Raport asupra vizitei în penitenciarul Bacău

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În ziua de 22 mai 2003,
doi reprezentanţi ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul din Bacău.

 1.     
Aspecte generale

 Unitatea
“deserveşte” judeţele Bacău şi Neamţ şi este
profilat pe pedepse de până la 10 ani închisoare, deţinuţi
nerecidivişti.

 La
data vizitei, în unitate se aflau 1604 deţinuţi, între care 68 de
femei, 33 de minori şi 187 de tineri. Condamnaţii definitiv erau
în număr de 1146, “preventivii” – 168, condamnaţii în primă
instanţă – 269, iar contravenienţii – 21. Din cei 305 deţinuţi
scoşi la muncă, 183 munceau în exterior iar 122 “în folosul locului
de deţinere”. Având în vedere inclusiv concluziile Raportului CPT pe
anul 1999, reprezentanţii APADOR-CH au recomandat să se facă
tot posibilul pentru a se găsi de lucru unui număr mai mare de deţinuţi.
Numărul cadrelor din sectorul operativ era de 178.

 La
data vizitei erau instalate 1031 de paturi. Suprafaţa totală a spaţiilor
de cazare este de 1868 mp, ceea ce la un număr total de 1604 deţinuţi
şi o suprafaţă legală de deţinere de 4,5 mp/deţinut
(conform Raportului CPT pe anul 1999), înseamnă că penitenciarul
are un grad de ocupare de 400%. Situaţia de la penitenciarul Bacău
continuă să fie cea mai gravă din întregul sistem penitenciar
din România. Supraaglomerarea s-a accentuat în ultimul timp încă şi
mai tare întrucât în urma lucrărilor de modernizare a camerelor capacitatea
normată a scăzut cu circa 200 de locuri.

 APADOR-CH
consideră că situaţia amintită trebuie rezolvată
de urgenţă. Pe timpul vizitei în unele din camerele cele mai aglomerate
reprezentanţii asociaţiei au constatat că în spaţiile
respective traiul deţinuţilor este infernal. Aerul era încins şi
practic irespirabil iar deţinuţii plin de traspiraţie, livizi
şi cu ochii înroşiţi. Tratamentul suportat de ei este inuman
în sensul cel mai deplin al noţiunii. Faptul este cu atât mai regretabil
cu cât soluţii există, şi încă fără costuri
prea mari, asupra unora dintre ele APADOR-CH insistând şi cu alte ocazii.
Faţă în faţă cu penitenciarul, de exemplu, se află
o clădire (P+3), aparţinând MApN, care a fost folosită la cazarea
militarilor şi care în prezent este practic nefolosită. Pe latura
de nord a penitenciarului, se află o cazarmă (circa 12 ha şi
multe clădiri) în care înainte de restructurarea armatei erau cazaţi
circa 3.000 de militari (în prezent, în unitate mai sunt în jur de 50 de militari).
Pentru reprezentanţii asociaţiei a fost clar că un demers făcut
de Ministerul Justiţiei la nivelul Ministerului Apărării şi/sau
al Guvernului ar putea să rezolve cât se poate de simplu problema atât
de gravă a lipse de spaţiu cu care se confruntă penitenciarul
Bacău. O soluţie pe care APADOR-CH o aduce din nou în atenţia
conducerii DGP şi a Ministerului Justiţiei este aceea a cedării
de către MApN a unor spaţii şi clădiri din municipiul
Roman, în care a funcţionat şcoala de şoferi şi mecanici
conductori. În aceste condiţii DGP şi Ministerul Justiţiei
ar putea să ia în calcul înfiinţarea unui penitenciar pentru judeţul
Neamţ (lucrul acesta s-ar impune şi pe considerentul că circa
jumătate din cei 1604 de deţinuţi din penitenciarul Bacău
sunt din judeţul Neamţ).

