Raport asupra vizitei în Penitenciarul de Minori și Tineri Bacău
În ziua de 3 octombrie 2013, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul din Bacău.
1. Aspecte generale
Deși de trei ani unitatea are profil de Penitenciar pentru Minori și Tineri, la data vizitei găzduia deținuți minori, tineri și adulți (de ambele sexe) precum și arestați preventiv din județele Bacău și Neamț.
Numărul total al persoanelor private de libertate era, la data vizitei, de 862, din care 56 de minori (9 fete și restul băieți), 326 de tineri, 247 de bărbați peste 21 de ani (55 în regim deschis și 192 arestați preventiv) și 233 femei peste 21 de ani (55 în regim deschis, 106 semideschis, 45 în regim închis, 5 maximă siguranță și 22 arestate preventiv).
Repartiția pe secții în ce privește spațiul de deținere se prezenta astfel: Secția 1 – 951 mp și 312 persoane (3 mp/persoană), Secția 2 – 750 mp și 245 persoane (3 mp/persoană), Secția 3 – 169 mp și 46 persoane (3,6 mp/persoană), Secția 4 – 270 mp și 71 persoane (3,8 mp/persoană), Secția 5 – 303 mp și 102 persoane (2,9 mp/persoană) și Secția 6 – 303 și 78 persoane (3,8 mp/persoană). Gradul de ocupare în fiecare dintre cele șase secții este de aproximativ 125%, fiecare persoană privată de libertate beneficiază de aproximativ 3 mp de spațiu, comparativ cu norma de 4mp recomandată de CPT. Nu există camere cu mai mulți deținuți decât paturi instalate, însă multe dintre camere au paturi suprapuse pe trei niveluri și asta conduce la o senzație de lipsă sufocantă de spațiu în anumite camere.
Din cauza faptului că penitenciarul este un conglomerat de clădiri înghesuite, fără suficient spațiu în curte și este supraaglomerat în unele secții nu se respectă prevederile legale privind regimurile de executare a pedepselor. De exemplu, în cazul minorilor și tinerilor de la regim deschis și semideschis ușile stau mai mult închise decât deschise, responsabilii penitenciarului afirmând că topografia clădirilor nu permite o separare clară între deținuții de la diferitele regimuri. De fapt la Penitenciarul Bacău majoritatea deținuților, indiferent de regimul de executare a pedepsei, beneficiază de condiții de detenție în regim închis.
Lipsa de spațiu se resimte acut și în privința curților de plimbare. Acestea sunt înguste și înghesuite între corpurile de clădire ce adăpostesc secțiile penitenciarului, practic curțile sunt doar puțin mai mari decât camerele, acoperite parțial cu tablă și nedotate cu altceva în afara câte unui telefon.
Conducerea unității nu întrevede vreo posibilitate de extindere în viitorul apropiat deși există în imediata vecinătate o unitate militară dezafectată iar directorul penitenciarului susține că s-au făcut demersuri pentru preluarea acesteia de către ANP, dar fără succes. Pe termen mediu se preconizează o reabilitare a secțiilor 1 și 2 (unde sunt deținuți tinerii și arestații preventiv) cu sprijinul financiar al Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European (așa-numitele fonduri norvegiene). Proiectul se află acum în faza studiului de fezabilitate. Noua secție ce se va amenaja probabil prin demolarea celor două va fi modernă și va asigura regimuri de detenție deschis și semideschis.
La data vizitei, secțiile 1 și 2 erau în proces de montare a geamurilor, deoarece pe timpul verii acestea au funcționat fără ferestre, majoritatea fiind sparte de deținuți – după cum susține conducerea penitenciarului.
Un număr de 60 de deținuți sunt folosiți la munci, majoritatea fiind în incinta penitenciarului, la deservire. Opt deținute femei ies în oraș și muncesc la spații verzi, pe baza unui contract cu primăria, iar zece deținuți bărbați muncesc la Gospodăria Agro-Zootehnică a unității (GAZ), unde execută pedeapsa în regim deschis. La GAZ se cresc 400 de porci și se cultivă legume pentru consumul propriu al penitenciarului.
