Arhiva pentru categoria: Penitenciare

In ziua de 13 decembrie 2006, două reprezentante ale Asociaţiei
pentru Apărarea Drepturilor Omului în Romania – Comitetul Helsinki
(APADOR-CH) au vizitat Penitenciarul Gherla din judeţul Cluj.

1. Aspecte generale

1.1.  Structura
efectivului de persoane aflate în detenţie. Capacitatea de deţinere

Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă este destinat, în
special, persoanelor condamnate din judeţul Cluj. La data vizitei, în
penitenciar erau cazate 1.348 de persoane. Penitenciarul are o secţie
exterioară la Cluj Napoca în care sunt cazaţi 115 deţinuţi
între care minorii şi femeile, dar şi cei arestaţi preventiv.
Din totalul de 1.348 de deţinuţi, 1.188 sunt condamnaţi
definitiv, iar 160 sunt arestati preventiv sau condamnaţi în primă
instanţă. In secţia exterioară de la Cluj sunt 57 de femei
şi 31 de minori. Numărul condamnaţilor la pedepse sub 10 ani
(621) este aproape egal cu cel al condamnaţilor la pedepse mai mari de 10
ani (576, din care 4 condamnaţii la detenţie pe viaţă).

In perioada 1-10 decembrie 2006, comisia de liberare condiţionată
a penitenciarului a analizat propuneri de liberare pentru un număr de 542
de deţinuţi, dintre care pentru 453 (aproximativ 80 %) propunerile au
fost admise de comisie. După admiterea de către instanţă a
cererii de liberare condiţionată, timpul de punere în libertate
(timpul scurs între momentul rămânerii defintive a hotărârii
judecătoreşti şi momentul în care persoana
părăseşte efectiv penitenciarul) ar fi de circa 1-2 ore, potrivit
conducerii penitenciarului.

Clasificarea pe regimuri de detenţie (potrivit noii legi a
executării pedepselor nr. 275/2006) era în curs, 599
deţinuţi fiind deja prezentaţi în faţa comisiei de
individualizare a regimului de executare a pedepsei. Dintre aceştia, 71
fuseseră încadraţi la regim deschis, 305, la regim semi-deschis, 197
în regim închis şi 26 în regim de maximă siguranţă.
Repartizarea pe secţii, potrivit regimului în care sunt încadraţi,
era în curs de realizare. Astfel, 
deţinuţii în regim semi-deschis fuseseră deja cazaţi
în pavilionul 3, unde puteau circula liber în afara camerelor de detenţie
din interiorul pavilionului.

Potrivit datelor comunicare de administraţia penitenciarului,
capacitatea de deţinere a unităţii potrivit normei de 4
m.p./deţinut ar fi de 2.263 de locuri, fiind instalate 1.507 paturi;
numărul deţinuţilor cazaţi este aşadar sub capacitatea
penitenciarului, aparent, problema supraaglomerării neexistând la Gherla.
Totuşi, în camerele de detenţie vizitate de reprezentantele
asociaţiei, numărul mare de paturi instalate făcea ca persoanele
cazate acolo să beneficieze, efectiv, de un spaţiu mult mai mic de 4
m.p. de persoană.

La munca erau folosiţi 410 deţinuti, proporţia medie a
deţinutilor care muncesc fiind sub 50%. In general, cererile
deţinuţilor de a munci depăşesc posibilităţile
penitenciarului de a asigura locuri de muncă. Cei mai mulţi
deţinuţi – aproximativ 150 – lucrează la fabrica de mobilă
din penitenciar, care aparţine RA "Multiproduct". In interior,
45 de deţinuţi lucrau la construcţii şi amenajări,
peste 100 de deţinuţii lucrau la deservire iar la punctele de lucru
din exterior, alţi 34. Conducerea penitenciarului a spus că au loc
negocieri cu firma Bechtel pentru a folosi deţinuţi la
construcţia autostrăzii Transilvania (Braşov – Oradea).

La gospodăria agrozootehnică, la care în prezent lucrau
aproximativ 12 de deţinuţi, existau circa 850 de porci şi 26 de
vite (acestea din urmă erau în curs de lichidare) care asigura necesarul
de carne al penitenciarului. GAZ mai dispune şi de circa 15 hectare de
teren agricol.

Deţinuţii lucrează 8 ore pe zi, cu două zile libere pe
săptămână, sâmbăta şi duminica, şi le revine 30%
din câştig şi până la 7 zile de reducere din pedeapsă, în
fiecare lună. Deţinuţii pot afla cât au câştigat într-o
lună numai dacă solicită să fie informaţi verbal. Nu
există o modalitate standard de comunicare a veniturilor lunare
obţinute. Asociaţia
reiterează recomandarea ca fiecare deţinut care munceşte să
semneze un document de evidenţă a plăţilor, pentru a
şti exact cât a câştigat.  

În cursul anului 2006, 348 de deţinuţi au fost
sancţionaţi pentru abateri disciplinare, cea mai frecventă
abatere fiind lovirea altui deţinut – aproximativ 23% din numărul
abaterilor înregistrate (133). In al doilea rând, deţinuţii au fost
sancţionaţi pentru « atitudine necuviincioasă » :
112 abateri, ce reprezintă 20% din numărul abaterilor
sancţionate. Asociaţia
remarcă numărul mare de sancţiuni pentru « atitudine
necuviincioasă » (practic, unul din 10 deţinuţi a fost
sancţionat în cursul anului 2006 pentru acest motiv) şi recomandă mai multă rezervă la aplicarea de
sancţiuni pentru astfel de fapte. Atunci când analizează un
asemenea caz, comisia disciplinară din penitenciar trebuie să ia în
considerare şi starea de stress inerentă executării unei pedepse
privative de libertate, care este în unele cazuri amplificată de
supraaglomerare, lipsa activităţilor, condiţiile proaste de
cazare şi hrană sau chiar atitudinea necorespunzătoare a
personalului din penitenciar, precum şi să evite extinderea
nejustificată a noţiunii de « atitudine
necuviincioasă ».

Alte abateri disciplinare frecvente înregistrate în rândul
deţinuţilor sunt « nerespectarea obligaţiilor » (93 de
abateri) şi distrugerea de bunuri (70 de abateri).

În 2006, în 99 de cazuri deţinuţii au fost sancţionaţi
cu izolare simplă iar în alte 38, cu izolare severă ; o
persoană a fost sancţionată cu executarea pedepsei în regim
restrictiv, înainte de intrarea în vigoare a noii legi a executării
pedepselor.La data vizitei, nimeni nu se mai afla în regim restrictiv,
pedeapsă eliminată de Legea nr. 275/2006.

1.2.  Spaţiile
de deţinere şi amenjările destinate persoanelor aflate în
detenţie

La data vizitei erau în curs lucrări de renovare şi modernizare
("reparaţii capitale") ale secţiilor de deţinere.
Astfel, la secţia exterioară de la Cluj, se încheiaseră
lucrările de modernizare pentru 1/3 din capacitatea secţiei.
Lucrările sunt executate în regie proprie de 24 de deţinuţi. La
Gherla, reabilitarea pavilionului nr. I se încheiase în 2003. In acest pavilion
au fost amenajate şi 6 săli de mese, cu capacitatea de 90 de locuri
fiecare, în care circa 1000 de deţinuţii iau masa în două serii,
dimineaţa, la prânz şi seara. Nu sunt admişi în sălile de
mese deţinuţii în carantină şi cei cu grad sporit de
periculozitate. Potrivit conducerii penitenciarului, din 2003 până în
prezent nu s-au înregistrat incidente serioase în sălile de mese.

Alte lucrări de reabilitare prevăzute a fi încheiate în curând –
ianuarie 2007 – au fost realizate la sectorul vizite. Clubul cadrelor a fost
transformat în sală de aşteptare pentru persoanele care vin să
viziteze deţinuţi. Două camere pentru vizite conjugale, cu grup
sanitar propriu erau aproape finalizate. O sală pentru femeile cu copii
care vin în vizită, cu loc de joacă pentru copii, era în curs de
amenajare.

Si pavilionul nr. II, care adăposteşte şcoala, beneficiase
de lucrări de renovare şi extindere, începute în august 2006 şi
care urmează a fi încheiate în ianuarie 2007. Erau în curs de amenajare
şase săli de clasă şi spaţii destinate serviciilor de
educaţie şi reintegrare socială.

Pavilionul nr. III nu beneficiase de nici un fel de lucrări de
reparaţii, în afară de igienizare, păstrând un aspect „istoric”
(administraţia penitenciarului are în plan modernizarea pavilionului,
însă până în prezent nu s-a întreprins nimic în acest sens). Cazarea
deţinuţilor din acest pavilion în regim semi-deschis, astfel încât
să nu fie obligaţi să rămână permanent în camere,
compensează numai parţial starea proastă a spaţiilor de
deţinere.

Fiecare secţie din penitenciar dispune de o sală de duşuri.
Centrala termică era în curs de reabilitare. Lucrările
începuseră efectiv în octombrie 2006 şi erau prevăzute a se
încheia în martie 2007. In prezent, centrala funcţionează cu un
singur cazan, iar apa caldă nu ajunge la etajele superioare. De altfel, în
unele din camerele vizitate de reprezentantele asociaţiei, era destul de
frig, în condiţiile în care afară se înregistrau temperaturi
pozitive. Asociaţia solicită ca
lucrările de reparaţii la centrala termică să fie
urgentate, astfel încât deţinuţii să beneficieze de
căldură pe timpul sezonului rece.

In fiecare din cele două pavilioane cu spaţii de cazare pentru
deţinuţi există câte un punct comercial. La unul din punctele
comerciale vizitate, reprezentantele asociaţiei au întâlnit aproximativ 6
persoane care îşi făceau cumpărăturile, altele
aşteptând afară. Reprezentantele asociaţiei au întrebat la
întâmplare pe unul din deţinuţii care aşteptau să le
vină rândul când îşi făcuse ultima dată
cumpărăturile. Răspunsul oarecum surprinzător al acestuia a
fost că „niciodată”, astfel încât reprezentantele asociaţiei au
rămas cu impresia că deţinuţii respectivi fuseseră
aduşi la punctul comercial special cu ocazia vizitei lor.
Deţinuţii care doreau sa facă cumparături nu ştiau
câţi bani au în cont. Magazinul practica un adaos comercial de 15-20 % iar
anumite mărfuri precum fructele şi legumele erau livrate numai pe
bază de comandă.

Penitenciarul dispune de două baze sportive, fiecare cuprinzând un
mini-teren de fotbal, teren de baschet, sală de forţă cu aparate
primite din donaţii şi două mese de tenis. Toţi
deţinuţii au dreptul să fie scoşi la activităţi
sportive o dată pe săptămână, timp de una-două ore. La
momentul vizitei, în jur de 20-30 de persoane deţinute erau scoase la
activităţi sportive – la sala de forţă şi pe terenul
de fotbal. Ca aspect general remarcat de reprezentantele asociaţiei,
aceştia aveau o ţinută îngrijită aspect care contrasta
întrucâtva cu cel al deţinuţilor întâlniţi în camerele de
detenţie vizitate, alese aleatoriu de reprezentantele asociaţiei.

In penitenciar există şi şase curţi de plimbare
neacoperite. Intr-una din curţile vizitate, de dimensiuni reduse, integral
betonată, cu plasă metalică instalată la nivelul superior
şi care nu dispunea de niciun fel de amenajare, trei deţinuţi de
la camera 10A îşi făceau plimbarea zilnică, timp de
jumătate de oră. La vederea reprezentantelor asociaţiei, aceştia
au continuat să mărşăluiască în ritm milităresc pe
lungimea curţii de plimbare. Ei s-au oprit numai la ordinul unuia din
cadrele însoţitoare, ca să stea de vorbă cu reprezentantele
asociaţiei. Acest detaliu aparent nesemnificativ, coroborat cu celelate
amănunte (prezenţa la cumpărături, activitate sportivă
susţinută), au dat impresia de „paradă” pentru beneficiul
vizitatoarelor.  La club, la momentul
vizitei, doi deţinuţi pictau şi un al treilea lega o carte.

O nouă spălătorie era în curs de amenajare, după ce
vechea spălătorie fusese transformată şi amenajată ca
sală de sport. O altă investiţie recentă o reprezintă
un atelier de tâmplărie destinat calificării persoanelor aflate în
detenţie. Utilajele fuseseră deja achiziţionate din fonduri
PHARE şi urmau să fie montate după finalizarea amenajărilor
la hala de producţie.

La secţia exterioară de la Cluj, penitenciarul asigură hrana
deţinuţilor în sistem de catering, printr-o firmă care a
câştigat licitaţia. În opinia conducerii penitenciarului rezultatele
sunt mulţumitoare, deoarece s-a îmbunătăţit calitatea
mâncării şi a crescut gradul de satisfacţie a persoanelor
deţinute, care nu mai acuză lipsuri, în principal în ce priveşte
carnea. Conducerea penitenciarului apreciază că acest sistem ar putea
fi introdus şi la Gherla, până în 2008. APADOR-CH consideră
iniţiativa foarte binevenită şi recomandă extinderea
sistemului de catering la toate locurile de deţinere din subordinea ANP.

In penitenciar nu există sistem de supraveghere video, iar
semnalizarea sonoră în sistem de interfon, deşi instalată, nu
funcţionează. Asociaţia
solicită remedierea defecţiunii.

Deţinuţii au la dispoziţie patru
cutii poşatale fixe pentru corespondenţa scrisă. În plus, în
unitate sunt instalate cinci posturi telefonice, cu cabine de izolare
fonică din material transparent, existand şi o sală de
aşteptare pentru cei care urmează să telefoneze. Sectorul vizite
are amenajată o sală pentru vizite la masă şi alte zece
locuri în regim de vorbitor. Pachetele aduse de vizitatori sunt controlate la
vedere şi remise persoanelor aflate în detenţie. In sectorul vizite
exista şi o magazie în care erau depozitate băuturi răcoritoare,
în recipiente de 2 litri, pentru care explicaţia oferită a fost
că, în acest fel, rudele, nu ar fi nevoite să aducă de
„afară”.

1.3.  Personalul
penitenciarului. Abateri disciplinare

Numarul total al cadrelor este de 434, dintre care 329 lucreaza în sectorul
siguranţa deţinerii şi regim penitenciar. 90 de posturi sunt
vacante, mai mult de jumătate în sectorul pază (48 de posturi). Cel
mai mare deficit de personal se înregistrează în sectorul medical, unde
lucrează doar cinci medici şi şapte asistenţi medicali
(alţi doi fiind în concediu pentru îngrijirea copilului). Un concurs
pentru ocuparea a opt posturi de asistenţi medicali era în curs de
desfăşurare. Alte 25 de posturi din sectorul siguranţă
urmau să fie scoase la concurs în februarie 2007. Insă necesarul real
de personal este, de fapt, mult mai mare decât actualul stat de funcţii.
Astfel, din analizele realizate la nivelul unităţii ar rezulta un
necesar de 678 de posturi, care depăşeşte cu mai bine de 200
numărul de posturi prevăzut în prezent. Asociaţia recomandă accelerarea procedurilor de concurs
pentru ocuparea tuturor posturilor vacante, precum şi modificarea statului
de funcţii în concordanţă cu necesităţile reale de
personal. În acest context, asociaţia reaminteşte recomandarea
Comitetului pentru prevenirea torturii în privinţa raportului dintre
numărul cadrelor şi cel a deţinuţilor, de 1 cadru la
fiecare 5 deţinuţi, ceea ce înseamnă că, în fiecare tură, la Gherla ar trebui să lucreze 270 de
cadre în sectorul operativ. Un număr insuficient de cadre care să
lucreze efectiv cu deţinuţii (pază, supraveghere,
activităţi socio-educative etc) afectează direct condiţiile
de detenţie.

Cadrele aparţinând fostei Direcţii Generale de Protecţie
şi Anticorupţie (fost SIPA) au fost, în general, “repartizate în alte
sectoare”, cu excepţia – a dat asigurări conducerea penitenciarului –
a celor care “au abuzat”. La Penitenciarul Gherla, inclusiv la secţia
externă de la Cluj, au fost reîncadrate şase cadre din fostul SIPA
(doi la Gherla şi patru la Cluj), dintre care unul, ca psiholog.

In contextul recentelor proteste înregistrate în rândul
deţinuţilor, administraţia penitenciarului şi-a exprimat
regretul pentru desfiinţarea acestui serviciu care ar fi avut capacitatea
să “dejoace evenimente”.

In cursul anului 2006, până la data vizitei, doi agenţi
fuseseră eliberaţi din funcţie ca măsură
disciplinară pentru „comportare necorespunzătoare” şi pentru
neglijenţă în serviciu. Alţi 19 agenţi şi patru
inspectori primiseră mustrări scrise, majoritatea pentru
neglijenţă în serviciu, un alt agent fiind sancţionat cu
suspendarea dreptului de avansare în funcţie. Un singur agent a fost
sanţionat în 2006, cu mustrare scrisă, pentru „depăşirea
atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament
necorespunzător faţă de persoanele cu care intră în contact
în timpul serviciului”.

Se reamarcă faptul că, în vreme ce pentru deţinuţi sunt
definite un număr de peste 17 abateri disciplinare, inclusiv „atitudine
necuviincioasă”, pentru cadre, majoritatea abaterilor care ar putea avea
legătură cu atitudinea acestora faţă de deţinuţi
sunt încadrate în categoria generică şi evazivă de
„depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament
necorespunzător faţă de persoanele cu care intră în contact
în timpul serviciului”. Asociaţia
consideră necesară responsabilizarea personalului de pază în
relaţia cu persoanele aflate în detenţie, prin definirea mai
clară a abaterilor disciplinare şi aplicarea mai riguroasă
sancţiunilor prevăzute.

1.4.  Cazul
Szücs Iosif

APADOR-CH a primit plângeri din partea deţinuţilor de la Gherla
privind violenţele la care ar fi fost supuşi de către personalul
penitenciarului, îndeosebi de către grupa specială de intervenţie
(„mascaţii”).

Astfel, în cursul anului 2005, dl. Szücs Iosif s-a plâns că a fost
batut crunt la Gherla, în ziua de 9 ianuarie 2005, de trei agenţi
mascaţi sub comanda inspectorului Mureşan, din cauză că
le-ar fi răspuns nepoliticos după ce aceştia l-au provocat
vorbindu-i foarte urât. Cei patru l-au lovit cu pumnii şi picioarele în
cap, provocând-i răni grave şi sechele de durată (dureri de cap
recurente, slăbirea vederii şi auzului).

Imediat după incident, în ciuda stării sale grave, deţinutul
nu a fost prezentat la medic până când nu i s-a făcut foarte
rău, în timpul nopţii următoare. La cabinetul medical, dl. Szücs
a fost însoţit de doi dintre agenţii care îl băruseră. Ca
urmare a multiplelor leziuni suferite la nivelul capului şi toracelui, acesta
a fost, în cele din urmă, internat în Spitalul Penitenciar Dej. 

Reprezentantele asociaţiei au stat de vorbă cu dl. Szücs, în data
de 14 decembrie 2006, la Penitenciarul Baia Mare, unde acesta fusese transferat
de curând. Din discuţia cu acesta, a reieşit că, în cursul
procesului penal deschis ca urmare a plângerii formulate de el împotriva celor
trei agenţi şi a inspectorului de la Gherla, ar fi fost supus unor
presiuni constate pentru a-şi retrage plângerea sau a renunţa la
exercitarea căilor legale de atac. Dl. Szücs a fost, între altele,
ameninţat că ar pierde orice şansă de a primi aviz
favorabil de la comisia de propuneri pentru liberare condiţionată
dacă continuă să-şi susţină plângerea
penală. Aceste presiuni au dat rezultate, în cele din urmă victima
renunţând la exercitarea căilor de atac împotriva soluţiei
nefavorabile date de intanţă.

Asociaţia solicită
comunicarea rezultatelor anchetei disciplinare interne derulate în urma
agresiunii d-lui Szücs Iosif, în Penitenciarul Gherla, în ianuarie 2005.

2. Protestele deţinuţilor din
9-11 decembrie 2006

Si la Gherla, ca în alte penitenciare din România, s-au înregistrat
proteste în perioada 9-11 decembrie 2006.

Potrivit conducerii penitenciarului,
sâmbătă, 9 decembrie 2006, în jurul orelor 18, deţinuţii
dintr-o cameră au refuzat să meargă la masă şi s-au
manifestat prin strigăte. La scurt timp după, deţinuţii din
alte şase camere s-au asociat protestelor. In total, numărul celor
care au manifestat s-a ridicat la aproximativ 200 de persoane, implicând arestaţi
preventiv din patru camere şi deţinuţi recidivişti din alte
trei camere. Protestele au avut un caracter “paşnic”. Directorul,
însoţit de trupa de intervenţie şi psiholog, s-a deplasat în
camerele de detenţie pentru a-i asculta pe deţinuţii protestatatari.
Intervenţia a fost filmată cu o cameră video portabilă.

Nu s-au aplicat sancţiuni,
desfăşurarea activităţilor a continuat normal, dar s-a
decis întărirea supravegherii şi schimbarea curţii de plimbare.
Deţinuţii nu au mai fost lăsaţi în curţile de plimbare
folosite în mod obişnuit, ci la una din bazele sportive cu ziduri înalte,
unde nu ar fi putut comunica cu cei aflaţi în camere, la ferestre.
Protestele au continuat prin refuzul unor deţinuţi de a ieşi la
plimbare. De asemenea, jumătate din deţinuţi ar fi refuzat
să meargă la duşuri.

Judecătorul delegat i-a ascultat pe cei
care şi-au manifestat intenţia de a intra în refuz de hrană. Si
cadrele au stat de vorbă cu deţinuţii care s-au plâns de
condiţiile de detenţie, şi anume de mizeria din camere, de
gândaci, de calitatea proastă a mâncării. In perioada protestelor, un
număr de aproximativ 200 de persoane au refuzat hrana oferită de
penitenciar, dar, potrivit responsabililor penitenciarului, aceştia
şi-au putut recupera porţia de pâine, la cerere, ulterior. Protestele
au luat sfârşit luni, 11 decembrie 2006.

3. Blocul alimentar

Blocul alimentar a fost renovat în 2002, s-au cumpărate marmite
şi a fost reparat sistemul de ventilaţie. Totuşi existau
urme de mucegai în bucătărie, la nivelul plafonului. In momentul
vizitei, mâncarea fusese deja distribuită la sălile de mese şi
pe camere. Meniul consta în ciorbă de legume şi tocană de
cartofi cu carne, pentru care se folosiseră 101 kg de carne de porc, în
carcasă. Pentru cei 20 de musulmani din penitenciar fuseseră folosite
2,4 kg carne de vită. Meniul pentru regim conţinea ciorbă de
legume şi tocană de cartofi.

In magazia de
alimente se aflau depozitate conserve de legume şi o bucată de
slănină pentru masa de seară care urma să conste tot în
tocană de cartofi, de data aceasta, cu jumări. Reprezentantele
asociaţiei au primit plângeri de la deţinuţi în
legătură cu calitatea mâncării, care lăsă de dorit: nu
are gust sau miroase urât. APADOR-CH
reaminteşte că hrana deţinuţilor este încă departe de
normele unei alimentaţii sănătoase. Soluţia externalizării acestui serviciu pe
care asociaţia o susţine şi care s-a aplicat cu succes la
secţia externă de la Cluj ar putea fi introdusă şi la
Gherla începând din 2008.

Deşi
pâinea care urma să fie distribuită în după-amiaza zilei
respective nu sosise încă de la Cluj, în magazie exista o „rezervă”
de aproximativ 120 pe pâini, explicată prin refuzul deţinuţilor,
cu ocazia recentelor proteste, sâmbătă, duminică şi luni,
de a primi mâncarea oferită de penitenciar.

Potrivit responsabililor de la
blocul alimentar, la spălător, se folosiseră 5 kg de detergent pentru curăţarea veselei,
dar nu a putut fi
satisfăcutăsolicitarea reprezentantelor
asociaţiei de a vedea recipientul din care provenea detergentul folosit. Blocul alimentar se dezinfectează
cu sodă caustică o dată pe săptămână.

Vestiarul destinat persoanelor deţinute
care lucrau la blocul alimentar era prevăzut cu o sală de baie, unde
din cele trei duşuri nu funcţiona decât unul singur.

APADOR-CH solicită eliminarea acestor deficienţe şi o mai mare
atenţie pentru respectarea normelor de igienă la blocului alimentar.

4. Asistenţa
medicală

In momentul vizitei la cabinetul medical,
patru deţinuţi aşteptau să fie examinaţi. Aceştia
ceruseră să fie prezentaţi la cabinetul medical, cu ocazia
apelului de dimineaţă, dar nu au dat detalii despre afecţiunile
pe care le acuzau.

Cabinetul medical dispune de
nouă posturi de medici, dintre care patru sunt vacante. Medicul-şef
se ocupă numai de cadre iar unul din ceilalţi patru medici
lucrează la secţia externă de la Cluj. Aşadar, numai trei
medici asigură asistenţa medicală pentru cele 1233 de persoane
deţinute la Gherla. APADOR-CH repeta solicitarea pe care a facut-o în
mod constant în ultimii ani ca personalul medical sa se ocupe exclusiv de
deţinuţi, desigur,
cu excepţia situaţiilor în care în rândurile cadrelor apar
urgenţe reale.

Cei trei medici lucrează în
două ture şi au şase asistenţi, dintre care unul este
prezent în penitenciar şi pe timpul nopţii. In medie, fiecare medic
examinează zilnic 60-70 de persoane. O zi pe săptămână este
rezervată examinării bolnavilor cronici. Medicul stomatolog este angajat cu contract
şi asigură numai asistenţa medicală primară,
adică extracţii.

Medicul de serviciu şi medicul şef
au afirmat că atunci când persoana examinată declară că a
suferit violenţe fizice aceste declaraţii se consemnează în
fişa medicală, cu menţiunea “afirmativ”. De asemenea, medicul
este obligat să solicite sesizarea parchetului când constată semne de
violenţă. Totuşi, după cum au afirmat cadrele medicale, deţinuţii
nu au acces la medicul legist, la solicitarea lor, nici măcar contra cost.

Potrivit responsabililor cabinetului
medical, din cauza nealocării resurselor financiare necesare de către
Casa OPSNAJ, deţinuţii rămân frecvent fără tratament.
Fondurile alocate se termină, de regulă, înainte de data de 10 a
fiecărei luni şi sunt consumate, în cea mai mare parte, de Spitalul
Militar Cluj. Penitenciarul Gherla are contract cu o singură farmacie
furnizoare. Asociaţia solicită Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor să ia urgent măsurile necesare astfel încât bolnavii
cronici să nu mai rămână fără medicamente. APADOR-CH reaminteşte
totodată că, potrivit practicii judiciare recente a instanţelor,
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este responsabilă
pentru starea de sănătate a deţinuţilor.

Punctul farmaceutic de la Gherla
dispune de medicamentele necesare asigurării urgenţelor atât pentru
deţinuţi cât şi pentru cadre. In situaţiile critice, se
recurge la internarea deţinuţilor bolnavi la Spitalul Penitenciar
Dej. 82% din medicamentele disponibile sunt distribuite deţinuţilor,
iar restul, cadrelor. Aceştia apelează la punctul farmaceutic în
special pentru medicamentele necompensate.

Din datele oferite de serviciul
financiar, în 2006 cheltuielile pe medicamentele pentru deţinuţi s-au
ridicat la 76.430 RON iar cele pentru cadre, la 16.430 RON, ceea ce
înseamnă că aproape 18% din totalul cheltuielilor pentru medicamente
au fost destinate acoperirii nevoilor cadrelor. Asociaţia consideră inacceptabilă o astfel de
situaţie. Cadrele au posibilitatea să îşi acopere necesarul de
medicamente din orice farmacie, în vreme de deţinuţii depind exclusiv
de penitenciar. În plus, în condiţiile în care fondurile de la Casa OPSNAJ
sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile deţinuţilor, este necesar
ca penitenciarul să asigure şi din bugetul propriu medicaţia
corespunzătoare pentru deţinuţi, în aşa fel încât starea
lor de sănătate să nu fie afectată de sincopele din
sistemul sanitar. In consecinţă, asociaţia solicită ca
punctul farmaceutic să distribuie medicamente numai  persoanelor aflate în detenţie,
eventual cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care se pot
acorda şi cadrelor.

Cele mai frecvente boli acute în
Penitenciarul Gherla sunt bolile respiratorii (aproximativ 60 %) şi cele
digestive (aproximativ 20%), statistică ce pare să reflecte
condiţiile de detenţie deficiatare.

Cele două decese
înregistrate în penitenciar, în anul 2006, au avut drept cauză infarctul
deşi niciunul din deţinuţii decedaţi nu figura în
evidenţele cabinetului cu afecţiuni cardio-vasculare. Aceştia
aveau vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani. Autopsia, în cazul celor doi
decedaţi, s-a realizat în penitenciar, de către un medic legist de la
laboratorul de medicină legală din Cluj, cu participarea medicului
din penitenciar.

La data vizitei nu era
înregistrat în evidenţe niciun deţinut infectat cu HIV. In
penitenciar se derulează un program de consiliere pre-testare, în urma
căruia 120 de deţinuţi solicitaseră testarea HIV/SIDA. Pe parcursul detenţiei nu se
distribuie prezervative, acestea fiind date numai persoanelor care se
liberează.

Reprezentantele asociaţiei
au vizitat şi infirmeria, în care se aflau internate 30 de persoane,
împreună cu alţi trei deţinuţi aflaţi în refuz de
hrană. In camera 7A erau instalate 14 paturi, fiind internaţi 11
deţinuţi. Doi dintre deţinuţii cu handicap aveau
însoţitor. In cameră era frig, caloriferul era îngheţat şi
persista un miros greu. Nu existau dispozitive de semnalizare sonoră sau
vizuală. Grupul sanitar era izolat de restul camerei, prevăzut cu
duş şi două cabine de toaletă.

Unul dintre deţinuţii
aflaţi în această cameră era bolnav operat de cancer şi
avea glaucom. El s-a plâns că nu i se dau medicamente, picăturile
pentru ochi pe care le avea fiind expirate. B.G., internat în aceeaşi
cameră, s-a plâns tot de lipsa tratamentului medical adecvat, acesta
dorind tratament injectabil întrucât acuza dureri de stomac cauzate de
medicamentele administrate oral. Un alt deţinut, T.A., s-a plâns de
calitatea mâncării. In aceeaşi cameră se afla şi C.V. în
vârstă de 78 de ani, care nu ştia cât mai are de executat din
pedeapsă, impresia sa fiind că ar fi trebuit să se libereze. La
solicitarea reprezentantelor asociaţiei, serviciul de evidenţă a
deţinuţilor a comunicat că C.V. urma într-adevăr să
intre în comisia de liberare condiţionată a doua zi, pe
14 decembrie.

5. Activitatea social – educativă

Personalul compartimentului social-educativ este compus din 15 cadre,
dintre care cinci instructori-educatori, trei psihologi şi un asistent
social. Alte 12 posturi sunt vacante.

Cei trei psihologi realizează rapoarte de evaluare psihologică a
fiecărui deţinut, începând cu depunerea acestuia în penitenciar, în
perioada de carantină. Psihologul propune fiecărui deţinut un
plan de evaluare şi intervenţie terapeutică şi
educativă. Evaluarea se face pa baza a trei teste de personalitate care
sunt în prealabil explicate de către psiholog.

In trimestrul III din 2006, fuseseră evaluaţi 77 de
deţinuţi nou depuşi şi alţi 130 de deţinuţi
care se aflau deja în penitenciar. In această perioadă, 334 de
persoane aflate în detenţie au beneficiat de consiliere psihologică,
dar şi 16 cadre. Pentru ca un deţinut să primească
consiliere psihologică este suficient să facă o simplă
solicitare în acest sens, la apelul de dimineaţă. Consilierea are loc
pe secţii, în spaţiile special amenajate. De două ori pe
săptămână, un psiholog acordă asistenţă şi
la secţia exterioară de la Cluj-Napoca.

In timpul perioadei de carantină, de trei săptămâni,
deţinuţii nou depuşi sunt angrenaţi într-un program de
adaptare la viaţa instituţionalizată în care le sunt prezentate
regulamentul de ordine interioară şi conţinutul „mapelor de
cameră”. Aceştia semnează o „declaraţie-angajament” în
sensul luării la cunoştinţă şi însuşirii
conţinutului acestora şi sunt supuşi unui test grilă care
să dovedească acest lucru.

Pentru anul şcolar 2006-2007, la şcoală erau înscrise 96 de
persoane aflate în detenţie (18 în clasele I-IV, 52 în clasele V-VIII
şi 26 în clasele IX-X). Separat, se derulează un program de
alfabetizare cu 28 de deţinuţi de la Gherla şi 17 de la
secţia exterioară de la Cluj-Napoca.

Compartimentul educativ organizează şi câteva cursuri de
iniţiere – formare profesională şi a beneficiat recent de o
donaţie de calculatoare pe care le va folosi pentru iniţierea celor
10 minori în operare pe computer. Alţi 50 de deţinuţi au
beneficiat de un program de calificare profesională în meseria de tâmplar,
la fabrica de mobilă de la Gherla.

In cele 31 de programe educaţionale au fost înscrise peste 700 de
persoane, ceea ce aparent asigură un grad mai mare de implicare a
deţinuţilor în activităţi educative decât în alte
penitenciare. Totuşi, niciunul din deţinuţii cu care au stat de
vorbă reprezentantele asociaţiei nu a putut să vorbească
despre participarea la vreun program. Ei au menţionat, în schimb,
testările psihologice.

Potrivit responsabililor serviciului social-educativ, programul de
pregătire pentru liberare a implicat un număr de 102
deţinuţi. Acest program nu pare, totuşi, să aibă
consistenţa necesară, rezumându-se la oferirea de informaţii
şi adrese pentru cei care doresc să-şi găsească un loc
de muncă sau să apeleze la serviciile sociale. Penitenciarul
colaborează cu o organizaţie neguvernamentală care oferă
sprijin persoanelor care se liberează. Asociaţia
recomandă extinderea acestui program, pentru a conţine mai multe
activităţi şi colaborarea cu serviciul local de probaţiune.

Penitenciarul organizează ieşiri cu minori şi femeile, o
dată pe lună – de exemplu, la cinema sau galeria de artă din
oraş.

6. Judecătorul delegat

Reprezentantele asociaţiei au purtat o discuţie cu
judecătorul delegat, cu privire la modul şi condiţiile concrete
în care acesta îşi exercită noile atribuţii conferite de Legea
nr. 275/2006.

La Penitenciarul Gherla, judecătorul delegat a fost numit la data de
18 octombrie 2006, fiind delegat pentru un an. Din punct de vedere
organizatoric, el a invocat dificultăţile legate de lipsa
grefierului, a dactilografei, a unei ştampile de instanţă
şi chiar a registrelor şi coperţilor de dosare. In opinia sa,
lipsa unui grefier pune chiar problema legalităţii încheierilor pe
care le pronunţă.

Judecătorul delegat şi-a exprimat rezerva faţă de
utilizarea de personal auxiliar sau materiale (cum ar fi registre sau coperte
de dosare cu antetul penitenciarului) puse la dispoziţie de penitenciar.
Acest lucru ar dăuna imaginii de independenţă de care trebuie
să se bucure în faţa deţinuţilor, ţinând cont de
faptul că aceştia, de cele mai multe ori, ajung în faţa sa fiind
în litigiu chiar cu penitenciarul. Mai mult, însăşi amplasarea
biroului judecătorului delegat în incinta penitenciarului ar putea pune o
astfel de problemă.   

Până la data vizitei activitatea sa a constat în soluţionarea
plângerilor deţinuţilor faţă de sancţiunile
disciplinare primite, soluţionarea plângerilor pentru nerespectarea
drepturilor şi pentru rele tratamente precum şi audierea persoanelor
care îşi exprimaseră intenţia de a intra în refuz de hrană.
Din cele circa 20 de plângeri soluţionate, mai multe au fost legate de
asistenţa medicală şi lipsa medicamentelor. Intr-unul din cazuri
(Gaftonie), judecătorul a admis plângerea şi a dispus acordarea
tratamentului medical necesar. Totuşi, cu ocazia vizitei la cabinetul
medical, reprezentantele asociaţiei au aflat că nimeni nu ştia
despre încheierea judecătorului delegat, în cazul respectiv, deşi
aceasta fusese comunicată atât petentului cât şi penitenciarului. Mai
mult, personalul medical a obiectat că aceasta ar fi trebuit
învestită cu formulă executorie!

Cu ocazia recentelor proteste, judecătorul delegat i-a audiat pe
protestatari. Acesta acordă audienţe, de regulă lunea, în
penitenciar.

7. Concluzii

Recomandările asociaţiei ca urmare a celor constatate cu ocazia
vizitei în Penitenciarul Gherla se află cuprinse în textul prezentului
raport.

Nicoleta Popescu                                                     
                           Adriana
Dăgăliţă

Raspunsul ANP in acest caz

La data de 29 iunie 2006, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul
Slobozia din judeţul Ialomiţa. Vizita anterioară avusese loc la
data de 18 mai 2000.

1.      Aspecte generale

Penitenciarul este destinat, în special, persoanelor condamnate la pedepse
cu închisoarea sub 10 ani. Nu exista nici un condamnat la detenţie pe viaţă.
La data vizitei, erau cazaţi 931 deţinuţi, din care 13 minori,
iar 2 persoane se aflau în arest preventiv.  Penitenciar nu are secţie pentru femei (deţinutele
transferate pentru procese pe rol la Slobozia sunt cazate în arestul IPJ
Ialomiţa). Din numărul total al deţinuţilor, 137 erau
condamnaţi pentru tâlhărie, iar 409 pentru furt. Numai 7
deţinuţi erau cazaţi în regim deschis (fără
pază). Alţi 24 de deţinuţi îşi executau pedepsele în
regim semi-deschis, aceştia fiind scoşi la muncă sub
supravegherea a doi agenţi neînarmaţi.