 Penitenciarul
nu are probleme deosebite în ce priveşte relaţiile dintre cadre
şi deţinuţi. În cazul pedepselor disciplinare, comisia de disciplină
îi audiază “de regulă” pe toţi deţinuţii faţă
de care au fost pornite procedurile disciplinare. Reprezentanţii asociaţiei
au insistat ca audiere acestor deţinuţi să se facă în
absolut toate cazurile, indiferent de gravitatea pedepsei preconizată
a se aplica. Argumentele au în vedere atât dreptul deţinuţilor de
a se putea apăra eficient cu privire la învinuirile care li se aduc cât
şi faptul că pedepsele disciplinare, indiferent de gravitatea lor
contează toate, într-o măsură sau alta, atunci când se analizează
cererile de liberare condiţionată ale deţinuţilor. Deţinuţii
consideraţi “periculoşi”, în jur de 40 de toţi, sunt ţinuţi
la un loc cu ceilalţi deţinuţi. iar singura deosebire de “tratament”
este că pe timpul deplasărilor la instanţe, al transferurilor
etc sunt supravegheaţi mai atent decât colegii lor. La data vizitei,
nu existau deţinuţi pedepsiţi cu regim restrictiv sau izolare
iar lanţurile nu se folosesc împotriva deţinuţilor.

 Reprezentanţii
APADOR-CH au apreciat faptul că în unitate nu se practică recompensarea
deţinuţilor “care contribuie cu informaţii la menţinerea
ordinii şi siguranţei locului de detenţie”.

 Deşi
cu mare greutate, din cauza supraaglomerării, penitenciarul reuşeşte
să asigure separaţiunea deţinuţilor pe categorii. În schimb,
supraaglomerarea face ca unitatea să nu poată asigura, în general,
un timp de plimbare mai mare de 30 – 45 de minute zilnic.

 În
unitate se afla, de circa 2 luni, şi un deţinut pe viaţă,
care avusese afaceri judiciare la instanţe din judeţul Neamţ.
El era cazat într-o cameră separată, la plimbare era scos singur
iar compartimentul cultural – educativ avea cu el activităţi specifice.

 

2.     
Vizita în penitenciar

 2.1 
Blocul alimentar

 Masa
de dimineaţă constase din telemea, biscuiţi şi ceai (minorii
primiseră în plus şi margarină), la prânz se servea, la comun,
ciorbă de zarzavat şi varză cu carne şi slănină,
iar “regimul” avea ca fel doi tocană de cartofi cu carne, respectiv pilaf
cu carne. Pentru seara urma să se gătească, pentru toţi
deţinuţii, tocană de cartofi cu carne.

 Pentru
mesele de prânz şi seara se scoseseră de la depozit 47,8 kg de carne
de porc, 187 kg de carne de vită, 65 kg de subproduse de vită şi
63 de kg de slănină. “Carnea şi slănina” din felul doi
de la comun era mai mult slănină, mai ales prin compararea cantităţilor
de carne şi slănină înscrise în documentele contabile, iar
carnea de la regim avea destul de multă coastă, părând a fi
mai mult subproduse decât carne.   

 Blocul
alimentar era bine întreţinut şi avea dotările necesare unei
bune funcţionări. Produsele din magazia de alimente verificate se
aflau în termenul de vlabilitate (griş – septembrie 2003, paste făinoase
– aprilie 2004, orez – decembrie 2003, respectiv februarie şi martie
2005, zahăr – decembrie 2003). 

2.2  Secţiile
de deţinere

 În
camera 55 erau 10 deţinute şi 10 paturi. La vizite, deţinutele
merg în haine de penitenciar, unele dintre ele, mai ales cele vizitate de
copii plângându-se că faptul acesta le deranjează foarte tare. Secţia
de femei are curte de plimbare separată, iar plimbarea durează zilnic
circa o oră, o oră şi jumătate. Activităţi la
club sunt în fiecare luni şi  înseamnă mai ales educaţie religioasă,
sanitară şi reeducare şi pregătire pentru reintegrare
socială. În cameră exista televizor, zilnic asigurându-se şi
ziare. Deţinutele au voie să ţină asupra lor andrele,
croşete etc, care le sunt utile, putând să lucreze şi să
acopere timpul în care nu au alte activităţi. Baie pot să facă
de mai multe ori pe săptămână, atât la duşul din cameră
cât şi la baia secţiei.

