Scoateti Legea din duba

abuzuri ale politistilor si jandarmilor

Avocatul Poporului recomandă închiderea sediului vechi al Secției 10 Poliție, unde au fost bătuți mai mulți cetățeni

21/04/2015/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

La cererea APADOR-CH, Avocatul Poporului a emis recomandarea 3/2015 prin care îi solicită chestorului general Petre Tobă, șeful Poliției Române, să închidă sediul vechi al Secției 10 Poliție, unde numai în ultimii ani s-au petrecut mai multe abuzuri la adresa cetățenilor, unele soldate și cu un deces. Recomandarea vine ca urmare a sesizărilor repetate făcute de APADOR-CH, atât la conducerea Poliției, cât și la Avocatul Poporului, după ce organizația primise mai multe plângeri de la cetățeni agresați de polițiști, în Centrul istoric sau chiar în sediul poliției.

Conform răspunsului semnat de Victor Ciorbea, Avocatul Poporului a constatat, după verificările proprii derulate la Secția 10, că aspectele semnalate de APADOR-CH se confirmă și că se impune ca vechiul sediu al secției, din strada Stelea Spătaru – unde se petrec cele mai multe abuzuri – să fie închis, iar activitatea polițiștilor de la ordine publică să fie mutată în sediul administrativ al secției, din Bulevardul Unirii. Aici agenții mai „nervoși” pot fi supravegheați de șefii direcți, în felul acesta fiind prevenite eventualele abuzuri asupra persoanelor conduse la secție sau reținute.

Din răspunsul Avocatului Poporului reținem și că în cursul anului 2014 au fost deschise 28 de dosare penale la Biroul Control Intern al Poliției sector 3, dosare ce privesc fapte de natură penală comise de polițiști ai Secției 10. Aceste fapte vizează „purtare abuzivă” și „abuz în serviciu”, până în prezent numai 12 dintre aceste dosare fiind cercetate (și clasate), în curs sunt restul de 16.

De asemenea, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București există și dosarul penal care-l privește pe polițistul acuzat că l-ar fi lovit pe cetățeanul Daniel Dumitrache, mort în luna martie 2014 în sediul Secției 10 de poliție. Polițistul respectiv este trimis în judecată sub acuzația de omor. În aceeași perioadă, Serviciul Control Intern din Direcția Generală a Poliției a anchetat alte două dosare ale unor polițiști de la Secția 10, privind purtare abuzivă, dar și aceste dosare au fost clasate. Tot purtarea abuzivă constituie și motivul cercetării unui alt polițist de la Secția 10, într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3.

Practic, Avocatul Poporului a fost informat de Secția 10 Poliție că mai mulți angajați ai secției au făcut sau fac obiectul cercetărilor penale pentru purtare abuzivă, însă deocamdată numai cel acuzat de omor se află în pericol să-și piardă locul de muncă.

De remarcat și că în cursul cercetărilor făcute de AVP la Secția 10, atitudinea polițiștilor față de reprezentanții Avocatului Poporului pare să nu fi fost tocmai cea mai potrivită: „în ceea ce privește colaborarea instituțională dintre unitatea de poliție mai sus menționată și instituția Avocatului Poporului, considerăm că, deși în general aceasta s-a desfășurat în condiții corespunzătoare, se impun anumite îmbunătățiri…” – se precizează în recomandarea AVP către chestorul Petre Tobă.

Citiți răspunsul AVP către APADOR-CH și recomandarea AVP către șeful poliției, privind închiderea Secției 10.

APADOR-CH salută implicarea Avocatului Poporului în acest caz și continuă eforturile pentru ca și Secția 10 poliție să respecte standardele de conduită impuse de o societate democratică.

***

Acest text face parte din proiectul „Cu ochii pe abuzurile poliției”, derulat de APADOR-CH cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Atenție cum vă rugați la Patriarhie, ca să nu-i mâniați pe jandarmi

19/03/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

Cine-și imagina că nu poți să fii luat la ochi de jandarmi decât la manifestațiile „neautorizate” de stradă înseamnă că nu a fost niciodată la Patriarhie. Mihai Tănăsescu a avut ghinionul ăsta, să se manifeste „altfel” decât un pelerin obișnuit – orice ar însemna asta – și să fie luat la ochi de jandarmii care păzesc Patriarhia Română. El a cerut ajutorul APADOR-CH ca să conteste o amendă pe care jandarmii de la Patriahrie i-au dat-o, pentru că nu a vrut să se legitimeze, în timp ce voia să aprindă lumânări pentru morți.

