Raportul de activitate al APADOR-CH 2021

Drepturile omului în România 2021

 

Al doilea an de pandemie nu a fost mai ușor decât primul, în ciuda faptului că eram deja familiarizați cu restricțiile de tot felul. Sau poate tocmai de aceea, această prelungire pe perioadă foarte mare a restrângerilor de drepturi și libertăți, permanentizarea stării de alertă și știrile despre încă o mutație a virusului și încă un val de îmbolnăviri, toate au contribuit la sporirea anxietăților personale și generale, la apariția tot mai multor teorii ale conspirației legate de pandemie și la accentuarea divizării societății.

  De fapt, anul 2021 a fost perceput ca încă unul pierdut. Încă un an în care am așteptat să treacă pandemia, să ne reluăm viața normală. Încă un an care, deși începuse aparent promițător, cu un nou parlament, un nou guvern și mai multe vaccinuri salvatoare, s-a dovedit încă un an cu lupte politice sterile, care au pus între paranteze interesul real al societății, combaterea pandemiei și redresarea economică, pe fondul unei crize economice mondiale care se simte în toate buzunarele.

  Și în 2021 au avut loc proteste la adresa restricțiilor, au fost contestate măsurile de combatere a pandemiei (care oricum nu au excelat prin coerență), iar campania de vaccinare împotriva Covid 19 a fost sabotată atât din interior (prin așa numitele vaccinări la chiuvetă), cât și din exterior, chiar de politicienii care nu au putut ajunge la un consens în privința impunerii certificatului verde la nivel national. La mijloc, cetățenii au fost pradă ușoară conspirațiilor și știrilor false, într-un stat în care funcționarea instituțiilor gâfâie, în cel mai bun caz, acolo unde nu e mimată.

  România nu a fost singura țară afectată de disputele pandemice, dar combinate cu starea economică a țării, procentul mic de vaccinați și problemele cronice ale sistemului medical, toate au făcut ca valul 4 de îmbolnăviri, în toamna anului 2021, să ne situeze pe locuri fruntașe la nivel european și chiar global, în privința numărului de decese raportate la îmbolnăviri și la milionul de locuitori.

  În acest context tulbure, drepturile omului au fost o temă permanentă în spațiul public, o discuție purtată din păcate cu accente stridente, despre necesitate versus abuz în restrângerea anumitor drepturi. Iar în această dispută, argumentele raționale și legale și-au găsit locul greu sau deloc.

  Printre drepturile fundamentale care au fost afectate și în 2021, prin restrângeri temporare, s-au numărat: libertatea de circulație, dreptul la învățătură, la viață privată, la întrunire. Călătoriile au fost condiționate de vaccinare sau testare, cursurile s-au derulat mai mult online decât fizic, afectând cu precădere copiii din mediile sărace, iar dreptul de a protesta în stradă a rămas restricționat numeric, în timp ce Guvernul a permis desfășurarea unor evenimente cu public mai numeros, de exemplu nunți, botezuri sau congrese de partid.

  La 10 decembrie 2021, cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, APADOR-CH a făcut un sondaj online, în comunitatea urmăritorilor asociației din social media, cu întrebarea „Restricționarea căror drepturi și libertăți v-a afectat cel mai mult în pandemie?” Din răspunsurile primite, s-a conturat ideea că oamenii au resimțit cel mai acut restrângerea libertății de mișcare. Pe locurile următoare s-au situat libertatea de întrunire și dreptul la ocrotirea sănătății. Au fost însă destui care au comentat că nu li s-a părut că pandemia le-a afectat vreun drept, în condițiile în care au înțeles necesitatea modificării stilului normal de viață pentru combaterea bolii.

  Mai vocali decât cei care s-au supus regulilor, acceptând că ele sunt necesare pentru binele comunității, au fost cei care au văzut în restricțiile pandemice încă un semn al unui plan mondial diabolic. Teoriile conspirației și nerespectarea regulilor de combatere a pandemiei au fost alimentate și de stilul opac al autorităților de a gestiona comunicarea publică, o manieră de altfel clasică de funcționare a statului român, dar care s-a dovedit în acest caz criminală, pentru că a sporit neîncrederea populației în vaccinuri, în actul medical și implicit a produs decese care puteau fi prevenite.

Accesul la informaţiile de interes public a fost și el limitat sub diverse forme și pretexte. În 2021 s-au împlinit 20 de ani de când România are o lege a informațiilor de interes public (Legea 544/2001), dar autoritățile nu au deprins încă obiceiul comunicării oneste către public, dimpotrivă, încurajate și de lipsa din lege a sancțiunilor eficiente, unele instituții au dezvoltat metode de sustragere de la obligația legală de a răspunde cererilor făcute de cetățeni.