 În
camera 53, 30 de deţinute erau cazate în 18 paturi. În cameră era
foarte cald iar aerul destul de greu respirabil. Deţinutele s-au plâns
că uşa le este lăsată deschisă numai în două
din turele zilnice, când găsesc înţelegere la cadrele secţiei.
Au existat cazuri în care au avut păduchi, însă serviciul medical
a intervenit şi problema s-a rezolvat de fiecare dată în scurt timp.
Deţinutele erau nemulţumite că nu au posibilitatea să
iasă la muncă dar şi că pe timp foarte călduros nu
li se permite să iasă la plimbare îmbrăcate mai lejer, mai
ales că plimbarea o fac în curtea, separată, a secţiei. O altă
dorinţă ţinea de posibilitatea de a primi de acasă aparate
de radio şi casetofoane. Reprezentanţii APADOR-CH au fost, ca şi
altă dată, de părere că interdicţiile ţinând
de “consumul de curent” şi de faptul că deţinuţii s-ar
“bruia” între ei sunt lipsite de temei. Deţinutele s-au declarat mulţumite
de calitatea mâncării şi asistenţei medicale. La solicitarea
unora dintre deţinute, reprezentanţii unităţii au promis
să analizeze posibilitatea folosirii hainelor de acasă pe timpul
vizitelor, mai ales în cazul celor care se întâlnesc cu copiii lor. Şi
aici existau andrele şi croşete. Grupul sanitar consta dintr-o încăpere
separată, cu gresie şi faianţă, având 2 chiuvete cu oglindă,
duş cu cădiţă şi 2 cabine cu WC-uri turceşti
(exista şi un ventilator, în stare de funcţiune). Grupurile sanitare
sunt practic identice în toate camerele de detenţie din penitenciar.
Spre deosebire de cea de la această cameră, cele din camerele cu
mai multe locuri au în plus o chiuvetă şi o cabină de WC. Baie
pot face vinerea, “dar şi în alte zile, când este nevoie”. La momentul
vizitei apa nu curgea întrucât se lucra la remedierea unei defecţiuni
la reţea.       

 În
camera 42, pentru deţinuţi cu pedepse mai mari de 10 ani, erau 27
de deţinuţi în 10 paturi. În cameră exista un televizor, iar
plimbarea zilnică durează o jumătate de oră, în fiecare
zi de luni până sâmbătă, duminica fiind zi de baie. Pentru
igiena personală primesc bic-uri (lamele fiind interzise) şi săpun.
Deţinuţii s-au plâns că nu participă la activităţi
cultural-educative decât foarte rar, “poate o dată într-un an”. O problemă
deosebită pe care deţinuţii au prezentat-o reprezentanţilor
APADOR-CH a fost cea a boxelor de la instanţele de judecată din
Bacău şi Piatra Neamţ. Camerele respective nu sunt dotate cu
toalete, nu au apă şi aerisire şi sunt foarte mici, deşi
un număr foarte mare de deţinuţi sunt ţinuţi aici
câte o zi întreagă. Deţinuţii au dat drept exemplu boxa Judecătoriei/Tribunalului
Piatra Neamţ, care are aproximativ 15 m2 şi în care sunt
ţinuţi 50-60 de deţinuţi de dimineaţă şi
până când ultimul dintre ei este prezentat instanţei (aprox. de
la 7 la 17). Deţinutul Crăciun suferea de psoriazis pe sistem nervos,
având râni infectate pe toată suprafaţa capului. Deţinutul
Stroia Constantin s-a plâns că în mod nejustificat îi apare în fişă
menţiunea că s-a sustras urmăririi penale. Deşi această
menţiune nu avea drept rezultat nici o diferenţă de tratament
în Penitenciarul Bacău, el se temea că în cazul unui trasfer va
fi supus unui regim restrictiv de detenţie.