Capacitatea legală de deţinere a unităţii (la 6
m.c./deţinut) este de 753 de locuri, ceea ce deja conduce la un
indice de ocupare, în prezent, de 123 %. Totuşi, suprafaţa
spaţiilor efective de cazare – a camerelor de detenţie – este de
numai 1580,71 m.p. Aplicând norma recomandată de Comitetul Pentru
Prevenirea Torturii (CPT) de 4 m.p. necesari pentru fiecare deţinut,
rezultă că penitenciarul ar putea caza maxim 395 de persoane.
Intrucât în prezent numărul acestora este mai mult decât dublu ,
rezultă un grad foarte ridicat de supraaglomerare (aproximativ 230%).

Penitenciarul a preluat, prin efectul unei hotărâri de guvern din
2003, o unitate militară dezafectată, în suprafaţă de 353
ha, ,situată la Alexeni, cu o capacitate de cazare de 1.500 de
soldaţi. Aceasta urmează să fie amenajată ca secţie
exterioară de detenţie, în regim semi-deschis. Până în prezent,
nu au fost realizate lucrările necesare. Asociaţia recomandă ANP alocarea fără întârziere a
fondurilor pentru amenajarea secţiei exterioare, ca soluţie pentru
reducerea supraaglomerării în penitenciar. Potrivit directorului
penitenciarului, cam 50% din deţinuţi ar putea beneficia de regim
semi-deschis, pe criteriul gravităţii faptelor comise.

Numai 30 % din deţinuţi sunt scoşi la muncă, dintre
care majoritatea la activităţile din penitenciar, fără
plată: la blocul alimentar, la atelierul auto, la ferma zootehnică,
la confecţionat mături, la sera de flori, etc. Există şi
trei beneficiari externi, două firme şi primăria din Slobozia
pentru care un număr redus de deţinuţi prestează muncă
remunerată. Deţinuţii clasificaţi cu grad sporit de
periculozitate nu sunt scoşi la muncă. Conducerea penitenciarului
explică numărul redus al deţinuţilor care prestează
muncă remunerată prin rata şomajului foarte ridicată la
nivelul judeţului Ialomiţa (cca. 12 %).  Faţă de anul 2000, nu mai erau prestate munci legate de
cultura tutunului, pentru că, la solicitarea beneficiarilor, se redusese
mult activitatea, scăzând substanţial numărul
deţinuţilor care ar fi putut fi folosiţi, fapt pentru care
penitenciarul a renunţat să mai înnoiască contractul cu firmele
beneficiare.

Numărul total al cadrelor este de 257 (sunt prevăzute 263 de
posturi), din care 23 sunt repartizaţi la casa de odihnă a ANP din
localitatea Amara. 234 de cadre lucrează în sectorul operativ, în 4
schimburi. Deşi în aparenţă proporţia dintre numărul
cadrelor şi cel al deţinuţilor este acceptabilă (cam 3-4
deţinuţi la un cadru), în practică, prin efectul lucrului în
ture, fiecărui cadru îi revin de 3 sau 4 ori mai mulţi
deţinuţi (aproximativ 16 deţinuţi la un cadru), în
condiţiile în care recomandarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii
este ca fiecărui cadru să îi revină 5 deţinuţi.
APADOR-CH solicită administraţiei penitenciarului să reconsidere
statutul celor 23 de angajaţi care lucrează la Amara, dar
figurează ca personal al penitenciarului din Slobozia.

In perioada 2005-2006, nici un agent nu fusese sancţionat pentru
abuzuri împotriva deţinuţilor; toate sancţiunile disciplinare
aplicate – în număr de 15 în 2005 şi de 5 în 2006 – se refereră
la alte aspecte ale obligaţiilor agenţilor .

In penitenciar nu există sistem de supraveghere video iar potrivit
conducerii penitenciarului nu există nici trupă specială de
intervenţie. Totuşi, unul din deţinuţi, Macaşoi
Cristian Marius, a denunţat agresiunile la care a fost supus de către
trei agenţi mascaţi, ceea ce reprezintă, în fapt, trupă de
intervenţie constituită ad hoc.
 In plus, deţinutul a mai spus
că la ultima percheziţie în camera în care este cazat ar fi
participat şi agenţi mascaţi.
A rămas neclar dacă există astfel de trupe sau dacă
agenţii folosesc cagule doar pentru anume intervenţii

Penitenciarul nu dispune de sistem de semnalizare audio-vizuală, cu
excepţia camerelor de la 1, 2 şi 3; singura modalitate prin care
deţinuţii pot solicita asistenţă din partea cadrelor în
situaţii de urgenţă sunt bătăile în uşă. Din
acest motiv, este greu de înţeles tendinţa cadrelor de a-i
sancţiona pe deţinuţii care recurg la această unică
posibilitate de a solicita asistenţă. Astfel, unul din tinerii
cazaţi la camera 57 a afirmat că i s-a întocmit raport de incident
pentru că a bătut în uşă, fiind propusă
sancţionarea sa cu „retragerea drepturilor” (pachet, vizită) timp de
o lună.

Deţinuţii nu sunt încătuşaţi în momentul în care
sunt transportaţi în afara penitenciarului, la instanţă, pentru
afaceri judiciare. Li se pun cătuşe doar la ieşirea din camera
de arest de la sediul instanţei, când sunt aduşi în faţa
judecătorului – acesta putând dispune scoaterea cătuşelor. In
penitenciar există şi un dispozitiv de imobilizare din categoria
celor denumite eufemistic „mijloace sigure de imobilizare” – în realitate,
lanţuri – dar conducerea penitenciarului a dat asigurări că
acesta nu este folosit.

Nu a fost clar cu ce frecvenţă se reanalizează situaţia
deţinuţilor cu grad sporit de periculozitate, în număr de 28,
şi anume dacă aceasta se întâmplă lunar sau la două luni.
S-a precizat însă că nu se depăşesc trei luni. Deţinuţii
„periculoşi” sunt cazaţi în două camere, neexistând secţie
specială. Ei sunt scoşi la plimbare încătuşaţi şi
cu pază întărită. Reprezentantele APADOR-CH au consultat dosarul
de penitenciar al unuia din deţinuţi, Marian Gheorghe, fără
să poată identifica motivul pentru care acesta fusese clasificat
astfel, pentru că nu exista un proces-verbal de clasificare, aşa cum
impun reglementările în vigoare. Singurele acte cu oarece
legătură erau două rapoarte, ambele de la Penitenciarul
Mândreşti şi datând din … 2003! 
Ca o curiozitate, cele două fuseseră emise în aceeaşi zi
şi, cu toate că se refereau la acelaşi deţinut, pedepsele penale
menţionate erau radical diferite: 6 ani pentru furt şi respectiv 26
de ani pentru omor! Asociaţia solicită reexaminarea clasificării
deţinutului pentru a se stabili dacă purtarea lui pe durata executării pedepsei justifică
includerea la „periculoşi”.

La data vizitei, nici un deţinut nu se găsea la camera de
izolare, aceasta având instalate 4 paturi.

Întâlnirile cu avocaţii se desfăşoară într-o zonă
special amenajată a sectorului vizite. Deţinuţii nu sunt
aduşi în aceeaşi cameră cu avocatul, fiind separaţi
printr-un perete în care se deschide o fereastră mică, cu gratii, la
nivelul căreia există un pupitru, în încăperea destinată
avocatului. Astfel, avocatul poate discuta direct cu deţinutul, iar cei
doi îşi pot transmite documente. Există două astfel de cabine
amenajate pentru avocaţi, foarte apropiate şi neizolate fonic. In
aceste condiţii, s-ar putea ivi probleme sub aspectul asigurării
confidenţialităţii discuţiilor între avocaţi şi
clienţii lor aflaţi în detenţie, în situaţia în care ambele
cabine ar fi utilizate în acelaşi timp.

Penitenciarul dispune de alimentare cu apă de la reţea iar încălzirea
în timpul iernii este realizată prin centrală proprie, pe gaze
naturale. Apa caldă este furnizată de 3 ori pe
săptămână, în program de 1 – 2 ore, seara.

In penitenciar este amenajat un club – sală de clasă, cu o
capacitate de circa 30 de locuri, şi o capelă. Curtea centrală
(„platoul”) serveşte şi ca teren de sport şi loc pentru
întrunirile religioase sau culturale cu participare mai largă. La data
vizitei, acolo se desfăşuraseră festivităţile legate
de sărbătoarea Zilei penitenciarelor. Zona de plimbare a
deţinuţilor este limitrofă camerelor acestora, curtea fiind
segmentată prin grilaje. Fiecare din aceste spaţii avea inclusiv un
plafon de grilaj, ceea ce le conferea un aspect izbitor de cuşcă,
date fiind şi dimensiunile lor relativ reduse (cca. 20 m.p. la sol). Unele
din acestea erau acoperite cu pânză de corturi militare, pentru a asigura
celor scoşi la aer o temperatură suportabilă în timpul verii.
Anumite curţi aveau amenajate terenuri de sport (voiei, baschet),
celelalte fiind goale. Plimbarea zilnică a deţinutilor – inclusiv
sâmbata şi duminica – durează circa două ore.
Deţinuţii cu afecţiuni pot sta la aer, practic, toată ziua.
Câţiva deţinuţi regretau că nu au teren de fotbal.

Datorită temperaturilor ridicate la data vizitei, toate camerele aveau
uşile deschise pentru a se asigura, cât de cât, ventilaţia
necesară.

In penitenciar se dă deşteptarea la 6.00 dimineaţa, iar
stingerea la orele 22.00. Deţinuţii au declarat că pot
urmări programele de televiziune până la ore mai târzii – 24.00
şi chiar 1.00.

Persoanele deţinute nu sunt obligate să îmbrace ţinuta de
penitenciar, cu excepţia celor scoase la muncă, respectiv la
instanţă. Deţinutul Macaşoi Cristian Marius a fost victima
unei agresiuni din partea agenţilor de pază în data de 24 mai 2006,
întrucât a refuzat să îmbrace ţinuta de penitenciar pentru motivul
că era murdară, condiţii în care a solicitat să
păstreze cel puţin propriile haine pe sub hainele de penitenciar. Faţă
de această problemă, reprezentantele asociaţiei au vizitat
magazia de echipament a penitenciarului, examinând aspectul uniformelor, care
era, în general, acceptabil.

2.      Vizita in penitenciar

2.1.  Blocul
alimentar

Blocul alimentar, împreună cu atelierul de
spălătorie-călcătorie, fusese relativ recent renovat,
astfel încât nu existau urme de condens şi aspectul general era curat. In
clădirea respectivă se afla şi secţia unde erau cazaţi
cei 24 deţinuţi cu regim semi-deschis. Aceasta cuprindea două
încăperi, una mai mare, cu 27 de paturi, cealaltă mai mică,
amenajată ca sală de masă, cu televizor, un grup sanitar cu 2
cabine de duş-WC şi 2 chiuvete. La momentul vizitei, deţinuţii
erau la activităţi în afara camerei.

Mâncarea era în curs de pregătire, meniul pentru prânz având un
caracter festiv (datorat tot „Zilei penitenciarelor”) şi constând în
ciorbă de văcuţă (pentru care se folosiseră 60 kg de
carne), pilaf cu pârjoale (pentru care se folosiseră 82 kg de carne de
porc) şi gogoşi. Pentru cei 12 musulmani din penitenciar se
pregătise pilaf cu carne de oaie, pe lângă ciorba de
văcuţă. Pentru diabetici, era prevăzut un meniu special
constând în 6 mese pe zi: la orele 7.00 – brânză, marmeladă, ceai,
pâine; la orele 10.00 – lapte cu pâine; la prânz – borş de legume, cartofi
cu carne şi salată de varză; la orele 16.00 – din nou lapte cu
pâine; la cină – budincă de macaroane cu telemea; la orele 22.00 –
iaurt cu pâine. Evident, acest gen de meniu se pregateste doar de 3-4 ori pe an.

In cursul vizitei în camerele de detenţie, reprezentantele
asociaţiei au primit plângeri de la deţinuţi în
legătură cu calitatea mâncării care lasă de dorit, desigur în
alte zile decât cele de sărbătoare . Un deţinut de la camera 30 a
afirmat că au fost cazuri în care s-au găsit chiar viermi în mâncare.
APADOR-CH îşi menţine părerea că hrana deţinuţilor
este încă departe de normele unei alimentaţii sănătoase. O
soluţie pe care asociaţia o susţine este externalizarea acestui serviciu. În acest fel, administraţia
penitenciară ar fi degrevată de obligaţiile de procurare a
materiilor prime şi de pregătire a hranei şi s-ar elimina
suspiciunile privind cantitatea şi calitatea alimentelor folosite (în
principal carnea).

Blocul alimentar nu dispune de cameră frigorifică, aceasta fiind
în curs de amenajare. Alimentele perisabile se păstrează în
frigiderul din magazia situată vizavi de blocul alimentar. La data
vizitei, acesta conţinea 200 kg de carne de porc şi de vită,
despre care cadrele au explicat că este destinată mesei
deţinuţilor pentru o perioadă de câteva zile. In lada
frigorifică din magazie se păstra şi carnea pentru popotă.

O sală de mese destinată deţinuţilor – în care ar putea
încăpea circa 60 de persoane pe serie, sala putând primi până la trei
serii de deţinuţi – era în curs de amenajare, însă, potrivit
conducerii penitenciarului, nu existau fonduri pentru mobilier şi
accesorii (cum ar fi chiuvete sau tăvi). Asociaţia apreciază pozitiv această iniţiativă
şi recomandă alocarea fondurilor necesare mobilării sălii
de mese.

2.2.  Camerele
de detenţie

Camera 1, de dimensiuni foarte reduse (circa 6 m.p.) avea instalate 3
paturi, fiind cazaţi doi deţinuţi, dintre care unul a declarat
că a fost depistat ca fiind infestat cu HIV. Acesta a arătat că
primeşte tratamentul medical specific, neexistând perioade de întrerupere.
Camera avea grup sanitar propriu – duş şi WC turcesc.

La camera 2, de dimensiuni la fel de reduse, erau cazaţi 4 oameni,
deşi nu erau instalate decât trei paturi. Unul din deţinuţi a
declarat că doarme pe jos, fiind mutat din altă cameră unde a
avut probleme cu colegii.  

Si camera 3 este la fel dimensionată. Singurul avantaj al deţinuţilor,
toţi cu probleme de sănătate, este că pot sta cât doresc în
curţile aferente camerelor, evident, în funcţie de starea vremii.

Asociaţia consideră
că spaţiul foarte redus ce revine fiecărui deţinut şi
insuficienţa paturilor faţă de numărul de persoane  pot fi considerate drept tratamente
degradante şi recomandă remedierea acestor aspecte. Ideal ar fi să
se accelereze întregul proces de reabilitare a unităţii militare de
la Alexeni dar, pâna la finalizarea proiectului, cele 3 camere ar trebui
dezafectate.

Cei 13 minori din penitenciar erau cazaţi în două camere
spaţioase. La camera 59, erau cazaţi patru minori, în patru paturi.
Grupul sanitar se afla în cameră, fiind şi locul unde se strângea
gunoiul. Acesta se colectează doar o dată pe zi, dimineaţa  şi, drept urmare, în încăpere persista
un miros urât. Asociaţia
recomandă ca măcar în condiţiile unor temperaturi caniculare pe
timpul verii, gunoiul să fie ridicat cel puţin de două ori pe zi
– dimineaţa şi seara. Unul dintre minori s-a plâns de rapoartele
de incident care i-au fost întocmite pentru motivul că şi-a exprimat
nemulţumirea că nu este dus la cabinetul medical. In cameră se
afla şi un minor care prezenta multiple urme de automutilare pe braţe
şi părea să aibă dificultăţi de comunicare.
Reprezentantele asociaţiei s-au interesat dacă acesta
beneficiază de o terapie adecvată problemelor sale, fapt negat de
reprezentanţii sectorului educativ, din motivul insuficienţei
resurselor umane, raportat la numărul problemelor existente. Asociaţia aminteşte că
autorităţile au obligaţia să ia măsuri concrete pentru
a proteja persoanele aflate în detenţie, cu atenţie deosebită
pentru cele cu disabilităţi, mai ales când este vorba de minori, cum
este cazul menţionat .

In camera 58, unde erau cazaţi ceilalţi 9 minori, erau numai 8
paturi. Aspectul camerei era acceptabil, dar numărul de paturi mai mic
faţă de cel al deţinuţilor rămâne o problemă,
chiar dacă minorii au declarat că dorm pe jos, pentru că „e
cald”. Asociaţia recomandă insistent
cazarea persoanelor în camere dotate cu un număr corespunzător de
paturi.

La camera 27 erau cazaţi 12 deţinuţi recidivişti.
Aceştia s-au plâns că nu li se permite să îşi prepare cafea
în cameră (numai ceai şi cafea solubilă). Reprezentantele
APADOR-CH nu înţeleg motivul pentru care cafeaua măcinată – mai ieftină
şi mai spornică decât cea solubilă – este interzisă în
întreg sistemul penitenciar.

La camera 30 erau cazaţi 10 deţinuţi, fiind amplasate 12
paturi. Aceştia au declarat însă că „au fost şi 17” în
cameră şi se plângeau de calitatea mâncării şi de lipsa
apei curente, timp de mai multe zile („cu zilele”), aspect neremediat cu toate
că sesizaseră personalul de pază. Intr-adevăr,
reprezentantele asociaţiei au putut constata că nu curgea apa la
chiuvetă. Administraţia penitenciarului a explicat acest lucru
printr-o defecţiune temporară – ţeavă înfundată. Asociaţia recomandă remedierea de
îndată a defecţiunilor semnalate la reţeaua de distribuire a
apei.

Deţinuţii au declarat că primesc lunar lame şi
pastă de ras, săpun, hârtie igienică şi săpun de rufe,
precum şi ziare zilnic.

2.3.  Asistenţa
medicală

La momentul vizitei, nici unul dintre cei doi medici generalişti nu
era prezent la cabinetului medical, deşi potrivit programului afişat
unul dintre ei ar fi trebuit să fie prezent . Personalul medical mai cuprinde
şi un medic stomatolog (care era prezent) şi 5 asistenţi,
farmacistul fiind ieşit la pensie. Din declaraţiile personalului
prezent, a reieşit că media numărului de consultaţii pe zi,
era de 70 la medicină generală şi 15 – 20 la stomatologie.
Asistenţa medicală stomatologică nu cuprinde lucrările
dentare, acestea fiind imposibil de realizat în penitenciar întrucât nu
există un contract specific cu Casa OPSNAJ.

In privinţa asistenţei medicale acordate cadrelor, s-a
menţionat un ordin al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
din ianuarie 2006 care prevede obligaţia personalului medical din
penitenciar de a se ocupa cu
precădere de deţinuţi. Or, o asemenea dispoziţie nu
introduce un criteriu clar pentru împărţirea activităţii
medicului de penitenciar între deţinuţi şi cu cadre. De altfel,
mai mulţi deţinuţi din camere diferite s-au plâns că nu
sunt scoşi la cabinet, respectiv că nu li se acordă atenţie
din partea medicilor şi nu li se dau medicamente. APADOR-CH reiterează recomandarea sa ca medicii de penitenciar
să se ocupe exclusiv de deţinuţi şi numai în situaţii
de urgenţă şi de
personal şi să asigure necesarul de medicamente al
deţinuţilor.