La data vizitei Penitenciarul nu avea un judecător delegat, deoarece i se terminase mandatul celui aflat în funcție până la 1 octombrie, iar cel de-al doilea judecător desemnat debutase cu un concediu medical. Directorul unității a solicitat să i se trimită un înlocuitor pentru câteva zile. APADOR-CH consideră că această situație poate avea impact negativ asupra asigurării respectării drepturilor persoanelor private de libertate.
Vizita APADOR-CH a survenit la două săptămâni după incidentul în care preotul închisorii a fost arestat pentru că fusese prins introducând telefoane mobile pentru deținuți. Directorul unității a ținut să menționeze că după acest moment au avut loc încercări de revoltă în penintenciar, deținuții adulți, în camerele cărora se găsiseră adesea telefoane mobile la percheziții, incitându-i la revoltă pe cei minori, aflați un etaj mai jos în același corp de clădire. Directorul susține că deținuții adulți ar fi fost principalii beneficiari ai traficului de telefoane derulat de preot, și prin urmare instigarea la revoltă a minorilor ar fi avut un rol vindicativ. Chiar dacă tentativa de revoltă nu a reușit, ca urmare a acestui incident, conducerea a făcut unele schimbări, mutând unii deținuți în alte camere astfel încât adulții să nu mai poată transmite mesaje minorilor și tinerilor.
Unitatea nu are trupă specială de intervenții, ci la fiecare schimb există o grupă de 5 agenți specializați în intervenții în cazuri speciale. În timpul vizitei nu au fost văzuți în incinta penitenciarului așa numiții „mascați”.
Penitenciarul Bacău funcționează cu 210 ofițeri și agenți la siguranța deținerii (din 220 prevăzuți în schema de personal); 12 ofițeri și agenți la serviciul socio-educativ (din 22); 2 medici (din 5 prevăzuți) și 7 asistenți (din 12).
Conducerea unității consideră că principalele probleme cu care se confruntă sunt: lipsa de spații, lipsa de fonduri și lipsa de personal specializat în sectorul socio-educativ, dat fiind că gestionează cele mai vulnerabile categorii de deținuți: minori, tineri și femei.
2. Vizita în penitenciar
2.1. Hrana deținuților
Starea blocului alimentar era în general bună, pereții erau zugrăviți, curați, cazanele pentru prepararea hranei erau în stare bună, era curățenie și mirosea puternic a pătrunjel – tocmai se tăia într-o cameră alăturată pentru supa de la prânz. La bucătărie lucrau 17 deținute. Grupurile sanitare, magazia, frigiderele și dependințele blocului alimentar erau toate într-o stare de igienă acceptabile.
Masa de prânz tocmai se pusese în bidoane pentru a fi transportată pe camere. Felul unu – supă de tăiței cu cartofi, felul doi mâncare de cartofi cu carne. Carnea era în mâncare, nu se servea porționată separat așa cum se practică în alte penitenciare pentru ca fiecare deținut să primească o bucată. Conform afirmațiilor responsabililor de la blocul alimentar la cină urma să se servească pateuri cu brânză. Fiecare deținut primește o franzelă ambalată individual pe zi.
Din cauza supraaglomerării penitenciarul nu are sală de mese în niciuna dintre secțiile de deținere, deținuții mănâncă în camere. Acesta este un neajuns mai ales pentru minori.
Deținuții își completează alimentația cu alimentele primite de la aparținători și cu cele cumparate de la chioșcul din incintă. Chioșcul are în general mărfuri diverse, iar prețurile sunt comparabile cu cele de supermarket. Deținuții sunt însă nemulțumiți de prețurile mari.
2.2. Cabinetul medical
La cabinetul medical lucrează doar doi medici deși schema de personal prevede cinci. Numărul asistenților medicali este de 7 (sunt 12 pe schemă) și lucrează în schimburi asigurând permanența. Cele două doctorițe prezente la data vizitei lucrează cu normă întreagă. Săptămânal, un medic stomatolog acordă consultații la cabinetul din incinta penitenciarului.