 În
camera 36 – minori, 13 deţinuţi erau cazaţi în 12 paturi. Plimbarea
zilinică durează o oră şi jumătate până la două
ore, în fiecare zi, inclusiv în zilele de baie (pentru a evita îmbolnăvirile,
plimbarea are loc dimineaţa, iar baia după-amiaza). Pentru igiena
personală, primesc apă caldă la cameră de 2-3 ori pe săptămână,
la care se adaugă baia săptămânală la baia comună.
Minorii participă la activităţi cultural-educative în fiecare
luni, miercuri şi joi, 8 dintre ei urmând şi cursuri de alfabetizare.
Deţinuţii primesc ziare, însă în momentul vizitei reprezentanţilor
APADOR-CH televizorul din cameră era stricat de o săptămână,
urmând să fie reparat de către personalul penitenciarului. La vizite,
minorii se duc îmbăcaţi în haine de penitenciar sau, cei care au,
în uniforma de şcoală. Au dreptul la un telefon pe lună, pentru
aceasta fiind necesară o cerere aprobată de comandant.

 La
camera 37 (minori) erau 12 minori în 10 paturi. Dintre aceştia, 4 urmează
cursurile de alfabetizare, iar 8 cursurile claselor I-IV. În fiecare miercuri
participă la activităţi educative organizate de Asociaţia
“Speranţa” din Bârlad, iar în fiecare marţi sunt vizitaţi de
psiholog, care îî spune evaluărilor. În cameră nu exista un televizor,
cel pe care îl avuseseră fiind stricat de aproximativ o lună. La
momentul vizitei reprezentanţilor APADOR-CH, la baia din cameră
nu curgea apa, datorită unor lucrări de reparaţii.

 La
camera 8 (recidivişti), într-un spaţiu de aproximativ 60 m2,
erau instalate 30 de paturi, în care erau cazaţi 78 de deţinuţi.
În aceste condiţii, aerul din camera era irespirabil, geamul deschis
şi sistemul de ventilaţie instalat în baie fiind insuficente pentru
o aerisire corespunzătoare. Deţinuţii s-au plâns că uşa
este lăsată deschisă numai între orele 8-10, 14-16 şi
în timpul servirii mesei de prânz, total insuficient pentru a se aerisi corespunzător.
Ca şi în alte camere supra-aglomerate, deţinuţii fumează
doar în baie, pentru a nu-şi îngreuna situaţia. Plimbarea zilnică
durează şi în acest caz o jumătate de oră. De asemenea,
deţinuţii s-au plâns că în baia din cameră nu există
decât 3 chiuvete şi 2 WC-uri, iar apa curge în fiecare zi după programul
5-7, 12-13 şi 19-21, ceea ce face ca accesul la aceste facilităţi
să fie necorespunzător, ţinând cont de numărul mare de
deţinuţi. În privinţa igienei personale, deţinuţii
s-au plâns că nu primesc pastă de dinţi, periuţe şi
hârtie igienică. O altă problemă ridicată de deţinuţi
a fost faptul că în multe cazuri nu li se aprobă telefonul lunar,
deaorece în penitenciar nu se află decât 2 telefoane cu cartelă.
Deţinuţii nu participă la activităţi cultural-educative
decât foarte rar. Deţinutul Ungureanu Vasile Remus avea o rană infectată
la picor, pentru care cerea să fie dus la cabinet de o săptămână,
ceea ce nu se întâmplase. Reprezentanţii APADOR-CH au discutat cu deţinutul
Călin Constantin, care a susţinut că în data de 18 martie 2003
a fost bătut de deţinuţii din camera 9 (Dumitru Constantin
– tatăl, Dumitru Constantin –fiu, Manea Sorin şi încă două
persoane), aceştia fiind instigaţi de două cadre din penitenciar.
În urma acestui incident i-ar fi fost furate de către deţinuţi
şi bunurile personale. Împotriva deţinuţilor, Călin a
făcut plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în
28 sau 29 martie şi a revenit cu o nouă cerere în 7 sau 8 aprilie
2003. În jurul datei de 18 aprilie, deţinutul s-a plâns şi Parchetului
Militar Bacău, împotriva celor două cadre. Deţinutul nu a primit
nici un răspuns, având suspiciuni că aceste plângeri nu au fost
expediate din penitenciar.

