Articole – Pagina 17

Ne vor asculta doar telefoanele, nu și intenția de vot

22/05/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Două legi importante și controversate au trecut azi prin Camera Deputaților cu viteză record: Legea votului uninominar pur și așa numita Lege Big Brother.

Prima prevede că la alegerile parlamentare din toamna acestui an, deputații și senatorii vor fi aleși dintr-un singur tur, pe baza numărului maxim de voturi obținute în colegiul electoral, chiar dacă acestea nu reprezintă jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate.

A doua lege instituie obligativitatea operatorilor de telefonie și de date să rețină și să stocheze timp de șase luni informații despre convorbirile și traficul de Internet ale tuturor abonaților lor.

APADOR-CH și mai multe organizații neguvernamentale au protestat de la balconul Camerei Deputaților la adresa adoptării acestor legi.

USL pontează, votul tău nu mai contează

Legea care prevede alegerea parlamentarilor prin vot uninominal dintr-un singur tur – pe modelul alegerilor locale – a fost adoptată azi în Camera Deputaților cu 180 de voturi „pentru”, 30 „împotrivă” și 26 abţineri. PDL şi UDMR au votat împotrivă.

Crin Antonescu, președintele PNL, este inițiator al legii împreună cu președintele PSD Victor Ponta. El a declarat azi de la tribuna Parlamentului – vizibil deranjat de protestele societății civile de la balcon – că este conștient că noua lege nu e perfectă, dar s-a arătat mirat că nu a văzut aceleași proteste cu ocazia modificării legii alegerilor locale, când PDL avea majoritate în Parlament. [quote]Nu sunt ipocrit şi sunt conştient de dezavantaje şi de frustările pe care le au partidele care pierd în urma acestei formule sau ale alegătorilor[/quote] a spus Antonescu, susținând, însă, că noua lege va crea majorități parlamentare solide și va descuraja traseismul politic.

Deși PDL și Traian Băsescu au susținut în trecut votul uninominal în două tururi, la pachet cu reducerea numărului de parlamentari la 300, astăzi parlamentarii PDL au votat împotriva legii, anunțând la final că o vor contesta la Curtea Constituțională.

Reprezentanții APADOR-CH, Pro Democrația, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, ActiveWatch, Centrul de Resurse pentru participare publică, Centrul pentru Jurnalism Independent, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și Miliția Spirituală au afișat azi bannere de la balcoanele Camerei Deputaților, pe care și-au spus părerea despre noua lege:

„USL pontează, votul tău nu mai contează!”

„Vrem și Opoziție, nu doar Inchiziție”

„Vrem democrație, asta e măgărie!”

„Vom fi mulți în marea noastră minoritate”

„Vrem reprezentare reală a votului cetățenilor – Piața Universității”

„Mai 2002-mai 2012 – Mereu prezenți indiferent de decidenți – 10 ani de Miliția Spirituală”

„Uninominalul pur e un tur fără retur – USL = UEFA Suckers League”

Societatea civilă se declară împotriva Legii uninominalului pur pe motiv că prin aplicarea ei membrii Parlamentului nu vor mai fi reprezentativi, rezultatul votului putând fi practic anulat de calcule matematice care vor trimite în Parlament persoane care întrunesc 20 sau 30% din voturile exprimate într-un colegiu electoral. Parlamentul va fi astfel unul „pestriț”, în care eventualele majorități formate ar putea să nu reprezinte voturile unei majorități din populație, ci doar a unei minorități.

Legea mai defavorizează și partidele mici sau descurajează formarea altora, și crește numărul de parlamentari prin alocarea câte unui loc de parlamentar în plus în județele în care minoritățile naționale au mai mult de 7% din populație.

Legea Big Brother ne transformă pe toți în suspecți

Deși a fost declarată neconstituțională în 2009, aceeași lege, într-o formă ușor modificată, a fost adoptată azi de Parlament, sub pretextul iminentelor sancțiuni ale UE la adresa României. APADOR-CH a cerut membrilor Parlamentului să nu adopte această lege, ci să ia poziție la nivel european pentru sancționalea Directivei europene privind retenția datelor. România nu era singura țară în situația de a se opune Directivei, ci avea o companie selectă: Germania, Cehia și Cipru.

Parlamentarii au preferat totuși să adopte azi o nouă Lege Big Brother, care practic transformă într-o masă de suspecți toată populația României care vorbește la telefon sau folosește Internetul. Operatorii de telefonie și de date trebuie să intercepteze datele abonaților și să le stocheze timp de șase luni, oferindu-le procurorilor la cerere. Vechea lege a fost declarată neconstituțională tocmai din această cauză, pentru că reținerea datelor legate de comunicațiile tuturor cetățenilor este considerată o încălcare a vieții private.

Deputatul Varujan Pambuccian a declarat azi că susține noua lege pentru că a costatat că e mai rău fără o astfel de lege decât cu ea, pe principiul „oricum convorbirile și traficul se interceptează și înregistrează necontrolat”. El și-a asigurat colegii parlamentari că „legea e făcută mult mai temeinic de această dată”.

Printre semnatarii protestului la adresa Legii retenției datelor, alături de APADOR-CH sunt: Asociația pentru Tehnologie și Internet – APTI, ActiveWatch, Asociația Națională a Internet Service Providerilor și Centrul pentru Jurnalism Independent.

Românii admit că homosexualii și romii sunt discriminați, dar tot nu vor să-i aibă în preajmă

25/04/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

APADOR-CH, cea mai cunoscută organizație anti-discriminare din România

45% dintre români nu vor să aibă un coleg homosexual. Mai mulți sunt deranjați de ideea de a avea un medic de familie cu alte orientări sexuale, ca profesorul copilului să fie homosexual sau de ideea de a vedea homosexuali ținându-se de mână pe stradă.

Același procent – 45% – consideră că persoanelor infectate cu HIV ar trebui să nu li se permită accesul în școli, spitale și instituții publice.

31% dintre români afirmă că s-ar simţi foarte puţin/deloc confortabil în preajma unei persoane de orientară homosexuală, 22% în preajma unei persoane infectate cu HIV/bolnave de SIDA şi 15% în preajma unei persoane de etnie romă.

Acestea sunt câteva din rezultatele sondajul sociologic „Percepții și atitudini privind discriminarea în România”, realizat de TNS CSOP, în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, pe 1400 de respondenți. Sondajul a fost făcut la solicitarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și e menit să arate, printre altele, și dacă instituția națională care trebuie să lupte cu discriminarea este suficient de cunoscută de români.

Sondajul situează CNCD pe locul 6 ca notorietate între entitățile menite să lupte pentru drepturile cetățenilor, fie ele instituții publice sau organizații neguvernamentale, devansat de APADOR-CH – de care au auzit 53% dintre respondenți, comparativ cu 49% câți auziseră de CNCD. Pe primele cinci poziții ale topului se regăsesc exclusiv instituții publice.

Discriminarea, tradiție românească

Sondajul mai arată că discriminarea e un fenomen cunoscut și resimțit de români, dar aproape neschimbat și de intrarea României în UE și de criza economică. E aproape o tradiție: 62% dintre cei întrebați consideră că bărbatul e capul familiei și 53% că e datoria femeii să se ocupe de treburile casei.