  Un pretext folosit adesea de autorități în refuzul lor de a publica informații a fost Regulamentul privind protecția datelor personale (GDPR). Încercarea de a afla cine sunt membrii diverselor comitete și comisii, înființate pentru gestionarea „luptei cu pandemia”, s-a lovit de un răspuns absurd al autorităților, cum că numele și pregătirea oamenilor care iau decizii vitale pentru comunitate ar fi date personale și nu pot fi divulgate. Cetățeni, ziariști sau ONG-uri, toți s-au izbit de același refuz motivat prin GDPR, când au făcut solicitări conform Legii 544/2001. De aceea, APADOR-CH a recomandat ca în Legea 544/2001 să fie introdusă obligaţia entităţilor publice de a comunica, din oficiu, componența nominală a diferitelor organisme, înfiinţate pe lângă autorităţi sau instituţii publice, îndeplinind astfel cerinţele de transparență în activitate, conform art. 6 lit. f) din GDPR, care spune că datele personale pot fi dezvăluite și atunci când e necesar în scopul intereselor legitime urmărite de o parte terță.

  Pe lângă refuzul de a comunica cine se află în diversele comitete și comisii, autoritățile au mai găsit o cale de a refuza să ofere informații despre pandemie, prin metoda plimbării petentului de la o instituție la alta, până când se descurajează și renunță să mai ceară informațiile care-l interesează.

  De exemplu, o altă cerere de informaţii formulată de APADOR-CH, privind dozele de vaccin anticovid, a fost redirecţionată de Secretariatul General al Guvernului (SGG) la Ministerul Sănătăţii, iar Ministerul Sănătății a redirecționat-o la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV), care a răspuns că nu deţine informaţiile solicitate și recomandă ca ele să fie cerute de la Ministerul Sănătăţii. În cele din urmă, APADOR-CH a chemat în judecată CNCAV și a obţinut în instanţă obligarea CNCAV la comunicarea informaţiilor solicitate, dar chiar și așa ele au fost transmise abia în 2022 și mai degrabă incomplete.

  Deși aparent, după un an, acele informații cerute la începutul lui 2021 nu mai sunt de actualitate, ele continuă să fie necesare în spațiul public: de exemplu cu cât a plătit România dozele de vaccin reprezintă o informație care ne privește pe toți, fie că suntem pro sau anti vaccinare. În răspunsul primit de la CNCAV nu figurează și această informație, deși a fost cerută și ar fi util de știut câți bani aruncăm pe apa Sâmbetei prin nefolosirea vaccinurilor. Între timp, cadre medicale acuzate că au emis certificate false de vaccinare au fost trimise în judecată. Numai într-un centru de vaccinare din județul Iași, de exemplu, ar fi fost făcute zilnic peste 400 de vaccinări la chiuvetă, după cum reiese din rechizitoriul publicat în presă.

  Un episod care a avut mai degrabă substrat politic, dar cu implicații asupra drepturilor omului a fost revocarea din funcție a Avocatului Poporului, de către noua majoritate parlamentară stabilită după alegerile din decembrie 2020 (PNL-USR-UDMR). Revocarea a avut loc la 16 iunie 2021, a fost atacată de PSD și câștigată la CCR, și chestionată prin scrisori oficiale chiar de Comisia de la Veneția.

  Avocatul Poporului, singura autoritate publică care poate ataca direct la Curtea Constituţională orice lege sau ordonanţă, se remarcase prin atacarea unor măsuri de combatere a pandemiei, luate de fosta guvernare PNL în 2020. Un caz de rezonanță publică a fost cel al atacării legii în baza căreia erau amendate persoanele care încălcau măsurile de prevenire a pandemiei, situație care a generat și mai multă neîncredere în instituțiile statului. Momentul a fost catalogat drept un catalizator al curentului „negaționist”, care vede în orice măsură de combatere a pandemiei un atac ilegitim la adresa drepturilor cetăţeneşti.

  Desigur, nu se poate imputa AVP sau CCR generarea acestei crize de încredere în autorităţi, întrucât culpa este exclusiv a autorităţilor, care ar fi trebuit să adopte și să aplice reglementări conforme cu Constituţia, și nicidecum anticonstituţionale. Totuși, Guvernul de la data respectivă, susţinut de majoritatea parlamentară, a afirmat că AVP acţionează împotriva măsurilor de prevenire și combatere a pandemiei și astfel s-a născut și finalizat procedura de revocare din funcţie a AVP.