 2.3
Cabinetul medical

 Personalul
medical este compus din 3 medici (2 internişti şi 1 generalist)
şi 6 asistenţi medicali. Programul zilnic al medicilor este între
ora 7 şi 15, doi dintre ei, şi 13 – 21 celălalt. Asistenţii
medicali fac de serviciu, prin rotaţie, 24 de ore din 24. Zilnic, un
medic vede în medie 30 – 40 de deţinuţi. De aproape un an, în urma
unei dispoziţii a CASAOPSNAJ, medicul generalist, care este şi medic
de familie, se ocupă exclusiv de personal (cu excepţia cazurilor
când este neapărat nevoie să suplinească sau să ajute
medicii care se ocupă de deţinuţi). Numărul şi gravitatea
cazurilor de autoagresiune în rândurile deţinuţilor au scăzut
în ultimul timp în mod semnificativ. Colaborarea cu spitalul judeţean
şi cel de TBC din Bacău este constant bună. Reprezentanţii
APADOR-CH au constatat însă că se continuă practica încătuşării
deţinuţilor internaţi în spitalele civile. Ei au amintit încă
o dată criticile severe şi repetate pe care CPT le-a făcut
sub acest aspect. Măsura încătuşării deţinuţilor
bolnavi este inacceptabilă atât în sine (fiind luată împotriva unor
persoane de cele mai multe ori destul de bolnave, care din cauza stării
lor necesită internarea într-un spital civil) cât şi având în vedere
faptul că deţinuţii respectivi sunt escortaţi în permanenţă
de doi subofiţeri. Cabinetul medical nu are, în general probleme cu asigurare
tehnică şi materială. Singura problemă, pe care APADOR-CH
o aduce din nou în atenţie, este aceea a punerii în funcţiune a
laboratorului de tehnică dentară. În acest scop se impune ajutorul
DGP pentru deblocarea postului de tehnician dentar şi dotare tehnică
a respectivului laborator. Uneori mai apar probleme cu aprovizionarea cu medicamente
din cauză că se înregistreză întârzieri la decontare din partea
CASAOPSNAJ. Cam de un an, un an şi jumătate, serviciul medical are
dificultăţi din cauza unui ordin al Ministerului Sănătăţii
care stabileşte un plafon maxim de 5.000 de lei pentru o consultaţie,
ceea ce, spun medicii, este cu totul insuficient, mai ales în situaţia
unei populaţii mai tarată cum este cea din sistemul penitenciar
şi a unor condiţii evident mai grele în cadrul acestui sistem.

 Camerele
destinate infirmeriei erau în număr de patru, din care una rezervată
carantinei celor cu TBC activ (12 de deţinuţi), una pentru TBC stabilizat
(30 de deţinuţi), iar celelalte două pentru restul deţinuţilor
cu probleme de sănătate. În camera 2, infirmerie, erau 23 de deţinuţi
în 14 paturi. În cameră exista un televizor şi deţinuţii
au spus că au dreptul să deţină aparate de radio, dacă
acestea sunt cu baterii. De asemenea, primesc zilnic ziare centrale şi
locale, iar la plimare sunt scoşi zilnic cât o jumătate de oră.
Deţinuţii au spus reprezentanţilor APADOR-CH că în general
primesc medicaţia corespunzătoare, iar în cazul în care aceasta
nu este disponibilă, pot primi medicamentele necesare şi vitamine
de la familie, pe baza prescripţiei medicilor penitenciarului.

 2.4
Compartimentul cultural-educativ

 Personalul
compartimentului este format din 3 ofiţeri (doi jurişti şi
un psiholog), un salariat civil şi un subofiţer tehnic. Biroul colaborează
cu trei ONG-uri: Serviciul Umanitar pentru Penitenciare “Speranţa”, care
desfăşoară activităţi cu caracter religios şi
moral-etic cu minorii, Misiunea Penticostală şi Asociaţia de
caritate, misiune şi ajutor Betania, cu ajutorul financiar al căreia
au fost achiziţionate, în anul 2001, dotările pentru cursurile de
tâmplărie şi de patiserie-cofetărie. Biroul colaborează
şi cu Serviciul de reinserţie de pe lăngâ Tribunalul Bacău,
pentru evaluări săptămânale ale celor care urmează să
fie liberaţi, precum şi la cererea instanţelor de judecată.

