La data de 22 noiembrie 2012 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Galaţi. Vizita precedentă avusese loc la data de 12 decembrie 2005.
Aspecte generale
În decembrie 2005, la Penitenciarul Galaţi cea mai mare problemă era alimentarea deficitară cu apă potabilă pentru deţinuţi atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Unica sursă de apă era la acea dată un puț ce furniza apă (cu viermi) timp de doar șase ore pe zi. La data prezentei vizite tocmai se finalizase forarea celui de al doilea puţ şi prin urmare problema furnizării apei potabile s-a ameliorat. Rămâne esenţială problema supraaglomerării în spaţiile de deţinere – sesizată și cu ocazia vizitei precedente –, numărul de deţinuţi fiind aproape dublu faţă de capacitatea de cazare a penitenciarului.
Reprezentantele APADOR-CH au putut constata că grupele de intervenţie, “mascaţii”, sunt în continuare prezente în penitenciar. APADOR-CH aminteşte de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în speţa Cucu c. României care promovează respectarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT) referitoare la prezenţa acestor grupe de intervenţie în penitenciare care creează o atmosferă opresivă, întrucât purtarea măştilor face dificil de identificat un potenţial suspect când există plângeri de rele tratamente”. CPT recomandă, de asemenea, ca membrilor grupelor speciale de intervenţie să le fie interzisă purtarea măştilor în timpul intervenţiilor din penitenciare, indiferent de circumstanţe.
Efective, spaţii de deţinere, personal
În Penitenciarul Galaţi majoritatea deținuților sunt cei din regim închis. Sunt găzduiți aici și arestați preventiv dar și deținuți încadrați la maximă siguranță. Regimul de detenție este, așadar, unul strict. La momentul vizitei, în penitenciar erau cazaţi 1028 de deţinuţi, din care 1001 bărbați (doi tineri) și 27 de femei. În sediul central al penitenciarului la data vizitei erau cazați 925 de bărbați repartizați după cum urmează : 149 la maximă siguranţă, 524 la regim închis, 207 în arest preventiv, iar 45 erau încă neincluşi în vreun regim de detenție (infirmeria şi carantina). Bărbații din regimul semideschis sunt transferați automat la penitenciarul Brăila, iar bărbații din regimul deschis sunt ţinuţi în secţia exterioară de la Șendreni (la momentul vizitei un număr de 83 deţinuţi erau cazați la secția exterioară). Femeile, cazate toate în secția 8, erau repartizate în toate regimurile mai puțin maximă siguranță. Faptul că toate camerele femeilor se află în aceeași secție face ca procedurile privind regimurile să nu poată fi respectate. Astfel, femeile din regimul deschis (6 la data vizitei) și cele din regimul semideschis (11) nu beneficiau de dreptul de a avea ușile camerelor deschise pe durata zilei, nu puteau merge la curtea de plimbare oricând în timpul zilei șamd.
Camerele de deţinere se află în corpurile G şi H ale clădirilor penitenciarului şi sunt distribuite pe regimuri, după cum urmează :
– în corpul G la parter este secţia 1 – maximă siguranţă, la etajul 1 secţia 2- carantina, cabinetele medicale, infirmeria, izolatorul şi camera pentru cei în refuz de hrană, la etajul 2 secţia 3- arestaţi preventiv şi la etajul 3 secţia 4- regim închis;
– în corpul H la parter este secţia 8- femei şi la etajele 1, 2 şi 3 secţiile 7, 6 şi 5 – regim închis.
Spaţii de deţinere
Conform documentelor furnizate de conducerea Penitenciarului Galați, ar exista în penitenciar 91 de camere de deținere fiecare a 24 mp, în total 2184 mp spații efective de deținere. În fapt, în Penitenciarul Galați sunt camere de două tipuri. Majoritatea camerelor au 24 de mp doar dacă sunt incluse suprafețele grupului sanitar și cambuzei astfel că spa ţ iul efectiv de deținere este de aproximativ 20 mp. Un număr relativ mic de camere au suprafețe mai mici, de aproximativ 10 mp. De exemplu, secția 1 – maximă siguranță – dispune de 15 camere din care 13 de 20 mp și 2 camere de 10 mp, în total 280 mp. În această secție, la data vizitei erau cazați 149 de deținuți, fiecăruia revenindu-i mai puțin de 2 mp ca spațiu personal, adică sub jumătate din standardul recomandat de CPT. Penitenciarul găzduieşte aşadar dublul capacităţii sale şi este unul dintre cele mai aglomerate din sistemul penitenciar românesc.