Statistica prezentată de conducerea penitenciarului arată că
pe semestrul I din 2006 cheltuielile pe medicamentele pentru cadre
depăşeau cu 13 % pe cele cu medicamentele destinate
deţinuţilor (21.235 RON pentru cadre faţă de 18.722 RON
cheltuiţi pentru deţinuţi). O asemenea disproporţie e cu
atât mai evidentă cu cât numărul cadrelor este mult mai mic decât cel
al persoanelor deţinute.

Reprezentantele asociaţiei au consultat fişa medicală a
deţinutului Tănase Aron care se plânsese că nu i se fac
examenele medicale de specialitate, deşi acuză probleme cu inima
şi plămânii. Intr-adevăr, în dosar nu apăreau rezultatele
niciunui examen cardiologic, deşi erau consemnate simptome de aritmie
cardiacă.

Asociaţia
aminteşte că Administraţia Naţională a Penitenciarelor
„are obligaţia legală de a lua toate măsurile igienico-sanitare
privind prevenirea şi descoperirea bolilor precum şi acordarea
îngrijirilor medicale pentru toate persoanele aflate în detenţie. Aceste
obligaţii rev[in] întregului personal angajat al locului de detenţie,
atât cel care se ocupă cu întreţinerea şi administrarea, cât
şi cel medical.” (citat
din decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 1472 din 2 noiembrie 2005,
în cazul Pop, cu privire la decesul deţinutului Radu Daniel Achim).

De asemenea, a fost consultat dosarul medical al deţinutului
Macaşoi Cristian Marius, care fusese supus unei agresiuni în data de 24
mai 2006, de către agenţii de pază. Reprezentantele
asociaţiei au primit o copie a raportului de expertiză
medico-legală care atestă leziunile suferite de Macaşoi şi
au putut sta de vorbă cu acesta, în legătură cu agresiunea
suferită. Aspectele constatate fac obiectul unui raport separat.

Cadrele penitenciarului au făcut referire la cazul unui deţinut
care s-a declarat de orientare homosexuală, acesta fiind suspectat chiar
că „practica prostituţia”, datorită solicitărilor repetate
de a fi mutat în camere diferite. O asemnea situaţie nu face decât să
dezvăluie pe de o parte prejudecăţile care încă mai
caracterizează atitudinea cadrelor faţă de homosexualitate, pe
de cealaltă parte, necesitatea distribuirii de prezervative în penitenciar, nu numai la liberare,
pentru a preveni răspândirea bolilor cu trasmisiune sexuală.

2.4.  Activitatea
cultural – educativă

La momentul vizitei, în penitenciar aveau loc activităţi
cultural-educative religioase pe platoul din curtea centrală, dată
fiind ocazia „Zilei penitenciarelor”. Erau prezenţi şi
reprezentanţi ai Bisericii Penticostale Betesda care au declarat că
au activitate în penitenciar aproape în fiecare săptămână, pe
baza unui protocol încheiat cu administraţia penitenciarului. Alte culte
şi asociaţii religioase care desfăşoară constant
programe în Penitenciarul Slobozia sunt Biserica Creştină
Evanghelică, Biserica Romano-Catolică şi Asociaţia
religioasă Matei Basarab.

Personalul compartimentului educativ este compus din 7 cadre (inclusiv
preotul ortodox), din care 1 psiholog, un asistent social şi un profesor
de limba română, şeful compartimentului fiind jurist iar alţi
doi agenţi (operativ şi tehnic) au rolul de a însoţi
deţinuţii la activităţi.

Programele în derulare sau încheiate recent vizau reducerea agresivităţii, educaţie antialcoolică şi dezvoltarea abilităţilor de
comunicare. Programul de reducere a agresivităţii a implicat 8
deţinuţi clasificaţi cu grad sporit de periculozitate, în urma
căruia 5 dintre ei au fost declasificaţi. Acesta a durat 3 luni, cu
şedinţe de o oră pe săptămână. Programul de
comunicare urma să se adreseze tot deţinuţilor cu grad sporit de
periculozitate. Participanţii la programe sunt selectaţi de
compartimentul educativ, care a avut iniţiativa creării unui
„contract de curs” în ideea responsabilizării participanţilor.
Contractul cuprinde la ce anume se obligă fiecare din părţi –
participanţii la cursuri având obligaţia frecventării
corespunzătoare a acestora.

Compartimentul educativ organizează şi cursuri de iniţiere –
formare profesională, pentru meseriile de bucătari, legumicultori,
crescători de animale, confecţioneri de mături. Cei care absolvă
cursurile primesc un certificat în funcţie de nivelul
şcolarizării lor (4, 8 sau 10 clase). Condiţia participării
la aceste cursuri este ca deţinutul să aibă cel puţin  9 luni până la liberare. Un aspect
negativ este că deţinuţii care participă la cursuri nu
beneficiază de „zile-câştig”, precum cei care muncesc. Asociaţia recomandă ca şi
participarea la cursurile de calificare să fie convertită în
zile-câştig pentru a creşte interesul persoanelor aflate în
detenţie pentru pregătirea profesională.

Compartimentul colaborează cu Serviciul de probaţiune de pe
lângă Tribunalul Ialomiţa, fiind în pregătire un program denumit
„cum să-mi găsesc un loc de muncă”. Colaborarea este însă
redusă datorită faptului că serviciul de probaţiune are
numai doi funcţionari.

O dificultate ar fi lipsa oricăror fonduri pentru compartimentul
educativ, fapt care a determinat recurgerea la sponsorizări pentru a putea
organiza o şcoală de alfabetizare.

Problema principală rămâne faptul că un număr foare mic
de persoane aflate în detenţie sunt implicate în programele
cultural-educative. Cum puţini deţinuţi sunt scoşi la
muncă, rezultă că cei mai mulţi dintre ei nu au nici un fel
de activitate în afară de plimbarea zilnică şi de sport.

Reprezentantele asociaţiei au discutat cu asistenta socială care
a prezentat programele „Fii responsabil” şi „Invaţă să
trăieşti împreună” adresate minorilor şi care urmăreau
să-i facă să conştientizeze consecinţele faptelor lor
precum şi regulile de comportament în societate. Un alt obiectiv al
asistentei sociale era îmbunătăţirea relaţiilor cu familia,
pentru minorii care nu sunt căutaţi de familiile lor. Există
şi un program destinat consumatorilor de droguri, o parte dintre
aceştia declarându-se consumatori doar pentru a beneficia de un programindiferent de obiectivul său, dat fiind că
programele existente nu implică decât un număr mic de
deţinuţi.Minorii mai participă şi la un atelier ocupaţional de
două ori pe săptămână, existând şi un program de
educaţie pentru sănătate. Ei participă şi la
activităţi în afara penitenciarului de două ori pe lună
(ultima vizită avusese loc la o şcoală din Slobozia). Insă,
din păcate,  ei nu merg la
şcoală. Asociaţia
recomandă şcolarizarea minorilor în penitenciar.

2.5.  Sectorul
vizite şi corespondenţă

Sectorul vizite era împărţit pe două niveluri. Zona veche
amenajată la parter pentru vizite era funcţională în continuare
iar la etaj avuseseră loc lucrări recente încheiate cu amenajarea a
10 cabine simple plus una cu elemente de siguranţă pentru
deţinuţii cu grad sporit de periculozitate. La etaj atmosfera era
irespirabilă datorită căldurii, de altfel toate vizitele
desfăşurându-se în sectorul de la parter. Toate cele 11 cabine de
vizită permiteau exclusiv comunicarea prin interfon, deţinutul fiind
separat de vizitatorul său printr-un perete de sticlă. Mai mulţi
deţinuţi s-au plâns de acest lucru, cu atat mai mult cu cât în
penitenciar nu există amenajat un perimetru pentru vizite la masă,
care ar permite contactul fizic cu familia, în special cu copiii. Asociaţia recomandă urgentarea
amenajării unui sector de vizite la masă, sau cel puţin
eliminarea pereţilor de sticlă despărţitori pentru 10 din
cele 11 cabine din sectorul deja amenajat.

In ceea ce priveşte vechiul sector de vizite amenajat la parter, unde
se desfăşura programul de vizită la momentul prezenţei
reprezentantelor asociaţiei, acesta permite desfăşurarea a 6
vizite concomitent, persoanele deţinute fiind despărţite de cei
care îi vizitează de o masă de beton cu o lăţime mai mare
de 1,5 m, care face aproape imposibil contactul fizic între unii şi
ceilalţi. In acest sector nu există perete transparent
despărţitor şi nici cabine, cu excepţia celei din metal
amenajate pentru deţinuţii cu grad sporit de periculozitate..

In penitenciar sunt instalate 6 cutii poştale, la care
deţinuţii au acces liber când sunt scoşi la plimbare, precum
şi 6 telefoane. Deţinuţii au acces la telefoane pe bază de
programare, ei putând telefona o dată pe săptămână, timp de
10 minute. Se înregistrează seria cartelelor telefonice ale
deţinuţilor. Nu este permisă împrumutarea acestora şi nici
nu există „cartele sociale” asigurate de penitenciar pentru cei care nu au
posibilitatea să şi le cumpere.

Pachetele primite se desfac în faţa persoanei deţinute, iar
plicurile de corespondenţă sunt înregistrate la intrare şi
desfăcute de către persoanele deţinute, în prezenţa
supraveghetorului. Deţinuţii s-au plâns că li se transmit
coletele cu întârziere – doar două zile pe săptămână,
marţea şi vinerea – astfel încât alimentele perisabile se
alterează. Asociaţia
recomandă ridicarea pachetelor de la poştă şi distribuirea
acestora către deţinuţi cu o frecvenţă mai
ridicată – cel puţin o dată la două zile, fiind de dorit ca
aceasta să aibă loc zilnic, ţinând cont şi de faptul
că distanţa dintre penitenciar şi oficiul poştal din
Slobozia nu poate fi prea mare. Au mai existat plângeri şi în
legătură cu sustragerea unor bunuri din colete sau a cartelelor de
telefon din plicuri, deţinuţii suspectând atât funcţionarii
poştei cât şi personalul penitenciarului. Cele mai multe
reclamaţii de acest gen au venit din partea deţinuţilor
„bucureşteni” pentru că pachetele şi plicurile lor ar fi mai tentante.
Directorul penitenciarului a fost sesizat deja cu plângeri în acest sens. Asociaţia a constatat starea de
profundă nemulţumire a deţinuţilor pe această
temă şi cere anchetarea administrativă a respectivelor plângeri
şi sesizarea parchetului pentru
violarea corespondenţei.

La concluziile şi recomandările asociaţiei incluse în raport
mai trebuie adaugată cererea de a se întreprinde o anchetă
completă şi imparţială a incidentului căruia i-a
căzut victimă deţinutul Macaşoi şi de a se reexamina
seria de sancţiuni disciplinare impuse acestuia ulterior (a se vedea şi raportul separat privind acest caz).

Manuela Ştefănescu                                                     
                         Adriana Dăgăliţă

Raspunsul ANP in acest caz

În ziua de 12 decembrie 2005, două reprezentante APADOR-CH au vizitat
Penitenciarul Galaþi. Vizita anterioară a avut loc la data de 19
februarie 2002.

1.      Aspecte generale

De la ultima vizită a reprezentanþilor APADOR-CH, la
Penitenciarul Galaþi nu s-au mai realizat investiþii. Singura lucrare
cu impact asupra condiþiilor de detenþie a fost refacerea
canalizării, ce urma să fie recepþionată în chiar ziua
vizitei. Cu toate că supra-aglomerarea continuă să fie una
dintre problemele principale ale Penitenciarului Galaþi (a se vedea
capitolul „Efective”), în momentul de faþă nu există nici un
plan care să asigure o suplimentare a spaþiilor de deþinere.

În 2002, penitenciarul avea probleme în asigurarea alimentării cu
apă potabilă pentru deþinuþi. Atunci, conducerea
penitenciarului a susþinut că situaþia se poate
îmbunătăþi prin forarea unui al doilea puþ de apă.
Între timp, a fost realizat un studiu din care a reieşit că, din
punct de vedere tehnic, cel de-al doilea puþ este imposibil de realizat
(condiþia ca între două puþuri alăturate să existe o
anumită distanþă nu poate fi respectată). În aceste
circumstanþe, conducerea penitenciarului susþine că singura
modalitate de a soluþiona problema apei potabile este refacerea
alimentării cu apă a oraşului. În prezent, deþinuþii
au apă rece doar şase ore pe zi. Toþi cei cu care au vorbit
reprezentantele APADOR-CH în timpul vizitei în penitenciar s-au plâns nu numai
de programul scurt de alimentare cu apă, ci mai ales de calitatea foarte
proastă a acesteia (frecvent au fost menþionaþi viermii
prezenþi în apă). Cu toate că în mod evident calitatea şi
cantitatea apei potabile sunt probleme serioase, cu impact asupra
condiþiilor de detenþie, conducerea penitenciarului nu pare a se
implica în nici un demers care să determine schimbarea acestei
situaþii.

2.      Efective

La data vizitei, în Penitenciarul Galaþi se aflau 1.268 de
deþinuþi, dintre care 53 erau femei. Din totalul de 1.268 de
deþinuþi, 119 erau arestaþi preventiv, 120 condamnaþi în
primă instanþă, iar restul condamnaþi definitiv. Conform
normei de minim 4 metri pătraþi/deþinut recomandată de
Comitetul pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei, la Galaþi ar
putea fi cazaþi doar 676 de deþinuþi, suprafaþa totală
a spaþiilor de deþinere fiind de 2705 m2. Aceasta
înseamnă că gradul general de ocupare al penitenciarului era de mai
bine de 185%. Avându-se în vedere că anumite categorii de
deþinuþi au la dispoziþie un spaþiu mai mare decât
alþii (în cei 318 m2 de deþinere de la gospodăria
agro-zootehnică era cazate doar 20 de persoane, iar 21 de persoane
deþinute în regimul „fără pază” aveau la dispoziþie 81
de m2), rezultă că majoritatea deþinuþilor
suportă un grad de aglomerare de peste 210%.

Doar o mică parte dintre deþinuþi erau folosiþi la
muncă în ziua vizitei: 68 la munca cu plată (la decolmatat şi
construit un canal în zonele care au fost inundate în cursul anului 2005,
inclusiv gospodăria agro-zootehnică a penitenciarului, în cadrul unui
proiect al prefecturii – 50 de persoane; la curăþenie într-o
fabrică de pâine – 11 persoane; în atelierul propriu de tâmplărie, la
realizarea de mobilă – 2 persoane) şi 84 la gospodăria
agro-zootehnică şi la deservire. În medie, în perioadele de vârf din
cursul anului 2005, maximum 200 de persoane au fost scoase la muncă,
faþă de 450 în anul anterior. Diferenþa a fost justificată
prin scăderea numărului persoanelor care pot asigura paza
deþinuþilor în afara penitenciarului, generate de pensionările
numeroase care au avut loc înainte de demilitarizarea sistemului
penitenciar  în septembrie 2004.

În prezent, în sectorul operativ (care include şi evidenþa
deþinuþilor şi serviciul de reintegrare socială),
lucrează aproximativ 200 de persoane. Aceasta înseamnă că, în
fiecare schimb, unui cadru îi revin
aproape 19 deþinuþi, cu mult
peste norma recomandată de Comitetul pentru Prevenirea Torturii – un
cadru la maximum 5 deþinuþi.

3.     Asistenþa medicală

Asistenþa medicală este asigurată de doi medici
generalişti (din trei posturi existente), un medic stomatolog, doar doi
asistenþi medicali generalişti (din cinci cât prevede statul de
funcþiuni al penitenciarului) şi un asistent de farmacie. Lipsa
asistenþilor medicali generalişti este o problemă acută:
două persoane nu pot asigura asistenþa medicală în
permanenþă. Problema a fost doar parþial rezolvată prin
efectuarea unor ture de 24 de ore (cu 24 de ore pauză) şi
„împrumutarea” unui al treilea asistent de la Penitenciarul Focşani, o
dată la trei zile. Datorită blocării posturilor în sistemul
bugetar, până în prezent nu a fost posibilă angajarea altor
asistenþi, dar conducerea penitenciarului a reuşit să
convingă Administraþia Naþională a Penitenciarelor să
deblocheze două din cele trei posturi vacante, urmând ca din luna ianuarie
să se facă şi angajările respective.

Pe lângă lipsa de cadre specializate, în ultima perioadă o
altă situaþie a afectat serios calitatea asistenþei medicale din
penitenciar: criza din sistemul sanitar „civil”. Astfel, în perioada 1
septembrie – 1 decembrie 2005, nu au putut fi achiziþionate medicamentele
necesare pentru tratarea deþinuþilor, inclusiv bolnavii cronici
(aproximativ 60 de persoane), deoarece farmaciile din localitate
depăşiseră plafonul maxim de medicamente compensate pe care îl
puteau elibera. Penitenciarul Galaþi nu a realizat o înþelegere cu
farmaciile locale pentru a achiziþiona măcar o parte din necesarul de
medicamente compensate. Medicul şef a apreciat că o asemenea
înþelegerea nu putea fi realizată din cauza catalogării
penitenciarului ca rău platnic de către farmacii. Însă
reprezentanþilor asociaþiei nu le-a fost clar dacă au fost
realizate demersuri în acest sens sau nu. În luna decembrie, penitenciarul a
reuşit să încheie un nou contract cu o farmacie din Tecuci care are
un plafon mult mai mare pentru medicamentele compensate, iar aprovizionarea cu
medicamente a fost reluată. Rămâne totuşi întrebarea de ce a
fost nevoie de trei luni pentru a se găsi o soluþie pentru asigurarea
medicaþiei deþinuþilor. De altfel, medicul şef a motivat cu
seninătate prin lipsa medicamentelor reacþia unui deþinut
(Mihaiu Mihai) care, în ziua vizitei reprezentantelor APADOR-CH, formulase o
cerere de intrare în refuz de hrană pentru a protesta împotriva lipsei
tratamentului medical („probabil a nimerit perioada fără medicamente”). APADOR-CH consideră inacceptabil
modul superficial în care este tratată la Penitenciarul Galaþi o
problemă atât de serioasă ca lipsa medicamentelor necesare
asigurării tratamentului deþinuþilor. Mai mult, acest
comportament are un caracter discriminatoriu: persoanele „căutate” de
familie au avut posibilitatea de a achiziþiona medicamentele necesare pe
baza reþetelor eliberate de medicul din penitenciar şi, în
consecinþă, de a urma tratamentul medical, cei care nu sunt „căutaþi”
şi depindeau de demersurile penitenciarului pentru achiziþionarea
medicamentelor compensate, nu au primit tratamentul necesar.