Una dintre doctorițele prezente a făcut o ierarhizare a bolilor ce prevalează în unitate, pe primul loc fiind cele psihice. Sunt 33 de deținuți diagnosticați cu boli psihice și beneficiază de tratament specific, dar doctorița a subliniat că mai mulți deținuți ar avea nevoie de evaluări psihiatrice.
Pe locul doi sunt bolile cardiace, iar pe locul trei cele digestive. Totuși, mulți deținuți au și probleme dermatologice, medicul susținând că de vină este igiena precară și lipsa de educație în special a minorilor și tinerilor care vin în penitenciar, fără noțiuni elementare de igienă de acasă.
Chiar și așa, în multe dintre camerele vizitate deținuții s-au plâns că au ploșnițe – fapt confirmat chiar în timpul vizitei, reprezentantele APADOR-CH asistând la o vânătoare de ploșnițe pe pereți. Directorul penitenciarului a afirmat că dezinsecțiile făcute nu se dovedesc eficiente deoarece ploșnițele sunt aduse în bagaje de deținuți în tranzit.
Medicii susțin că acordă cam 200 de consultații zilnic. Deținuții sunt supuși unui set de analize la intrarea în penitenciar, iar în urma acestora se depistează deseori cazuri de hepatită B sau C.
La întrebarea dacă li se distribuie prezervative deținuților pentru a preveni răspândirea de boli – dat fiind că în penitenciar există și doi deținuți diagnosticați cu HIV și 20 cu hepatită – una dintre doctorițe a exclamat că nu se dorește încurajarea relațiilor homosexuale între deținuți. O astfel de atitudine din partea unui medic este inacceptabilă în condițiile în care tocmai personalul medical ar trebui să promoveze mijoacele de prevenire au infecțiilor. Directorul penitenciarului a admis că aceste relații există oricum și că ar fi utile prezervativele, dar că din păcate nu există resurse financiare pentru așa ceva.
Medicii susțin că au medicamente pentru nevoile uzuale, însă mulți dintre deținuți s-au plâns că nu le primesc și că în general nu li se acordă prea multă atenție la cabinetul medical.
La Infirmerie erau cazați șase deținuți, unul dintre ei având dificultăți de mișcare și fiind nevoit să utilizeze un baston. Un alt deținut era desemnat să-l ajute. Camera de infirmerie avea un aspect îngrijit, pereții zugrăviți, paturile nu erau suprapuse. Deținuții s-au declarat în general mulțumiți de mâncare și de condițiile din infirmerie. Grupul sanitar era relativ curat, într-o cameră separată, cu două chiuvete cu oglinzi, un duș și o cabină cu un WC turcesc. Dificil de folosit pentru deținutul cu baston.
2.3. Secțiile de detinere
În Secția 1 erau cazați, pe etaje, tinerii de la regim deschis, arestații preventiv și regimurile închis și maximă siguranță.În camera 21, regim semideschis, erau 15 deținuți și 20 de paturi, suprapuse pe trei niveluri. Aspectul camerei era dezolant, pereții cu igrasie și urme de inundații. Se montaseră geamuri noi, iar directorul susține că se va zugrăvi de îndată ce se încheie acțiunea de montare a tuturor geamurilor. Grupul sanitar avea două WC-uri turcești, două chiuvete și o cabină de duș. Deținuții de aici beneficiază de apă caldă non stop, dintr-o eroare, spune directorul, pentru că nu sunt cunoscute în totalitate toate circuitele instalației interioare de apă. O explicație amuzantă, datorată faptului că instalatorul care se ocupa de instalație era deținut și s-a liberat, iar în locul lui nu a rămas altcineva de specialitate. Deținuții cazați în celelalte secții beneficiază de apă caldă numai de trei ori pe săptămână, câte o oră-două seara.