Penitenciarul are 6 curţi de plimbare de aproximativ 24 mp fiecare. În două dintre ele sunt instalate aparate de forţă care pot fi folosite de două ori pe săptămână de către deţinuţii de la regimurile maximă siguranţă şi închis.
Personalul penitenciarului număra la serviciul operativ 155 de persoane, 14 persoane la serviciul socio-educativ şi 9 la serviciul medical. Raportat la numărul de deţinuţi rezultă că unui cadru îi revin aproximativ 7 deţinuţi, chiar mai mulţi deoarece nu toţi angajaţii sunt prezenţi la lucru în acelaşi timp. În concluzie, norma recomandată de CPT ca unui cadru să-i revină maximum 5 deţinuţi nu este respectată.
Activitatea de reintegrare socială, munca deținuților
Personalul serviciului socio-educativ al penitenciarului era format din 5 educatori, 2 asistenţi sociali, 2 psihologi, un monitor sportiv şi personal pentru însoţire şi probleme tehnice.
În incinta penitenciarului există Şcoala nr. 43 unde se desfăşoară cursuri cu deţinuţii corespunzătoare claselor I-VIII (înscrise 55 persoane) şi de liceu, cu frecvenţă redusă (înscrise 10 persoane). Aproximativ 50 de deţinuţi frecventau cursurile organizate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă pentru meseriile: tâmplar, instalator, cursuri IT, bucătar.
Fiecare specialist (asistenţi sociali, psihologi) coordona 2-3 programe de consiliere psiho-socială, fiecare program având o durată de până la 3 luni. Sedinţele de consiliere au loc o dată, de două ori pe săptămână cu grupe de câte 10 deţinuţi. Coordonatorul serviciului socio-educativ al penitenciarului a spus că într-un an de zile, prin rotaţie, toţi deţinuţii ajung să fie incluşi în programele de consiliere. Acestea cuprind activităţi de informare vocaţională, de adaptare atât la viaţa carcerală, dar şi la cea de după punerea în libertate.
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Galaţi, instituţie subordonată Agenţiei Naţionale Antidrog, desfăşura la momentul vizitei activităţi corespunzătoare cu doi deţinuţi, foşti consumatori de droguri. Conducerea penitenciarului a afirmat că la Galaţi nu există programul cu metadonă şi că persoanele cu această nevoie sunt trimise la Penitenciarul Rahova.
Reprezentantele APADOR-CH au vizitat clădirea unde este amenajat centrul de servicii socio-educative care a fost recent renovată. În plus, în fiecare secţie de deţinere există un mic spaţiu destinat şedinţelor de consiliere cu deţinuţii. Un alt corp de clădire din curtea penitenciarului fusese recent amenajat sub forma unui club IT unde se desfăşurau cursuri cu deţinuţii. Într-una dintre săli erau instalate 11 computere noi, cealaltă fiind o sală de conferinţe unde se pot desfăşura sesiuni de informare şi instruire.
De curând, una dintre curţile de plimbare a fost transformată, cu materiale reciclate, într-un teren de fotbal (aproximativ 100 mp). Programul de acces la terenul de fotbal este de 4 ore pe zi, câte o oră pentru fiecare grupă. Săptămânal toţi deţinuţii sunt scoşi la terenul de fotbal, timp de o oră. Conducerea penitenciarului a spus că terenul a fost amenajat de deţinuţi, iar aceştia din urmă s-au declarat foarte mulţumiţi că au posibilitatea să desfăşoare o activitate sportivă. În două din curţile de plimbare sunt montate aparate de forţă pentru deţinuţii de la maximă siguranţă şi închis la care au acces de două ori pe săptămână.
La momentul vizitei penitenciarul Galaţi era beneficiarul unei finanţări din Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, motiv pentru care erau în desfăşurare o serie de activităţi socio-educative cu deţinuţii. Asociaţia apreciază atitudinea deschisă a conducerii penitenciarului cu privire la organizarea a cât mai multe activităţi cu deţinuţii şi recomandă găsirea unei soluţii astfel încât şi după încetarea finanţării să fie posibil ca aceste activităţi să fie susţinute financiar şi să continue să se desfăşoare.
La data vizitei existau contracte cu agenţi economici externi în baza cărora deţinuţii erau scoşi la muncă. 62 de deţinuţi mergeau la muncă în afara penitenciarului, alţi 100 participau la munca pentru gospodărirea internă a penitenciarului. Ca recompensă, acestora din urmă, pe lângă scăderea pedepsei, li se permit mai multe vizite fără separator şi vizite intime. Penitenciarul a amenajat un atelier de tâmplărie unde din lemnul reciclat după demolarea clădirilor vechi din incintă se fabricau piese de mobilier doar pentru uz intern. O altă activitate întreprinsă cu ajutorul deţinuţilor era colectarea de peturi care ulterior erau vândute, banii fiind folosiţi pentru cheltuielile interne ale penitenciarului.
Vizite, corespondenţă, judecătorul delegat
La sectorul vizite există spaţii amenajate atât cu separator cât şi fără. Pentru regimurile deschis şi semideschis funţionează două camere, fără separatoare, în care sunt instalate şi echipamente video care nu stochează imaginile, atfel încât supravegherea în timpul vizitei este strict vizuală.
Mai există şi 6 cabine cu separatoare unde este permisă, concomitent, vizita a doi adulţi şi doi minori. Discuţiile nu se pot prelungi mai mult de 80 minute şi programările pentru vizite se pot face telefonic sau prin e-mail.
Camera de primire a pachetelor este prevăzută cu vizetă şi pachetele se deschid în prezenţa deţinuţilor. Este permis ca un pachet să conţină cel mult 10 kg alimente, 6 kg fructe şi legume proaspete, 20 l apă/suc.
Cutia poştală se află la intrarea în corpul G al clădirii, iar conducerea penitenciarului a declarat că atunci când sunt scoşi la curtea de plimbare deţinuţii îşi pot pune singuri scrisorile în cutia poştală, lucru confirmat de aceştia.
Discuţiile cu avocatul au loc într-o încăpere specială în interiorul sectorului de deținere. Această cameră este mobilată cu o masă şi mai multe scaune, iar supravegherea este strict vizuală.
Camera destinată vizitelor intime era ocupată la data când reprezentantele APADOR-CH au fost în penitenciar. Conducerea penitenciarului a afirmat însă că această cameră este dotată cu cele necesare, că o vizită poate dura până la 48 h şi că acestea sunt acordate trimestrial.
Judecătorul delegat are biroul în clădirile administrative ale penitenciarului şi este ajutat de un grefier. Deţinuţii sunt primiţi în audienţă în fiecare zi de miercuri, între orele 8 :00 – 16 :00, timp în care sunt audiate 10 până la 20 de persoane. Judecătorul delegat şi grefierul au declarat că problemele reclamate sunt legate în cea mai mare parte de regimul de detenţie şi sancţiunile primite, dar că sunt şi cazuri când se reclamă condiţiile precare de detenţie. De asemenea, au mai spus că rar se întâmplă să fie cazuri de refuz de hrană, că numărul maxim de cazuri a fost de 4-5 într-o lună şi că ultimul deţinut a declarat refuz de hrană în data de 7 noiembrie şi a renunţat ziua următoare. Au fost cazuri când judecătorul delegat a contrazis/anulat rapoartele comisiei de disciplină, iar recomandările sale au fost luate în considerare.
Asistenţa medicală
Penitenciarul Galaţi dispune de două cabinete medicale- medicină generală şi stomatologie, ambele aflate la etajul 1 al clădirii penitenciarului. Personalul se compune din doi medici (generalist şi stomatolog), 5 asistenţi medicali (unul dintre ei în concediu la data vizitei), un farmacist şi o infirmieră. Ambele cabinete medicale prestează servicii pentru deţinuţi şi doar în cazuri de urgenţă pentru personalul penitenciarului. Asociaţia consideră că un singur medic şi 5 asistenţi care lucrează în ture nu pot asigura asistenţa medicală necesară unui număr atât de mare de deţinuţi şi cere suplimentarea numărului de posturi pentru personalul medical. Alternativa ar fi încheierea unor contracte cu clinici sau cabinete private din Galaţi care să prevadă deplasarea personalului lor medical la penitenciar atunci când cererile deţinuţilor pentru consultaţii cresc.