De asemenea, şi colaborarea cu spitalele din afara sistemului
penitenciar este destul de proastă, situaþie ce afectează starea
de sănătate a deþinuþilor. Potrivit medicului şef,
începând din luna mai 2005 au început să existe probleme serioase cu
decontarea serviciilor radiologice şi a analizelor de laborator necesare
pentru deþinuþi, ceea ce a avut ca efect lipsa de cooperare din
partea unităþilor sanitare din afara sistemului penitenciar. Medicul
şef a apreciat că doar în domeniul urgenþelor nu există
probleme. Tot potrivit afirmaþiilor medicului şef, la Penitenciarul
Galaþi numai deþinuþii periculoşi sunt
încătuşaþi în timpul transportului în spitalele „civile”, iar în
timpul internării cătuşele se aplică numai în situaþii
excepþionale. Asociaþia reaminteşte recomandarea insistentă
a Comitetului pentru Prevenirea Torturii ca deþinuþii bolnavi să
nu fie imobilizaþi cu
cătuşe. În cazul unui bolnav agitat care devine periculos pentru
alþii sau pentru el însuşi CPT cere să se recurgă la mijloace de imobilizare altele decât
cătuşele (de pildă, bandaje elastice).

Fiecare medic generalist acordă aproximativ 50 de consultanþii pe
zi pentru deþinuþi, deşi este plătit, conform
afirmaþiilor medicului şef, numai pentru 30. Pe lângă
consultaþiile acordate deþinuþilor, medicii din penitenciar sunt
şi medici de familie pentru cadre şi familiile acestora. În fiecare
zi, două ore din programul medicilor este rezervat cadrelor, pentru
aproximativ 4-5 consultaþii. APADOR-CH repetă că
deþinuþii depind în întregime de medicii din penitenciar, astfel
încât aceştia din urmă ar trebui să se ocupe exclusiv de cei
privaþi de libertate, iar nu de cadre, care se pot adresa şi unor medici
din afara sistemului. APADOR-CH consideră că medicul de penitenciar
poate consulta personalul numai în cazuri
de urgenþă. Ordonanþa 56/2003 le-a dat, într-adevăr,
deþinuþilor posibilitatea de a fi consultaþi şi de  doctori din afara sistemului, dar contra plată. Foarte
puþini ştiu că au acest drept şi mai puþini îşi
pot permite o astfel de cheltuială. De altfel, la Penitenciarul
Galaþi nimeni nu a solicitat, până în prezent, să fie consultat
de un medic din afara sistemului.

Medicul stomatolog a afirmat că acordă în medie 15-20 de
consultaþii pe zi pentru deþinuþi, iar pentru cadre intervine
numai pentru urgenþe foarte mari. Cabinetul stomatologic este dotat cu
instrumentar şi dispune, în mare parte, de materialele necesare.
Există şi un laborator care realizează lucrări protetice
din acrilat pentru o parte din dantură. Cu toate acestea, în timpul
vizitei în penitenciar, numeroşi deþinuþi s-au plâns de lipsa
tratamentului stomatologic. Toþi au invocat faptul că nu sunt
„scoşi” la cabinet; când cer acest lucru sunt refuzaþi pe motiv
că doamna doctor ar fi plecată. De altfel, în toată perioada
petrecută de reprezentanþii APADOR-CH în zona cabinetului
medical/infirmeriei (aproximativ o oră), doamna medic stomatolog nu a
părut că ar avea programat vreun pacient.

În plus, există o lipsă de informare a deþinuþilor în
privinþa tratamentelor protetice dentare de care ar putea beneficia în
sistemul penitenciar. De exemplu, deþinutul Melinte Niþă
căruia îi lipseau parte din dinþi, a aflat de la reprezentanþii
asociaþiei că ar avea posibilitatea, ce-i drept contra cost, să
obþină o lucrare protetică în timpul detenþiei, urmând a se
interesa de condiþiile concrete în care poate beneficia de respectivul
tratament.

Un deþinut dintr-una din camerele de infirmerie s-a plâns de
nepăsarea cadrelor medicale. Bolea Nicolae suferise o operaþie de
rinichi în urmă cu 15 zile, la Spitalul Penitenciar Rahova, unde i se
indicase că este necesar ca pansamentele să-i fie schimbate o
dată la două zile pentru a se evita o infecþie. Or ultima
dată îi fuseseră schimbate cu patru zile înainte, deşi ceruse de
mai mult ori să fie scos la cabinetul medical (lucru confirmat atât de
colegii de cameră, cât şi de supraveghetor). Medicul şef al
penitenciarului a motivat situaþia prin lipsa asistenþilor medicali
care să facă această operaþiune, deşi anterior
reprezentanþilor APADOR-CH li s-a spus că, în ciuda condiþiilor
dificile, se asigură tratament medical în permanenþă.

Au existat şi alþi deþinuþi care s-au plâns de
nepăsarea cadrelor medicale. Melinte Niþu avea o ciupercă la
picior, destul de întinsă, de aproximativ trei luni şi susþinea
că de două săptămâni de când se reîntorsese în
Penitenciarul Galaþi nu primise nici un fel de tratament pentru aceasta.
Comănescu Nelu a afirmat că are probleme oftalmologice şi
că de patru luni de când este în Penitenciarul Galaþi nu a
reuşit să ajungă la medic, deşi a fost scos de mai multe
ori din cameră în acest scop, dar că programul de consultaþii
s-ar fi terminat înainte de a putea fi văzut de medic. Prună Marius
suferise un accident de muncă la un deget şi afirma că nu îi
fusese adus la cunoştinþă rezultatul radiografiei. Loghin Remus
a afirmat că a înghiþit un termometru, i s-a făcut radiografie,
dar aceasta a dispărut de la fişa medicală şi o alta nu i
se mai face. Toþi aşteptau să fie consultaþi la cabinetul
medical în momentul vizitei reprezentanþilor APADOR-CH. Întrebată
despre situaþia lor, medicul şef a afirmat că respectivii
suferă de tulburări de personalitate, neavând în realitate problemele
medicale invocate: Comănescu Nelu suferă de miopie şi în
realitate nu ar mai fi cerut să fie dus la cabinetul medical până în
ziua vizitei (pentru a demonstra acest lucru doamna doctor a „frunzărit”
în faþa reprezentanþilor APADOR-CH un caiet cu programările la
consultaþii, fără să îl găsească pe
Comănescu); Loghin Remus ar fi eliminat deja termometru pe căi
naturale (deşi nu a fost clar dacă radiografia menþionată
de deþinut mai exista sau nu la dosar). APADOR-CH nu contestă faptul
că unii dintre deþinuþii care se prezintă la cabinetul
medical sunt simulanþi. Însă acest lucru nu trebuie să determine
o nepăsare a cadrelor faþă de deþinuþii care
invocă probleme medicale. Cu siguranþă, unii suferă
într-adevăr de anumite boli (de exemplu, ciuperca netratată a lui
Melinte Niþu era evidentă şi pentru un nespecialist), iar pe de
altă parte chiar şi simulanþii se pot îmbolnăvi la un
moment dat. Un medic are obligaþia de
a examina toate persoanele care
afirmă că ar avea probleme de sănătate. APADOR-CH cere
personalului medical de penitenciar să renunþe la etichetarea ca
„simulanþi” aplicată formal sau nu unor deþinuþi şi
să acorde aceeaşi atenþie tuturor celor care solicită
tratament medical.

În final, trebuie remarcat progresul înregistrat în cea de-a doua parte a
anului 2005 în privinþa distribuirii de prezervative în penitenciare, în
timpul detenþiei. Medicul şef a afirmat că acest lucru se
întâmplă în Penitenciarul Galaþi ca urmare a unui program al
Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor, dar că nu le-ar cere nimeni. APADOR-CH a susþinut
constant că deþinuþii trebuie să aibă acces la
prezervative în timpul detenþiei. Relaþiile sexuale între deþinuþi sunt un fapt
cunoscut, iar distribuirea de prezervative este importantă pentru
prevenirea răspândirii bolilor cu transmitere sexuală. Dar simplu
fapt că prezervativele pot fi date la
cerere în timpul detenþiei nu este suficient. Este evident că
există o reþinere din partea deþinuþilor, dacă nu
cumva chiar teamă. Administraþia penitenciarului trebuie să
aibă grijă ca deþinuþii să aibă efectiv acces la
ele, fără a fi necesară o solicitare expresă în acest sens
(se poate instala o cutie cu prezervative într-un loc la care
deþinuþii au acces relativ uşor).

4.      Activitatea de reintegrare socială a
deþinuþilor

Serviciul de reintegrare socială din Penitenciarul Galaþi este
format din opt cadre: un psiholog, trei asistenþi sociali, doi
jurişti, un agent cu procedura disciplinară şi un agent tehnic.
În afară de aceştia, şi cele 19 cadre ale Şcolii generale
nr.44 din Galaþi care funcþionează în interiorul penitenciarului
lucrează cu deþinuþii.

Existenþa unei şcoli în interiorul penitenciarului este de
apreciat, mai ales că, de obicei, astfel de unităþi de
învăþământ funcþionează pe lângă centrele de
reeducare minori sau penitenciarele de minori şi tineri. În Penitenciarul
Galaþi, cei care beneficiază de şcolarizare (clasele I-VIII)
şi de certificarea cursurilor absolvite sunt tocmai adulþii. În anul
şcolar 2005-2006 sunt înscrise 36 de persoane în clasele I-IV şi 42
de persoane în clasele V-VIII.

Pe lângă şcolarizare şi alfabetizare (unde sunt
înscrişi 13 deþinuþi – şase minori şi şapte
femei), în semestrul II al anului 2005 deþinuþii au participat la
activităþi de exprimare artistică (opt persoane au format echipa
de teatru, iar 12 au participat la atelierul ocupaþional – goblen), la
diferite spectacole organizate în interiorul penitenciarului şi la
activităþi sportive (care au loc, în general, în timpul de plimbare
al deþinuþilor).

În aceeaşi perioadă, în programele de intervenþie socială
(EDUCOFAM, VAAD, STRADAV, EDUCOSAN, Dezvoltarea abilităþilor sociale,
Terapie prin teatru) au fost cuprinşi aproximativ 165 de
deþinuþi adulþi. La aceştia se adaugă un număr
mult mai mare de deþinuþi minori – peste 400 – a căror
participare la aceste programe nu este foarte clară pentru
reprezentanþii APADOR-CH. Minorii sunt aduşi de la Tichileşti
numai pentru afaceri judiciare şi, în mod normal, nu stau mai mult de o
săptămână. Cum programele respective presupun participarea la
mai multe şedinþe, eficienþa lor pentru minorii care s-au
perindat pe la Galaþi a fost probabil foarte scăzută. Alte
programe de intervenþie socială desfăşurate au fost cel de
carantină (INSTAD) şi lectura colectivă. Practic, este vorba de
programele standard, stabilite de ANP, care se desfăşoară în mai
toate penitenciarele din România. APADOR-CH a semnalat în mod repetat
deficienþele acestui sistem: număr mic de participanþi, durata
scăzută a programelor (în general, maximum două ore pe
săptămână timp de trei luni), interes redus al
participanþilor. Asociaþia solicită din nou ANP să
stimuleze (inclusiv material) personalul pentru iniþierea unor programe
atractive, inclusiv prin consultarea
deþinuþilor. De exemplu, se pot organiza concursuri între camere
(cultură generală, şah, table, cuvinte încrucişate etc.)
dotate cu premii ce pot fi doar simbolice. Aceste concursuri, care ar antrena
un număr mare de deþinuþi, ar trebui să aibă un
caracter permanent.

Serviciul de reintegrare socială din penitenciar colaborează
şi cu Serviciul de Protecþie a Victimelor şi Reintegrare
Socială a Infractorilor (fostul Serviciu de Reintegrare Socială
şi Supraveghere) Galaþi. Trei consilieri ai acestui serviciu vin de
două ori pe săptămână în penitenciar şi
coordonează un program terapeutic de autocontrol (începând din 14
decembrie 2005 – 5 deþinuþi), programul „Şapte paşi” (Seven Steps) de reducere a riscului de recidivă (pentru
10 deþinuþi), „Consiliere vocaþională” (pentru 10
deþinuþi) şi informarea şi îndrumarea deþinuþilor
admişi în Comisia de liberare condiþionată (în semestrul al
doilea al anului 2005 – 252 de deþinuþi).

Alte colaborări au avut loc cu Spitalul de boli infecþioase
Galaþi (programe de educaþie sanitară) şi SIRDO
Bucureşti (programul „Standarde europene care reglementează protecþia
persoanelor private de libertate”). La toate aceste activităþi se
adaugă consilierea individuală a deþinuþilor.

APADOR-CH remarcă în primul rând numărul foarte mic de
activităþi în care au fost cuprinşi deþinuþii
periculoşi, care ar trebui să se bucure de o atenþie
specială din partea serviciului de reintegrare socială. Doar 16
asemenea deþinuþi au fost incluşi în programul VAAD (de reducere
a agresivităþii), iar alþi 30 au participat la un spectacol de
muzică şi dansuri populare în luna noiembrie.

În al doilea rând este de remarcat numărul mic de deþinuþi
care au activităþi socio-educative, raportat la numărul total al
deþinuþilor. În aprecierea cadrelor de la serviciul de reintegrare
socială maximum 300 de deþinuþi participă la asemenea
activităþi. Unul dintre motivele invocate a fost lipsa unor
spaþii adecvate. În prezent activităþile socio-educative se
desfăşoară la şcoală (o cameră din clădirea
veche a penitenciarului) şi la cabinetul psihologic. În ultimul timp s-a
realizat şi transformarea unei camere de detenþie în mini-club care
să fie utilizat pentru activităþi cu deþinuþii, iar la
spectacole se foloseşte clubul cadrelor, aflat în afara spaþiilor de
deþinere. O utilizare mai largă a clubului cadrelor nu ar fi
posibilă tocmai datorită plasării acestuia în afara
spaþiilor de deþinere: aducerea deþinuþilor în sectorul
administrativ al penitenciarului presupune o escortă care nu poate fi
acoperită din lipsă de cadre.

APADOR-CH sugerează rezolvarea problemei spaþiului pentru
activităþile cu deþinuþii şi prin dezvoltarea unor
programe care să poate fi desfăşurare în camerele de detenþie. În acest fel se poate rezolva,
măcar parþial, problema lipsei de activitate a deþinuþilor.

5.      Deþinuþi clasificaþi ca
având un grad sporit de periculozitate; „grupa de intervenþie”;
sancþiuni disciplinare

La sfârşitul lunii noiembrie, 87 de deþinuþi din
Penitenciarul Galaþi erau clasificaþi ca având un grad sporit de
periculozitate. Potrivit conducerii penitenciarului motivul principal pentru
care aceştia sunt clasificaþi constă în faptul că
persoanele respective au fost daþi în urmărire locală sau
generală de către poliþie. În unele cazuri prin această
metodă unii poliþişti îşi acoperă propria
neglijenþă în aducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a
pedepsei cu închisoarea, lucru recunoscut şi de către conducerea
Penitenciarului Galaþi. APADOR-CH
reaminteşte că, în opinia sa, principalul criteriu pentru
clasificarea unui deþinut trebuie să fie comportamentul din timpul
executării pedepsei (pedeapsa în curs, nu una anterioară). Mai
mult, comportamentul trebuie să fie periculos faþă de alte persoane; în nici un caz
deþinuþii nu trebuie clasificaþi pe motivul unor tentative de
suicid sau pentru auto-agresări.

La Galaþi, clasificarea deþinuþilor ca periculoşi este
revizuită o dată la trei luni, conform noii practici din întreg
sistemul penitenciar (înainte revizuirea avea loc lunar). În cursul anului
2005, comisia din Penitenciarul Galaþi a declasificat 131 de
deþinuþi.

Deþinuþii clasificaþi "periculoşi"nu sunt
þinuþi în camere separate, dar sunt cazaþi în secþia de
maximă siguranþă, pe categorii penale. Din această
cauză, deþinuþilor cazaþi în secþia de maximă
siguranþă nu le este clar dacă fac sau nu parte din această
categorie. În mod evident există o lipsă de comunicare între comisia
care se ocupă de clasificare şi deþinuþi.
Reprezentanþii APADOR-CH au putut constata ca unii dintre
deþinuþii care se plângeau că sunt clasificaþi nu erau în
realitate introduşi în această categorie (de exemplu: Ţânu Nicu,
Sterian Ionel) iar alþii, care fuseseră declasificaþi, nu
fuseseră informaþi despre aceasta (Mărgian Valentin,
Găină Laurenþiu).

Referitor la clasificarea în
categoria "periculoşi", APADOR-CH susþine în continuare
că este o pedeapsă (nu numai prin regimul de detenþie
mai sever ci şi prin consecinþele asupra eventualei liberări
condiþionate) şi prin urmare ar
fi normal să se aplice procedurile folosite în cazul sancþiunilor
disciplinare (audieri, martori, căi de atac). Audierea de către
comisia de specialitate a celor propuşi spre clasificare sau declasificare
ar duce şi la o mai bună comunicare cu deþinuþii, respectiv
la evitarea unor situaþii confuze, generatoare de nemulþumire. Audierea
ar putea oferi informaþii utile membrilor comisie şi în privinþa
necesităþii clasificării, având în vedere că de multe ori
aceasta se face pe baza unor menþiuni la dosarul de penitenciar,
făcute de poliþie şi nesusþinute de nici un fel de
documentaþie.

Deþinuþii periculoşi sunt scoşi la plimbare
împreună cu restul camerei în care sunt cazaþi. În viitor se
intenþionează construirea unei curþi de plimbare speciale pentru
deþinuþii de la secþia de maximă siguranþă, cu
pasarelă pentru supraveghere şi cu acoperiş în secþiunea
destinată celor clasificaþi. Vizitele primite de cei clasificaþi
"periculoşi" au loc la cabină, dar există şi
situaþii în care s-au aprobat vizite la masă.

În Penitenciarul Galaþi există „mijloace sigure de imobilizare pe
timpul transportului” – lanþuri pentru picioare şi mâini – dar
directorul penitenciarului a afirmat că ele nu sunt folosite nici
măcar la transportarea deþinuþilor periculoşi, aşa cum
prevede ordinul ANP. Singurele măsuri mai drastice luate pentru asigurarea
transportului a cinci dintre deþinuþii periculoşi se referă
la însoþirea acestora la instanþă de către forþe DPIR
(forþele de intervenþie rapidă ale poliþiei) –
„mascaþi” – pe lângă escorta de la penitenciar. Penitenciarul a fost
cel care a solicitat ajutorul poliþiştilor, deoarece nu are
grupă profesionistă de intervenþie.

Grupa de intervenþie a penitenciarului este formată din
angajaþi proprii, care poartă mască, deşi sunt oricum
recunoscuþi cu uşurinþă de către deþinuþii
cu care intră în contact ca supraveghetori. Activitatea grupei de
intervenþie este filmată cu ajutorul camerelor instalate pe culoarele
secþiilor în 2005. A existat un deþinut care a reclamat că ar fi
fost bătut de către grupa de intervenþie, dar a renunþat la
plângerea sa în momentul în care a aflat că incidentul reclamat a fost
filmat.

Directorul penitenciarului a afirmat că există promisiuni ca din
luna ianuarie 2006 să existe o grupă de intervenþie
„profesionistă” şi la Galaþi.