Deși admit că nu se simt confortabil alături de homosexuali, romi sau bolnavii cu HIV, românii știu să recunoască discriminarea. 69% dintre respondenții sondajului consideră că populației majoritare îi e mai ușor să găsească un loc de muncă decât romilor, de exemplu. 77% cred că persoanelor infectate cu HIV le e mai greu să-și găsească loc de muncă. La fel, 48% cred că le e mai greu persoanelor cu altă orientare sexuală să-și găsească un loc de muncă în România.

Sondajul mai arată că 79% dintre respondenți nu au auzit niciodată de fenomenul discriminării pozitive, și numai 39% se declară împotriva acestei idei.

Condiționarea avortului de ștampila psihologului – România încalcă drepturile femeii „pentru binele națiunii”

18/04/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

„Legea e perfectibilă și cu siguranță va suferi modificări, dar este o lege care vrea să facă bine, nu să facă rău, femeilor, copiilor nenăscuți și națiunii noastre”, a explicat deputatul Marius Cristinel Dugulescu, în deschiderea dezbaterii publice care a avut loc azi la Grupul parlamentar PD-L, pe marginea proiectului de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină. De altfel domnul Dugulescu a fost singurul participant la această dezbatere, dintre cei 51 de parlamentari semnatari ai proiectului, și nu a fost în măsură să explice de ce colegii săi nu au dat curs invitației.

De o parte a mesei s-au aflat susținătorii proiectului, reprezentanți ai organizațiilor creștine și în special membri ai organizației ProVita Timișoara și București, citate de altfel și în preambulul proiectului ca exemplu de bună practică în materie de consiliere a femeilor aflate în „criza de sarcină”.

De cealaltă parte au fost reprezentanți ai celor 22 de organizații neguvernamentale – printre care și APADOR-CH – care au cerut retragerea acestui proiect legislativ, deoarece el încalcă mai multe legi naționale și tratate internaționale la care România este parte, dar mai ales pentru că în esență reprezintă o gravă încălcare a drepturilor femeii.

O lege la care se lucrează de doi ani, făcută cu impresii personale

Domnul deputat Dugulescu a spus că lucrează de doi ani la acest proiect de lege. Totuși el nu este însoțit de studii de impact, iar argumentele „pro-life” care abundă în text nu se fundamentează pe date științifice, ci doar pe elemente emoționale sau personale ale participanților la elaborarea proiectului. Pe scurt, proiectul prevede că orice femeie care dorește să facă un avort trebuie să meargă în prealabil la un consilier care-i va prezenta imagini și filme prin care va afla ce presupune un avort și riscurile acestuia, apoi va trebui să se gândească 5 zile, și abia apoi să facă avort, dacă mai dorește și mai ales dacă a obținut adeverința că a fost consiliată.

Diana Hatneanu, director executiv APADOR-CH, a cerut retragerea proiectului și inițierea unei dezbateri publice bazate pe studii de impact social și pe calculele de oportunitate. [quote]Legea răsucește împotriva femeii dreptul de a fi informată, obligând-o să facă această consiliere. Or, conform legilor deja în vigoare, această obligație de a furniza informații revine personalului medical. Femeia are dreptul să fie informată, dar poate oricând refuza informarea dacă nu o dorește. În plus, textul legii jonglează cu termenii de copil și făt, fără să facă distincție între aceștia, inducând fals ideea că, potrivit tratatelor internaționale, fătul are drepturi, deși nu este născut. În realitate este exact pe dos, iar drepturile invocate în preambulul propunerii legislative nu sunt ale copilului nenăscut, ci ale femeii, inclusiv dreptul de a nu fi suspusă unor tratamente inumane sau degradante, dreptul la viață, dreptul de a fi informată în luare unei decizii.[/quote]

La aceste argumente juridice „tabăra” pro-life a răspuns cu o decizie a unui tribunal american care dispunea, în Dakota de sud, că avortul înseamnă „terminarea vieții unei ființe umane vii” În opinia lor, o hotărâre a unei instanțe americane reprezintă drept internațional, iar România ar trebui probabil să o considere obligatorie. Cam acesta a fost nivelul discuției din perspectiva cunoașterii legislației interne și internaționale.

Luările de cuvânt ulterioare au urmărit demontarea tuturor așa-ziselor argumente legale presărate în proiect, dar și a celor medicale.

În preambulul legii se face o referire la o speță CEDO (hotararea Vo v. Franța), inducând ideea că în acel caz Curtea Europeană s-ar fi pronunțat în favoarea drepturilor copilului nenăscut. În realitate acel caz a fost exact pe dos. Faptele cazului sunt simple: doamna Vo era însărcinată și dorea să păstreze sarcina. Dintr-o confuzie de nume, un medic a supus-o unei intervenții chirurgicale care a dus la pierderea sarcinii. Doamna Vo s-a plâns la Curtea europeană pe motiv că în Franța legea penală nu protejează dreptul la viață al fătului, iar această situatie ar echivala cu încălcarea dreptului la viață (tot al fătului). CEDO a evitat un răspun tranșant, spunând că nu e nici de dorit, nici posibil să stabilească dacă un copil nenăscut este o persoană care se bucură de protecția dreptului la viață din articolul 2 al Convenției europene. Oricum n-ar fi fost necesar pentru că, și în situația ipotetică în care am avea de a face cu un asemenea drept, în situația particulară a acestui caz, dreptul la viață nu a fost încălcat. Un artificiu juridic pentru a scăpa de responsabilitatea de a tranșa o chestiune sensibilă. Însă de aici până la a susține că CEDO recunoaște acest drept la viață e o cale lungă.

Consiliere cu forța și cu imagini terifiante

Doctorul Borbala Koo, director executiv al SECS, a subliniat că legea nu e oportună pentru că România are deja legi care garantează dreptul la informare al pacienților. În plus, momentul informării în cazul unui avort este deja tardiv și ar fi mai util înainte ca femeia să ajungă în această situație. „Să ne concentrăm eforturile așadar pe o rețea de prevenire a acestui moment, pe informarea și educația sexuală și contraceptivă”.

Doamna Koo a adăugat că în proiectul de lege termenul de consiliere are o definiție tendențioasă, pentru că nu poți să consiliezi cu forța pe cineva, ci e nevoie ca această dorință să vină de la pacient. Lucru confirmat și de psihologul-psihoterapeut Laura Ciocoiu, prezentă la dezbatere, care a explicat că e scris în codul deontologic al psihoterapeuților că nu pot acorda consiliere persoanelor care nu doresc asta. [quote]Accentul trebuie pus pe profilaxie, nu așa cum face legea acționând asupra efectului. Trebuie acționat mai jos, la nivelul cauzei, concentrați-vă pe educația școlară, pentru că în ultimii ani tot mai multe mame provin din rândul minorelor. Rolul psihologului nu e acela de a prezenta filmulețe cu modul în care va decurge avortul, ci trebuie să discute cu femeia și cu bărbatul, deopotrivă, despre viața lor sexuală și socială. Pentru că și bărbatul trebuie să participe la astfel de consilieri, dacă tot se ajunge la asta.[/quote]

Consilierea o metodă de prevenție pentru traumele cauzate de avort

În replică, Cristina Valea de la Pro Vita Timișoara a ținut să asigure că nicio femeie consiliată de organizația Pro Vita în ultimii 14 ani nu a reproșat vreodată consilierilor că ar fi fost traumatizată sau că i-a fost indusă ideea de a nu face avort. Că niciuna din mamele care au decis – în urma consilierii – să facă totuși copilul, nu a regretat acest lucru. „Dimpotrivă, s-au întâmplat și lucruri bune în viața lor, au făcut copilul, s-au căsătorit după asta…!”

