunderea "la zero"
ca pedeapsa, ci că a fost ras în cap la Spitalul Universitar, pentru
realizarea investigaţiilor tomografice.

Directorul penitenciarului
i-a informat pe reprezentanţii APADOR-CH că nu a iniţiat nici
o anchetă internă pentru a stabili circumstanţele decesului,
deoarece acesta nu prezintă suspiciuni din punctul de vedere al penitenciarului.
De altfel, prin adresa din 16 octombrie 2003, trimisă APADOR-CH, directorul
Penitenciarului Rahova a informat că împrejurările pe fondul cărora
a survenit decesul sunt cercetate de către Parchetul de pe lângă
Tribunalul Militar Bucureşti şi a anexat comunicatatul de presă
al Direcţiei Generale a Penitenciarelor în care se menţionează
că "din primele cercetări efectuate de către Penitenciarul
Bucureşti Rahova nu există suspiciuni în legătură cu moartea
deţinutului Predică Marian". În comunicatul de presă s-a
mai precizat şi că Penitenciarul “a sesizat Parchetul de pe lângă
Tribunalul Bucureşti, în vederea stabilirii cauzelor şi împrejurărilor
decesului”. În timpul discuţiilor purtate în ziua de 3 noiembrie, directorul
penitenciarului i-a informat pe reprezentanţii APADOR-CH că procurorul
militar se află în penitenciar şi poartă discuţii cu colegii
de cameră ai lui Marian Predică.

După plecarea procurorului
militar, reprezentanţii APADOR-CH au vizitat camera în care a fost deţinut
Marian Predică şi au discutat cu colegii acestuia. Deşi Marian
Predică avea 20 de ani, el era încarcerat împreună cu deţinuţi
adulţi. "Reprezentantul de cameră" a povestit că
în dimineaţa zilei de 1 octombrie 2003, lui Marian Predică i s-a
făcut rău şi a leşinat lângă patul său. În cădere
nu s-a lovit de vreun obiect dur. Imediat au fost sesizaţi gardienii,
care l-au scos din cameră, probabil cu scopul de a-l transporta la cabinetul
medical. Colegii de cameră au afirmat că în ultimele două săptămâni
anterioare acestui eveniment, Marian Predică s-ar fi plâns de dureri
de cap şi că ei i-ar fi dat analgezice pentru calmarea durerilor.
De asemnea, s-a afirmat că Marian Predică nu a intrat niciodată
în vreun conflict/altercaţie cu ei, fiind o persoană retrasă,
liniştită, care nu prea comunica cu cei din jur. Reprezentanţii
APADOR-CH au putut constata că persoanele din camera în care a fost deţinut
Marian Predică se temeau de posibilitatea ca decesul să fie pus
în sarcina lor. În acest sens, ei au afirmat că probabil decesul s-a
produs ca urmare a unei lovituri mai vechi la cap, pe care Marian Predică
să o fi suferit în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava, datorită
unei posibile altercaţii cu colegii de cameră de acolo.

Din discuţiile purtate
cu V.L. reprezentanţii APADOR-CH au aflat că acesta a fost împreună
cu Marian Predică, în ziua de 25 septembrie 2003, la instanţă,
şi că Marian nu s-a plâns în legătură cu vreo problemă,
cu această ocazie, deşi ei sunt vecini de cartier şi prieteni
de mult timp. V.L. a afirmat că, atât timp cât a fost coleg de cameră
cu Marian Predică la Penitenciarul Jilava, acesta nu a luat parte la
nici o altercaţie şi că, de asemenea, exclude posibilitatea
unei altercaţii cu colegii de cameră de la Rahova. Aceasta deoarece
era o persoană foarte liniştită, iar colegii lui de faptă
sunt cunoscuţi în penitenciar şi eventualii agresori ar fi avut
probleme. În acelaşi timp, V.L. a afirmat că a auzit vorbindu-se
că Marian Predică ar fi fost bătut de către angajaţi
ai penitenciarului şi că din această cauză s-a produs
decesul. Deoarce V.L. avea părul tuns foarte scurt, reprezentanţii
APADOR-CH l-au întrebat dacă acest lucru este urmare a propriei dorinţe.
V.L. a afirmat că a fost ras în cap cu forţa în ziua de 25 septembrie
2003, după ce a fost bătut în punctul de primire deţinuţi,
la întoarcerea de la instanţă. APADOR-CH aminteşte faptul că
un alt deţinut din Penitenciarul Rahova, Dan Bejinaru, a susţinut
că a fost bătut în ziua de 25 septembrie 2003 în punctul de primire
deţinuţi (vezi raportul APADOR-CH în cazul Bejinaru).