Mihai Tănăsescu este asistent social. De ani de zile lucrează pentru Asociația Română Anti SIDA (ARAS), în stradă, cu cele mai diverse categorii sociale, împărțind seringi de unică folosință și alte materiale menite să limiteze răspândirea bolilor printre dependenții de droguri. Aparent este un tânăr oarecare, e căsătorit, are trei copii și își face munca foarte responsabil. Dar lui i se pare că trăind atâta printre oameni mai „altfel” a împrumutat câte ceva de la ei. Din cauza asta, zice Mihai, de multe ori e luat la ochi de jandarmi sau polițiști, pentru că pare dubios.

În noaptea de 7 spre 8 martie 2012 fusese la serviciu. Adică lucrase pe străzi, în zonele de care răspunde, iar către dimineață s-a găsit cu doi dintre „clienții lui”, de care îl leagă o prietenie născută pe stradă. Au băut împreună în noaptea aceea câteva beri, iar când și-au dat seama că ziua următoare era 8 Martie s-au gândit să facă rost de flori ca să-și gratuleze mamele sau soțiile, acasă, cu această ocazie. Din discuții a reieșit că mama unuia dintre amicii lui de stradă murise, așa că Mihai le-a propus – că tot erau în zonă – să meargă la Patriarhie să se roage pentru ea.

Bucuria pelerinului, supărarea jandarmului

Mihai e un tip religios, în ciuda aparențelor. Merge frecvent la biserică, iar de data asta a ajuns singur să se roage pentru că amicii lui au preferat să-l aștepte la poarta Patriarhiei, tocmai ca să nu „bată la ochi” pentru că arătau altfel decât restul pelerinilor.

Mihai povestește că a intrat în biserică, s-a rugat în genunchi, s-a mai învârtit un pic pe acolo, a vorbit cu un cunoscut care era și el în biserică, apoi a ieșit ca să cumpere lumânări din magazinul „Bucuria pelerinului”, lumânări pe care urma să le aprindă pentru morți.

Doi jandarmi care – zice Mihai – l-ar fi urmărit din biserică până în magazin, s-au apropiat de el și i-au spus: „ia dă, bă, buletinul!”. Mihai a fost deranjat de tonul și cuvintele jandarmilor, și i s-a părut că acțiunea lor are ceva necurat, de vreme ce el nu se știa vinovat de nimic. Mai mult, crede el, jandarmii ar fi așteptat ca el să iasă din biserică, special ca să nu facă acolo zgomot, și să nu existe martori care să confirme comportamentul agresiv al „forțelor de ordine”. În magazinul de lumânări era de față numai vânzătorul – care evident este un agnajat al Patriarhiei.

A urmat un dialog nervos între jandarmi și Mihai, care a refuzat să se legitimeze, cerându-le celor doi să-i vorbească frumos și să spună ce au cu el.

[quote]Jandarmii m-au percheziționat, m-au pus să scot tot ce am în buzunare, apoi mi-au răsucit mâinile la spate și m-au dus cu forța în clădirea aceea a fostului Senat, unde e acum postul TV Trinitas. Pe drum m-am împotrivit, la un moment dat m-au și îngenuncheat prin curtea Patriarhiei[/quote] , povestește Mihai.

Spune că s-a enervat și a făcut și el o scenă urâtă, frustrat că este umilit în acest fel, când totul ar fi putut să decurgă normal, dacă și jandarmii i-ar fi cerut să se legitimeze în mod civilizat.

Jandarmii l-au silit să stea în clădirea Patriarhiei, la postul de control, timp de două ore. Nu i-au permis să meargă la toaletă, iar în aceste ore au tot conversat la telefon cu șeful lor, întrebând pe ce lege să-l rețină și să-l amendeze. Într-un final i-au făcut un Proces verbal de contravenție, amendându-l, conform Legii 61/1991, cu 100 de RON pentru că „a refuzat să dea relații privind stabilirea identității”. În procesul verbal mai scrie și să Mihai ar fi abordat oamenii din Patriarhie, lucru pe care el îl contestă.

Mihai admite că probabil mirosea a băutură, de vreme ce noaptea băuse cu amicii, înainte să vină la Patriarhie, dar ăsta nu era un motiv ca jandarmii să se comporte așa, mai ales că el nu făcuse nimic ca să deranjeze slujba sau oamenii din jur.

Avocatul APADOR-CH consideră că privarea de libertate a lui Mihai, timp de două ore, precum și interdiciția de a folosi toaleta pot fi încadrate în categoria „rele tratamente” în detenție. Mihai va contesta amenda, și ar vrea ca jandarmii să-și ceară scuze pentru comportamentul agresiv. Probabil nu le va primi vreodată. Dar cazul lui este încă o dovadă că legile poliției și jandarmeriei trebuie completate cu prevederi clare privind drepturile cetățenilor în momentul așa-zisei legitimări, de care se prevalează tot mai des forțele de ordine ca să comită abuzuri, privare de libertate și eventuale agresiuni.

APADOR-CH derulează un proiect de modificare și completare a legilor poliției, jandarmeriei și poliției locale, prin care se urmărește o clarificare a drepturilor cetățenești și a îndatoririlor organelor de ordine, în privința măsurii administrative de conducere la secție sau legitimare a persoanelor. Găsiți detalii aici.

Când poliția te identifică (și) cu pumnii și cătușele

02/02/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

Șerban Marinescu întârziase în oraș, cu prietenii, la o bere. Noaptea a venit acasă cu un taxi, dar în fața blocului, când să coboare, s-a enervat că nu primește restul de la taximetrist. S-a certat cu el, iar taximetristul a plecat în trombă, cu tot cu client, spre o secție de poliție, ca să-i arate el rest. Clientul nu s-a împotrivit, socotind că la poliție și el poate depune plângere împotriva taximetristului.

Marinescu a rămas în taxi în timp ce șoferul a intrat în secția de poliție și a revenit însoțit de trei agenți. Marinescu spune că au refuzat să-l asculte şi nu i-au permis să depună plângere împotriva taximetristului: „M-au bruscat și m-au târât în secție, spunând: ce, mă, vrei să depui plângere, mă?!”. În acea noapte polițiștii l-au legat cu cătușe de o balustradă în poliție și i-au administrat o bătaie cu pumni și picioare, după care l-au legitimat.

La 5 dimineața Marinescu și-a sunat niște prieteni ca să vină să-l ajute să ajungă de la poliție la IML.

Faptele s-au petrecut pe 2 iunie 2007, la Secția de poliție 22 din Drumul Taberei. Asistent universitar la Facultatea de Arhitectură București, Șerban Marinescu se judecă de atunci cu Poliția română, care nu recunoaște nimic. Motivația poliției: cetățeanul a fost imobilizat și identificat, pentru că era violent.

„Senzația mea e că toate instituțiile statului sunt împotriva ta. Vor să te încuie cu orice ocazie”

Certificatul medico legal întocmit în dimineața de 2 iunie, după „vizita” la poliție a lui Șerban Marinescu spune așa: „echimoză reg. palpebrală ochi drept, leziuni traumatice care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale”. În pozele făcute de prietenii care au venit să-l ia de la secție apare un Marinescu cu buza spartă, tumefiată, gura plină de sânge, sânge pe față și ochi speriați.

După „vizita” la poliție Marinescu și-a declarat clar intenția de a reclama comportamentul polițiștilor. [quote]Din atitudinea lor a reieșit tot timpul că nici prin cap nu le trecea că poți să-i reclami. Cred că m-au considerat un băiat de cartier. Senzația mea atunci era că trei șmecherași m-au bătut pentru că puteau, și-au vărsat toată frustrarea lor asupra mea[/quote] .A fost asistat și reprezentat în instanță de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu. „Deși foarte multă lume m-a descurajat, că în ce mă bag, că oricum o să pierd. Din păcate există mentalitatea asta la noi că nu e bine să „te pui cu ei”, am făcut acest proces pentru onoare mea, sunt conștient că atitudinea poliției oricum nu se va schimba”, crede Marinescu.

De altfel poliția nu și-a cerut niciodată scuze pentru comportamentul agresiv al celor trei agenți, iar singura tentativă de „negociere” a fost atunci când cazul devenise public, iar Marinescu a fost sunat de cineva de la poliție. „Mi-au spus să ne înțelegem ca oamenii!”.

Procesul trenează de ani de zile din diverse motive. În principal procuratura consideră că fapta reclamată nu există. Prin urmare a dispus neînceperea urmăririi penale.

[toggle title_open=”Nicoleta Popescu – avocata APADOR-CH, face un rezumat al celor patru ani de procese:” title_closed=”Nicoleta Popescu – avocata APADOR-CH, face un rezumat al celor patru ani de procese:” hide=”yes” border=”yes” style=”default” excerpt_length=”0″ read_more_text=”” read_less_text=”” include_excerpt_html=”yes”]

Avocata Nicoleta Popescu îl reprezintă pe Marinescu în procesul cu poliția:

Inițial procurorii au anchetat cazul și au dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că fapta nu există. Am contestat soluţia la prim-procuror care evident a menţinut soluţia procurorului de caz. Instanța de fond a respins plângerea dlui Marinescu şi a considerat că în mod corect parchetul a soluţionat plângerea cu neînceperea urmăririi penale. Împotriva soluţiei pronunţate de Judecătoria Sector 6 am formulat recurs. Tribunalul ne-a admis recursul a casat soluţia instanţei de fond datorită unui viciu de procedură şi a reîntors dosarul la Judecătoria Sector 6 pentru rejudecare. De dată aceasta acceaşi Judecătorie Sector 6 care iniţial ne-a respins plângerea a admis-o a infirmat soluţia procurorului şi a decis reîntorcerea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor. Împotriva acestei soluţii poliţiştii au formulat recurs. Tribunalul a respins recursul poliţiştilor şi a menţinut soluţia instanţei de fond.

Dosarul s-a reîntors la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6. Fără a face niciun un nou act procedural procurorul de caz (altul de această dată !!!) a pronunţat aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale. Din nou a trebuit să reluăm procedura. Am formulat plângere la procurorul ierahic superior care evident ne-a respins plângerea si apoi ne-am adresat instanţei. În prezent plângerea împotriva NUP-ului de află pe rolul Judecătoriei sector 6 cu termen la data de 14 februarie 2012.

Noutatea este ca între timp s-a schimbat codul de procedură penală iar astfel de plângeri se judecă de instanţa de fond în mod definitiv deci nu mai pot fi atacate cu recurs. Schimbarea a venit odata cu « mica reforma » pentru a mai scurta termenele de soluţionare a dosarelor.
In concluzie : in functie de soluţia judecătoriei vom şti dacă ne reîntoarcem la parchet sau avem o soluţie definitivă în intern şi ne putem adresa CEDO.[/toggle]

Declarațiile celor trei agenți, făcute la aceeași masă cu taximetristul, și inspirându-se unii de la alții, după cum povestește Marinescu, susțin că reclamantul nu ar fi fost bătut în secție, ci a venit așa adus de taximetrist. Totuși, polițiștii scriu că el a venit cu o crustă de sânge pe față, iar taximetristul scrie că sângera.

Șerban Marinescu e dezamăgit de trenarea lucrurilor și de reacțiile instituțiilor statului în cazuri de acest gen: [quote]Nu m-am așteptat ca statul să-mi apere drepturile, dimpotrivă, senzația e că toate instituțiile statului sunt împotriva ta. Vor să te încuie cu orice ocazie. La proces e cuvântul tău împotriva cuvântului lor. Statul ar trebui totuși să găsească mecanisme prin care cetățeanul să-și poată demonstra dreptatea în astfel de cazuri.[/quote]

Speranța lui Marinescu se conturează din ce în ce mai mult a fi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Peste 125.000 de „conduși” la secție în 2010

[box type=”info”]

Conform estimărilor statistice întocmite de APADOR-CH în cadrul demersurilor de modificare a legii poliției, numărul cazurilor de conducere la secție în 2009 a fost de peste 110.000 pe toată țara, și de peste 125.000 în 2010.

Cifrele nu sunt, însă, complete, atâta timp cât nu toate secțiile de poliție țin această evidență sau doresc s-o facă publică. În unele județe APADOR-CH a fost nevoită să ceară aceste statistici cu ajutorul instanței.

Demersul APADOR-CH vizează scurtarea termenului de 24 de ore în care cetățeanul poate fi ținut în secție pentru identificare, precum și stabilirea prin legislație a unui set de măsuri pentru siguranța și informarea persoanei conduse la secție.

[/box]

Narcis Iordache: M-am opus amprentării și fotografierii

25/01/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

Daca mergi sa protestezi non-violent in Piata Universitatii si ai ghinionul sa te umfle jandarmii la gramada pe strada si sa te “conduca” la sectia de politie, unde afli ca ai participat la un “protest neautorizat” drept pentru care vei fi amendat pentru deranjarea ordinii si linistii publice, ofiterii de politie te vor informa ca trebuie sa iti ia amprentele si sa te fotografieze pentru a fi inregistrat in baza de date a Politiei, fara sa te informeze nici macar o data ca ai dreptul sa refuzi aceasta procedura. Ba mai mult, daca stii deja ca ai acest drept si le spui politistilor, acestia pretind ca amprentarea si fotografierea este o procedura standard obligatorie, desi nu este adevarat.

Am trecut personal prin aceasta experienta în noaptea de 19 ianuarie 2012, dupa ce sute de jandarmi, porniti in urmarirea unui grup restrans si violent care a incercat sa sparga cordonul fortelor de ordine si sa porneasca in mars spre Piata Unirii, i-au maturat practic pe toti protestatarii din piata, acestia retragandu-se in degringolada pe platoul din fata TNB si pe strazile laterale. Interventia in forta jandarmilor a durat doar cateva minute la capatul carora Piata Universitatii s-a umplut efectiv cu scutieri, printre ei incercand sa isi faca loc grupuri dezorientate de protestatari speriati. Erau protestatarii care scandau “fara violenta”, cei care nu aruncasera cu garduri in jandarmi, pentru ca aceia au reusit sa fuga si sa scape.