La capitolul prevenție, Mădălina Haideman, de la aceeași asociație Pro Vita, a avut o poziție interesantă. Ea a povestit că a avut de curând o pacientă de 60 de ani, în depresie, din cauza unui avort făcut acum 20 de ani, la insistențele soțului. „Consilierea este o metodă de prevenție pentru traumele cauzate de avort. Această femeie suferea cumplit din cauza acelui avort la care a fost silită de soțul care o agresa”.

De altfel argumentele Pro Vita au abundat în definiții inventive. Pro Vita neagă necesitatea folosirii mijloacelor contraceptive – pe motiv că îngrașă sau implică riscuri medicale – dar afirmă că prin consilierea anti-avort se previn traumele, și că e nevoie de o lege pentru educația femeilor, ca să vină să ceară consiliere, pentru că acum ele vin, dar în număr mic. „Legea e și educativă”, a conchis Roxana Puiu, de la Pro Vita București.

Vasile Astărăstoaie: OMS este un colhoz

În fine, argumentele medicale invocate de proiectul de lege, cum că avortul duce la cancer de sân sau de col uterin, au fost combătute de doctor Borbala Koo, prin aceea că nu există, deocamdată, studii admise de OMS care să facă această legătură directă între avort și diverse tipuri de cancer, și că atâta vreme cât este făcut sub strictă supraveghere medicală, avortul este o procedură medicală sigură.

În replică, Andreea Băndoiu, de la Centrul de îngrijiri paliative Sfânta Irina, a povestit cum „femeile bolnave de cancer în zona genitală regretă că au avortat, neavând suficiente informații, la timp, ca să nu avorteze. Este o legătură strânsă între avort și cancerul de col, sunt multe femei în această sală și e bine să știm care sunt riscurile”.

La discuție a mai participat și doctorul Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor, care s-a declarat în favoarea consilierii, chiar dacă nu există studii științifice validate de Organizația Mondială a Sănătății care să lege avortul de diverse forme de cancer. „OMS este un colhoz” a punctat Astărăstoaie, care s-a mai declarat și împotriva decretului prin care Ceaușescu interzicea avorturile în 1966, dar de data asta, spune el, e vorba despre altceva, consilierea nu e interdicție.

În închiere domnul deputat Dugulescu a conchis că nu-și retrage semnătura de pe proiectul de lege, chiar dacă toți ceilalți inițiatori ar renunța, și a mulțumit participanților la dezbatere. A fost semnalul care a dezlănțuit tabăra Pro-Vita. S-a strigat „dacă mamele voastre v-ar fi avortat acum nu mai erați la această masă!” și s-au scos din poșete afișe cu embrioni avortați, păpușele sub formă de feți sau utere în miniatură, precum și fotografii cu copii care fuseseră la un pas să fie avortați sau chiar cu avortoni. Acesta este arsenalul de imagini – plus filmul unui avort – pe care îl va vedea și o femeie care va „beneficia” de consilierea pre-avort, în cazul în care această lege va trece de Parlament. Pe holurile Parlamentului, între schimburile de amabilități dintre „tabere”, s-a mai adăugat că dreptul femeii de a renunța la informare va fi respectat dacă își acoperă ochii în timpul consilierii. Așa că femeile care s-ar putea găsi vreodată în situația unei sarcini nedorite ar face bine să înceapă să se antreneze pentru a-și dezvolta capacitatea de a-și acoperi și ochii și urechile în același timp.

Organizaţiile neguvernamentale care solicită retragerea proiectului de lege privind condiționarea avortului de consilierea psihologică:

ECPI – Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice
IPP – Institutul pentru Politici Publice
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
SECS – Societatea de Educaţie Sexuală si Contraceptivă
Fundaţia Pro Women
CPSS – Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănǎtate
APFR – Asociaţia de Planificare Familială din România
Filia – Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de gen
Asociaţia Mame pentru Mame
CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent
Fundaţia Tineri pentru Tineri
AnA – Societatea de Analize Feministe
CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
ASUR – Asociaţia Secular-Umanistă din România
Asociaţia FRONT
CED – Centrul Euroregional pentru Democraţie
Romani CRISS – Centru Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
APADOR – Comitetul Helsinki
CRJ – Centrul de Resurse Juridice
ALEG – Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen
Fundaţia pentru Tineri si Femei
Liga Pro Europa

Ce a aflat premierul Ungureanu despre transparența instituțională

11/04/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Prima întâlnire dintre organizațiile neguvernamentale reprezentative și premierul României a condensat în câteva ore informații esențiale pe care primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu le-a aflat în premieră de la ONG-uri. Printre temele discutate s-au numărat: dialogul necesar cu societatea civilă, transparentizarea actului de guvernare, îmbunătățirea procesului de accesare a fondurilor structurale, derularea alegerilor, libertatea presei, libertatea de exprimare, drepturi ale populației rome, protecția copilului și protecția mediului – respectiv stoparea proiectului Roșia Montană Gold Corporation.

Autodeclarat „adept fără limite al transparentizării actului public”, MRU a fost informat de Diana Hatneanu, directoarea APADOR-CH, că sectorul neguvernamental a făcut de mai multă vreme propuneri concrete de modificare a Legilor nr. 544/2011, privind liberul acces la informaţii de interes public, și nr. 52/2003, privind transparenţa decizională, dar care deocamdată sunt blocate în diverse stadii, prin ministerele de resort.

În intervenția pe care a avut-o în fața premierului, Diana Hatneanu a abordat câteva teme pe care APADOR-CH a avut inițiative concrete de îmbunătăţire a legislației, iniţiative care nu au fost sprijinite de sectorul guvernamental, respectiv:

[box type=”info”]

– a formulat propuneri de modificare a Legii nr. 544/2001 și Legii nr. 52/2003, pe care le-a înaintat Direcției pentru Strategii Guvernamentale din subordinea Secretariatului General al Guvernului. Acestea ar fi trebuit să primească răspuns pe 6 aprilie 2012. Printre modificările propuse, Diana Hatneanu a dat exemplu stabilirea unui tarif maximal pentru fotocopierea documentelor (în cazul Legii nr. 544/2001), sau introducerea de sancțiuni eficiente, cum ar fi nulitatea actului legislativ adoptat fără consultare publică (în cazul Legii nr. 52/2003).

– a formulat și înaintat încă din noiembrie 2011 către Ministerul Administrației și Internelor propunerile referitoare la conducerea administrativă la secție a persoanelor, pentru identificare. APADOR-CH nu a primit răspuns deși i se promisese verbal asta până la 30 martie 2012.

