Ar trebui să ne temem de „pașaportul de vaccinare”?
Au cetățenii vaccinați mai multe drepturi decât ceilalți? Dar cei care au trecut deja prin boală?
Comisia Europeană a prezentat, la 17 martie 2021, o propunere legislativă pentru un certificat digital, denumit „Digital Green Pass”, care ar facilita libera circulație în interiorul UE și ar ajuta la redeschiderea comunității, afectată de diversele perioade de carantină.
Certificatul european ar urma să conțină: dovada că o persoană a fost vaccinată împotriva COVID-19 și/sau rezultatele testelor recente, pentru cei nevaccinați și/sau informații despre recuperarea post COVID-19, pentru cei trecuți prin boală.
La acest moment nu este încă stabilit dacă va exista o bază de date europeană cu aceste informații sau statele membre vor avea propriile baze de date, dar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dat asigurări, pe Twitter, că „Digital Green Pass” va respecta protecția datelor, securitatea și confidențialitatea.
Cum vom putea fi siguri de acest lucru, în condițiile în care la acest moment sunt mai multe necunoscute decât date certe, nu e clar, însă colegii noștri de la Liberties – Israel Butler, Linda Ravo și Orsolya Reich – au pus pe hârtie câteva sfaturi de care UE ar trebui să țină seama atunci când va elabora așa numitul „Pașaport digital de vaccinare”, ca să nu se transforme dintr-o intenție bună într-o formă de discriminare și să conducă astfel mai degrabă la o creștere a neîncrederii în instituțiile europene.
Îngrijorări etice și legale
Posibilitatea de a restrânge libertatea de mișcare a cetățenilor UE, în funcție de inocularea cu un vaccin în care unii nu au încredere sau de efectuarea unor teste, nu tocmai ieftine, îngrijorează pe bună dreptate. Oficialii europeni sunt chemați să găsească o soluție optimă pentru restabilirea echilibrului între nevoia de liberă circulație și siguranța sanitară.
Deocamdată pare că au găsit soluția de a legifera pe baza unei presupuneri: aceea că virusul s-ar propaga mai puțin prin persoanele vaccinate sau prin cele care au trecut deja prin boală, ceea ce le-ar oferi acestor cetățeni drepturi sporite față de ceilalți. Și dacă e așa, cât de etic și legal este să condiționezi respectarea unui drept de dezvăluirea unui detaliu de sănătate?
În documentul amintit, autorii insistă ca UE să se concentreze mai degrabă pe sprijinirea comunității științifice să adune informații mai sigure despre modul de transmitere Covid 19 și cum poate fi limitată răspândirea virusului, în loc să depună efort în dezvoltarea unor soluții digitale insuficient înțelese și cercetate, pentru controlul cetățenilor. Virusul se propagă atât în rândul celor vaccinați, cât și al celor care au trecut deja prin boală, cu sau fără „pașaport verde”.
Îmbunătățirea accesului la vaccinare
Deocamdată vaccinarea nu este obligatorie în niciun stat membru și nici nu se anticipează că va deveni astfel în viitorul previzibil. Mai mult, vaccinul este momentan greu accesibil publicului. Nu este de așteptat ca toți cetățenii UE să aibă acces la vaccinare înainte de ultimul trimestru al anului 2021. În mai multe țări, clasa de mijloc are un acces mai bun la vaccinare, iar persoanele cu capital social și/sau financiar trec peste cozi.
Autorii consideră că statele membre ar trebui mai întâi să-și îmbunătățească procesul de vaccinare, să-l facă transparent și accesibil tuturor, să simplifice procedurile și să se asigure că populațiile marginalizate sau lipsite de informare primesc acces egal la vaccinare.
Libertatea de mișcare și testare
Accesul la testare trebuie să fie la fel de facil și transparent ca și accesul la vaccinare, pentru aceia care fie nu au încredere în vaccin, fie nu îl pot face din motive medicale.
Dacă dovada vaccinării îi permite titularului să călătorească relativ ușor între statele membre, dovada unui test negativ recent ar trebui să fie la fel de valabilă.
Statele membre și UE ar trebui să se asigure că și cei nevaccinați au acces la fel de facil, poate tot gratuit, la testări, astfel încât să fie eliminate discriminarea acestora doar pentru că nu au reușit la fel de rapid ca alții să ajungă la vaccin.
Digital sau pe hârtie?
Anumite utilizări ale „Digital Green Pass” pot cauza nedreptăți (și, în consecință, scăderea încrederii în instituțiile europene), pot exacerba și mai mult inegalitățile existente și pot crea o societate cu două niveluri, în care unii oameni se pot bucura de un set extins de libertăți și drepturi în timp ce altele sunt excluse.
Documentul Liberties pune problema cetățenilor care nu au acces la telefoane smart sau la tehnica necesară descărcării aplicației pe care va fi dezvoltat „Digital Green Pass”. În acest context UE ar trebui să gândească soluții și pentru astfel de cazuri, fie să le furnizeze acestor oameni tehnica necesară, fie să prevadă posibilitatea ca dovada vaccinării, a testării sau însănătoșirii să fie prezentată pe hârtie, sub forma unui QR code.
Digital Green Pass, un pașaport permanent?
Indiferent de soluțiile adoptate și oricât de acceptate ar fi acestea, de populația dornică să-și reia stilul de viață obișnuit, implementarea „Digital Green Pass” poate implica o intruziune nejustificată în viața noastră privată și ne poate pune datele personale într-un risc de utilizare abuzivă, arată autorii documentului Liberties.
Alți specialiști atrag atenția că există pericolul ca odată implementat, „Digital Green Pass” să se transforme într-un pașaport permanent „imunitar”, utilizat și după această criză sanitară, transformându-se din inerție într-o „identitate digitală” a oamenilor.
De aceea dezbaterea trebuie purtată rațional și pe cât posibil amânată, pentru că mijlocul unei crize nu este momentul potrivit pentru luarea unei astfel de decizii.
*Sursa foto Liberties