La Spitalul Universitar
Bucureşti, reprezentanţii asociaţiei au discutat cu angajaţi
ai secţiei A.T.I., care au susţinut că realizarea unei tomografii
nu presupune tunderea pacientului. În acelaşi timp, conducerea spitalului
a pus la dispoziţia APADOR-CH o copie a raportului medical al pacientului
Marian Predică, din care rezultă că, la internarea în clinica
A.T.I. din 1 octombrie 2003, ora 14.17 (pacientul a fost transferat de la
Departamentul Urgenţe), diagnosticul a fost "hemoragie intracerebrală
frontal stânga cu inundaţie panventriculară; sindrom de angajare
cerebrală frontală transtentorială; comă profundă
GC=3 cu suferinţă severă de trunchi cerebral". Din epicriză
rezultă că în data de 5 octombrie 2003, la ora 13.30, Marian Predică
a făcut stop cardiac şi că "modificările înregistrate
pe durata internării se justifică prin suferinţa diencefalică
severă, care a precedat moartea cerebrală la un bolnav cu hemoragie
cerebrală masivă şi deteriorare neurologică gravă
ireversibilă semnalată la internarea bolnavului în STI".

La Institutul de Medicină
Legală "Mina Minovici", reprezentanţii APADOR-CH au discutat
cu conducerea Institutului şi cu angajaţi ai acestuia. Din discuţiile
purtate a reieşit că în cazul unui traumatism cranio-facial prin
agresiune (starea morbidă iniţială menţionată în
certificatul medical constatator al decesului), un tratament imediat ar fi
dus la evitarea evoluţiei negative a sănătăţii pacientului
şi, în consecinţă, a decesului. De asemenea a rezultat că
hemoragia cerebrală de care a suferit Marian Predică se instalează,
într-un caz de traumatism cranio-facial, la 3-5 zile după acesta. În
acelaşi timp, din discuţiile purtate a reieşit că au fost
exercitate presiuni asupra angajaţilor Institutului ca urmare a menţionării
"traumatismului cranio-facial agresiune" drept stare morbidă
iniţială în certificatul medical constatator al decesului.

3.     
Concluzii

Asociaţia reaminteşte
că, potrivit articolului 2 din Convenţia europeană a drepturilor
omului şi a jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului,
autorităţile române aveau obligaţia de a proteja dreptul la
viaţă a lui Marian Predică şi, în acelaşi timp, au
obligaţia de a înteprinde cercetări efective, amănunţite
şi eficiente pentru stabilirea circumstanţelor decesului. Totodată
cercetările trebuie să fie apte să conducă la identificarea
persoanelor vinovate de producerea decesului, în vederea angajării răspunderii
lor.

Din investigaţiile
APADOR-CH a rezultat că împrejurările care au determinat producerea
hemoragiei cerebrale masive ce a dus la decesul lui Marian Predică ridică
suspiciuni. În opinia reprezentanţilor asociaţiei, probabilitatea
ca Marian Predică să fi suferit un traumatism cranio-facial în perioada
25 septembrie – 1 octombrie 2003 este ridicată. Nu există nici un
indiciu în sensul producerii vreunei agresiuni asupra lui Marian Predică
din partea colegilor de cameră. Faptul că Marian Predică era
ras în cap la data decesului sugerează că el a fost pedepsit de
către cadrele din penitenciar şi este posibil ca el să fi fost
lovit cu aceeaşi ocazie. Totodată, indiferent de circumstanţele
în care s-a produs traumatismul cranio-facial, exista în sarcina administraţiei
penitenciarului obligaţia de a acorda un tratament de specialitate în
cel mai scurt timp posibil, pentru evitarea unor eventuale complicaţii.

În consecinţă,
APADOR-CH solicită organelor de cercetare (în speţă, Parchetului
Militar Bucureşti) să investigheze circumstanţele producerii
decesului lui Marian Predică potrivit standardelor impuse de Convenţia
europeană a drepturilor omului.

 

Diana-Olivia Călinescu         
                                                            Valerian Stan