Reprezentantele APADOR-CH au vizitat cabinetul de medicină generală şi au discutat cu asistentul medical si medicul stomatolog, prezenţi la cabinete la momentul vizitei. Asistentul medical a spus că sunt în evidenţă bolnavi cronici, cu probleme psihice şi hepatită (toate tipurile). El a mai declarat că nu au cazuri de pacienţi infectaţi cu HIV sau cu sifilis, dar că nici nu se fac teste pentru depistare ceea ce reprezintă un paradox : cum poate cineva să fie sigur că nu există asemenea cazuri dacă nici măcar nu încearcă să le descopere?
Atât asistentul medical, cât si medicul stomatolog s-au plâns de slaba aprovizionare cu medicamente a penitenciarului. Personalul a mai spus că prezervativele sunt furnizate la cerere pentru că regulamentul intern al penitenciarului nu prevede ca acestea să fie lăsate pe holuri în cutii speciale astfel încât deţinuţii să le ia când vor. Au admis că această situaţie a fost valabilă când banii pentru achiziţionarea prezervativelor proveneau de la Fodul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, TBC şi malariei. În penitenciar nu se derulează programul cu metadonă sau schimb de seringi, deţinuţii consumatori de droguri fiind transferaţi la Penitenciarul Rahova. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului asupra riscurilor de răspândire a unor boli implicate de nefurnizarea prezervativelor către deţinuţi. Faptul că acestea sunt prezente doar la cabinetul medical şi că deţinuţii trebuie să meargă să le ceară poate fi resimţiţă ca o presiune şi prin urmare să renunţe la a le folosi. APADOR-CH susţine în continuare că prevenţia (achiziţionarea şi distribuirea de prezervative) este mult mai ieftină decât tratamentul ulterior al maladiilor.
Vizitele la cabinetul medical se fac cu programare din partea deţinuţilor şi din discuţiile cu aceştia nu au existat plângeri cum că nu ar fi primiţi pentru consultaţie.
Cabinetul medical era curat şi dotat corespunzător. Dosarele pacienţilor erau aşezate în rafturi pe regimuri, cu femeile separat şi pe unul dintre pereţii camerei era afişată o listă cu preţuri pentru diverse analize şi investigaţii.
Infirmeria se află la acelaşi etaj cu cabinetul medical şi este amenajată sub forma unei camere de 10 mp în care sunt instalate 8 paturi, 7 fiind ocupate la momentul vizitei. Baia este insalubră, are dimensiunea de circa 2 mp şi este despărţită de restul camerei printr-o uşă. La infirmerie sunt cazaţi deţinuţi de la toate regimurile. Persoanele aflate în cameră au declarat că mâncarea este de proastă calitate şi că apă rece este în permanenţă şi apă caldă de două ori pe săptămână- marţi şi sâmbătă.
Unul dintre deţinuţii de la infirmerie a declarat că se afla acolo de doi ani şi că suferise două infarcte în această perioadă. Pe lângă tratamentul care îi este administrat în penitenciarul Galaţi, la fiecare 6 luni merge la control la Penitenciarul Spital Jilava. Un alt deţinut, Gheorghe Lăcătuş, s-a plâns de dureri mari de cap şi că nu primeşte tratamentul care i-a fost recomandat şi cerea să-i fie lăsate în celulă analgezice pentru a le lua atunci când are dureri. Reprezentantele APADOR-CH au cerut informaţii doctorului despre cazul acestui pacient, iar răspunsul a fost că pacientul are şi o afecţiune de natură psihică şi este interzis să i se dea calmantele pentru a şi le autoadministra. În ziua vizitei pacientul primise două pastile de paracetamol ca analgezic, care nu reuşiseră însă să-i calmeze durerile. Doctorul a admis că medicamentele sunt insuficiente şi că aşteptau să fie aprovizionaţi de la Penitenciarul Spital Poarta Albă. APADOR-CH critică problema insuficienţei medicamentelor şi a lipsei administrării tratamentelor corespunzătoare pacienţilor şi, având în vedere că aceasta nu se regăseşte numai în Penitenciarul Galaţi, recomandă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) să remedieze cât mai repede situaţia, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.