 Psihologul
din cadrul Biroului desfăşoară cu deţinuţii programe
de psihoterapie, consiliere psihologică şi de informare. La intrarea
în penitenciar, deţinuţii sunt testaţi şi li se întocmeşte
o fişă psihologică. Testarea psiholigă mai are loc şi
pentru deţinuţii care urmează să fie scoşi la muncă
sau să intre în Comisia de liberare condiţionată. De asemenea,
pentru cei care urmează să se libereze, se efectuează o lună
de pregătire psihologică înainte de aceasta. Un număr de 9
tineri sunt cuprinşi într-un program de diminuare şi control al
agresivităţii, iar cei 30 de deţinuţi periculoşi
sunt cuprinşi într-un alt program special. Minorii sunt incluşi
în programul VAD, primind sprijin pentru integrare şi rezolvarea problemenlor
cu familia. Cele două camere de minori participă alternativ, câte
3 luni fiecare.

 3.
Concluzii

 APADOR-CH
apreciază că, în general, cu excepţia mai ales a supraaglomerării
dramatice, condiţiile de detenţie din penitenciar sunt acceptabile;
deţinuţii sunt în general mulţumiţi de felul în care sunt
amenajate şi dotate spaţiile de cazare, de calitatea mâncării
şi, cu câteva excepţii, şi de cea a asistenţei medicale;
deşi în rândurile deţinuţilor nu există o stare tensionată,
reprezentanţii asociaţiei au apreciat că se impune o comunicare
mai bună între conducerea unităţii şi deţinuţii
care au şi vor să raporteze diferite probleme;

–        
cu excepţia faptului că faţă de vizita precedentă
de data aceasta cantitatea de carne din mâncarea deţinuţilor a fost
mai mică – raportată, evident, şi la cantităţile
înscrise în evidenţa contabilă – serviciul logistic reuşeşte
să acopere în bună măsură obligaţiile pe care le
are; având în vedere inclusiv concluziile Raportului CPT din 1999, făcut
public de curând, asociaţia consideră că penitenciarul trebuie
să dea o atenţie permanentă calităţii hranei deţinuţilor;

–        
în problema supraaglomerării grave a penitenciarului, asociaţia
consideră că intervenţia de urgenţă a conducerii
DGP şi Ministerului Justiţiei este absolut necesară; lucrul
acesta se impune cu atât mai mult cu cât soluţii la aceastăproblemă
se pot găsi cu eforturi – de toate genurile – minime (cele câteva variante
menţionate la punctul 1 al Raportului, reiterate de APADOR-CH şi
cu alte ocazii, sunt concludente în acest sens);

–        
în vederea ameliorării asistenţei medicale, asociaţia consideră
că este necesar ca DGP să facă demersurile care se cer pentru
creşterea plafonului maxim de 5.000 de lei pentru o consultaţie
la deţinuţi şi pentru ca la nivelul CASAOPSNAJ decontările
către furnizorii de medicamente să se facă cu mai multă
operativitate; este de asemenea nevoie de asigurarea fondurilor necesare punerii
în funcţiune a cabinetului de tehnică dentară;

–        
sprijinul DGP se impune şi în vederea suplimentării numărului
de posturi de la compartimentul cultural-educativ, personalul existent în
prezent fiind cu totul insuficient raportat la efectivele mari de deţinuţi
şi la condiţiile inumane şi de stres în care trăieşte
cel puţin o parte a acestora; sunt necesare demersuri pe lângă Ministerul
Educaţiei şi Cercetării în vederea asigurării fondurilor
necesare aprovizionării cu materie primă a cursului de cofetari
– patiseri;

–        
este necesar ca pe timp foarte călduros uşile camerelor, mai ales
ale celor foarte aglomerate, să stea cât mai mult posibil deschise; conducerea
unităţii trebuie să de în sensul acesta dispoziţii cât
se poate de precise întregului personal din secţiile de deţinere;

  

Valerian Stan                           
                                                Olivia – Diana Călinescu