În privinþa sancþiunilor disciplinare, cele mai frecvente sunt
ridicarea dreptului la pachet, la vizită sau a ambelor drepturi. Pedeapsa
cu izolarea se aplică numai în cazul unor abateri grave, directorul
penitenciarului menþionând în acest sens violenþele între
deþinuþi, cazuri în care este sesizat şi parchetul.

La momentul vizitei nu era nici un deþinut la izolare, în schimb
exista o persoană sancþionată cu opt luni de regim restrictiv
pentru o tentativă de evadare de la instanþă. În afară de
pedeapsa cu regim restrictiv, respectivul deþinut mai fusese sancþionat
şi cu 10 zile de izolare pentru acelaşi incident şi urmează
să răspundă şi penal pentru fapta sa. APADOR-CH
contestă acest sistem de sancþionare multiplă, precum şi
izolarea persoanelor care sunt propuse pentru sancþiunea regimului
restrictiv. De obicei, introducerea la izolare a unui deþinut care a
săvârşit o abatere disciplinară pentru care se propune
executarea pedepsei în regim restrictiv nu are o bază formală (nu
există o decizie a comisiei de disciplină care să aplice
sancþiunea izolării). Este ceea ce cadrele din penitenciar numesc
„izolare de colectiv”, adică în fapt deþinutul este mutat într-o
cameră de izolare fără să existe decizia de a aplica
această sancþiune. APADOR-CH consideră greşită
această interpretare a noþiunii de „izolare de colectiv”. În
măsura în care acest lucru este justificat de abaterea comisă,
deþinutul ar trebui mutat în altă cameră de deþinere,
întrerupându-se contactul cu „colectivul” în care a trăit până
atunci. În nici un caz el nu trebuie supus unui regim mai dur de detenþie,
echivalent unei sancþiuni, în lipsa unei decizii a comisiei de
disciplină în acest sens.

6.     Camere de detenþie

În camera 211 (infirmerie – inapþi vârstă) erau cazate nouă
persoane în 12 paturi. Principala lor nemulþumire se referea la
interdicþia de a avea găleþi, lighene sau alte recipiente de plastic,
pe care le-ar putea folosi pentru igiena personală, pentru spălarea
rufelor sau pentru curăþenia camerei. Şi alþi
deþinuþi, din alte camere, aveau aceeaşi nemulþumire (de
exemplu cei din camera 404). Motivaþia interdicþiei ar fi că
asemenea recipiente pot fi folosite la prepararea unor băuturi alcoolizate. APADOR-CH consideră ridicolă o
astfel de interdicþie, cu atât mai mult cu cât deþinuþii au
oricum la dispoziþie ambalajele de plastic de la sucuri şi apă
minerală.  Deþinutul Ionel
Cazacu s-a plâns şi de faptul că nu îi este permis să aibă
o tavă de plastic pe care să mănânce, în condiþiile în care
în cameră nu există masă. Este adevărat că aceste
obiecte nu sunt pe lista anexă la Ordinul ministrului de justiþie
nr.3131/2003 care stabileşte bunurile şi obiectele care pot fi primite, păstrate şi folosite
de către persoanele private de libertate (lista menþionează, de
pildă, doar posibilitatea de a avea un „lighean pentru igiena femeilor”
(!), ceea ce pare să excludă folosirea obiectului şi de
bărbaþi). În opinia APADOR-CH, obiecte gen lighean, găleată
sau tavă de plastic  nu sunt de
natură să afecteze în vreun fel siguranþa deþinerii sau
să pună în pericol viaþa, sănătatea sau integritatea
deþinuþilor sau cadrelor. În schimb posibilitatea de a le folosi
poate genera o îmbunătăþire a condiþiilor de detenþie,
precare în multe penitenciare (de exemplu, foarte puþine dispun de
săli de mese sau alte facilităþi adecvate pentru servirea mesei
în condiþii normale). Asemenea „amănunte” sunt doar aparent nesemnificative
pentru că, în lipsa lor, condiþiile de detenþie pot echivala
foarte uşor cu tratamente degradante.

Tot la infirmerie, la camera 210 (boli cronice) erau cazate şase
persoane în opt paturi (deşi numai trei erau prezente în cameră,
pentru reprezentanþii APADOR-CH nefiind clar unde erau ceilalþi trei
sau care ar fi trebuit să fie în paturile lor, majoritatea paturilor fiind
pline cu diferite bunuri). În timpul vizitei în penitenciar mai mulþi
deþinuþi au invocat cu un ton revendicativ camera 210 ca fiind
„camera de protocol”, unde „sunt doar doi deþinuþi”, cu mult mai
puþin decât în camerele lor supraaglomerate. Nici pentru
reprezentanþii APADOR-CH nu a fost clar de ce persoanele respective se
aflau la infirmerie (care erau bolile de care sufereau), în schimb a fost
evidentă dorinþa administraþiei penitenciarului de a-i þine
separat pe ocupanþii camerei faþă de restul
deþinuþilor (unul dintre cei trei era un fost poliþist care a
afirmat că se teme pentru viaþa sa, iar un altul era o persoană
de cetăþenie greacă, arestat pentru infracþiuni economice,
care îi mod evident avea posibilităþi financiare mult mai bune decât
ceilalþi deþinuþi). APADOR-CH înþelege că în unele
cazuri se impune ca anumite persoane să fie separate de restul
deþinuþilor, însă subliniază ca această
măsură trebuie luată de aşa manieră încât să nu
creeze celorlalþi impresia că separarea ar fi urmarea unor „favoruri”
nejustificate.

În camera 115 – regim restrictiv – nu exista nici o instalaþie pentru
ca deþinutul cazat acolo să poată face baie. Supraveghetorii au
susþinut întâi că deþinutul de la regim restrictiv poate face
baie în una dintre camerele de izolare adiacente. Însă nici acestea nu
dispuneau de instalaþiile necesare. Ulterior, supraveghetorii au spus
că deþinutul este dus la altă cameră de deþinere, în
fiecare sâmbătă. Însă deþinutul aflat la regim restrictiv
nu fusese dus nicăieri în sâmbăta de dinaintea vizitei. În final,
explicaþia a fost că i se aduce apă cu furtunul în cameră.
Însă deþinutul respectiv se afla de patru zile în acea cameră
şi nu avusese posibilitatea să se spele cu furtunul invocat ori în
alt mod.

In camera 411 – pedepse mari – se aflau 19 deþinuþi în 12 paturi.
Principalele lor nemulþumiri constau în lipsa oricăror
activităþi, care să le permită obþinerea unor rapoarte
de evidenþiere şi în faptul că nu au mai fost scoşi la
cabinetul stomatologic de o lună. Singura activitate este ieşirea la
aer, câte 30 de minute pe zi. O altă nemulþumire era legată de
faptul că li se spărsese caloriferul din baie în urmă cu o
săptămână şi nimeni nu a venit să-l repare, deşi
baia era inundată şi apa trebuia evacuată permanent.

In camera 406 – pedepse mari – se aflau 17 deþinuþi în 12 paturi.
Ei s-au plâns că au apă caldă numai lunea, o jumătate de
oră – o oră, timp insuficient pentru a face toþi baie. Nici cei
de aici nu sunt implicaþi în nici un fel de activităþi, ci doar
sunt scoşi câte 30 de minute la aer zilnic. La camera 406 nu era bec în
baie de 4-5 zile. Aceeaşi problemă a fost reclamată şi la
camera 401 şi la camera 307 – minori.

În cea din urmă se găseau doar doi minori, aflaþi în
tranzit. Unul dintre ei, Şerban Răzvan, avusese conflicte cu restul
minorilor din penitenciar şi de aceea fusese mutat. Celălalt minor,
Nicolae Romulus, fusese adus la 307 numai pentru ca primul minor să nu
stea singur în cameră. Cei doi au contestat această decizie, spunând
că în nici un caz conflictele lui Şerban Răzvan cu ceilalþi
nu sunt atât de grave încât să îi împiedice să convieþuiască.
De exemplu, jucaseră împreună cu ceilalþi tenis de masă
timp de o oră şi nu existaseră nici un fel de probleme. Ei se
plângeau că stând singuri nu au nimic de făcut toată ziua. Nu au
televizor în cameră, iar activităþile se rezumă la 30 de
minute de plimbare zilnică.

7.     Hrana; corespondenþă

O problema serioasă a blocului alimentar din Penitenciarul Galaþi
este lipsa unui sistem eficient de aerisire. La momentul vizitei
reprezentantelor APADOR-CH, în bucătărie se pregătea masa de
prânz; aburul provenind de la marmite era atât de dens încât era imposibil ca
două persoane aflate la mai mult de un metru distanþa să se
vadă între ele. Aceste condiþii sunt total improprii pentru
deþinuþii care lucrează în blocul alimentar; de asemenea aburii
neevacuaþi generează condens şi mucegai, care afectează
atât sănătatea persoanelor care lucrează la bucătărie,
cât şi calitatea hranei preparate.

Meniul din ziua vizitei cuprindea, la prânz, varză cu jumări
şi ciorbă de cartofi pentru norma comună, respectiv piure cu
carne şi ciorbă de legume cu carne pentru cei aflaþi la regim,
iar pentru masa de seară – paste făinoase cu jumări, respectiv
paste făinoase cu lapte pentru regim. Pentru întreaga zi se scoseseră
din magazie 72,4 kg carne de porc şi 49 de kg slănină.

În timpul vizitei în penitenciar, deþinutul Danea Neculai s-a plâns
că, deşi suferă de afecþiuni gastrice, nu primeşte
regim alimentar. Medicul penitenciarului a confirmat că deþinutul
este trecut la regim alimentar până la sfârşitul anului 2005 şi
a fost foarte ferm în a afirma că este imposibil ca indicaþia terapeutică
să nu fie respectată. Medicul a mai susþinut că motivul
pentru care deþinuþii se plâng că nu primesc regimul alimentar
potrivit este comparaþia pe care aceştia o fac cu hrana pe care o
primesc în timpul internărilor în spitalele penitenciare. Penitenciarul nu
ar putea asigura o hrană asemănătoare cu cea din spitalele
penitenciare, chiar dacă există o atare indicaþie
terapeutică. Cu alte cuvinte, medicul a confirmat spusele deþinutului
care se plângea de calitatea hranei de regim. APADOR-CH consideră că nu ar trebui să existe
diferenþe de tratament între deþinuþii care sunt internaþi
în spitalele penitenciare şi cei din penitenciarele obişnuite; atât
timp cât indicaþiile terapeutice sunt aceleaşi, deþinuþilor
din ambele categorii trebuie să li se asigure acelaşi regim alimentar.

Pentru asigurarea dreptului la corespondenþă, în Penitenciarul
Galaþi au fost instalate patru cutii poştale, dintre care una
mobilă. De asemenea, sunt instalate 10 posturi telefonice cu cartelă,
un număr destul de mare care ar trebui să satisfacă
necesităþile tuturor deþinuþilor. În realitate, conform
spuselor comandantului penitenciarului, situaþia este aceeaşi ca
atunci când penitenciarul avea numai patru telefoane instalate. Motivul invocat
a fost lipsa unui număr suficient de cadre la sectorul vizită, cele
care operează în fişa fiecărui deþinut înregistrările
privind convorbirile telefonice. Directorul Penitenciarului Galaþi a
subliniat că aceasta este exclusiv sarcina cadrelor de la sectorul
vizită şi nici un alt angajat al penitenciarului nu poate realiza
respectivele înregistrări (a fost invocată o reglementare a
Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor în acest sens). De aceea,
numărul convorbirilor telefonice care se pot realiza practic rămâne
acelaşi, indiferent de numărul de telefoane instalate.

O iniþiativă de apreciat a Penitenciarului Galaþi este
obþinerea de cartele telefonice prin sponsorizări, care sunt puse la
dispoziþia deþinuþilor fără posibilităþi
materiale; fiecare deþinut în această situaþie are la dispoziþie  trei minute de convorbire lunar.

Concluzii

1.Cea mai
urgentă problemă este asigurarea
apei curente, atât sub aspect cantitativ (în prezent se
furnizează apă rece doar şase ore pe zi) cât şi calitativ (în prezent,
apa zisă potabilă este plină de impurităþi
şi chiar viermi). Situaþia, care datează de cel puþin patru ani, constituie un pericol real pentru starea de
sănătate a deþinuþilor. APADOR-CH cere ANP şi administraþiei Penitenciarului
Galaþi să găsească soluþia în cel mai scurt timp;

2. Aşa
cum alte penitenciare au găsit şi preluat spaþii de cazare
de la diverse instituþii (în general, cazărmi dezafectate ce
aparþineau MApN), reducând astfel gradul de suprapopulare, şi
Penitenciarul Galaþi ar trebui să facă eforturi în
această direcþie. APADOR-CH reaminteşte că
supraaglomerarea continuă să fie o problemă serioasă a
sistemului penitenciar din România, constatată şi criticată
în mod repetat de organizaþii din þară şi din
străinătate, inclusiv de Comitetul pentru Prevenirea Torturii,
organ al Consiliului Europei;

3. Este de
asemenea urgentă angajarea asistenþilor medicali, absolut
necesari. In opinia asociaþiei, chiar dacă vor fi angajaþi
toþi cei cinci asistenþi prevăzuþi în schemă tot
nu se vor putea asigura servicii medicale acceptabile pentru cei peste 1.200
de deþinuþi. Prin urmare, APADOR-CH
cere suplimentarea schemei cu cel puþin un asistent, astfel încât,
teoretic, fiecare să aibă în grijă cam 200 de
deþinuþi;

4. APADOR-CH
doreşte explicaþii cu privire la următoarele aspecte: a) cine, când şi pe ce bază legală
a stabilit ca norma unui medic de penitenciar să fie de 30 de deþinuþi pe zi?
b) dacă a avut loc vreo
anchetă a ANP cu privire la nepăsarea manifestată de cadrele medicale din Penitenciarul Galaþi
faþă de "criza medicamentelor" din perioada septembrie
– decembrie 2005 şi care au fost rezultatele? APADOR-CH subliniază că absenþa
îngrijirii medicale a deþinuþilor, inclusiv prin nefurnizarea
medicamentelor, echivalează cu tratament inuman şi chiar tortură;

Asociaþia repetă că medicii de penitenciar trebuie să se
ocupe exclusiv de deþinuþi iar
de cadre, numai în situaþii de urgenþă.

5. APADOR-CH
constată din nou că activităþile
socio-educative se desfăşoară după tipicul impus de
ANP, antrenând un număr redus de deþinuþi, cu rezultate
minime. Asociaþia cere ANP să încurajeze iniþierea de
către personal a unor programe care să þină cont atât
de specificul penitenciarului cât şi de dorinþele şi
interesul deþinuþilor. (Intr-un alt penitenciar,
deþinuþii au dorit – şi obþinut – săli de
forþă, dar au propus şi lecþii
de limbi străine la postul intern de radio, precum şi
organizarea unor concursuri pe teme de cultură generală. Aceste
două propuneri nu îşi găsiseră o finalitate până
la sfârşitul lui 2005.);

6. Asociaþia
cere Penitenciarului Galaþi să clarifice situaþia
deþinuþilor cazaþi la infirmerie, în camera de boli
cronice, deoarece, potrivit celorlalþi deþinuþi, aceasta ar
fi camera de lux, în care se ajunge
pe cu totul alte criterii decât cele de sănătate;

7. APADOR-CH
solicită insistent reglementarea accesului deþinuþilor la
telefoanele publice. Efortul administraþiei de a instala zece aparate este practic anulat
de o prevedere birocratică;

8. APADOR-CH
cere ANP revizuirea întregii
proceduri de clasificare a deþinuþilor consideraþi
periculoşi. In opinia asociaþiei, aceasta este o pedeapsă (regim mai aspru, consecinþe pentru
liberarea condiþionată) şi, prin urmare procedura trebuie
să urmeze aceleaşi căi legale ca şi în cazul
sancþiunilor disciplinare. De asemenea, este nevoie de o mai bună comunicare cu
deþinuþii, pentru ca fiecare să ştie clar din ce
categorie face parte.

Diana
Călinescu                                                                                    Nicoleta
Popescu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport privind
vizita în Penitenciarul Giurgiu

La data de 12 octombrie 2005, două reprezentante APADOR-CH au vizitat
Penitenciarul Giurgiu. Vizita anterioară a avut loc la data de 18 martie
2004.

1.      Aspecte generale

Penitenciarul Giurgiu primeşte deţinuţi din judeţele
Giurgiu şi Teleorman. De la vizita precedentă a reprezentanţilor
APADOR-CH, la Penitenciarul Giurgiu a fost dat în folosinţă al
patrulea corp de deţinere şi s-au finalizat lucrările de
construcţie la atelierul de producţie. Urmează dotarea cu
utilajele necesare, cel mai probabil cu finanţare PHARE. Insă, din
lipsă de fonduri, s-au sistat lucrările la clădirea
destinată clubului deţinuţilor şi la cea în care ar urma
să funcţioneze administraţia penitenciarului.

La data vizitei, în Penitenciarul Giurgiu se aflau 1467 de
deţinuţi, din care 10 minori, 51 femei şi 5 cetăţeni
străini (un bulgar, un libanez, un turc şi doi arabi). Penitenciarul
Giurgiu are regim de maximă siguranţă, dar marea majoritate a
deţinuţilor execută pedepse în regim închis. 42 de
deţinuţi sunt clasificaţi ca "periculoşi" din
care doi sunt condamnaţi pe viaţă. Suprafaţa totală a
spaţiilor de deţinere a crescut cu 245,48 m² prin darea în
folosinţă a noului corp de deţinere, ajungând în prezent la 3373
m². Directorul interimar susţine că nu există supraaglomerare,
ceea ce este corect dacă se calculează pe baza criteriului celor 6 m3 de aer/deţinut. Insă dacă se raportează suprafaţa
totală la recomandările Comitetului pentru Prevenirea Torturii din
cadrul Consiliului Europei de a asigura 4m²/ deţinut , gradul de ocupare
este de 174%.

37 de deţinuţi lucrau în exterior la construcţii iar în
interior, 63 de deţinuţi la deservire şi cam 30-40 la
grădinărit. Aşadar, un număr nesemnificativ (nici 10 %) din
totalul deţinuţilor din Penitenciarul Giurgiu au posibilitatea
să îşi reducă din pedeapsă prin prestarea unor zile de
muncă şi doar o treime din aceştia mai şi câştigă
ceva bani (10% din salariul minim pe economie, dar numai cei care lucrează
în exterior sunt retribuiţi). 
Situaţia economică precară a judeţului Giurgiu este
în continuare principala cauză pentru care deţinuţii nu pot fi
folosiţi la muncă.  Dar tocmai
pentru că ofertele sunt extrem de puţine, ar fi de dorit ca administraţia penitenciarului să
nu stea să le aştepte ci să le caute. Cel mai probabil
debuşeu pentru forţa de muncă a penitenciarului ar fi portul
Giurgiu. Asociaţia înţelege că portul este zonă de
frontieră cu grad de siguranţă sporit dar se pot găsi
locaţii în care deţinuţii scoşi la muncă să
poată fi supravegheaţi fără prea multe probleme (de
pildă depozitele).