La regimul de maximă siguranță deținuții s-au plâns că nu sunt scoși din camere pentru a participa la activități. Un deținut a spus că din luna iulie nu a mai participat la vreo activitate, și că singurele „cursuri” făcute au fost „unul despre stratul de ozon și unul despre Ceaușescu”. Alt deținut și-a exprimat nemulțumirea că la psiholog nu a ajuns niciodată în cei doi ani de când stă acolo.
În camera 24 (24,50 mp) cu arestați preventiv erau 8 persoane și 12 paturi instalate. Toți s-au plâns de calitatea proastă a hranei și mai ales de lipsa de variație – veșnic primesc cartofi – iar un arestat care era acolo de nouă luni a afirmat că nu a avut dreptul decât la o singură vizită, și aceea la separator, deoarece nu a avut posibilitatea de a participa la activități socio-educative. El se consideră pedepsit pe nedrept în condițiile în care penitenciarul nu-i oferă șansa să participe pentru a acumula credite.
În Secția 2 erau cazați deținuți adulți în arest preventiv, tranzit și regim deschis. În camera 23 (în carantină) erau 14 deținuți la 18 paturi. O parte dintre ei s-au plâns că nu sunt lăsați să-și aducă pastile de acasă, cu vitamine, în condițiile în care hrana de la penitenciar este proastă. Au reclamat și lipsa activităților socio-educative. Arestații preventiv s-au declarat nemulțumiți că nu primesc drept de vizită la masă, ci numai în cabine cu dispozitiv de separare în condițiile în care starea de arest preventiv se poate prelungi pentru durate considerabile. Reprezentantele asociației au întâlnit aici un bărbat care se afla de doi ani în arest preventiv.
În acest corp de clădire se furnizează apă caldă doar de două ori pe săptămână. Totuși, aspectul camerelor și al grupurilor sanitare aici era mai îngrijit, deținuții afirmând că și-au zugrăvit singuri pereții, și în unele camere se simte interesul ocupanților pentru o amenajare mai bună.
În camera 34 (33 mp, regim semideschis) care găzduia la data vizitei 10 deținuți în 18 paturi, pereții sunt zugrăviți și aspectul general e curat. Deținuții s-au declarat, nemulțumiți de calitatea slabă a mâncării, de lipsa de vitamine – un deținut a cerut să primească măcar câte un măr la masă, ca în Londra unde a stat el închis patru luni – iar un alt deținut insulino-dependent a cerut să fie scos la muncă nemulțumit că a fost declarat inapt de către doctor, deși el a muncit în libertate chiar așa cu diabet.
În Secția 3 erau cazați minorii de sex masculin. Camerele au un aspect îngrijit, pereții sunt zugrăviți și chiar pictați cu diverse peisaje sau figurine. Paturile sunt făcute foarte ordonat, domnește un spirit cazon, la intrarea în fiecare cameră minorii sunt aliniați, drepți și așteaptă să fie „inspectați”. Majoritatea sunt destul de crispați, chiar și când rămân în cameră numai cu reprezentantele APADOR-CH. În camera 6 erau patru minori repartizați în regim închis. Ei au afirmat că ies zilnic la activități socio-educative, dar niciunul nu merge la școală, din diverse motive. Situația e întâlnită și în alte camere cu minori, la regim semideschis sau la arestați preventiv. Mulți au declarat că au făcut cerere să fie înscriși la școală, dar nu au fost incluși în vreo clasă. Majoritatea abia dacă au 3-5 clase.
Conform șefei serviciului socio-educativ deținuții minori care ajung în penitenciar în timpul anului școlar pierd anul, din cauza faptului că nu vin însoțiți și de foaia matricolă. Totuși, în unitate sunt minori care stau acolo de mai mult de un an și tot nu au fost școlarizați. Explicația conducerii ar fi aceea că minorii ori nu au acte doveditoare că au absolvit un număr de clase ori că au mai multe clase decât cele organizate în penitenciar.
Izolatorul
Pentru abaterile disciplinare minorii primesc diverse pedepse, de la interzicerea pachetului la „izolare de comunitate”. Atât conducerea penitenciarului cât și minorii se feresc să numească această formă de pedeapsă „izolare” – pentru că în cazul minorilor este interzisă prin lege – totuși ea se practică, iar judecând după aspectul camerelor de izolare acestea pot fi încadrate la tratamente inumane și degradante.
Există la parterul secției 3 camere destinate izolării. Sunt mici, mizere, întunecoase, fără aer sau lumină naturală, în care abia încap două paturi suprapuse. Într-o nișă laterală au câte un WC turcesc. Două din cele trei camere erau ocupate la momentul vizitei. În camera 39 era cazat singur un tânăr aflat într-o stare vizibilă de surescitare, dar care susținea că e mulțumit că stă singur acolo (a afirmat că el a cerut) pentru că nu se înțelege cu nimeni din restul camerelor. În cameră era frig pentru că nu există geam, ci doar un grilaj care acoperă fereastra mică de deasupra paturilor. Tânărul execută o pedeapsă în regim de maximă siguranță. În camera 38, la fel de mizeră și friguroasă ca și 39, erau doi tineri. Nu merg la școală, iar unul dintre ei spune că nu a fost niciodată la școală nici în libertate.
În Secțiile 4, 5 și 6 sunt cazate femeile – în același corp de clădire, cel mai nou din penitenciar.
Camerele femeilor sunt curate, dar majoritatea aglomerate. În camera 34 (regim deschis) sunt 12 deținute și 12 paturi, în camera 45 (regim deschis) sunt 17 paturi și tot atâtea deținute. În acest corp de clădire ușile de la camerele cu regim deschis și semideschis erau deschise, dar femeile preferau să stea în paturi pentru că era frig. Deținutele s-au plâns că cele care dorm în patul de la al treilea nivel cad noaptea din pat și se lovesc. Au mai afirmat că orarul de apă caldă nu le permite tuturor să se spele, în cele două ore de la 20.00 la 22.00. Corpul pentru femei are și o frizerie, la care tunde una dintre deținute. La parterul clădirii sunt cazate deținutele în regim deschis. 7 dintre ele erau plecate la muncă în oraș (la spații verzi), alte 20 lucrau la popotă.
În camera 44, regim deschis, erau cazate 9 deținute minore în 10 paturi. Deși unele erau deja de un an și jumătate în penitenciar nu au fost incluse în vreo clasă pentru alfabetizare, majoritatea absolvind doar 4 clase dar neștiind să scrie și să citească. Ele au afirmat că au făcut cerere pentru a fi școlarizare, dar nu s-a întâmplat nimic. Camera lor pare a fi singura din întregul corp dedicat femeilor care este într-o stare avansată de degradare și mizerie. Pereții sunt murdari, ușile de la toaletă sunt sparte, este frig și persistă un miros neplăcut de la WC. Saltelele sunt murdare, lenjeriile de pat la fel. De altfel, de calitatea proastă a saltelelor s-au plâns toți deținuții.
În Secția 5, la regim semideschis, deținutele majore s-au plâns de mâncarea proastă și de lipsa activităților socio-educative. Majoritatea au declarat că au făcut cursul de lucrător comercial și atât. Deținutele primesc obiecte de igienă personală o dată la 3 luni și spun că acelea care nu au familii sau nu primesc bani din afară apelează la mila celorlalte.
Deținutele se mai plâng că nu primesc permisiunea de a aduce de acasă obiecte personale pentru a-și decora camera, de exemplu perdele sau pături. Directorul spune că astfel de obiecte sunt interzise printr-un ordin ANP (2714/2008) .
Totuși, la data vizitei, în penitenciar nu se furniza căldură, deși temperaturile erau foarte scăzute, iar în camere era frig. Directorul făcea eforturi ca să achiziționeze pături pentru sezonul rece, din donații, pentru că nu avea fonduri pentru cazarmament. În aceste condiții, deținutele cereau permisiunea să își aducă pături și pilote de acasă, însă ordinul amintit le interzice asta.
În Secția 6 sunt deținutele de la maximă siguranță, arestatele preventiv și regim închis. În camera 601 sunt patru deținute la maximă siguranță care spun că nu sunt căutate de nimeni și că nu au bani pentru cumpărături, iar obiectele de igienă personală primite de la penitenciar sunt adesea insuficiente. APADOR-CH cere administrației penitenciarului să ia măsuri pentru ca cel puțin deținutele care nu sunt vizitate să primească cele necesare pentru asigurarea igienei.
2.4 Corespondență, contactul cu exteriorul
Toate secțiile au pe holuri telefoane fixe, furnizate de doi operatori diferiți. Deținuții au cartele personale și introducându-le în telefon pot afla ce credite au. Infochioșcurile, deși încă există pe unele holuri, nu mai sunt funcționale de ceva vreme.
La fiecare corp de clădire există și o cutie poștală. Conducerea unității a dat asigurări că nu ține o evidență cu scrisorile trimise de deținuți, ci doar cu cele primite.
Sectorul pentru vizite a re două încăperi destinate vizitelor la cabine cu separator (câte cinci în fiecare sală) pentru deținuții adulți. Minorii beneficiază de vizite la masă, într-o încăpere spațioasă și dotată cu mese și bănci. Minorul are dreptul să primească vizita a doi adulți și trei minori în același timp. Vizitele pentru minori durează 3 ore, câte opt într-o lună. În cazul celorlalți deținuți vizitele durează două ore și se acordă în funcție de regimul de executare a pedepsei și de creditele obținute de deținuți, între 2 și 4 pe lună.
2.5. Serviciul socio-educativ
Serviciul este subdimensionat raportat la numărul și specificul deținuților. Există 3 educatori (9 posturi prevăzute în schema de personal), 1 psiholog (5 în schemă), niciun asistent social (5 prevăzuți în schemă) și mai sunt folosiți diverși agenți cu pregătire de educatori, pe baza a ceea ce în unitate se numește „decizie zilnică”, adică sunt detașați în funcție de nevoile zilnice pentru diverse activități socio—educative cu deținuții.
Școlarizarea deținuților din penitenciarul Bacău este asigurată de 15 profesori detașați de inspectoratul șolar. La data vizitei reprezentantele APADOR-CH nu au putut vedea cursuri în desfășurare. Sălile păreau nefolosite, deși erau dotate cu bănci și scaune. Conducerea unității susține că se fac cursuri pentru clasele I – IV și V – VIII, dar senzația reprezentantelor APADOR-CH la vizitarea sălilor de curs a fost că acestea nu sunt folosite în mod frecvent. Școala are și o sală de sport și un monitor sportiv. Nici aceasta nu era folosită în momentul vizitei. Conform declarațiilor șefei serviciului socio-educativ, din totalul deținuților sunt 100 de elevi înscriși în clasele I-VIII și la modulele „a doua șansă” pentru cei care au depășit vârsta școlarizării. Raportat la numărul total de minori și tineri din penitenciar, 100 este o cifră de școlarizare mult prea mică.
Șefa serviciului a susținut că deținutele minore care au reclamat faptul că nu beneficiază de școlarizare sunt prea puține pentru a putea înființa o clasă de opt persoane, așa cum prevede legislația. În plus, cele care au deja patru clase nu pot face școală în ciclul doi, pe motiv că acest ciclu nu este organizat în penitenciar pentru femei, ci numai pentru bărbați.
Reprezentantele APADOR-CH nu au putut deduce exact dacă această decizie este una locală sau se bazează pe o prevedere legislativă, deoarece în alte unități care gestionează minori pot fi organizate clase și cu mai puțin de opt persoane, printr-o interpretare mai binevoitoare a legii educației speciale. De asemenea faptul că unii dintre minori nu au foaie matricolă când sunt aduși în penitenciar nu este un motiv suficient de serios pentru a nu-i include într-una din clasele de școală, pe durata anului școlar, măcar să asiste la ore, până când li se lămurește situația școlară.
Penitenciarul custodiază minorele deținute din toată țara (9 persoane), așa că acest aspect al școlarizării lor ar trebui îmbunătățit.