De curând în penitenciar avusese loc o tentativă de suicid. Unul dintre deţinuţi a încercat să se spânzure de o ţeavă din baie, transformând lenjeria de pat în frânghie, dar a fost găsit la timp de colegii de celulă şi salvat. În astfel de situaţii, asistentul medical a relatat că persoanele care comit tentative de suicid sunt aduse la cabinetul medical pentru investigaţii, se întocmeşte un raport şi se prescrie un tratament. Deţinutul în cauză a fost transferat apoi la carantină.
La acelaşi etaj există o cameră unde sunt internaţi bolnavii de TBC, ocupată şi aceasta la momentul vizitei de o persoană, suspectată că ar fi bolnavă.
Hrana
Situaţia în blocul alimentar este aceeaşi cu cea din 2005, de la vizita precedentă a APADOR-CH în penitenciarul Galaţi. Aerul din bucătărie era aproape irespirabil datorită aburului dens şi de pe pereţi şiroia apa. De tavanul bucătăriei erau prinse două hote care nu reuşeau să absoarbă aburul. Podeaua bucătăriei era, de asemenea, umedă şi murdară. Bucătarul era ajutat la prepararea hranei de doi deţinuţi şi un veselar, cu toţii vizibil afectaţi de calitatea aerului din bucătărie. Asociaţia atrage atenţia că aceste condiţii duc la îmbolnăvirea personalului din bucătărie şi este necesar să se ia măsuri urgente, precum instalarea unor hote noi care să absoarbă aburul.
Restul încăperilor din blocul alimentar erau în stare bună.
Reprezentantele APADOR-CH au ajuns la blocul alimentar când se pregătea masa de prânz. Pentru cele trei mese din ziua vizitei se folosiseră 75 kg de carne de porc, 9 kg subproduse din carne de porc, 64,4 kg slănină şi 2,4 kg de pulpe de pui (pentru cei 12 deţinuţi de religie musulmană). La masa de dimineaţă deţinuţii primiseră ceai, marmeladă şi pâine (ou şi cârnat la regim), pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole şi varză cu carne (la comun) şi mere ca supliment pentru cei care munceau şi diabetici. La masa de seară urma să se servească macaroane cu sos (la comun), supă de cartofi cu mazăre şi carne (la regim) şi orez cu lapte (pentru diabetici). Aspectul mâncării din cazanele pentru gătit era bun şi mirosul plăcut, iar carnea era porţionată astfel încât să revină fiecărui deţinut câte o bucată.
Alţi 10 deţinuţi curăţau cartofi, pe întreaga durată a zilei după cum ne-a spus bucătarul, deoarece maşina de curăţat cartofi nu mai funcţiona. Varza era tocată cu o maşină specială, carnea era depozitată în condiţii igienice în camera frigorifică şi pâinea se aducea în aceeaşi zi în care era consumată. Din hrana preparată pentru o zi la blocul alimentar al penitenciarului sunt hrăniţi şi deţinuţii din secţia exterioară şi persoanele arestate în cadrul IJP Galaţi.
Magazinul alimentar din incinta penitenciarului, care aparţine unei firme particulare din oraşul Galaţi, era bine aprovizionat la data vizitei, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Vânzătoarea a spus că pentru a cumpăra anumite produse deţinuţii trebuie să aibă permisiunea conducerii penitenciarului, spre exemplu pentru ligheane şi găleţi, iar acestea se vând în mare parte femeilor. Conducerea penitenciarului a spus că bărbaţii au restricţii la a le cumpăra pentru că ar putea fi folosite la prepararea băuturilor alcoolice iar cu femeile practică “discriminarea pozitivă”, deoarece acestea au “anumite nevoi”.
În magazin se află şi infokiosk-ul. Asociaţia consideră că acesta ar trebui de fapt să se afle pe fiecare etaj al penitenciarului, astfel încât toţi deţinuţii să-l poată accesa când au nevoie şi nu numai când ies la magazinul alimentar.
Secţiile de deţinere
Secţia regim maximă siguranţă
Secţia de maximă siguranţă cuprinde 15 camere, dintre care 2 destinate deținuților încadrați la grad sporit de risc. Două dintre camere sunt din cele mici, de 10 mp, şi 13 sunt din cele mari, de 20 mp (24 mp, incluzând grupul sanitar și cambuza).