[/box]

Diana Hatneanu a mai punctat că în România sunt probleme serioase legate de drepturile omului – dacă e să exemplificăm doar cu abuzurile jandarmilor asupra protestatarilor din ultimele luni – și că aceste lucruri, care nu sunt rezonabile într-o societate democratică, țin ocupat sectorul neguvernamental.

Primul ministru nu a avut răspunsuri, deocamdată, la aspectele concrete punctate de APADOR-CH, şi nici cei doi miniștri aflați la întâlnire (Cătălin Predoiu de la Justiției și Bogdan Drăgoi de la Finanțe) însă nici nu au respins propunerile.

Mihai Răzvan Ungureanu a propus, în încheierea întâlnirii, ca următoarele întâlniri să se facă pe câte o tematică anume, astfel încât să se discute mai aplicat și concret, cu acele ONG-uri implicate în respectiva tematică.

Chiar dacă nu era la curent cu unele din aspectele discutate la întâlnirea de ieri, MRU a susținut că [quote]Legea 544/2001 este o lege ale cărei prevederi nu pot fi negociate şi nu pot fi contestate. Respectarea ei înseamnă, în acelaşi timp, şi certificatul de calitate al bunei guvernări. Vă rog să-mi fiţi parteneri şi în această privinţă. Din partea mea veţi avea întotdeauna nu doar deschidere, nu doar dialog, ci înţelegerea fiecărui efort critic, pentru că asta trebuie să aştepte administraţia centrală din partea dumneavoastră: critică, la capătul căreia să se găsească corecţia pozitivă a acţiunii administrative. Toţi colegii mei din Cabinet sunt trup şi suflet în această atitudine. Vă rog să contaţi pe buna credinţă a Guvernului şi pe faptul că aceste întâlniri, chiar dacă astăzi pornesc în context, cum spuneam, simbolic, aparte, au sens în orice zi a anului.[/quote]

La întâlnirea cu primul ministru au participat reprezentanții a 40 de organizații neguvernamentale. APADOR-CH îşi exprimă speranţa că dialogul propus ieri nu va rămâne la stadiul declarativ şi că va produce rezultate concrete în beneficiul societăţii.

Citiți și discursul integral al premierului, la debutul întâlnirii cu ONG-urile, precum și comunicatul comun al celor 40 de organizații participante.

Ne întâlnim cu premierul Ungureanu

09/04/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

APADOR-CH va participa marți, 10 aprilie, la o întâlnire de lucru cu primul ministru al României, Mihai Răzvan Ungureanu. Este prima întâlnire de acest fel a premierului cu organizații neguvernamentale, după o lungă perioadă în care guvernanții au neglijat societatea civilă.

În intervenția sa, directoarea Diana Hatneanu va solicita mai multă transparență din partea instituțiilor statului și va vorbi despre intervențiile APADOR-CH de modificare a legilor 544 și 52, și despre birocrația care îngreunează relația cu aparatul executiv.

La întâlnirea cu premierul, de la ora 11.00, vor mai participa organizații neguvernamentale ce activează în diverse domenii, și vor fi abordate teme precum: finanțarea din fonduri structurale a proiectelor neguvernamentale, îmbunătățirea cadrului legal privind consultarea publică și accesul la informații publice în România, Roșia Montana, precum și organizarea alegerilor din acest an.

La această primă întâlnire ar putea fi puse bazele unei structuri consultative între Guvernul României și societatea civilă – prin Colegiul Primului Ministru pentru asociații si fundații. Se va discuta despre instituționalizarea dialogului civic ca fundament al dezvoltării democrației participative prin asumarea de către părțile implicate a unui cod de bune practici privind consultarea, precum și despre stabilirea întâlnirilor anuale ale Colegiului cu participarea Primului Ministru.

Jandarmii bat din convingere, nu cu ordin de sus

03/04/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

La 2 aprilie 2008 Bucureștiul era un oraș închis. Îi găzduia pe cei mai importanți lideri ai lumii, reuniți la Summit-ul NATO, probabil cea mai importantă adunare politico-militară desfășurată în ultimii 20 de ani în România. În aceeași zi jandarmii au agresat un grup de persoane aflat în incina Fabricii Timpuri Noi, pe motiv că se pregăteau să protesteze la adresa înarmării și a războaielor. Au fost ridicate 46 de persoane, încătușate și duse la diverse secții de poliție, unde au fost ținute mai multe ore, fără motiv. Ulterior unii dintre cei reținuți atunci de jandarmi susțin că au fost filați de persoane în civil, pe toată durata Summit-ului.

La patru ani de atunci lucrurile nu sunt cu mult mai evoluate în satul de drept România. Jandarmii bat cu aceeași convingere, bagă oamenii în dubă pentru motive la fel de închipuite, iar procesul intentat de victimele jandarmilor din 2 aprilie 2008 tergiversează încă pe la Parchetul Militar București. Nimeni nu a fost tras la răspundere, nimeni nu știe cine a fost de vină pentru abuzul săvârșit atunci de jandarmi, în numele nevoii de liniște pentru lucrările NATO.

Cu ocazia împlinirii a patru ani de la acele evenimente, la Palatul Parlamentului s-a desfășurat ieri o întâlnire între mai multe ONG-uri care militează pentru drepturi civile și câțiva reprezentanți ai Jandarmeriei Române și ai Ministerului de Interne. Unul dintre participanți a fost chiar fostul ministru de interne de atunci, domnul Cristian David, acum parlamentar PNL.

Întâlnirea, organizată de ActiveWatch și APADOR-CH, a debutat cu un scurt documentar despre evenimentele din 2 aprilie 2008, după care și-au povestit experiențele doi dintre cei agresați de jandarmi. Sunt tineri și tot ce voiau atunci era să-și exprime o poziție în contradictoriu cu părerea laudativă generală în care era prezentat de media summit-ul NATO.

[quote]Nici nu aveam de gând să ieșim pe stradă ca să protestăm, pentru că știam că nu aveam voie, se dăduse un ordin prin care fuseseră interzise orice manifestări publice. De aceea am închiriat acel spațiu din Fabrica Timpuri Noi unde intenționam să derulăm câteva ateliere prin care să protestăm la adresa NATO. Ne aflam deci într-un spațiu privat, închiriat perfect legal, cu contract, iar jandarmii au năvălit peste noi, ne-au agresat, bătut, înjurat, legat și dus la secție[/quote] , povestește unul dintre „pățiți”.

Justiția plimbă dosarele de patru ani

Georgiana Iorgulescu, avocat din partea Centrului de Resurse Juridice, a explicat demersurile juridice derulate de atunci, în urma celor 13 plângeri penale formulate după incidentele de la Timpuri Noi. În patru ani de zile dosarul a fost disjuns și plimbat de la un parchet la altul. „Din februarie 2009 până în ianuarie 2012 dosarul a zăcut la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În ianuarie a fost dată soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele reclamate în privința polițiștilor, iar pentru fapele săvârșite de jandarmi Parchetul și-a declinat responsabilitatea și a retrimis dosarul la Parcehtul Tribunalului Militar București, unde se află și acum”, a explicat Georgiana Iorgulescu.

Ea consideră că acesta este unul dintre cazurile flagrante care demonstrează că degeaba se vorbește despre celeritate și libertate de exprimare în România, cele două noțiuni fiind infirmate clar de practică.

