Căutarea dispăruților, între mandatul judecătorului și dispoziția polițistului

APADOR-CH a făcut câteva propuneri de modificare a noii legi privind căutarea persoanelor dispărute, aflată în dezbaterea Parlamentului, pentru clarificarea acelor articole în care se vorbește despre autorizarea judecătorului și excepțiile de la aceasta

La mai bine de doi ani după cazul Caracal, pe agenda publică a apărut din nou un proiect de lege pentru căutarea persoanelor dispărute, deși precedentele (cel din 2019 și cel din 2020) nu s-au fructificat în vreun fel. De data asta vorbim despre un proiect MAI înregistrat spre dezbatere la Camera Deputaților și la Senat pentru informare, Senatul fiind camera decizională.

Întrucât acest proiect a fost deja menționat în presă în mai multe rânduri, sub titluri cu potențial înșelător, vă prezentăm și propunerile APADOR-CH pe margina acestui proiect, propuneri menite să clarifice unele aspecte ce pot părea neconstituționale la prima vedere.

Concret, este vorba despre o modificare a articolului 33 alineat 2 din proiect, în sensul că verificarea locuinței și a spațiilor asimilate (care, în mod logic, presupune pătrunderea în locuință/spații asimilate locuinței) se face numai cu mandat judecătoresc și numai între orele permise de Constituție (adică între 6 dimineața și 8 seara, cu anumite excepții).

De asemenea, se cere și modificarea articolului 33 alineat 3 din proiect, pentru o mai clară și curpinzătoare reglementare a situației excepționale în care se poate pătrunde în domiciliul sau resedința unei persoane fără autorizația judecătorului, pentru ca textul legal propus să fie în deplină concordanță cu art. 27 al. 2 lit. b din Constituție. Este vorba despre situația excepțională în care este necesară intervenția organelor de aplicare a legii pentru înlăturarea unei primejdii privind viața sau integritatea fizică a unei persoane (situație similară celei din cazul Caracal).

O altă modificare propusă de APADOR-CH vizează înlocuirea termenului „acord” cu „autorizație”, în articolul 33 alineatele 5 și 6, pentru eliminarea confuziei între acordul persoanei al cărei spațiu urmează a fi verificat și autorizația judecătorului pentru acea verificare. Constituția României prevede că verificarea unui spațiu privat nu se poate face fără mandat/autorizație de la judecător, chiar dacă proprietarul spațiului și-a dat acordul. Așadar în articolul 33 alineatul 5 și 6 nu poate fi vorba despre un acord, ci despre autorizația judecătorului.

Ultima propunere vizează completarea articolului 41 alineatul 4, care prevede unele exceptii de la regula autorizării, în cazul localizării telefonului, obținerii datelor de trafic sau al obținerii datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane. În acele cazuri, în mod excepțional, polițiștii pot localiza telefonul, obține date de trafic și date privind tranzacțiile comerciale, pe baza unei dispoziții emise de șeful unității de poliție. Dar APADOR-CH consideră că, atunci când se renunță la regula autorizării judecătorești, este necesar ca în dispoziția șefului poliției să se motiveze care au fost temeiurile de fapt și de drept care au justificat exceptarea. În lipsa prevederii în lege a obligației de a motiva dispoziția de exceptare de la autorizare, se lasă spațiu pentru arbitrar și posibile abuzuri.

Mai jos sunt propunerile APADOR-CH așa cum au fost transmise către Camera Deputaților.

Propunerile APADOR-CH pe marginea proiectului de Lege privind căutarea persoanelor dispărute (varianta de la Senat, 7 decembrie 2021)