În camera numărul 3 erau instalate 9 paturi, suprapuse pe 3 etaje. APADOR-CH reaminteşte că suprapunerea pe 3 etaje a paturilor în penitenciare este catalogată, în accepţiunea CPT, drept tratament degradant şi recomandă statelor să elimine astfel de situaţii.
Camera numărul 3 este una dintre cele “mari”, cu o suprafaţă de aproximativ 20 mp; baia măsoară alţi 4 mp. La momentul vizitei toate cele 9 paturi erau ocupate, însemnând că fiecărui deţinut îi revin 2,2 mp, mult sub limita de 4 mp propusă de CPT. Conducerea penitenciarului realizează nivelul de supraaglomerare din Penitenciarul Galaţi şi a instituit şi o regulă internă potrivit căreia în camerele de la maximă siguranță să nu fie cazate concomitent mai mult de 10 persoane, ceea ce nu rezolvă problema. Baia este prevăzută cu chiuvetă, WC turcesc şi duş amplasat deasupra acestuia. În cameră erau un frigider şi un televizor. Deţinuţii au declarat că apă rece este mereu şi apă caldă de două ori pe săptămână câte o oră.
Deţinuţii au mai afirmat că percheziţiile în camere au loc periodic şi sunt făcute de către echipele de mascaţi ; doar şeful de cameră rămâne în acest timp în cameră. Referitor la şeful de cameră, aceştia au declarat că este ales şi recunoscut doar de deţinuţi. Au mai spus că scrisorile primite sunt deschise în prezenţa lor. La expediere îşi depun singuri corespondenţa în cutia poştală. Plicuri şi timbre primesc de la penitenciar, atât cât au nevoie. Deţinuţii s-au plâns în schimb că alimentele sunt prea scumpe la magazinul din incinta penitenciarului.
În secţia de maximă siguranţă, ca şi în restul penitenciarului nu există sistem de alarmare ; în astfel de cazuri, deţinuţii bat în uşă până când sunt auziţi de supraveghetori.
Camera numărul 6, pentru deţinuţi încadraţi la risc sporit, are o suprafată de 10 mp şi 2 paturi, prin urmare 5 mp per deţinut, situaţie de dorit. Un singur deţinut se afla în cameră la momentul vizitei, care în 5 zile urma să fie transferat la Penitenciarul Bacău. Asociaţia recomandă ca deţinuţii să nu fie cazaţi singuri în cameră şi dacă vor mai apărea astfel de situaţii să se aducă un însoţitor dintr-o altă cameră.
În camera numărul 1, una din cele mari, sunt instalate 9 paturi, pe 3 etaje şi la momentul vizitei erau ocupate numai 5. În cazul în care cele 9 paturi sunt ocupate, se poate vorbi din nou de supra-aglomerare şi în această cameră. Deţinuţii au spus că este suficient de cald, însă s-au plâns de preţurile crescute ale produselor de la magazinul alimentar.
Secţia femei
Conducerea penitenciarului a declarat că această secţie găzduieşte numai femei arestate preventiv, aflate în tranzit către arestul din subordinea IJP Galaţi şi către Penitenciarul Brăila. Secţia pentru femei este situată, ca şi cea de maximă siguranţă, la parterul clădirii şi cuprinde 2 camere pentru regimul deschis şi semideschis (cazate împreună), o cameră pentru regimul închis şi o cameră pentru regimul de maximă siguranţă. La momentul vizitei erau deţinute în penitenciar 27 de femei, 13 dintre acestea fiind prezente la cursuri IT.
În camera de la regimul închis, de 24 mp, erau instalate 9 paturi şi numai 2 persoane cazate. Una dintre cele două femei era însărcinată. Aceasta a declarat că a avut frecvent probleme cu sarcina şi din această cauză urma un tratament cu injecţii pentru a o păstra. A mai spus că nu a fost dusă la ginecolog de câte ori ar fi fost necesar şi că ar vrea să nască într-un spital civil. Referitor la această cerere, conducerea penitenciarului a spus că acest lucru nu va fi posibil. Femeia a declarat că primeşte totuşi un supliment de hrană. Asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului care este direct responsabilă de starea de sănătate a deţinuţilor că este esenţial ca toate controalele medicale necesare să fie acordate bolnavilor sau persoanelor cu nevoi speciale, cum este cazul deţinutei însărcinate.