Fostul ministru de interne zice că nu se mai repetă, decât dacă mai vin Bush și Putin în România

Cristian David, fost ministru de interne exact în perioada Summit-ului NATO, a avut o poziție politicianistă în privința acestui subiect. El s-a declarat bucuros de dialog pe această temă, „fiind într-o formațiune politică cu adânc respect pentru libertatea de exprimare, un drept fundamental”. David susține că „chestiunea Timpuri Noi” rămâne și pentru el un mister – deși în calitate de ministru de interne, deci superior ierarhic al forțelor jndarmeriei, ar fi putut să clarifice misterul.

David spune că:

[quote]nu pot să accept ideea că prevenirea unor proteste prin violență ar fi o soluție. De aceea nu am ce să-mi asum acum. Ce s-a întâmplat la Timpuri Noi e un lucru neplăcut și jenant. Ce s-a întâmplat în nenumărate alte situații de atunci încoace demonstrează că există un anumit derapaj spre violență și asta dă de gândit. Trebuie văzut de la ce nivel vine această violență, dar cu siguranță pot spune că nu e un ordin de sus[/quote] .

Deoarece i s-a cerut insistent să spună ce a făcut atunci, în calitate de ministru de interne, dacă a știut dinainte sau după incidentul Timpuri Noi, David a încercat să explice contextul istoric de securitate care a generat acel climat din București: [quote]România a avut atunci două mari obiective: desfășurarea evenimentului în condiții de securitate și securitatea delegaților. Vă pot asigura că astfel de situații nu se vor mai repeta, pentru că nu-l vom mai avea prea curând în România și pe Bush și pe Putin în același timp. Cred că o anchetă asupra evenimentelor, care se va finaliza, dacă se va finaliza, va face lumină în acest sens. Dar noi atunci am fost felicitați pentru organizare chiar de către secretarul general al NATO, Javier Solana,[/quote] a conchis David.

Ca o completare, colonelul Aurel Moise, şeful Direcţiei Ordine şi Siguranţă Publică din Jandarmeria Română, a menționat că „decizia acțiunii de la Timpuri Noi i-a aparținut comandatului”. Moise a adăugat că spre deosebire de alte timpuri acum un militar are libertatea de a nu respecta ordinele, dacă le consideră ilegale.

În concluzie, parlamentarul Sergiu Andon, membru PC, a spus că în urma evenimentelor din timpul Summit-ului NATO „om fi ieșit noi bine ca stat polițienesc și ca oraș închis, dar ca societate pierdem, pentru că astfel de manifestări descurajează pofta și curajul societății civile de a participa la proteste”.

Jandarmeria vrea țarcuri speciale pentru ziariști

La patru ani de la summit-ul NATO nu numai că nu s-a întâmplat nimic cu jandarmii vinovați de acel incident, dar nimic din comportamentul Jandarmeriei nu s-a schimbat. Dovadă stau numeroasele ridicări de pe stradă ale cetățenilor pașnici care se aflau întâmplător sau nu în preajma protestelor de stradă din ianuarie 2012.

În partea a doua a întâlnirii de la Palatul Parlamentului s-a vorbit despre protestele din ianuarie 2012 și a fost lansat oficial raportul APADOR-CH privind persoanele agresate de jandarmi, care s-au adresat asociației pentru consiliere juridică.

Diana Hatneanu, directorul APADOR-CH, a explicat că raportul tratează mai mult ce se întâmplă la secțiile de poliție după ce oamenii sunt ridicați de pe străzi, adică vizează procedura administrativă de conducere la secție, pentru care APADOR a formulat deja o serie de propuneri de îmbunătățire.

APADOR-CH consideră că nu violența este o caracteristică generală a acțiunilor jandarmilor (care există, fără îndoială), ci mai degrabă o atitudine permanentă de intimidare și descurajare a oricăror inițiative cetățenești de protest. O agresiune, așadar, la adresa libertății de exprimare.

De data asta fostul ministru David a schimbat tonul. El a spus că i se pare „inacceptabil și intolerabil ce s-a întâmplat în București la protestele din ianuarie 2012”.

Explicații de Radio Erevan pentru pozele de la protestele din ianuarie

Colonelul Aurel Moise a încercat, la fel diplomat ca și fostul ministru David, să combată argumentele ONG-urilor, spunând că numai 1% din cele 150.000-200.000 de procese verbale întocmite într-un an de Jandarmeria Română sunt contestate de cetățeni. Iar din 45 de fapte înregistrate în timpul protestelor din ianuarie 2012, numai șase au fost transmise parchetelor și doar pentru unul singur a fost emis mandat de reținere de 29 de zile. Colonelul Moise s-a arătat supărat că 70% din faptele de natură penală constatate de jandarmi sunt declarate de instanțe ca nefiind pericol public.

Moise a mai încercat să afirme că pozele publicate în presa centrală, reprezentând jandarmi agresând diverse persoane pe stradă, ar fi trucate. Că una dintre ele, de exemplu, în care era un cetățean plin de sânge pe față, era de fapt rezultatul faptului că cetățeanul respectiv îl mușcase pe jandarm de mână. În final Moise a admis că jandarmul trebuie să uzeze de tot ce are în dotare pentru a-l urca pe cetățean în dubă, dacă acesta se împotrivește.

Totuși, în unele privințe colonelul Moise a admis că și jandarmeria simte nevoia unor clarificări în privința Legii 60, a adunărilor publice, și a propus constituirea unui grup de lucru pentru modificarea acesteia. Printre cerințe, Moise a spus că ar fi chiar amplasarea ziariștilor într-un loc special în timpul protestelor, astfel încât să nu mai fie victime ale zelului jandarmilor.

Parlamentarul Sergiu Andon chiar a plusat, spunând că în cazul modificării legii ar trebui prevăzut ca ONG-urile pentru drepturile omului să aibe câte un reprezentat la fiecare secție de poliție la care se știe că vor deflui dubele cu suspecți aduși de jandarmi.

Mai realist s-a dovedit juristul Gabriel Crăciun, reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor la întâlnirea de la Palatul Parlamentului. El a explicat că ministerul are deja în lucru proiectul de modificiare a legilor poliției și jandarmeriei, propus de APADOR-CH încă din luna noiembrie 2011, și că în curând își va spune punctul de vedere referitor la clarificările legislative cerute de APADOR-CH în privința conducerii la secție.

Schimbările recente din Guvern și din MAI au întârziat, însă, tranșarea acestor propuneri. Până când Ministerul de Interne se va pronunța într-un fel sau altul rămâne să vă păziți singuri pielea în cazul unei eventuale întâlniri cu jandarmii.

Pentru că azi e ziua Jandarmeriei Române le urăm jandarmilor „La mulți ani!” și, de ce nu, să gândească un pic ordinele înainte de a le executa, dacă tot a spus colonelul Moise că militarul are libertatea de a nu executa ordinele ilegale.

2% din impozit pentru 100% drepturi, de la APADOR-CH

20/03/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Numai un sfert dintre contribuabilii care aveau dreptul să direcționeze cei 2% din impozitele datorate statului către o organizație neguvernamentală au făcut asta în 2011. Dacă nu v-ați numărat printre ei anul trecut, poate vreți să o faceți anul acesta. Indiferent de forma de venit lunar pe care o aveți, legea vă dă dreptul să decideți către ce cauză direcționați 2% din impozitul pe venit.