Eu mai aflam intr-un grup de protestatari obisnuiti, de aproximativ 20-30 de persoane, impreuna cu cativa prieteni, langa fantana din fata Facultatii de Arhitectura. Dupa ce am stat o vreme pe loc, incercand sa ne ferim din calea scutierilor care veneau din toate partile, am crezut ca situatia s-a mai calmat astfel ca am incercat sa iesim din zona pietei pe strada Edgar Quinet. Nu am apucat sa facem decat cativa pasi cand ne-am trezit blocati pe aceasta strada, intre doua cordoane de jandarmi, unul in fata noastra, celalalt in spatele nostru, la o distanta de circa 50 de metri unul fata de celalalt. Scutierii ne-au spus sa stam pe loc si sa asteptam. Dupa aproximativ 10-15 minute, ne-au cerut sa ne aliniem de-a lungul zidului Facultatii de Arhitectura (in dreptul magazinului non-stop de unde oamenii iesiti la protest se aprovizioneaza in fiecare seara cu apa, cafea si ceai fierbinte) si au inceput sa ne legitimeze. Apoi, unul dintre jandarmi le-a spus fetelor si femeilor din grupul nostru ca au voie sa plece, in schimb barbatii vor fi dusi la o sectie de politie pentru a fi identificati si amendati. Cei ramasi – cam 15 oameni – am fost invitati apoi sa urcam intr-un vehicul al Jandarmeriei si am fost dusi cu totii la Sectia 11 de Politie, langa Mall Vitan. In timp ce coboram din masina si intram in sediul Politiei, am reusit sa pun telefonul mobil pe inregistrare.

Poliția face bază de date cu fotografiile și amprentele protestatarilor

Am fost dusi cu totii intr-o sala mare la primul etaj al cladirii si ni s-a spus ca vom fi amendati de jandarmi pentru deranjarea si linistii publice intrucat am participat la un “protest neautorizat” unde am provocat larma si zgomot. In timp ce jandarmii completau procesele verbale, politistii au venit la randul lor cu un alt formular pe care au inceput sa ne treaca datele personale, mai exact o fisa dactiloscopica, document prevazut in Legea cazierului si utilizat de Politie pentru a inregistra semnalmentele si amprentele digitale ale persoanelor care au comis infractiuni. Dar eu nu am comis nici ieri si nici alta data nicio infractiune si stiam ca am dreptul sa refuz sa mi se ia amprentele sau sa mi se faca fotografii pentru aceasta fisa dactiloscopica. Ma asteptam ca ofiterii de politie insisi sa ma informeze ca am dreptul sa refuz o astfel de procedura dar nu s-a intamplat asa, ci dimpotriva, au incercat sa ma convinga ca ar fi vorba de o procedura standard obligatorie.

Redau mai jos dialogul pe care l-am avut, pe acest subiect, cu cei cativa politisti care au facut cerc in jurul meu atunci cand le-am spus ca vreau sa uzez de dreptul de a refuza sa fiu amprentat si fotografiat, discutie care s-a inregistrat pe telefonul meu mobil:

[box type=”note” style=”rounded”]

Politist: Va sanctioneaza acum si dupa aceea o sa mergem la amprentat – fotografiat.
Eu: Refuz amprentarea si fotografierea
Politist: Nu stiu, sa mergem jos (la parterul sectiei de politie) sa vedem, nu stiu daca exista asa ceva.
Eu: Ba exista, cum sa nu existe.
Politist: Cum?
Eu: Exista, va zic eu… Mai trebuie sa completati niste hartii in care sa consemnati ca refuz.
Politist: Trebuie sa completam aici (imi arata rubrica pentru amprente de pe fisa pe care a completat-o deja cu datele mele din buletin)
Un alt politist: Va zic ca nu aveti dreptate.
Eu: Iar eu va zic ca am dreptate pentru ca stiu…. Nu ma puteti lua de pe strada si sa ma amprentati.
Politist: Auziti…
Eu: Eu doar vreau sa refuz chestiile alea si gata. Atat.
Politist: Numai putin… Asta este fisa dactiloscopica si trebuie aici… (aratandu-mi din nou cu degetul rubrica din fisa unde se presupune ca ar trebui sa mi se puna amprentele)
Eu: Va inteleg, dar eu va spun ca in lege scrie ca eu pot sa refuz si dvs. trebuie sa consemnati chestia asta.
Politist: Nu stiu…pe-asta n-am mai auzit-o… Este o masura politieneasca… conducerea la sectie, amprentat, fotografiat…
Eu: Poate sa fie, dar si eu am dreptul sa refuz, asa ca asta este… Pai nu stiu, atunci cautam un avocat.
Politist: Aveti ceva de ascuns?
Eu: Nu am nimic de ascuns dar, de exemplu, nu vreau sa-mi fac nici pasaport bioemetric, tot din cauza amprentarii. Nu-mi convine sa fiu amprentat asa de autoritati.

[/box]

In cele din urma, dupa ce am fost amendat, unul dintre politistii cu care discutasem mai devreme mi-a spus sa-l urmez pe scari catre parter. Credeam ca voi fi dus sa mi se ia amprentele si ma pregateam sa ma impotrivesc din nou insa politistul respectiv m-a condus pana la iesire si mi-a urat drum bun, moment in care am realizat ca, de fapt, discutia de mai devreme nu era neaparat pentru mine, ci pentru urechile celorlalti colegi de protest “retinuti” de jandarmi, care ar fi putut sa nu stie exact ce drepturi au.

Ce s-a intamplat insa cu obligatia oamenilor legii de a te informa care iti sunt drepturile atunci cand esti retinut intr-o forma sau alta si implicat in proceduri pe care multi oameni, in special cei care nu au avut de-a face cu Politia, nici nu le cunosc? La ce vor folosi bazele de date in care Politia strange in mod abuziv amprente, semnalmente si fotografii ale oamenilor care nu sunt infractori ci doar au iesit sa protesteze impotriva Guvernului?

Narcis Iordache, editor România curată

Cum se transformă un flashmob de 3 minute într-o privare de libertate de câteva ore

24/01/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

Nu numai așa-zișii ultras de pe stadioane sunt în vizorul jandarmilor când vine vorba de „degajat” domeniul public, ci și activiștii de mediu. În rândul lor sunt câteva figuri bine cunoscute, care s-au obișnuit deja să înfunde dubele jandarmilor ori de câte ori se află la vreun miting. Activiștii spun că ar fi chiar o surpriză plăcută ca la unul dintre proteste jandarmii să vină să le spună exact motivul pentru care sunt conduși la secție.

Ioana Ciută și Lavinia Andrei conduc organizația neguvernamentală Terra Mileniul III și sunt binecunoscute ca activiste de mediu. Pe 8 noiembrie 2011 au participat la ceea ce trebuia să fie un flash mob în fața TVR, ca protest față de faptul că televiziunea publică refuză să difuzeze informații despre Roșia Montană și se lasă cumpărată de campaniile publicitare RMCG. Protestul fusese anunțat ad-hoc pe Facebook și nu ar fi trebuit să dureze mai mult de câteva minute, ca orice flashmob.

[quote]La 3 minute dupa de am ajuns la fața locului, echipată cu un plasture pe gura și cu însemnele campaniei Salvați Roșia Montană în piept, am fost săltată de pe trotuar de doi jandarmi care m-au îmbrâncit și brutalizat, ca să mă bage în dubă pentru a mă duce la secția de poliție. În fața dubei am reușit să îi întreb care este motivul pentru care sunt ridicată. Jandarmii nu au fost în măsura să îmi spună, ci doar m-au înghesuit în dubă, trăgându-mi și o palmă peste ceafă și continuând să mă îmbrâncească. Anunțul că manifestația este ilegală s-a făcut de către jandarmeri abia după ce eu și colegii mei eram deja în dubă. , spune Lavinia Andrei.[/quote]

Cinci dintre participanții la acel protest au ajuns în dubele jandarmeriei și apoi la Secția 1 de poliție, fara sa li se spună motivul. Toți au fost amendați cu sume cuprinse între 500 și 1000 de lei, pentru participarea la un protest neautorizat și refuzul de a părăsi zona, deși practic nu au apucat să protesteze mai mult de două minute pe trotuarul de vis a vis de TVR. De remarcat că amenzile acordate pentru acel flashmob pașnic au depășit cu mult cuantumul amenzilor date de jandarmi în zilele protestelor din ianuarie – care au fost de 200 de RON în general.

Îmbrânceli pentru oameni, gloanțe pentru câini

Ioana era însoțită de câinele Frido la protest, la fel ca și Costel Popa, președinte al Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis, la rândul său ridicat de jandarmi împreună cu câinele din dotare. Cei doi oameni și doi câini au fost duși la secție unde li s-au făcut procese verbale pentru că au refuzat să părăsească locul protestului neautorizat. Nervoși, la un moment dat jandarmii au amenințat că vor împușca unul dintre câini, dacă lui Costel Popa îi trece cumva prin cap să-l asmută spre jandarmi.

Ioana și Lavinia au amintiri amuzante din acea seară. Dacă n-ar fi fost de fapt niște abuzuri grosolane la adresa dreptului de a protesta pașnic. Întreaga atitudine a jandarmilor denota faptul că nu au nici cea mai vagă idee de ce trebuie să conducă la secție anumite persoane din grupul manifestanților, dar ordinul trebuia executat.