Directorul unității a afirmat că numărul mic de educatori și slaba activitate socio-educativă se datorează unui ștat de funcții vechi, neadaptat la noul profil al penitenciarului, pentru minori și tineri. Șefa secției socio-educativ a afirmat că derulează numeroase activități cu deținuții, educație civică, educație pentru sănătate (cu o componentă de educație sexuală, dar mai ales cu accent pe igiena elementară), universul cunoașterii etc.
Penitenciarul are un atelier de tâmplărie, dar în care nu se lucrează deocamdată pentru că nu există un tâmplar instructor.
În penitenciarul Bacău sunt amenajate două cluburi. La momentul vizitei, la clubul din secția pentru femei se desfășura un curs de lucrători comerciali. În biblioteca clubului erau trei deținute care ambalau felicitări pentru Crăciun făcute de ele. Deținutele, adulte, spuneau că au adesea activități de quilling (este o activitate recreativă care constă în executarea unor tablouri din fâșii de hârtie colorată), iar rezultatele muncii lor se vedeau expuse pe pereții clubului. În sala principală a clubului erau depozitate și câteva aparate pentru gimnastică, nefolosite din lipsă de spațiu, după cum a spus directorul. Clubul din secția pentru bărbați și minori este amenajat în fosta sală de dușuri, are faianță și gresie pe pereți și încă păstrează țevile de dușuri. La momentul vizitei nu se desfășura vreo activitate în club.
3. Concluzii și recomandări
APADOR-CH apreciază că noua conducere a penitenciarului face eforturi să asigure o funcționare corespunzătoare, în limitele constrângerilor bugetare, iar îmbunătățirea condițiilor din camere pare să fie într-un oarecare progres. Totuși, penitenciarul este supraaglomerat iar igiena este precară pe alocuri. O problemă majoră rămâne insuficienta implicare a deținuților în programe socio-educative și neșcolarizarea minorilor și tinerilor. Aceștia petrec prea mult timp în camere sau în curțile de plimbare fără să aibă o ocupație sau să învețe ceva util.
Asociația solicită conducerii unității să aibă în atenție următoarele aspecte, a căror rezolvare ar fi de natură să amelioreze situația actuală:
1. implicarea unui număr mai mare de deținuți minori și tineri într-o formă de școlarizare permanentă pe perioada detenției, prin interpretarea legii în favoarea acestora. Ar putea fi util schimb de experiență cu alte unități care gestionează minori (de exemplu Târgu Ocna) și care au reușit să coopteze în clase și minori care nu au acte de studii, făcându-le o evaluare sumară a cunoștințelor pentru a le putea aprecia nivelul de pregătire;
2. ameliorarea condițiilor din camerele de izolare, montarea geamurilor și igienizarea spațiilor;
3. igienizarea repetată a camerelor pentru eradicarea ploșnițelor;
4. accentuarea demersurilor pentru desemnarea unui judecător delegat temporar, pe perioada cât cel desemnat este în concediu medical;
5. diversificarea și ameliorarea calității hranei de care s-au plâns aproape toți deținuții, considerând că este total lipsită de gust și de vitamine;
6. distribuirea de prezervative deținuților, pentru a preveni răspândirea bolilor care există deja în unitate – hepatite, HIV.
APADOR-CH solicită conducerii ANP să sprijine penitenciarul în:
1. reducerea/eliminarea supraaglomerării, prin oricare din căile posibile: investiții pentru extinderea penitenciarului; demersuri pentru folosirea ca spații de detenție a clădirilor din unitățile militare dezafectate, din Bacău sau de pe raza județului Neamț;
2. îmbunătățirea capacității serviciului socio-educativ prin atragerea în sistem a unor specialiști în psihologie și educație în special pentru lucrul cu minorii și tinerii;
3. reconsiderarea Ordinului 2714/2008 care interzice introducerea de cazarmament privat în unitățile penitenciare, în condițiile în care statul nu le poate asigura deținuților un minim decent de cazarmament.
Dollores Benezic
Doina-Adelina Boboșatu