Penitenciarul nu dispune de o fermă zootehnică proprie
(aprovizionarea cu carne se face de la Penitenciarul Pelendava). S-a
intenţionat achiziţionarea a 2 spaţii destinate zootehniei
însă nu s-a concretizat nimic. In schimb, administraţia
penitenciarului a ajuns la o înţelegere cu autorităţile locale
pentru a folosi, într-un viitor apropiat, 11 ha teren arabil pentru
grădinărit. Cele 5 ha teren aflate în posesie în prezent, precum
şi spaţiul din incinta penitenciarului au fost utilizate pentru a
asigura necesarul de legume pe perioada de vară plus o mică
rezervă pentru iarnă.

Dreptul la corespondenţă este asigurat prin cele 3 cutii
poştale fixe şi o cutie poştală mobilă, folosită
pentru deţinuţii secţiei cu grad sporit de periculozitate
şi pentru cei care nu se pot deplasa. Deţinuţii care au acces la
cutia poştală mobilă şi-au exprimat îndoiala în
privinţa respectării secretului corespondenţei, pentru că,
spun ei, scrisorile pot fi uşor scoase din cutie înainte de venirea
poştaşului. Aceste suspiciuni sunt întărite şi de
imposibilitatea trimiterii unor scrisori recomandate. Asociaţia recomandă înlocuirea cutiei poştale mobile cu
una fixă precum şi găsirea unei modalităţi de
expediere a scrisorilor recomandate, la cererea şi pe banii
deţinuţilor care doresc să recurgă la acest gen de serviciu
poştal.

Toţi deţinuţii sunt obligaţi să poarte ţinuta
penală în afara camerei de deţinere, inclusiv la vizite cu familia
ceea ce are, cu siguranţă, un impact negativ, în special asupra
copiilor.

O altă problemă este ora de deşteptare (5.30) pentru
toţi deţinuţii, inclusiv femeile şi minorii. Ora este
nejustificat de matinală (apelul de dimineaţă are loc la 7.30)
mai ales că doar 10% din deţinuţi ies la muncă şi oricum
ei sunt cazaţi în camere separate. Nici scoaterea deţinuţilor la
instanţe nu este un argument pentru trezirea tuturor la 5.30. Listele cu deţinuţii care se
prezintă la instanţe sunt cunoscute de personalul de penitenciar
şi deci mai normal ar fi ca deşteptarea la 5.30 să se aplice
numai pentru camerele unde aceştia sunt cazaţi. Iar majoritatea
covârşitoare a deţinuţilor nu are, practic, nimic de făcut de cât să stea în camere în
aşteptarea plimbării zilnice şi, eventual, să se uite la
televizor sau să citească. APADOR-CH este de acord că trebuie
să existe disciplină însă crede că deşteptarea atât de
devreme nu are nici o justificare şi cere ANP să analizeze
posibilitatea decalării cu 30-60 de minute.

In privinţa cadrelor, în Penitenciarul Giurgiu se păstrează
un deficit de personal (238 de cadre, care lucrează în ture; un calcul
aproximativ arată că ar reveni cam 20 de deţinuţi la un angajat al penitenciarului, în vreme
ce proporţia în Europa este de maximum cinci la unu). Numărul
personalului medical a rămas neschimbat de la ultima vizită. Din cei
doi medici generalişti, unul se află în concediu postnatal, astfel
încât un singur doctor asigură asistenţa medicală atât pentru cei
1467 de deţinuţi cât şi pentru cadre. Situaţia este
aceeaşi şi în cazul medicului stomatolog care rezervă o oră
şi jumătate zilnic (din programul de 7 ore) numai pentru cadre. Al
treilea post de medic generalist a rămas neocupat.  APADOR-CH
insistă asupra necesităţii ca medicii din sistemul penitenciar
să se ocupe exclusiv de starea
de sănătate a deţinuţilor pe întreaga perioadă a
programului zilnic. Personalul de penitenciar, care are posibilităţi
multiple de asistenţă medicală în afara sistemului, ar putea
recurge la medicul de penitenciar doar în situaţii de urgenţă.

Reprezentantele asociaţiei au dorit să vadă situaţia
cheltuielilor pe medicamente pentru deţinuţi şi, respectiv
cadre. Insă farmacistul lipsea (nu a fost clar de ce), iar asistenta nu a
putut prezenta cifrele cerute (au fost solicitate cheltuielile pe iulie, august
şi septembrie a.c. întrucât APADOR-CH primise, cu promptitudine, de la
ANP, informaţiile respective pe anul 2004 şi primul semestru 2005).
In schimb, asistenta a arătat rafturile cu medicamente pentru
deţinuţi precum şi cele pentru personalul de penitenciar – doar
câteva şi numai pentru afecţiuni minore -, depozitate separat. Ca o
curiozitate: pe unul din rafturile cu medicamente pentru deţinuţi se
aflau mai multe tuburi de Fastum Gel, un produs scump, folosit pentru calmarea
temporară a durerilor reumatice, entorse etc. Asistenta a declarat că
unguentul se dă deţinuţilor dar….. pe bază de
reţetă! Or, acest unguent se vinde liber în farmacii, fără
nici o reţetă. De altfel, este puţin plauzibil ca un medic de
penitenciar să recomande Fastum Gel unui deţinut.

2.      Incidente violente

a) Reprezentantele APADOR-CH au constatat că tensiunea mai veche
dintre două grupuri de deţinuţi – "bucureştenii"
şi "giurgiuvenii" – a crescut îngrijorător şi se
manifestă chiar prin violenţă, în special în secţia de
"periculoşi". Cel mai grav este însă faptul că,
potrivit deţinuţilor, în acest conflict s-ar implica şi cadre din penitenciar. Acestea
ar instiga anumiţi deţinuţi localnici să atace
"bucureştenii" incomozi. Un astfel de incident s-a petrecut pe 4
octombrie a.c., în următorul context: una din puţinele
activităţi de mare interes pentru deţinuţi sunt
exerciţiile de forţă, care se organizează în sălile de
club. Aparatele puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului
sunt degradate şi disparate. Singurul aparat modern şi performant
este cel adus de "bucureşteanul" Viorel Cucu pe bani proprii, cu
condiţia ca el să decidă care dintre deţinuţi îl pot
folosi. După negocieri dificile şi îndelungate – inclusiv un proces
câştigat de Viorel Cucu în instanţă – administraţia penitenciarului
a permis folosirea aparatului timp de două ore pe zi. Unul dintre
beneficiari este deţinutul Iulian Fentzel, binecunoscut în penitenciar
şi nu numai, pentru impresionantele sale cunoştinţe în domeniul
juridic şi pentru sprijinul şi sfaturile date celorlalţi
deţinuţi, nefamiliarizaţi cu hăţişurile legilor.
Suficient pentru ca personalul de penitenciar să îl considere
"instigator", etichetă aplicată, de altfel, şi lui
Viorel Cucu. Pe 4 octombrie a.c., mai mulţi deţinuţi
periculoşi, inclusiv cei doi menţionaţi mai sus, se aflau în
club. Spre surpriza lor, a apărut şi un deţinut – Dumitru Marian
– proaspăt transferat în secţia de periculoşi care, "din
senin", spun deţinuţii, s-a repezit la Iulian Fentzel şi
i-a tras un pumn în faţă. Apoi a luat o bară de metal şi
l-a lovit puternic pe deţinutul Vasile Alexandru care se interpusese între
cei doi. Câteva secunde mai târziu, au apărut grupele de intervenţie
şi deţinuţii au fost duşi la camere. Lovitura primită
de Vasile Alexandru i-a cauzat acestuia o fractură deschisă la
braţul drept. In ciuda apelurilor repetate, precum şi a protestelor
celorlalţi deţinuţi din secţie, Vasile Alexandru a fost dus
la spital abia a doua zi, mai întâi la Rahova şi apoi la Spitalul
Floreasca, unde a fost operat pe data de 7 octombrie, după care i s-a pus
ghips. Nu este clar pentru APADOR-CH de
ce nu s-a efectuat operaţia la Spitalul Penitenciar Rahova, specializat în
chirurgie. De ce a fost aleasă soluţia transferării la Spitalul
Floreasca?

In afara loviturilor primite de Vasile Alexandru şi Iulian Fentzel,
incidentul din 4 octombrie a avut consecinţa – previzibilă – a reducerii drastice a programului cu aparate de
forţă de la două ore zilnic la o oră pe săptămână, ceea ce a stârnit
nemulţumirea deţinuţilor. O altă consecinţă este
spaima agresorului Dumitru Marian de represalii din partea
deţinuţilor. Chiar dacă agenţii şi
"mascaţii" îl păzesc de câte ori este scos din cameră
şi se evită întâlnirea cu alţi deţinuţi din
secţie, reprezentantele asociaţiei au putut constata "pe viu"
antipatia sau chiar ura celorlalţi faţă de D.M.
Deţinuţii sunt convinşi
că Dumitru Marian a fost transferat la secţia a III-a
"periculoşi" special
pentru a provoca incidentul din 4 octombrie, pretext bun pentru reducerea la
minimum a timpului acordat pentru exerciţii de forţă (o
interzicere totală nu ar fi fost posibilă din cauza hotărârii
judecătoreşti în favoarea lui Viorel Cucu). In plus, D.M. este
"giurgiuvean", fapta pentru care a fost condamnat este minoră
(un furt pentru care a primit 6 ani), nu are "reputaţia" de
incomod sau recalcitrant şi prin urmare transferarea lui la "periculoşi" nu se justifică
decât dacă i s-a "trasat" sarcina de a acţiona cu
violenţă.

Indiferent dacă aşa este sau nu, reprezentantele APADOR-CH au
recomandat conducerii penitenciarului transferarea de urgenţă a lui
D.M. în orice altă secţie din penitenciar.

Un alt argument adus de deţinuţi este rapiditatea intervenţiei "mascaţilor", în
număr mare, la foarte scurt timp după incident ca şi cum ar fi ştiut ce urma să se întâmple.

In sfârşit, amânarea cu o zi a prezentării lui Vasile Alexandru
la medic este interpretată de deţinuţi ca o dorinţă a
cadrelor de a-l proteja pe agresor de eventuale consecinţe legale pentru
infracţiunea de lovire şi probabil că aşa s-ar fi întâmplat
dacă fractura nu ar fi fost deschisă, ceea ce a necesitat
intervenţie chirurgicală. Totodată, este vorba şi de
nepăsarea şi dispreţul cu care sunt trataţi
deţinuţii, mai ales "periculoşii". APADOR-CH consideră că întârzierea
în acordarea asistenţei medicale unui deţinut grav rănit este tratament inuman şi cere ANP
să declanşeze o anchetă pentru clarificarea acestui aspect.

b) Pe 15 iulie a.c., un alt incident violent s-a soldat cu moartea
deţinutului Victor Bobi Garcea, tot în secţia
"periculoşi". Colegul său de cameră,
Gheorghiţă Moţi, i-ar fi dat o palmă lui Garcea, acesta a
căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de ciment. A fost internat în
stare de comă la Spitalul Bagdasar unde a fost operat de urgenţă.
Medicul chirurg a informat Penitenciarul Giurgiu că operaţia
reuşise iar pacientul se simţea destul de bine. Cinci zile mai
târziu, V.B.G. a murit. Certificatul medico-legal precizează cauza
morţii: contuzie cerebrală, fractură craniană prin
agresiune. Intr-o declaraţie publicată într-un ziar local, mama lui
Garcea afirma că a văzut urme de lovituri pe braţe şi pe
picioare atunci când s-a dus să ridice cadavrul. Dacă aşa a
fost, atunci urmele, care nu puteau fi provocate de Moţi, s-ar datora,
potrivit acestuia, tratamentului extrem de "contondent" la care
Garcea fusese supus la începutul lunii iulie de "mascaţii" din Penitenciarul
Giurgiu. Gheorghiţă Moţi, trimis în judecată pentru omor
şi sancţionat cu regim restrictiv pentru 12 luni, pare extrem de
şocat de moartea lui Garcea. El recunoaşte că şi-a lovit
colegul dar susţine cu tărie că V.B.G. nu avea cum să
moară din acea "palmă". Deşi cercetările penale
sunt în curs, deţinutul nu poate preciza faza în care se află ancheta
şi a spus că nu a fost audiat de procuror şi nici nu a fost
supus unei expertize psihiatrice, obligatorie la săvârşirea
infracţiunii de omor. Deţinutul s-a plâns că, de patru luni, nu
i s-a permis să îşi vadă familia (mama lui a venit la
penitenciar dar nu a fost lăsată să îl vadă).
Administraţia penitenciarului a declarat că nu a făcut decât
să aplice regulamentul (deţinutul în regim restrictiv nu are voie la
vizite în primele trei luni) şi a negat că mama lui Moţi ar fi
venit să-l viziteze. Cum nu există o evidenţă a
vizitatorilor refuzaţi, versiunea deţinutului nu poate fi
verificată.

c) Pe 27 septembrie a.c. un deţinut a fost lovit de un agent de
escortă pentru că ar fi refuzat să ocupe un anume loc în
maşina care transporta mai mulţi deţinuţi la
instanţă. Directorul interimar al penitenciarului a susţinut
că are caseta video care probează că agentul a acţionat în
limitele regulamentului. Imaginile arată ce s-a petrecut până la urcarea deţinutului în
dubă nu şi după aceea. Directorul
a mai precizat că deţinutul respectiv nu prezenta nici o urmă de
violenţă la întoarcerea de la instanţă. Dar un alt
deţinut, care a fost la judecătorie în aceeaşi zi, a declarat
că însăşi instanţa a remarcat ochiul învineţit al
celui lovit şi i-a recomandat să facă plângere. Insă se
pare că administraţia penitenciarului i-ar fi promis că
dacă nu face reclamaţie împotriva agentului, nici el nu va fi
sancţionat pentru refuzul de a se urca în maşină.

d) Un alt gen de eveniment a avut loc pe 3 septembrie a.c. Este vorba
despre sinuciderea tânărului deţinut Titişan (18 ani) în
perioada de carantină (primele trei săptămâni de la aducerea
oricărei persoane într-un penitenciar). Nu există dubii cu privire la
circumstanţele decesului. In plus, tânărul a scris mai multe bilete
cu mesaje de adio din care rezulta că sinuciderea se datora refuzului
familiei de a mai avea vreo legătură cu el. Titişan era la prima
faptă şi venea din arestul poliţiei unde stătuse peste o
lună.

APADOR-CH solicită ANP
să dispună efectuarea unui control aprofundat în privinţa
violenţelor menţionate, inclusiv sub aspectul posibilei implicări
a personalului de penitenciar în conflictele dintre deţinuţii de la
secţia "periculoşi". Asociaţia atrage atenţia ANP
asupra stării de nemulţumire a deţinuţilor, generată
atât de tensiunile mai vechi dintre "bucureşteni" şi
"giurgiuveni" şi de suspiciunea implicării unor cadre de
partea celor din urmă, cât şi de măsurile administraţiei
penitenciare de reducere drastică a unor facilităţi deja
acordate.

3.     Vizita în penitenciar

Activităţi cultural educative

Departamentul socio-educativ desfăşoară programele stabilite
de ANP (ALFAZ – alfabetizare, EDUCOSAN – educaţie sanitară, EDUCOLEX
– educaţie juridică, EDUCOSPORT – activităţi sportive
inclusiv concursuri, INSTAD – carantina obligatorie de trei săptămâni
etc.) şi într-o proporţie mai redusă, programe proprii. Dintre
acestea din urmă, o iniţiativă notabilă este postul de
televiziune cu circuit închis, care difuzează în principal muzică.
Aparatura şi casetele au fost puse la dispoziţie gratuit de
şeful secţiei socio-culturale. Unii deţinuţi ar fi
însă mai interesaţi de programe TV educative (de pildă
lecţii de limbi străine) decât muzică. Apreciind iniţiativa şi eforturile de creare a postului TV,
APADOR-CH solicită administraţiei Penitenciarului Giurgiu să
ţină cont şi de
sugestiile deţinuţilor în alcătuirea programelor. De altfel,
asociaţia crede că aplicarea, în general, a metodei consultării
deţinuţilor în privinţa interesului şi preferinţelor
lor în domeniul socio-educativ ar avea consecinţe benefice asupra calităţii activităţilor,
atât sub aspectul unei mai bune pregătiri pentru integrarea în comunitate
după liberare cât şi al detensionării atmosferei din locurile de
detenţie.

Penitenciarul organizează şi cursuri pentru clasele I-IV şi
V-VIII, precum şi cursuri de calificare în unele meserii. Astfel, de
curând, au fost finalizate un curs de calificare în meseria de bucătar
pentru un număr de 15 deţinuţi şi un curs pentru 13
deţinuţi în meseria de constructor (zidar). Cursurile au fost
ţinute de personalul Centrului de Formare Profesională a
Adulţilor-Teleorman iar penitenciarul a asigurat selecţia
participanţilor şi spaţiul. Cursurile pentru bucătari s-au
desfăşurat pe parcursul a 20 de săptămâni iar cele pentru
constructori pe o perioadă de 10 săptămâni, în module
săptămânale care cuprindeau 2 zile de teorie şi 3 zile de
practică. Cinci deţinuţi care au absolvit aceste cursuri au fost
angajaţi, după liberare, cu sprijinul Centrului Teleorman. În viitor,
se intenţionează iniţierea unui curs de horticultori şi
legumicultori cu durata de 20 de săptămâni.

Din păcate, numărul deţinuţilor angrenaţi în
aceste programe este redus (cam 20 de deţinuţi pe program, iar DE la
"periculoşi" cam 4-5). Cel mai popular program rămâne
EDUCOSPORT, adică activităţile sportive şi concursurile
(fotbal, exerciţii de forţă, şah pentru deţinuţi
şi tenis de masă pentru deţinute). Nemulţumirile
deţinuţilor cu privire la programarea exerciţiilor de
forţă în săli de club au fost prezentate mai sus. În ziua
vizitei, reprezentantele asociaţiei au găsit la club un deţinut
care "exersa" cu două gantere de mărimi diferite şi
părea complet rătăcit. Nu a putut spune nici când "exersase"
ultima oară în club şi nici cât timp avea la dispoziţie.
Reprezentantele asociaţiei au rămas cu impresia că el fusese
adus acolo doar "de decor", pentru a le arăta că
această activitate continuă, în ciuda restricţiilor reclamate de
deţinuţi.

Programele destinate femeilor erau mai diversificate, de la tricotat, cusut
goblen şi croşetat până la lecţii de machiaj. Produsele
muncii lor (căciuliţe şi botoşei) sunt donate unui
orfelinat. Ziua de naştere a fiecărei deţinute este serbată
în colectiv. Conform programului, deţinutele puteau juca tenis de
masă trei ori pe săptămână, câte o oră de fiecare
dată. Dar masa de ping-pong era ruptă, iar femeile păreau destul
de ezitante cu privire la frecvenţa practicării acestui sport. In
fiecare marţi deţinutele erau aduse la "bibliotecă"
pentru a lua cărţi. In fapt, biblioteca este un dulap cu câteva
rafturi, cu puţine titluri, unele greu accesibile la nivelul lor de
pregătire (istoriografi, critici literari etc.),  altele lipsite de orice valoare. Iar
majoritatea volumelor erau vechi şi deteriorate. Singura activitate în aer
liber, în afară de plimbare (o oră şi jumătate zilnic),
constă în îngrijirea florilor din curte.