Curtea de plimbare are o suprafaţă de 40 mp, este amenajată în trepte şi dispune de un spaţiu acoperit, prevăzut cu scaune. Tot aici sunt agăţate frânghii unde deţinutele îşi pot usca hainele.
Una dintre deţinutele prezente în secţie la momentul vizitei şi care era responsabilă la spălătorie, a spus că urma un curs de IT, cu durată de 4 luni, în urma căruia va primi o diplomă. Asociaţia apeciază faptul de a da posibilitatea şi femeilor să urmeze cursuri de calificare, chiar dacă acestea se află numai în tranzit în penitenciarul Galaţi.
Secţia regim închis
În secţia regim închis sunt 8 camere de deţinere a câte 24 mp fiecare (inclusiv baia). În fiecare cameră sunt instalate 5 rânduri a câte 3 paturi, prin urmare nivelul de supraaglomerare îl depăşeşte pe cel de la regimul maximă sigurantă; aici fiecărui deţinut îi revin 1,3 mp locuibili.
Această situaţie s-a regăsit în camera numărul 5 în care erau cazaţi 15 deţinuţi. Aceştia au spus că au ca activităţi jocul de fotbal, şah, că primesc vizite şi în încăperile fără separatoare. Unii dintre ei urmau cursuri de zidărie în penitenciar.
Deţinuţii au spus că becul rămâne aprins în cameră pe toată durata zilei, iar dacă este închis, lumina naturală nu este suficientă pentru a citi.
APADOR-CH critică nivelul exagerat de mare al supraaglomerării din penitenciarul Galaţi şi aminteşte conducerii penitenciarului că această situaţie este catalogată drept tratament inuman si degradant, conform prevederilor internaţionale. România a fost în nenumărate rânduri condamnată de CEDO pentru condiţiile de detenţie din penitenciare, printre care şi supraaglomerarea. De asemenea, asociaţia semnalează şi lipsa luminii naturale pe timpul zilei în camerele de deţinere, problemă ce ar putea fi rezolvată prin înlăturarea rândului de plasă de sârmă de la geamuri.
Secţia arestaţi preventiv
În secţia numărul 3 din Penitenciarul Galaţi sunt cazaţi numai arestaţii preventiv.
În camera numărul 5 erau instalate 12 paturi, supraetajate pe 3 nivele, şi toate erau ocupate la momentul vizitei. Şi aici se poate vorbi despre supraaglomerare; dintr-o suprafată totală a camerei de 20 mp revine fiecărei persoane câte 1.6 mp.
Discuţii cu deţinutul M.B.
La cererea lui M.B., reprezentantele APADOR-CH au discutat cu acesta.
M.B. se afla în penitenciarul Galaţi, la carantină, din data de 30 octombrie şi s-a plâns de condiţiile precare de detenţie. Nemulţumirile sale nu s-au răsfrânt numai asupra condiţiilor de detenţie din penitenciarul Galaţi, ci şi asupra celor din penitenciarul Rahova şi, în special, din arestul IJP Galați.
În arestul (CRAP) Galați M.B. a spus că a văzut cum ieşeau şobolani din scurgerea de la duş; într-o noapte un şobolan s-a urcat pe unul dintre colegii săi de celulă. Soluţia pe care au găsit-o deţinuţii a fost să acopere scurgerea cu sticle de plastic, pline cu apă.
M.B. şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că nefumătorii nu sunt cazaţi separat de fumători şi pentru că au fost situaţii când numărul persoanelor a depăşit numărul de paturi (15 persoane în 12 paturi dintr-o cameră de 20 mp). A mai spus că apa caldă este furnizată o dată pe săptămână şi că e frig în cameră; numai cu o zi înaintea vizitei reprezentantelor APADOR-CH în penitenciar începuse să fie furnizată căldură. M.B. a afirmat că suferă de o boală a corneei şi pentru a-i împiedica evoluţia are nevoie de lumină naturală care este insuficentă în camera de detenţie. A spus că în curând ar trebui să meargă la un control oftalmologic la Iaşi şi că are nevoie de transplant de cornee.