Pe voi nu vă costă nimic – acești bani oricum se duc la stat – dar pentru APADOR-CH, de exemplu, constituie un ajutor binevenit pentru continuarea proiectelor începute din finanțări externe. Unul dintre acestea, despre care v-am informat în ultimele luni pe acest blog, vizează modificarea legilor poliției și jandarmeriei, în sensul introducerii exprese a unor drepturi pe care fiecare cetățean trebuie să le cunoască, atunci când vine în contact cu polițiștii sau jandarmii.

Cum trebuie să procedați, în funcție de forma de venit pe care o aveți

[box type=”info”]

Dacă aveți venituri din salarii:

– completați Declarația 230 (punctele A și B). Nu vă faceți probleme dacă nu cunoașteți suma corespunzătoare cu 2% din impozit. Ea va fi calculată de către organele fiscale. Puteți lăsa necompletată căsuța aferentă din formular.

[/box]

[box type=”info”]

Dacă aveți venituri din alte surse (cum ar fi cedarea folosinței bunurilor, drepturi de autor, etc):

– completați Declarația 200 (punctul III)

[/box]

Formularele, așa cum le găsiți pe site-ul APADOR-CH, sunt gata completate cu datele de identificare ale organizației. Tot ce trebuie să faceți este să vă completați propriile date, să printați formularele și să le trimiteți prin poștă sau să le depuneți personal la Direcția locală de Taxe și Impozite de care aparțineți.

Data limită pentru depunerea declarațiilor privind veniturile globale din 2011, precum și depunerea formularelor privind direcționarea celor 2% din impozit este 25 mai 2012.

Nu neglijați această formalitate, chiar dacă pare o sumă neînsemnată, cu ea puteți contribui la acțiuni și proiecte care vor crește gradul de informare a oamenilor în privința drepturilor fundamentale.

Când Poliția te bate, IML îți ia banii

14/03/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Bucureșteanul Florin Urzică se plimba prin zona Arenei naționale, în data de 29 februarie, când s-a trezit culcat la pământ și agresat de mai mulți polițiști. Fără să-i ceară vreun act de identitate, doi dintre polițiști l-au ținut, iar un al treilea l-a bătut cu bastonul tonfa.

Ulterior Urzică a fost dus la Secția 9, unde a fost bătut în continuare de același polițist – un individ cu mustață, după cum spune Urzică – și ținut încătușat pe un hol al poliției, timp de opt ore și jumătate. În acest timp nu s-a produs vreo identificare a cetățeanului Urzică, deoarece polițiștii erau ocupați să bea și să mănânce, în secție, unde se ținea parastasul unui coleg recent decedat.

După cele opt ore în care cetățeanul Urzică habar n-a avut de ce este încătușat și ce i se reproșează, a fost dus la parchet unde a primit o ordonanță de reținere pentru 24 de ore. Urzică susține că bătaia primită la Secția 9 a fost pentru a-l obliga să admită că ar fi comis furturi sau spargeri, pe care polițiștii le aveau cu autor necunoscut.

Pentru că la parchet lui Urzică i s-a făcut rău – acuza dureri de cap puternice din cauza bătăii – a fost chemată o ambulanță care l-a transportat la Spitalul Universitar de Urgență București. Rapoartele medicilor care l-au consultat confirmă bătăile primite de Urzică în ziua respectivă. Totuși el a fost trimis înapoi în arest, cu un guler cervical montat în jurul gâtului, pentru că acolo acuza cele mai mari dureri. În seara zilei de 1 Marie, din cauza unei hemoragii nazale Urzică a fost dus la Spitalul Pantelimon, care se afla în apropierea secției de poliție.

Pe 6 martie, când a fost vizitat în arestul Secției 9 de către reprezentantele APADOR-CH, Urzică purta gulerul cervical, avea ochiul stâng umflat şi vânăt şi prezenta mai multe urme de lovituri pe piciorul drept. În plus, s-a plâns de dureri mari la cap şi gât, care nu cedează nici cu calmante puternice.

Florin Urzică a reclamat comportamentul agresiv al polițiștilor și a solicitat conducerii secţiei de poliţie să fie dus la un medic legist, care să constate urmele lăsate de polițiști asupra lui. Din păcate, un consult la Institutul de Medicină Legală costă, conform legii, în jur de 100 de lei, bani pe care cetățeanul bătut de poliție nu-i are. Un astfel de certificat i-ar folosi în cazul unui proces cu poliția.

Citiți aici raportul complet asupra cazului Urzică și condițiile existente în arestul poliției.

În ciuda numeroaselor cazuri de cetățeni agresați de poliție, care și-au găsit dreptatea numai la CEDO, pare că instituțiile românești nu se sinchisesc să ia măsuri împotriva acelor polițiști care continuă să producă astfel de incidente. Urzică este probabil, doar cel mai recent caz de cetățean bătut într-o secție de poliție. Și în cazul lui, ca și în celelalte cercetate de APADOR-CH, s-au constatat încălcări flagrante ale legilor în vigoare.

Se impune din ce în ce mai mult necesitatea amendării Legii poliției, cel puțin în privința procedurilor ce privesc conducerea la secție. Nu e normal ca un cetățean condus la secție să fie bătut, încătușat, ținut pe holuri timp de opt ore jumătate pentru ca polițiștii să bea și să mănânce la un parastas.

Concluziile APADOR-CH, în urma cercetării acestui caz:

[box type=”info”]

1. APADOR-CH cere ca parchetul să investigheze cu celeritate şi imparţialitate acuzaţiile credibile de rele tratamente comise de poliţiştii de la Secţia 9. Organele de poliţie pot utiliza forţa numai în situaţii limitate, cu respectarea proporţionalităţii intervenţiei şi cu scopul de a imobiliza persoana, nu de a o supune unor corecţii fizice ilegale.

2. APADOR-CH cere reglementarea strictă a modului de operare al poliţiştilor în perioada ce precede emiterea ordonanţei de reţinere, care să prevină comportamentul abuziv al forţelor de ordine.

3. Asociaţia solicită ca toate persoanele care sunt conduse la secţiile de poliţie să fie înregistrate în registrul special indiferent de motivul conducerii precum şi scoaterea registrului din categoria informaţiilor secret de serviciu;

4. APADOR—CH cere insistent ca agenţi sau ofiţeri de poliţie împotriva cărora există plângeri în curs de investigare la parchete să nu mai lucreze cu publicul până la finalizarea cercetărilor;

5. Asociaţia solicită DGPMB declanşarea unor cercetări cu privire la participarea mai multor poliţişti la un parastas organizat în sediul Secţiei 9 în cursul zilei de 29 februarie a.c. Asociaţia solicită şi explicaţii în privinţa duratei exagerate (8 ore şi 30 de minute) a ţinerii lui Florin Urzică în cătuşe, pe un coridor;

6. APADOR-CH cere explicaţii şi pentru intervenţia poliţistului în cabinetul medicului de serviciu de la Spitalul Pantelimon în timp ce acesta îl consulta pe Florin Urzică.