„La secție ne-au dus într-o sală cu o masă și multe scaune, iar jandarmii s-au apucat să completeze procesele verbale. Erau chiar amuzanți pentru că la un moment dat erau așa de concentrați, mai mulți pe un singur proces verbal, copiau formulările de la unul la altul. A durat cam două ore toată tevatura. Dacă ne-ar fi lăsat să protestăm pașnic am fi plecat după 5 minute. Aflasem între timp de la avocați că putem să nu semnăm procesul verbal, caz în care erau obligați să găsească un martor”, povestește Lavinia.

Activiștii de mediu, suspecții de serviciu ai Jandarmeriei

Ioana crede că ridicarea lor și conducerea la secția nu a fost o acțiune întâmplătoare.

[quote]Cred că numele și chipurile noastre sunt în bazele lor de date, suntem cunoscuți de la alte proteste și de fiecare dată vin chitiți să ne ridice pe noi. Probabil își imaginează că dacă ridică liderii restul oamenilor se vor împrăștia. Am constatat de exemplu că la secție nu știau cum se scrie numele străzii pe care se afla TVR, au greșit în procesele verbale numele Emil Pangrati, dar au scris corect numele organizației Terra Mileniul III.[/quote]

Ioana și Lavinia nu erau la primul protest, dar atunci au fost la prima conducere la secție.

[quote]Cel mai greu este că atunci când te ridică nu știi ce urmează să ți se întâmple. Jandarmii nu spun și nici nu știi la cine să apelezi. Ești în dubă și ai o senzație din aia, că nu știi ce cauți în viața ta. Nu toată lumea are numărul unui avocat în memoria telefonului. Pentru noi a fost important că prietenii ne-au transmis prin SMS că avem dreptul să nu semnăm procesele verbale.[/quote]

Cei care au fost ridicați de jandarmi cu ocazia protestului de la TVR din 8 decembrie au contestat procesele verbale prin care au fost amendați cu 500-1000 de RON. „Îmi pare rău că nu m-a învățat nimeni că ar trebui să depun și plângere împotriva comportamentului jandarmilor. Chiar dacă nu m-au agresat, s-au comportat într-o manieră nejustificată pentru protestul nostru pașnic !”, conchide Lavinia Andrei.

Augustus Costache: Jandarmeria, pasivă față de vandali și abuzivă cu oamenii pașnici

24/01/2012/în Scoateti Legea din duba /de APADOR-CH

O țară întreagă a văzut duminică seara, 15 ianuarie, la televizor, cum indivizi puși pe harță cu forțele de ordine au aruncat cu pietre, au smuls garduri, au incendiat chioșcuri, au spart geamuri și au devastat magazine, ore în șir, până când Jandarmeria s-a decis să intervină și să împrăștie gloata. O seara mai târziu, când violența scăzuse deja aproape de zero, tot pe micile ecrane s-a putut vedea cum sute de oameni erau reținuți și urcați în dube de reprezentanții aceleiași instituții de ordine publică.

Ceea ce a lipsit de pe micile ecrane este însă ce s-a întâmplat cu acești oameni, despre care s-a spus că ar fi fost «protestatari în drum spre Piața Universității».

Întâmplarea a făcut să fiu unul dintre cei reținuți și să am «onoarea» de a fi văzut în direct în timp ce eram băgat în dubă, fapt de natură să-mi înspăimânte familia și prietenii aflați la acea oră în fața televizoarelor.

Fuga e mai sigură decât nevinovăția

Tocmai mă așezasem la coadă la un cunoscut chioșc non-stop de cornulețe și pizza, vizavi de magazinul Cocor din centrul Bucureștiului, cu gândul ca apoi să mă îndrept spre domiciliu, când în jurul oamenilor de lângă mine a răsărit ca din pământ o ceată de scutieri. Jandarmii au alergat cățiva pași dupa cei care au rupt-o la fugă instinctiv sau poate simtindu-se cu vreo muscă pe căciulă, apoi, în câteva secunde, au format un larg cordon în jurul celor care au stat calmi pe loc. Ne-au ordonat să ne aliniem lângă zidul clădirii și au urmat câteva minute în care ei au stat nemișcati, tăcuți, în jurul nostru. Mi-am închipuit, probabil la fel ca și ceilalți, că ne vor verifica buletinele, ne vor buzunări să vadă dacă n-avem arme și ne vor lăsa în pace, având în vedere că pe o rază de cel puțin câteva zeci de metri nimeni nu vociferase, nu scandase nimic și nici nu făcuse vreun gest agresiv în minutele premergătoare apariției scutierilor.

După vreun sfert de oră de tensiune în creștere printre reținuți, când în spatele cordonului de jandarmi și-au făcut apariția camere profesioniste de luat vederi, iar pe trotuarul de vizavi s-a adunat o mulțime care huiduia nestingherită, ni s-a comunicat că vom fi duși la secția de poliție pentru verificări.

În dubă am ajuns dupa o oră de stat pe loc, în picioare, oră punctată din când în când, gratuit, cu spray-uri lacrimogene fâsâite în aer, deși nimeni nu se comporta agresiv. De altfel, din cauza gazelor, unul dintre reținuți a avut o criză, pare-se de astm, și a ajuns într-o salvare. Alături de alți de 42 de reținuți, printre care se număra și o femeie în vârstă împreună cu fiul ei, evident debil, urma să fiu dus la Secția 3 de pe strada G-ral Berthelot – a cărei adresă le-am furnizat-o jandarmilor deoarece aceștia nu știau unde trebuie să ajungă și bâjbâiau cu duba prin centrul Capitalei.

În pofida așteptărilor cunoscuților care m-au sunat pe mobil imediat ce m-au văzut «în direct» urcat în dubă, la secție n-am observat să fi fost cineva bruftuluit, insultat sau agresat, în timpul celor trei ore petrecute «pentru identificare» într-un beci congelat.

Cine v-a pus să ieșiti din casă?

Surpriza venea însă abia la final, când descopereai că absolut tuturor reținuților li se completau procese-verbale de amendare pentru tulburarea liniștii publice.

Protestelor celor care spuneau că n-au tulburat liniștea publică în nici un fel li se răspundea cu explicații de genul: «Cine v-a pus să ieșiti din casă?», «Știți ceva, suntem de patru zile în continuu la serviciu, n-avem chef de discuții» sau «Noi așa considerăm, aveți posibilitatea să contestati amenda la judecătorie». Posibilitate dificilă, dacă nu chiar imposibilă deoarece, așa cum orice jurist știe, este mult mai greu să dovedești că nu ai făcut ceva decât că ai făcut ceva, iar în condițiile în care reținuții nu se cunoșteau unii cu alții și mulți dintre ei erau, ca și mine, singuri pe stradă, cum ar putea cineva găsi martori că nu vocifera?

În ceea ce mă privește, jandarmul care-mi completa procesul verbal mi-a măsurat cu privirea paltonul lung, negru, evident nepotrivit pe un eventual răzvrătit, s-a uitat pe cartea de identitate care atestă o vârstă mult trecută de adolescență, mi-a ascultat explicațiile despre coada la chioșc și mi-a făcut semn să mă aplec spre el. În sala plină de reținuți, mi-a șoptit confidențial: «Am să vă dau doar avertisment» și m-a privit cu subînțeles, parcă pentru a-mi sugera că cineva, undeva sus, așteapta să i se raporteze sute de sancționați pentru tulburarea liniștii publice și că norma trebuie îndeplinită cu orice preț, nu contează cum, chiar și pe spinarea oamenilor pașnici.

Am fost pus așadar în fața unei dileme morale – să semnez avertismentul, adică «să recunosc și să regret» o faptă pe care nu am comis-o și să plec astfel umilit sau să refuz recunoașterea «faptei» și să mă aleg cu o amendă (minimum 200 lei) și mai nedreaptă, dar imposibil practic de contestat. La 3 dimineața, după ore de stat în picioare și dârdâit în beciul friguros al secției de poliție, am cedat și am semnat.

Însă nu înțeleg să tac în fața acestui abuz, mai ales că în decembrie 1989 am fost unul din cei care au avut norocul să scape de gloanțele pe care le-au înfruntat tocmai pentru ca astfel de abuzuri să nu mai aibă loc.

De aceea, solicit public ministrului de interne Traian Igaș să ne arate că nu trăim într-un regim dictatorial și să dispună o anchetă serioasă asupra modului în care s-au acordat sancțiunile contravenționale sus-menționate, iar Jandarmeriei să prezinte public scuze celor de care și-a bătut joc, sub masca legalității, în seara și în noaptea de 16 spre 17 ianuarie 2012.

Augustus Costache, 17 ianuarie 2012

Arhiva pentru categoria: Scoateti Legea din duba

Citiți răspunsul AVP către APADOR-CH și recomandarea AVP către șeful poliției, privind închiderea Secției 10.

Bucuria pelerinului, supărarea jandarmului

„Senzația mea e că toate instituțiile statului sunt împotriva ta. Vor să te încuie cu orice ocazie”

Peste 125.000 de „conduși” la secție în 2010

Poliția face bază de date cu fotografiile și amprentele protestatarilor

Îmbrânceli pentru oameni, gloanțe pentru câini

Activiștii de mediu, suspecții de serviciu ai Jandarmeriei