În perioada 3-6 noiembrie 2012 M.B. a fost transferat temporar la Penitenciarul Rahova. Aici, el reclamă aceleaşi condiţii precare de detenţie: geamul camerei nu se închidea bine, nu exista suficientă lumină naturală, era multă umezeală în cameră. Maşina penitenciarului cu care a fost transportat a descris-o ca pe o cuşcă, în care a stat tot timpul în picioare, iar nevoile fiziologice şi le-a satisfăcut, ca şi ceilalţi, la vedere. O altă problemă a fost că, odată cu acest transfer, banii pe care îi are în cont şi pe care îi foloseşte pentru a telefona familiei şi avocatului nu au „călătorit” în timp real cu posesorul lor. Astfel că, în cele 4 zile cât a stat la Penitenciarul Rahova nu a avut acces la bani, fiindu-i încălcat dreptul de a lua legătura cu avocatul şi familia. Banii au ajuns la Rahova abia după ce M.B. fusese transferat înapoi la Galaţi. Problema s-a repetat şi în sens invers, adică de la Penitenciarul Rahova la Galaţi. La momentul vizitei, M.B. a afirmat că încă aştepta returnarea banilor la Penitenciarul Galaţi.
M.B. a spus că ceilalţi deţinuţi din penitenciar nu ştiu să folosească infokiosk-ul de la magazinul alimentar şi că dacă nu au bani în cont nu sunt scoşi pentru a-l accesa. Mai mult, s-a plâns că accesul la cutia poştală este restricţionat, în sensul că poate pune scrisorile doar când este scos la curtea de plimbare, zilnic la ora 16:30, or scrisorile sunt ridicate la ora 13:00, astfel încât livrarea scrisorii către destinatar este întârziată cu cel puţin o zi. M.B. a afirmat şi că deţinuţii nu primesc timbre pentru scrisori atunci când le solicită.
M.B. a mai spus că lipsa medicamentelor este acută în penitenciarul Galaţi şi că bolnavilor li se administrează numai paracetamol. De când a fost adus la penitenciarul Galaţi a asistat la opt percheziţii organizate în camerele de deţinere la care au participarea “mascaţii”. Mai mult, a afirmat că practica frecvent utilizată atunci când se organizează percheziţiile este de a lua prin surprindere deţinuţii, dimineaţa devreme, înainte de a se trezi şi de a fi bătuţi. M.B. a spus că şi deţinutul care a încercat să se sinucidă, al cărui caz a fost relatat în prezentul raport, a fost bătut de cadrele din penitenciar.
M.B. a afirmat că s-a adresat deja Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru condiţiile precare de detenţie din penitenciarul Galaţi şi pentru încălcarea drepturilor sale pe timpul detenţiei. De asemenea, a mai spus că dreptul la petiţionare este îngrădit în penitenciar, că deţinuţii nu primesc formularele de plângere pentru a se adresa CEDO şi că nici nu li se plătesc cheltuielile de expediţie către destinatari din afara ţării.
Concluzii şi recomandări
1. Cea mai mare problemă regăsită în penitenciarul Galaţi este cea a supraaglomerării. În timpul vizitei conducerea penitenciarului a admis că penitenciarul Galaţi este pe locul 3 în România privind gradul de suprapopulare. Cum existenţa acestei probleme este conştientizată chiar în interiorul sistemului, resursele disponibile ar trebui direcţionate astfel încât să se găsească urgent o soluţie. Asociaţia dă ca exemplu alte penitenciare care au preluat şi amenajat spaţii dezafectate ale altor instituţii, reducând astfel gradul de supraaglomerare.
2. APADOR-CH recomandă ANP să respecte recomandările CPT care consideră nejustificată purtarea măştilor în penitenciare de către grupele de intervenţie, indiferent de situaţie, prevederi cu care şi CEDO este de acord şi, prin urmare, solicită înlăturarea acestor practici din penitenciarele româneşti.
3. Asociaţia cere conducerii ANP să rezolve criza medicamentelor din sistemul penitenciar românesc, spre exemplu prin acordarea unui buget mai mare liniei destinate achiziţionării de medicamente.
4. APADOR-CH solicită conducerii penitenciarului să răspundă prompt nevoilor şi cererilor primite de la deţinuţi, respectând prevederile legale.
Alte concluzii şi recomandări se regăsesc în raport.
Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu
Raspunsul ANP la acest raport