Avocatul Poporului a fost repus în funcție, la 29 iunie 2021, tot după o decizie a CCR care a declarat că hotărârea de revocare este un act arbitrar, lipsit de fundament constituţional. Avocatului Poporului nu i-au fost imputate încălcări ale legii, sau Constituţiei, ci doar îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor, unele dintre ele mai vechi decât pandemia.

Cu această ocazie, CCR a constatat că Legea nr. 35/1997 (de funcționare a AVP) are deficiențe constituţionale grave, care ar trebui remediate de Parlament, lucru care nu s-a întâmplat încă.

  Acest exercițiu inutil, de flexare a mușchilor politici, nu a ajutat în vreun fel păgubiții. Amenzile declarate neconstituționale nu au fost anulate automat, nici la propunerea APADOR-CH și nici la inițiativele unor parlamentari, ci au rămas să fie contestate individual și să aglomereze astfel inutil instanțele.

  Organizational, și în 2021 APADOR-CH a monitorizat modul în care sunt respectate drepturile omului în general și pe câteva direcții în special, cu limitările setate deja din 2020 de pandemie. APADOR-CH a demarat și susținut trei mari proiecte în 2021:

• SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate – vizează conștientizarea publică asupra rolului avertizorilor de integritate în societatea românească și consolidarea acestui rol prin crearea unui sistem de protecție eficient, astfel încât avertizarea publică să nu echivaleze cu autosabotarea vieții personale și profesionale.
• Egalitatea în sistemele de justiție penală în UE – timp de un an am intervievat peste 1000 de deținuți din toată țara despre modul în care au perceput trecerea prin procesul penal. Rezultatul cercetării, derulate concomitent în mai multe țări europene, este un tablou inedit al modului în care sunt respectate drepturile procedurale în justiția penală din România.
• Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică – Deși la nivel național au fost adoptate legi care implementează directivele europene în domeniu, practica arată că există diferențe de abordare și de respectare a drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților adulți și minori în secțiile de poliție. Proiectul s-a concentrat pe necesitatea introducerii unui formular simplificat de drepturi pentru adulți și minori, informarea într-un limbaj accesibil și clar și înregistrarea audio-video a audierilor în secțiile de poliție. În cadrul proiectului a fost creat un grup de lucru, format din reprezentați ai IGPR, Parchetului General, Ministerului Justiției, avocați, ANDCPA cu scopul de a găsi soluții la probleme de implementare rămase.

  O altă activitate importantă a asociației a fost contribuția, și în 2021, la raportul Comisiei Europene privind statul de drept. Împreună cu alte constatări privind funcționarea statului de drept în perioada pandemiei, în România, APADOR-CH a transmis Comisiei Europene, în cadrul exercițiului de consultare a societății civile, precum și MJ, câteva propuneri de modificare a reglementărilor privind răspunderea patrimonială a magistraților, aflate în dezbatere publică în pachetul numit „Legile justiției”, format din: proiectul Legii privind statutul magistraţilor din România, proiectul Legii privind organizarea judiciară și proiectul Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.

  Legile justiției, rămase neînnoite și în 2021, au stat aparent în centrul scandalului politic care a încheiat și anul, și coaliția de guvernare PNL-USR-UDMR. România a virat spre o altă majoritate parlamentară la finele anului 2021, PNL-PSD-UDMR, și odată cu ea au fost reînnoite diverse jurăminte promițătoare de bunăstare pentru popor.

  Drepturile omului au fost și în 2021 sub asalt, în întreaga lume, autoritățile alegând mai degrabă să-și consolideze puterile în pandemie decât să respecte drepturile cetățenilor, după cum a arătat și raportul Liberties, privind starea democrației europene, la care a contribuit și APADOR-CH. Diferența a fost dată și de data asta de vechimea democrației. Statele europene mai tinere, mai din est (Bulgaria, România, Ungaria, Slovenia, Polonia) au fost mai degrabă abuzatoare ale drepturilor și libertăților, decât democrațiile vechi, consolidate ale Europei.

  Anul 2020 s-a încheiat cu promisiunea vaccinului, care trebuia să pună capăt pandemiei și să ne readucă la normalitate. Nu a fost așa, prin urmare anul 2021 nu s-a mai încheiat cu promisiuni. Nici măcar cu tradiționale rezoluții, pentru că oamenii au învățat inutilitatea planurilor în fața arbitrariului vieții.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în raportul de activitate 2021