[/box]

CEDO, unica șansă în disputa Cetățean-Poliția Română

05/03/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Abuzurile poliței sau jandarmeriei la adresa cetățenilor și-au găsit foarte rar (niciodată?) rezolvarea în justiția din România. Multe dintre ele au fost greu de demonstrat în condițiile în care dovezile erau deținute doar de organele de ordine. În alte cazuri, în ciuda probelor elocvente de la dosar, procuratura a preferat să dea verdict de „neîncepere a urmăririi penale”, iar justiția a preferat să asculte mai degrabă de „brațul legii” decât să plece urechea și la vocea cetățeanului.

Nereuşind să-şi găsească dreptatea în ţară, unii dintre românii care au avut de suferit abuzuri în diverse ocazii au apelat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ca să-și recapete demnitatea.

La finele lunii februarie CEDO a mai condamnat o dată România, dând câștig de cauză unui cetățean care nu a reușit să primească dreptatea de la justiția națională. Cazul Creangă contra România s-a alăturat astfel mai vechilor cauze: Roșioru contra României, Damian-Burueană contra României și Olteanu contra România. Unele dintre cazuri datează de la mijlocul anilor 90, dar faptul că România continuă să apară și azi pe rolul Curții europene cu cazuri de abuzuri săvârșite de organele de ordine împotriva cetățenilor arată că în ultimii 15 ani nu am progresat prea mult nici în privința recunoașterii drepturilor civile, nici în privința funcționării justiției.

Un viitor proces la CEDO împotriva României ar putea fi curând cazul Marinescu contra României, care pare, după mai mulți ani de procese naționale, că se încadrează perfect în tipicul celor enumerate mai sus.

[box type=”info”]

Curtea europeană a precizat, în multiple ocazii, că atunci când o persoană intră în stare bună de sănătate sub autoritatea statului, trebuie ca statul să ofere o explicaţie plauzibilă cu privire la originea şi natura eventualelor urme de violenţă cu care cetățeanul iese din „interacțiunea cu oamenii legii”. Curtea europeană a mai precizat că se află în sarcina statelor nu doar obligaţia negativă de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicţia lor la rele tratamente, ci şi o serie de obligaţii pozitive de a lua măsuri concrete şi eficiente de protejare a integrităţii fizice şi corporale. O astfel de obligaţie pozitivă este aceea de a lua toate măsurile necesare apte să împiedice supunerea unei persoane la rele tratamente, de exemplu prin adoptarea unei legislaţii penale eficiente care să incrimineze atingerile aduse integrităţii fizice sau corporale. Autorităţile statului vor fi ţinute responsabile şi atunci când nu au luat măsuri eficiente pentru a împiedica producerea unu risc de rele tratamente, risc pe care potenţialele victime l-au adus la cunoştinţa autorităţilor (prin formularea unei plângeri penale, de exemplu).

[/box]

Este de ajuns să citiți ce i-a dus pe respectivii oameni în fața Curții europene, ca să înțelegeți că astfel de abuzuri se pot întâmpla oricui, oricând, în România:

[toggle title_open=”Close Me” title_closed=”Citește mai mult despre cazurile CEDO” hide=”yes” border=”yes” style=”default” excerpt_length=”0″ read_more_text=”Read More” read_less_text=”Read Less” include_excerpt_html=”no”]

– Nicu Olteanu, s-a plâns în faţa Curţii Europene că, în mai 1997, a fost agresat de către doi poliţişti şi că în urma agresiunii a suferit un traumatism cranian însoţit de numeroase echimoze. Mai grav, cei doi poliţişti au folosit împotriva sa armamentul din dotare provocându-i o rană în talpa stângă, deşi incidentul în care a fost implicat reclamantul a fost unul minor (era suspectat de furtul a şase sticle de apă minerală). Plângerea sa penală împotriva agresorilor s-a finalizat cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. CEDO i-a dat dreptate în 2009

– Damian-Burueană şi Damian s-au plâns în faţa Curţii Europene că, pe 29 ianuarie 1995, au fost luaţi şi duşi cu forţa la sediul poliţiei şi că au fost agresaţi de mai mulţi poliţişti. Ancheta penală pentru purtare abuzivă împotriva poliţiştilor a fost finalizată cu o soluţie de neîncepere a urmăririi penale. În noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1995, poliţia a efectuat o percheziţie la domiciliul celui de-al doilea reclamant în absenţa unui mandat al procurorului. Reclamanţii au mai arătat că au fost arestaţi preventiv fără ca dispoziţiile legale în materie să fie respectate şi că acţiunea celui de-al doilea reclamant împotriva arestării nelegale nu a fost finalizată într-un termen rezonabil. CEDO le-a dat dreptate în 2006

– În ianuarie 2000, Roșioru a fost victima agresiunii din parte unor poliţişti din subunitatea de intervenţie rapidă, în timp ce se afla într- un bar. La vederea unui grup de 6-7 poliţişti “mascaţi” acesta a întrebat în glumă: „ce-i cu teroriştii ăştia aici?”. Drept răspuns, mascații l-au trântit pe jos, i-au pus cătuşele şi l-au lovit în mod sălbatic cu bastoanele şi picioarele, apoi l-au urcat în dubă şi l-au dus la poliţie, fiind lovit în continuare pe tot traseul. Din cauza acestui tratament reclamantul a fost internat cu diagnosticul „traumatism toraco-abdominal; echimoze întinse fesa şi coapsa stângă; traumatism cranio-facial; contuzii mâini bilateral”, iar ulterior a fost diagnosticat cu “tulburare depresivă ca urmare a unei agresiuni fizice”. CEDO i-a dat dreptate în 2012

– Sorin Creangă, a fost ofiţer de poliţie şi a făcut obiectul unei proceduri în faţa Parchetului National Anti-Corupţie, fiind suspectat de fapte de corupţie. Mai precis, în data de 16 iulie 2003 la ora 9 dimineaţa, reclamantul a fost chemat la sediul PNA, unde i-au fost luate declaraţii, iniţial fără a i se indica în ce calitate dă aceste declaraţii. În jurul orei 12.00 i-ar fi fost comunicat verbal că este cercetat penal şi i-au fost luate alte declaraţii, în lipsa unui apărător. Mandatul de arestare preventivă a fost emis abia la orele 22.00. Procedura penală a continuat, reclamantul fiind în final condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru fapte de corupţie. CEDO i-a dat dreptate în 2012

[/toggle]

Potrivit datelor statistice publicate de CEDO la 31 decembrie 2011, România se află pe locul patru între statele cu cele mai multe cauze aflate pe rolul Curţii de la Strasbourg, cu 12.300 de procese (sursa). Pe primul loc se află Rusia, cu 40.250 de cauze, pe locul doi Turcia, cu 15.950 de cauze, și pe locul 3 Italia, cu 13.750 de cauze. Aceste cifre arată că pe lângă lacunele legislative care permit abuzuri ale organelor de ordine, nici justiția română nu funcționează suficient de bine ca să compenseze aceste lacune și să ofere compensații morale și materiale persoanelor care au suferit de pe urma nei arestări abuzive, a unei rețineri fără temei sau pur și simplu a unei bătăi în secția de poliție.

Pentru prevenirea unor abuzuri similare, APADOR-CH a inițiat proiectul „Scoateți legea din dubă”, pentru modificarea legilor poliției și jandarmeriei, în sensul completării acestora cu prevederi exprese privind drepturile persoanelor conduse la secție pentru identificare. Citiți mai multe despre demersul APADOR-CH.

Sunteți de acord cu testarea HIV, forțată, a prostituatelor? Dar cu violul și bătaia?

27/02/2012/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Zece femei care practică sexul comercial în București au fost săltate de polițiști în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 2011, duse la secțiile 1, 6, 8 și 11, amprentate, fotografiate, apoi duse la Institutul de Boli Infecțioase Matei Balș unde au fost forțate să se testeze pentru HIV. La Secția 8 de Poliție unele prostituate au făcut chiar obiectul unui reportaj de presă, difuzat apoi la posturile de știri.

Asociația Română Anti SIDA (ARAS) a reclamat acest abuz la Ministerul Administrației și Internelor și la Autoritatea pentru Supravegherea prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Legile românești spun că persoanele au dreptul la imagine și la viață privată, asta incluzând dreptul de a nu fi filmate și date la știri pentru presupuse contravenții, precum și dreptul de a păstra confidențialitatea asupra testărilor medicale.

Ministerul nu a răspuns în vreun fel sesizării ARAS, dar ANSPDCP a precizat în scris că organele de ordine ar fi îndreptățite să comită astfel de acțiuni, sub pretextul interesului public. „Prevederile Codului Penal incriminează atât Prostituția, cât și Contaminarea venerică și transmiterea sindromului imunodeficitar”, spune autoritatea care veghează la protecția datelor personale în România. Aceasta consideră că poliția poate facilita difuzarea la știri a imaginii prostituatelor, precum și aflarea rezultatelor analizelor medicale ale acestora, deoarece „Legea 218/2002 permite polițistului să legitimize și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă penală”.

16% dintre fete sunt bătute de polițiști, 6,5% sunt obligate să întrețină raporturi sexuale

Înainte de a vă grăbi să aprobați comportamentul poliției, din unghiul „prostituția e ilegală, și foarte bine că le obligă să se testeze, ca să se țină cumva sub control transmiterea bolii”, trebuie să aflați și rezultatele unui sondaj făcut de APADOR-CH și ARAS, printre prostituatele din mai multe județe ale țării.

La întrebări au răspuns peste 170 de prostituate, din București și din județele Neamț, Timiș, Constanța, Cluj, Brașov, Iași, Arad și Dolj. Răspunsurile fetelor arată o mică parte din mizeriile pe care le fac polițiștii, sub pretextul aplicării legii și „descurajării prostituției”:

[box type=”info”]

– un tânăr care practica sexul comercial a fost reținut de forțele de ordine din zona gării din Timișoara, urcat înt-un vagon și obligat să întrețină sex oral cu altă persoană, în timp ce era filmat;

– o tânără povestește că atunci când practica sexul comercial pe o stradă din Cluj a fost luată de polițiști, urcată în mașină și – deși ea credea că va fi dusă la secție – a fost dusă într-o pădure unde a fost violată și lăsată acolo, fără haine;

– o tânără din Iași a fost de asemenea dusă într-o pădure și violată de reprezentanții forțelor de ordine (fata spune că nu știe de unde erau), sub amenințarea că i se va face dosar penal;

– o altă tânără spune că a fost forțată în mai multe rânduri să facă sex oral în Secția 8 de poliție din Capitală, sub amenințarea dosarului penal.

– majoritatea celor care recunosc că au fost forțate de polițiști să întrețină raporturi sexuale spun că agresiunile se petrec chiar pe stradă, sub amenințarea dosarelor penale. Unii polițiști își fac un obicei din asta, se „abonează” la unele fete pe care le forțează, le bat sau le duc chiar la secție unde sunt violate. Unele spun că sunt puse să facă curat în secția de poliție

[/box]

Totuși, nu foarte multe femei au acceptat să vorbească deschis despre ce li se întâmplă în relația cu forțele de ordine, chiar sub protecția anonimatului și în fața lucrătorilor ARAS, care derulează de peste zece ani programe de consiliere și protejare a persoanelor vulnerabile. Asta pentru că ele știu că și dacă se plâng sau reclamă abuzurile, nimeni nu le ia în seamă. Abia după ce „acced” într-o treaptă superioadă de lucru – de pe stradă într-un apartament, de exemplu – femeile acceptă să spună deschis ce li se întâmpla când lucrau pe stradă. Prin urmare, rezultatele în urma răspunsurilor la chestionar reflectă parțial adevărul:

[box type=”alert”]

– 16% dintre fetele chestionate recunosc că au fost lovite de forțele de ordine;

– 6,5% spun că au fost forțate să întrețină relații sexuale cu forțele de ordine;

– 2 cazuri de viol – deși recunosc mai multe că au fost forțate să întrețină raporturi sexuale, ceea ce poate fi interpretat ca și viol;

– 23% spun că sunt forțate să le dea bani polițiștilor pentru a nu fi amendate/arestate. Un procent și mai mare recunosc că sunt forțate să dea bani proxeneților care probabil îi „cumpără” pe polițiști pentru ca fetele să fie lăsate în pace.

– 5,8% spun că au fost forțate să accepte testarea HIV

[/box]

ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA – îşi exprimă îngrijorarea cu privire la capacitatea Poliţiei Române de a proteja drepturile cetăţenilor, în special cel la viaţă privată şi imagine, aceasta în condiţiile în care chiar secţiile de poliţie, împreună cu unele posturi TV, încalcă public drepturi elementare. Vedem adesea la știri reportaje despre cohorte de prostituate ridicate de pe stradă în urma raziilor poliției. Chiar dacă ele prestează o activitatea ilegală, sancționarea lor cu amendă este o pedeapsă suficientă și legală, nu trebuie dublată de prezentarea la rubrica moralizatoare „așa nu”, cu atât mai puțin de bătăi, violuri sau alte abuzuri săvârșite de polițiști după ce pleacă ziariștii cu camerele de filmat.

Legalizarea sau eradicarea fenomenului prostituției pare să fie o măsură imposibil de luat de autoritățile române, de ani de zile. În aceste condiții, a lăsa la cheremul polițiștilor o întreagă categorie socială și a-i nega drepturile cetățenești este o practică inacceptabilă.

De aceea APADOR-CH derulează de aproape un an de zile proiectul de modificare a legii în privința conducerii administrative la secție, pentru identificare. Dacă legile ar fi mai explicite în privința drepturilor civile ale persoanelor, atunci când sunt conduse la secția de poliție, indiferent de pretext, abuzurile săvârșite de forțele de ordine ar fi limitate sau mai ușor de demonstrat. Citiți aici mai multe despre demersul APADOR-CH.

***

În Franța, unde recent se desfășoară un nou proces în care Dominique Strauss-Khan, fostul lider FMI, este acuzat de participare la orgii sexuale cu prostituate, avocatul acestuia a avut o intervenție grăitoare despre fenomenul prostituție: „(DSK)Nu avea cum să ştie că erau prostituate. La aceste petreceri, femeile nu erau îmbrăcate. Nu putea face distincţia între prostituate şi alte femei”.