Minorii, de care şeful compartimentului socio-educativ a declarat
că se ocupă în mod special, nu par a avea multe de făcut.
Două ore de şcoală, o oră la aer (de la 11.00 la 12.00) din
nou 45 de minute de plimbare şi 50 de minute de fotbal (14.00 – 14.45
şi respectiv 15.00 – 15.50), apoi televizorul şi cam atât. Cum una
din camere (1209) nu are televizor, minorii sunt scoşi în fiecare
seară la club unde se uită la programele TV între 20.00 şi 22.30
(în general, penitenciarele nu au în dotare decât foarte puţine receptoare
TV, toate vechi; deţinuţii îşi aduc televizoare de acasă –
câte unu pe cameră – dar, la transfer sau liberare, fiecare pleacă cu
aparatul propriu). Evident că, într-un penitenciar cu peste 1400 de
deţinuţi şi doar trei-patru angajaţi la socio-educativ,
este, cu toată bunăvoinţa, aproape imposibil să se acorde o
atenţie specială unui grup de doar 10 deţinuţi minori cum
este cazul la Giurgiu. APADOR-CH
reafirmă ideea că delincvenţii minori nu îşi au locul în închisori. Alternativele la încarcerare, în
principal probaţiunea, trebuie să fie regula iar faptele foarte grave
(omor, viol) săvârşite de minori trebuie sancţionate numai cu internarea în Centrele de
reeducare şi nu cu executarea pedepsei în penitenciare (penitenciarele
pentru minori, ca şi secţiile pentru minori din penitenciarele
obişnuite trebuie desfiinţate). Este clar că: 1)
delincvenţii minori nu pot fi
reeducaţi prin programele cu totul inadecvate şi insuficiente din
penitenciare (inclusiv din cele două
destinate acestor categorii de infractori, Craiova şi Tichileşti),
chiar dacă responsabilii s-arocupa cu toată energia şi
devoţiunea de acest scop, ceea ce
nu prea este cazul; 2) indiferent de eforturile educatorilor, experienţa privării de libertate
în sine la care se adaugă "şcoala" colegilor de
detenţie au un efect devastator asupra psihicului minorilor, cu
consecinţe directe asupra viitorului lor.

APADOR-CH apreciază eforturile angajaţilor de la socio-educativ
în direcţia diversificării programelor. Din păcate, unele
"dau bine pe hârtie" dar aplicarea lasă de dorit (vezi
biblioteca, tenisul de masă sau sala de forţă). Altele au nume
pompoase, de neînţeles pentru deţinuţi, dar sunt, de fapt,
activităţi de rutină, obligatorii de mulţi ani în sistemul
penitenciar (de pildă INSTAD, care înseamnă carantina obligatorie de
trei săptămâni). Prea puţini deţinuţi, sub 10%,
participă la aceste programe – cu excepţia sportului. Asociaţia
cere administraţiei penitenciarului să acorde mai multă
atenţie propunerilor deţinuţilor (cursuri de limbi străine
la televiziunea cu circuit intern, concursuri pe teme de cultură
generală, istorie etc.) şi să găsească o soluţie
pentru degrevarea angajaţilor de la socio-cultural de birocratismul
întocmirii a sute de fişe care au prea puţină legătură
cu munca lor.

Blocul alimentar

Depozitul de alimente al penitenciarului este bine pus la punct. Blocul
alimentar este dotat cu o cameră frigorifică modernă şi
curată, care asigură temperatura optimă pentru păstrarea
alimentelor. Sala în care se prepară mâncarea deţinuţilor se
prezenta bine sub aspect igienico-sanitar. 18 deţinuţi (9 pe
tură) lucrează la bucătărie.

În ziua vizitei meniul pentru deţinuţi a constat,
dimineaţă, în ceai, pâine, marmeladă şi biscuiţi;
pentru cei cu regim alimentar, ceai, pâine şi brânză; pentru bolnavii
de diabet, lapte, margarină şi brânză. Bolnavii de TBC, diabet
şi distroficii primesc 2 suplimente alimentare unul la ora 10 şi unul
la ora 17, care constau într-un ou sau lapte. La prânz, felul întâi era
ciorbă de cartofi iar felul doi, iahnie de fasole cu carne la regim
general. Deţinuţii cu TBC primeau ciorbă
ţărănească şi cartofi cu carne. Pentru cină
deţinuţii cu regim general urmau să primească paste cu
brânză, cei cu regim special – paste cu brânză şi lapte. Pentru
ziua respectivă se folosiseră 88,635 kg carne de porc, 1,990 kg carne
de vită (0,940g pentru cei 5 deţinuţi musulmani) şi 25,66
kg slănină şi subproduse în care erau incluse şi 3,275 kg
slănină reprezentând hrană rece pentru deţinuţii care
se deplasaseră la instanţă. Mâncarea arăta acceptabil,
însă carnea era practic inexistentă (doar mici bucăţi de
slănină) iar pastele pentru deţinuţii cu regim special
aveau o cantitate mică de brânză cu un aspect cam ciudat.

Camerele de deţinere

În camera 1210 erau cazaţi
4 minori în 6 paturi. Camera avea un aspect neîngrijit iar grupul sanitar nu
avea oglindă şi nici bec. Situaţia era similară şi în camera 1209 (3 minori în 6 paturi). Din
discuţia cu minorii a rezultat că activităţile sportive
sunt principala lor activitate, completată de cursuri de alfabetizare, dar
că nu există programe cultural –educative speciale pentru ei.

În camera nr. 2 a infirmeriei destinată bolnavilor cronici se aflau 10 deţinuţi în 14 paturi.
Camera nu avea un televizor, singura activitate a bolnavilor fiind plimbarea
zilnică ce durează 45 de minute. Apa caldă se furnizează
doar o dată pe săptămână, aproximativ o oră, prea
puţin pentru asigurarea unei igiene corporale decente.

La secţia de femei, în camera
3432 erau 6 deţinute în 6 paturi. Deţinutele primesc lunar un
săpun, un pachet de vată, un sul de hârtie igienică, iar la trei
luni, un tub de pastă de dinţi. Principala nemulţumire a
deţinutelor era cauzată de obligativitatea purtării hainelor de
penitenciar atât la activităţile desfăşurate în afara
camerei de deţinere cât, mai ales, la vizitele cu familia şi copiii. Camera
şi sala de baie separată, cu duş, chiuvetă şi
toaletă, respectau condiţiile de igienă.

Secţia  a III-a C

In această secţie sunt cazaţi cei 42 de deţinuţi
cu grad sporit de periculozitate. Camerele sunt mici, spaţiul de cazare
propriu-zis fiind de circa 6 m2. Fiecare cameră este
prevăzută cu două grilaje de siguranţă plasate la
circa un metru de uşă şi respectiv de fereastră.
Deţinuţii nu au cum să deschidă sau să închidă
ferestrele. In plus, WC-ul nu este separat în nici un fel de restul camerei,
situaţie criticată de asociaţie în 2004. Dar aşa a fost
proiectat corpul de clădire pentru "periculoşi".Dacă ar fi fost câte un deţinut într-o
cameră, cum pare să fi fost ideea proiectantului, ar fi fost
acceptabil. Dar sunt câte doi şi
deci este nevoie de o soluţie pentru a se asigura un grad minim de
intimitate (panouri sau perdele de plastic).

La ultima vizită a reprezentanţilor asociaţiei s-a constatat
că tuburile de neon fuseseră scoase din camerele de detenţie. Ca
sursă de lumină artificială rămăsese doar becul
instalat în spaţiul dintre uşa fiecărei camere şi grilajul
de siguranţă. Motivul invocat în 2004 de conducerea penitenciarului a
fost faptul că un deţinut, cu probleme psihice, distrusese un tub de
neon. APADOR-CH a protestat atunci împotriva acestei măsuri aberante.
Insă şi în 2005 deţinuţii sunt lipsiţi, în continuare,
de lumina artificială în cameră. Directorul interimar a dat
asigurări că "se lucrează" la reinstalarea tuburilor
de neon. Numai că nici una din camerele de "periculoşi"
vizitate nu avea neon şi nici nu erau semne că "s-ar fi
lucrat" ceva. APADOR-CH atrage din
nou atenţia administraţiei penitenciarului că are obligaţia de a asigura, în mod
satisfăcător, lumina naturală şi artificială pentru toţi deţinuţii.

Trebuie menţionat că, spre deosebire de 2004, în 2005 nu se mai foloseau lanţurile
(botezate de ANP "mijloace sigure de imobilizare"; disputa dintre
ANP şi APADOR-CH cu privire la denumirea
obiectelor, decurge din interdicţia
clară din standardele minime europene şi ale ONU de folosire a lanţurilor; problema ar fi
putut de mult rezolvată dacă s-ar fi citit prospectul ce
însoţeşte obiectele, în care scrie clar că reprezintă „leg irons” – adică lanţuri de
picioare!). Deţinuţii periculoşi sunt încătuşaţi numai la scoaterea din secţie, nu şi în interior.

În camera 3390 unde se afla
deţinutul Cojocaru Cristian Roberto era foarte frig. Camera nu avea geam
de aproximativ 3 luni. Deţinutul a anunţat acest lucru, dar
administraţia penitenciarului nu a reacţionat. Nepăsarea
angajaţilor penitenciarului poate fi pusă şi pe seama
dispreţului lor manifest faţă de orientarea sexuală a
deţinutului. Numai că el a susţinut constant că, de fapt, a
fost violat de alţi deţinuţi în aprilie a.c. şi că ar
fi raportat incidentul ofiţerului DGPA (fostul SIPA). Nu s-au făcut
cercetări şi nu s-a luat nici o măsură. Dar de atunci
şi, mai ales, după ce a cerut să fie cazat în cameră cu un anume
deţinut, Cojocaru a fost ţinta unor ironii condamnabile din partea
agenţilor (de genul "dacă a fost viol, i-a cam
plăcut").

În camera 3392 erau cazaţi
Cucu Viorel şi Vasile Nicolae Marian. Pe lângă incidentul din 4
octombrie şi "odiseea" aparatului de forţă, Cucu
Viorel a fost unul din puţinii deţinuţi care au avut
"curajul" de a se plânge în instanţă (aşa cum au dreptul, potrivit Ordonanţei de
Urgenţă nr.56/2003) împotriva unor măsuri disciplinare luate
de administraţia penitenciarului. Iar faptul că, în unele cazuri,
Cucu a şi câştigat, i-a creat o reputaţie de "expert"
printre ceilalţi deţinuţi care îi cer şi îi urmează
sfaturile. Din această cauză, personalul de penitenciar l-a catalogat
drept instigator. Cea mai
recentă "dovadă" constă în 18 cereri de intrare în refuz de hrană, ca protest
faţă de reducerea drastică a timpului alocat exerciţiilor
de forţă de la club, înaintate conducerii penitenciarului pe 10 sau
11 octombrie a.c. Cererile semănau între ele şi mai ales cu cea
întocmită de Cucu. Dar, pe de o parte, obiectul şi forma de protest erau aceleaşi şi deci era
normal ca şi conţinutul cererilor să fie similar. Pe de
altă parte, deţinuţii au
dreptul să declare greva foamei. Prin urmare, dacă Viorel Cucu
i-a îndrumat pe ceilalţi 17 ce să scrie, el nu a comis nici o abatere de la regulament. APADOR-CH precizează
că nu încurajează această formă de protest pe care o
consideră profund nocivă pentru starea de sănătate a
deţinuţilor şi, în proporţie covârşitoare,
ineficientă. Această opinie a fost comunicat direct
deţinutului Cucu Viorel.

Deţinutul a informat asociaţia că, a doua zi după
vizita precedentă din 2004 a APADOR-CH, a fost introdus „oficial” în
categoria deţinuţilor periculoşi. Cucu era în secţia de "periculoşi" şi i se aplica regimul lor de detenţie, dar
nu fusese clasificat ca atare. Întrebarea este dacă
"oficializarea" statutului de periculos a însemnat pedeapsa pentru că deţinutul a
vorbit cu reprezentanţii asociaţiei.

O altă problemă a lui Cucu Viorel este legată de solicitarea
aprobării de a fi vizitat de prietena sa, Popescu Nicoleta-Emanuela, care
i-a fost refuzată de conducere. Prin adresa nr.45457 din 29.04.2005
Administraţia Naţională a Penitenciarelor i-a răspuns
deţinutului că “din analiza dosarului nu a rezultat că
respectiva este concubină, drept urmare accesul acesteia la vizită nu
a fost aprobat”. În temeiul OUG nr.56/2003 deţinutul s-a adresat
instanţei, care a dispus “aprobarea cererii de vizitare a numitei Popescu
Nicoleta-Emanuela pentru o dată indicată de condamnat”.

O altă nemulţumire a deţinutului priveşte dotarea
precară a bibliotecii penitenciarului: titluri de duzină, volume
vechi, cu multe pagini lipsă. "Nota bună" de la serviciul
socio-cultural se obţine doar prin
simpla schimbare săptămânală a acestor cărţi, nici cum pentru citirea lor. Deţinutul a prezentat reprezentantelor APADOR-CH şi modul în care i-a
fost aplicată măsura disciplinară de executare a 6 luni de
pedeapsă în regim restrictiv. Prin nota nr.31660 din 16.03.2004,
semnată de directorul Penitenciarului Giurgiu, ANP era solicitată
să se pronunţe cu privire la sancţionarea deţinutului cu
pedeapsa respectivă. Dar comisia de
disciplină s-a reunit şi a adoptat propunerea de sancţionare cu
regim restrictiv pe 17.03,
adică o zi după transmiterea propunerii de către directorul Penitenciarului
Giurgiu. Cu alte cuvinte, nu s-a respectat procedura prevăzută de
Regulamentul de ordine interioară, directorul penitenciarului (Pavel
Constantin Florin) anticipând decizia
comisiei de disciplină. În prezent, cazul se află pe rolul
instanţei judecătoreşti, după o primă hotărâre de
anulare a sancţiunii cu regim restrictiv, urmată de recursul
parchetului, soldat cu retrimiterea cauzei la prima instanţă.

Colegul de cameră, de dată relativ recentă, al lui Viorel
Cucu este Vasile Nicolae Marian. Problemele lui privesc rele tratamente aplicate
de "mascaţi" la Jilava pe 20 mai a.c., internarea la Spitalul
Floreasca (în comă, spune deţinutul) şi apoi transferul la
Giurgiu, direct la secţia "periculoşi". Nu a făcut
plângere pentru că nu a ştiut cum să procedeze şi nici pe
cine să consulte. Nu înţelege de ce este la
"periculoşi" pentru că el a fost victima la Jilava, iar de la venirea la Giurgiu nu a comis nici cea mai mică
abatere.

În camera 3400 se afla deţinutul
Iulian Fentzel, care stă de mult timp singur în cameră. Conducerea
penitenciarului îl consideră instigator
fiindcă le spune deţinuţilor ce drepturi au şi cum
să şi le apere, cu argumente juridice serioase (deţinutul are o
adevărată bibliotecă juridică, de-a dreptul
impresionantă). Trebuie menţionat că, la transferarea de la
Jilava la Giurgiu, în dosarul lui figura acuza că ar fi fost unul din
"capii" revoltei de la Jilava din 1997. Fentzel s-a adresat
instanţei de judecată şi a obţinut câştig de
cauză, "tinicheaua" fiind înlăturată. Deţinutul
este foarte critic la adresa administraţiei penitenciare. El este convins
că puţinele măsuri în favoarea deţinuţilor sunt luate
numai în urma unor numeroase reclamaţii. Dar foarte repede, se caută
pretexte pentru anularea sau restrângerea la maximum a facilităţilor
acordate. Aşa s-a întâmplat şi pe 4 octombrie, cu rezultatul
cunoscut. Iulian Fentzel nu îl cunoştea pe agresorul său, Dumitru
Marian dar nu are dubii că acesta fusese adus în secţie special
pentru a provoca incidentul. Deţinutul a mai spus că majoritatea
cadrelor din Penitenciarul Giurgiu sunt înrudite şi deci nici o plângere
împotriva vreunuia dintre ei nu are şanse de reuşită. Mâncarea
este constant proastă iar activităţile cultural-educative
lipsesc. Cu trei săptămâni în urmă, Iulian Fentzel făcuse o
serie de propuneri concrete (concursuri de şah, istorie, cultură
generală etc.) dar, deşi directorul le-a aprobat, serviciul
socio-cultural nu făcuse nimic pentru punerea lor în practică.

Concluzii

APADOR-CH
cere ca ANP să aloce fondurile necesare pentru finalizarea
lucrărilor începute.De asemenea, ar fi
binevenită achiziţionarea unei ferme zootehnice.

Asociaţia
cere conducerii Penitenciarului Giurgiu să se implice mai activ în
identificarea unor posibile locuri de muncă pentru
deţinuţi, inclusiv în zona portului Giurgiu.

APADOR-CH
constată că starea de tensiune dintre anumite categorii de
deţinuţi s-a agravat. Două decese în câteva luni, plus un
incident violent soldat cu rănirea gravă a unui deţinut
trebuie să declanşeze investigaţii temeinice cu privire la
întreaga activitate a personalului angajat. Acest lucru este cu atât mai
necesar cu cât există suspiciuni în legătură cu
instigări la violenţă din partea cadrelor. Iar catalogarea
ca "instigatori" a unor deţinuţi (Cucu, Fentzel) doar
pentru că fac ceea ce angajaţii ar trebui să facă,
adică să informeze
deţinuţii asupra drepturilor lor şi a modului în care pot
reacţiona, este inacceptabilă.

APADOR-CH
a susţinut, în repetate rânduri, interzicerea consultaţiilor
medicale acordate cadrelor şi familiilor acestora, exceptând
urgenţele.Asociaţia a semnalat constant faptul
că există o practică a rezervării unui număr de
ore din programul zilnic al medicilor şi stomatologilor, în
detrimentul deţinuţilor. Totodată, este absolut necesară
rezolvarea cât mai rapidă a deficitului de medici generalişti cu
care se confruntă penitenciarul.

APADOR-CH
consideră că programele socio-culturale, destul de numeroase pe
hârtie, sunt puse în practică în mod formal şi superficial
şi angrenează un număr prea mic de deţinuţi (sub
10%). Singurele activităţi de interes pentru deţinuţi
sunt cele sportive şi programele postului TV cu circuit închis care,
odată declanşate, presupun eforturi minime din partea
angajaţilor de la socio-cultural. Iniţiativele
deţinuţilor sunt fie ignorate, fie puse în practică şi
apoi "torpilate", ceea ce, evident, nu poate stârni decât
nemulţumirea deţinuţilor. Restrângerea masivă a unui
drept dobândit este chiar mai gravă decât neacordarea acelui drept de
la bun început.

Obligativitatea
purtării ţinutei de penitenciar în afara camerei de
detenţie creează o stare de disconfort în rândul
deţinuţilor, mai ales la vizitele cu familia. APADOR-CH cere din
nou eliminarea acestei măsuri, în primul rând pentru femei şi
minori.

Manuela Ştefănescu                                                      Nicoleta
Popescu

Raspunsul ANP in acest caz