Nr.	Articol	Denumirea articolului din proiect	Propunere de completare sau modificare	Observații
1.	Art. 33 al. 2	Efectuarea de verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule sau alte asemenea.	Este necesar să se prevadă expres în text că activitatea de căutare a unei persoane într-o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică se poate face numai după obținerea unei autorizații de la judecătorul de drepturi și libertăți, conform art. 40 din proiectul de lege, cu indicarea intervalului orar în care pot fi efectuate perchezițiile, similar prevederilor din codul de procedură penală (Percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră – art. 159 al. 3 cpp) Propunere de text: *„(2) Atunci când verificările prevăzute la al. (1)* *vizează prezența fizică a persoanei căutate într-o* locuinţă sau în orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, este necesară autorizarea prevăzuta la art. 40. Verificările nu pot fi începute înainte de ora 6.00 sau după ora 20.00, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3) sau când verificările urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.”	Căutarea (verificarea prezenței fizice) unei persoane într-o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică constituie, în realitate, o percheziție domicilară. Astfel, potrivit art. 157, art. 158 al. 3, art. 159 al. 8, 12, 14 lit. c din codul de procedură penală (dreptul comun în materie de perchezitie domicilară), căutarea persoanelor într-o locuință se face prin percheziție domicilară. Orice percheziție domiciliară trebuie autorizată și efectuată cu respectarea art. 27 al. 3 si 4 din Constituție (percheziția se dispune de judecător; percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante). În actuala reglementare constitutională, acordul persoanei nu este suficient pentru efectuarea unei percheziții domiciliare, fiind necesară aurorizația emisă de judecător. Desigur, în situația de excepție în care este necesară înlăturarea unei primejdii privind viața sau integritatea corporală a unei/unor persoane din acel spațiu, pătrunderea în spațiul respectiv se va face în condițiile art. 33 al. 3 din proiect (la orice oră și fără autorizare de la judecător – teză conformă cu art. 27 al. 2 lit. b) din Constituție).
2.	Art. 33 al. 3	Efectuarea de verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule sau alte asemenea.	Modificarea art. 33 al. 3, care va avea următorul conținut: *„(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2),* nu este necesară autorizarea prevăzută la art. 40 și nu se aplică vreo limitare privind ora de acces atunci când există indicii că viața sau integritatea fizică a unei persoane din acel spațiu se află în primejdie și când pătrunderea în acel spațiu este necesară pentru înlăturarea primejdiei.”	Corelarea prevederilor art. 33 al. 3 cu prevederile art. 33 al. 2, care se referă la necesitatea unei autorizații, pentru verificările (căutarea persoanei) ce se efectuează într-o locuință sau în alt spațiu la care se referă art. 33 al. 2. Această excepție prevăzută la alin. 2 este conformă cu principiul din art. 27 al. 2 lit. b) din Constituție. De asemenea, sunt redactate mai clar conditiile necesare pentru pătrunderea fără autorizție.
3.	Art. 33 al. 5	Efectuarea de verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule sau alte asemenea.	Modificarea art. 33 al. 5, care va avea următorul conținut: „(5) Înainte de a pătrunde fără autorizație, personalul de căutare în teren are obligația de a raporta verbal…(,,,)”	Corelarea prevederilor art. 33 al. 5 cu prevederile art. 33 al. 2 și 3, care se referă la necesitatea unei autorizații, nu la acordul persoanei.
4.	Art. 33 al. 6	Efectuarea de verificări în imobile, spații închise sau deschise, vehicule sau alte asemenea.	Modificarea art. 33 al. 6, care va avea următorul conținut: „(6)Imediat după înlăturarea primejdiei, personalul de căutare în teren are obligația de a părăsi spațiul în care a pătruns fără autorizație, …(…)”	Corelarea prevederilor art. 33 al. 6 cu prevederile art. 33 al. 2 și 3, care se referă la necesitatea unei autorizații, nu la acordul persoanei.
5.	Art. 41 al. 4	Utilizarea unor metode speciale de căutare a persoanei dispărute fără autorizație prealabilă	Completarea prevederilor art. 41 al. 4, în care este reglementat conținutul dispoziției de utilizare a metodelor speciale de căutare fără autorizația judecătorului, prevăzută la art. 40. Este necesar să se prevadă în lege că dispozitia șefului unității de poliție trebuie să conțină și o indicare a motivelor de fapt si de drept pentru care, în fiecare caz în parte, nu a mai fost solicitată autorizația prevăzută la art. 40. Propunere de text: „(4) Dispozția șefului unității de poliție prevăzut la alin. (3) cuprinde: (…) *c/1) motivele de fapt și de drept;* (…)”	Regula stabilită de proiect, în art. 40, este că metodele speciale de căutare a unei persoane trebuie să fie autorizate de judecător, pentru că au caracter puternic intruziv. Art. 41 prevede unele exceptii de la regula autorizării, în cazul localizării telefonului, obținerii datelor de trafic sau al obținerii datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane. Este necesar ca atunci când se renunță la regula autorizării, conform art. 41 al. 1 din proiect, să se motiveze în fiecare caz în parte, în cuprinsul dispoziției șefului unității de poliție de exceptare de la autorizare, care au fost temeiurile de fapt și de drept care au justificat exceptarea. În lipsa prevederii în lege a obligației de a motiva dispoziția de exceptare de la autorizare, se lasă spațiu pentru arbitrar și posibile abuzuri.

Citeste si: