Arhiva tag-ul pentru: minori

Sunteți aici: / minori

Articole

Cum reprezinți un minor suspect sau inculpat – curs pentru avocați

/în /de

APADOR-CH a organizat la București, în 19-20 aprilie 2018, un curs de instruire pentru avocați în privința procedurilor penale pentru minori inculpați. Cursul face parte din proiectul „Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale” finanțat de Comisia Europeană.

La curs au participat 30 de avocați din toată țara, iar sesiunile teoretice și practice au fost susținute atât de specialiștii APADOR-CH – avocat Nicoleta Popescu, Baroul București, și expert în drepturile omului Georgiana Gheorghe – cât și de o serie de avocați și psihologi independenți: avocat Anca Iuga, din Baroul Cluj, avocat Ioana Stoica, Baroul Bucuresti, psihologii Ana Theodorescu și Ana Dumitrașcu și Diana Gheorghiu, voluntar.

   

Cursanții au fost împărțiți pe echipe și au învățat prin jocuri de rol cum să reacționeze în situații de încălcare a drepturilor minorilor în diversele etape ale unui proces penal, de la audierea la poliție până în fața instanței.

La nivel național, nu există în momentul de față un curs specializat, pentru avocații care reprezintă minorii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au acces la formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:
a) standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil al minorilor
b) căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde
c) competențele specifice necesare avocaților pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale.

   

 

Prin acest proiect APADOR-CH şi-a propus să ofere acces la pregătire specializată avocaţilor în domeniul justiției juvenile. Sesiunile de instruire s-au axat pe prevederile Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale și jurisprudența CEDO.

Citește Manualul pentru practicieni: Promovarea drepturilor copiilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale

 

Alte instrumente utile de training pentru practicieni în justiția juvenilă, rezultate în urma proiectului (documentele sunt momentan numai în limba engleză)

Children Directive Toolkit Training Manual Manual for Trainers International and European standards in juvenile justice Communicating with Children’ Group Exercises & scenario

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Centrul de detenție Craiova

/în /de

La data de 28 iulie 2014, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție pentru minori și tineri Craiova. Aceasta este o revenire la vizita făcută la  14 martie 2014 în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de Est, finanțat de UE.

Precedenta vizită a avut loc la numai o lună după intrarea în vigoare a Legii 254/2013 (privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate). Situația s-a schimbat în privința efectivelor și a regimurilor de executare a pedepselor.  La data vizitei de revenire, în CD se aflau  281 de minori, tineri şi majori (14-18 ani, 18-21 ani și peste 21 de ani), toate minorele şi tinerele din sistem, arestați preventiv și deținuți aflați în carantină. Regimurile de detenție sunt numai închis și deschis. Capacitatea centrului a rămas aceeaşi de data trecută- 504 locuri conform  standardului de 4mp/persoană.

Din cei 281 de deținuți, 74 erau minori (dintre care 6 fete), 118 tineri (dintre care 31 de fete) și 89 majori (toţi de sex masculin). Dispunerea pe secții era următoarea: secția 1 – minori regim deschis, secția 2 – tineri regim deschis, secția 3 – preventivi, carantină și majori regim deschis. În clădirea a doua sunt organizate cu regim închis secțiile 4 – minori, 5 – tineri și 6 – majori.  Minorele și tinerele sunt cazate în clădirea clubului, la etaj, în secţia 8 unde sunt amenajate atât regimul deschis, cât şi cel închis. În secţia 7  funcţionează infirmeria.

Conducerea instituției a afirmat că titulatura centrului a rămas în continuare „Penitenciar pentru minori și tineri”, din cauza faptului că nu a fost dată încă o hotărâre de guvern care să oficializeze noua titulatură, dar că activitățile din interior corespund unui centru de detenție. Deși specificul centrului s-a schimbat, personalul a rămas același, atât din punct de vedere numeric, dar şi al formării profesionale.

Reprezentantele asociaţiei consideră că personalul care desfăşoară activităţi socio-educative cu deţinuţii din centru ar trebui să urmeze o formare profesională continuă corespunzătoare în vederea creşterii calităţii serviciilor prestate.

Au fost luate câteva măsuri în urma recomandărilor făcute de asociație la precedenta vizită, astfel:

Aspecte pozitive:

1. Majoritatea camerelor au fost zugrăvite, instalațiile electrice reparate, au fost montate prize și butoane de panică, au fost achiziţionate 70 de saltele noi şi instalate în camerele minorilor, au fost instalate bideuri în grupurile sanitare ale fetelor. Directorul susține că 95% dintre camere au astfel de modalități de alarmare vizuală și sonoră și că în curând vor avea toate. Aspectul camerelor vizitate de reprezentantele asociației era curat, chiar dacă în unele camere ocupanții s-au plâns că nu primesc materiale de curățenie, însă li se cere să întrețină curățenia.

2. La blocul alimentar a apărut o tablă pe care sunt scrise meniurile din ziua respectivă, pe regimuri.

3. Deținuții au primit mere la desert ca urmare a recomandării asociației, însă pentru o scurtă perioadă de timp, după vizita APADOR-CH. Asociația apreciază eforturile conducerii, dar recomandă ca ele să continue, mai ales că anotimpul permite achiziții ieftine de fructe. Conducerea susține că birocratic este foarte complicat să se cumpere pepeni, de exemplu, deoarece se vând mai ales fără factură.

4. Între cele două vizite s-a derulat cursul de calificare în meseria de tâmplar, curs absolvit de 24 de deținuți.

Probleme:

1. Conducerea afirmă că a făcut demersuri pentru a folosi cele trei ateliere construite în centru în 2011, cu fonduri austriece – de patiserie, de fier forjat și de tipografie-flexografie – și că speră să găsească cât mai curând instructori care să le predea deținuților respectivele meserii în acele ateliere. Atelierele sunt în continuare nefolosite (cu excepția celui de patiserie în care se mai  prepară gogoși pentru deținuți). Din păcate conducerea afirmă că și dacă ar produce diverse bunuri în ateliere, acestea nu ar putea fi valorificate în bani, ci cel mult ar putea produce anumite bunuri pentru sistemul penitenciar sau de justiție, de exemplu plicuri, bibliorafturi sau hârtie igienică. Reprezentantele APADOR-CH nu au înțeles exact dacă nu există un cadru legal pentru a putea valorifica astfel de produse și pe piața locală sau dacă penitenciarelor le este interzis să-și vândă eventualele producții.

Asociația recomandă ANP să încurajeze astfel de activități care ar contribui deopotrivă la obținerea de venituri pentru penitenciare, la formarea deținuților în diverse meserii și chiar la îmbunătățirea imaginii deținuților în comunitățile în care s-ar putea desface produsele lor.

2. Un incident care a avut loc după vizita precedentă a reprezentantelor APADOR-CH (chiar în 14 martie 2014) s-a soldat cu un dosar la Parchet și o anchetă internă. Doi deținuți, minori la data respectivă, au făcut plângeri scrise că au fost bătuți de un gardian, în urma unei altercații între ei. Dosarul pus la dispoziție de conducere conține plângerile deținuților, din care reiese că ar fi fost loviți de respectivul gardian, precum și declarații ale gardienilor din tura în care a avut loc incidentul, în care se afirmă că nu ar fi avut loc nicio agresiune. Conducerea spune că a făcut o anchetă internă din care a reieșit că gardianul respectiv a fost nevinovat, totuși datorită procedurii obligatorii în astfel de cazuri dosarul a ajuns la Parchet, de unde nu venise nicio soluție până la data vizitei. Conducerea centrului nu făcuse demersuri ca să afle ce parcurs are respectivul dosar. Reprezentantele APADOR-CH au cerut să vorbească cu deținuții care au reclamat bătaia. Unul dintre ei, devenit major între timp, nu a recunoscut că a fost implicat în acel caz. Celălalt, încă minor, a spus că este dezamăgit de faptul că nu s-a întâmplat nimic în urma plângerii făcute, nici pe plan intern (deși i-ar fi scris și judecătorului de supraveghere), nici  la Parchet, dar susține că de atunci nu a mai avut probleme cu acel gardian. Deținutul nu a dorit să-i fie făcut public numele în raportul asociației. Reprezentatele APADOR-CH au discutat și cu judecătorul de supraveghere, care s-a deplasat la centru la solicitarea directorului, însă acesta a spus că nu-și amintește să fi fost informat în respectivul caz.

Asociația recomandă ANP să acorde o atenție sporită cazurilor de agresivitate din partea personalului de pază, semnalate timid de unii deținuți. O mușamalizare a plîngerilor duce la  descurajarea deținuților  de a cere respectarea  drepturilor lor sau de a semnala abateri disciplinare ale cadrelor. 

3. Judecătorul de supraveghere a avut, însă, propria nemulțumire de semnalat. El consideră că amenajarea curții de plimbare pentru minore și tinere în apropierea secțiilor pentru băieți contribuie la o agitare a spiritelor în centru și sporește cazurile de căsătorii făcute pentru obținerea dreptului la vizită intimă. Judecătorul a cerut să fie amenajată o curte pentru fete undeva în afara ariei vizuale a deținuților băieți. Conducerea a admis că de când există secție de minore și tinere în centru s-a înmulțit numărul căsătoriilor între deținuți (chiar la data vizitei avusese loc una), dar nu vede cu ochi răi stabilirea de relații între deținuți, dimpotrivă, consideră că acest fapt contribuie la detensionarea spiritelor în centru. În plus, conducerea susține că potrivit noii legi, din toamnă vor trebui amenajate clase mixte de deținuți la școala din cadrul centrului, chestiune pe care nu știu deocamdată cum o vor rezolva logistic.

4. Deși centrul nu are o grupă de intervenții în accepțiunea clasică – mascați – există practica încătușării deținuților recalcitranți. Acest fapt a fost semnalat de unii deținuți, în discuțiile purtate de reprezentantele asociației în camere, și recunoscut de conducere. Conducerea consideră însă că este o măsură benefică pentru deținuți și afirmă că încătușarea are loc pentru câteva ore, până când deținutul se liniștește.

5. Mai mulți deținuți au reclamat faptul că nu primesc la masă fructe și legume proaspete și că din păcate acestea nu se găsesc nici la magazinul unității, ca să le poată cumpăra pe banii lor.

6. Câteva deținute minore au reclamat faptul că materialele de igienă intimă pe care le primesc nu le sunt suficiente, în special tampoanele igienice, cazurile fiind dificile deoarece respectivele deținute nu au familii care să le trimită bani sau să le viziteze. Conducerea centrului a afirmat că fetele primesc lunar cât prevede norma, că nu le pot achiziţiona produse mai multe fără a depăși bugetul, dar că încearcă să găsească sponsorizări pentru a completa necesarul de materiale sanitare.

APADOR-CH consideră că acea cantitate de produse prevăzute în normă este insuficientă pentru a asigura igiena intimă necesară unei femei. O stare de igienă personală corespunzătoare este o primă condiţie pentru o stare de sănătate bună, fapt care scuteşte ulterior centrul de eventuale cheltuieli cu medicamente sau controale medicale.

7. Tot deținutele minore – printre care și una gravidă în luna a 5-a – s-au plâns că nu sunt scoase la activități, mai ales de când s-a încheiat anul școlar.

8. Conducerea centrului a afirmat că uşile camerelor de la regim deschis vor rămâne închise în timpul prânzului pentru a evita furtul din camere.

9. Referitor la observaţia făcută centrului la vizita trecută cum că prea puţini minori şi tineri merg la şcoală, conducerea a justificat că există din start categorii care nu fac obiectul educării (arestaţii preventiv, cei aflaţi în carantină, cei fără documente şcolare) şi că responsabilitatea de obţinere a documentelor  şcolare nu revine centrului, ci deţinutului. Deţinuţii nu sunt interesaţi să meargă la şcoală, iar pedeapsa şi totodată metoda centrului pentru a-i determina să urmeze cursuri şcolare este raportul de incident care duce la tăierea altor drepturi, cum ar fi cel la vizită şi inclusiv amânarea liberării condiţionate. Conducerea centrului a părut resemnată în faţa acestei situaţii, dar reprezentantele asociaţiei amintesc că acum există o resursă importantă – educatorul de caz – care poate investi mai mult timp şi energie în îndrumarea minorilor şi tinerilor în vederea înscrierii la şcoală.

Dollores Benezic                                                                          Doina-Adelina Boboșatu

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Penitenciarul Bacău

/în /de

La data de 16 iulie 2014, doi reprezentanți APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Bacău. Aceasta este o revenire la vizita făcută la  3 octombrie 2013 în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de est, finanțat de UE.

La data precedentei vizite instituția funcționa de trei ani ca penitenciar de minori și tineri, dar găzduia și adulți (bărbați și femei) într-un spațiu insuficient, având un grad mare de supraaglomerare. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate unitatea a revenit la statutul de penitenciar general, având în custodie: deținuți tineri (18-21 de ani), precum și adulți (bărbați și femei) și arestați preventiv. Unitatea custodiază tineri din toată Moldova și județele Tulcea, Brăila și Focșani. Minorii care se aflau în Penitenciarul Bacău la precedenta vizită au fost transferați la Centrul de detenție de la Tichilești. Totuși, la data vizitei se aflau trei minori în tranzit în Penitenciarul Bacău, conform evidențelor furnizate de instituție.

Conducerea instituției a afirmat că noua profilare a penitenciarului este provizorie, câtă vreme nu se știe care vor fi efectivele după încheierea procesului de evaluare pentru aplicarea legii mai favorabile. În plus se așteaptă ca din toamnă, când va începe construcția la noul corp de clădire ce va înlocui actualele secții 1 și 2, tinerii să fie transferați la alte penitenciare. Gradul de ocupare în prezent este mare, raportat la spațiul existent, numărul deținuților eliberați în ultimele luni fiind extrem de mic – 7 persoane.

La data vizitei, Penitenciarul Bacău găzduia 758 de deținuți (comparativ cu 862 câți avea la precedenta vizită) alocați pe secții astfel:

Secția 1 – 230 deținuți tineri (din care 14 arestați preventiv) regim semideschis, deschis, închis și maximă siguranță, într-un spațiu destinat să găzduiască 221 de deținuți (la norma de 4mp/persoană).

Secția 2 – 192 deținuți adulți bărbați (din care 102 arestați preventiv și 17 în carantină)  regim deschis și semideschis, într-un spațiu pentru 186 de persoane.

Secția 3 – 29 deținuți bărbați regim închis și deschis într-un spațiu destinat să găzduiască 40 de deținuți. Aici erau cazați și cei 3 minori aflați în tranzit la data vizitei. De asemenea deținuții tineri aduși de la Tichilești erau cazați provizoriu în această secție, unica în care erau camere nefolosite.

Secția 4 – 62 femei, din care 3 tinere, 5 în arest preventiv și restul în regim deschis – într-un spațiu destinat pentru 67 de persoane.

Secția 5 – 115 femei, regim semideschis, într-un spațiu pentru 75 de persoane.

Secția 6 – 119 femei regim închis și maximă siguranță, din care 26 arestate preventiv – într-un spațiu pentru 75 de persoane.

Gradul de ocupare în patru din cele șase secții este în medie de 125%, fiecare persoană privată de libertate beneficiază de aproximativ 3 mp de spațiu, comparativ cu norma de 4 mp recomandată de CPT.

Conducerea recunoaște că cea mai mare supraaglomerare se înregistrează în corpul de clădire destinat deținutelor femei unde în camera E6.5 de exemplu, de 45 mp care ar trebui să fie ocupată de 11 persoane sunt de fapt instalate 21 de paturi ocupate de 20 de femei.

Personalul penitenciarului a rămas același: 210 ofițeri și agenți la siguranța deținerii (din 220 prevăzuți în schema de personal); 12 ofițeri și agenți la serviciul socio-educativ (din 22); 2 medici (din 5 prevăzuți) și 7 asistenți (din 12).

În mare parte problemele semnalate în raportul făcut după prima vizită au rămas aceleași, cu unele îmbunătățiri:

  1. Școlarizarea și activitățile socio-educative

–         Penitenciarul păstrează încă școala gimnazială existentă în unitate, din perioada când era penitenciar de minori și tineri. În anul școlar care tocmai s-a încheiat au fost școlarizați 76 de tineri, din care 41 au promovat anul, restul fiind transferați. 32 dintre ei au fost școlarizați în cadrul proiectului „A doua șansă”, 12 au fost încadrați în clasa a V-a, 15 în clasa a VI-a și câte 8 în clasele a VII-a și a VIII-a. 17 tineri au urmat cursuri de liceu la distanță, la un liceu din Bacău, un tânăr a luat bacalaureatul iar altul este student.

–         Conducerea spune că de la ultima vizită au reușit să mai îmbunătățească aspectul claselor de școală (printr-o sponsorizare constând în materiale de construcție), ca urmare a observațiilor din raportul APADOR-CH.

–         Penitenciarul a făcut o înțelegere cu ziarul Deșteptarea din Bacău ca să primească zilnic retururile ziarului, pentru informarea deținuților.

–         Pentru a dota cu televizoare toate camerele penitenciarul ar mai avea nevoie de zece aparate. Deținuții dintr-una dintre aceste camere fără televizor s-au plâns reprezentanților APADOR-CH că deși au făcut numeroase cereri la conducere nu li s-a adus niciun aparat, deși ei susțincă ar exista televizoare în magazie. Conducerea neagă existența acestora.

–         Penitenciarul a încheiat un acord de colaborare cu Fundația Episcop Melchisedec a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, prin care biserica se angajează ca preoții din comunitățile din care provin deținuții ce urmează să se elibereze în următoarele șase luni să vină să-i cunoască pe aceștia, la penitenciar, și să-i ajute apoi să se integreze în comunitate după liberare. Acordul a intrat în vigoare și urmează ca primele cazuri să fie preluate de fundație din luna august.

  1. Camerele de izolare – conform declarațiilor conducerii, penitenciarul nu ar mai avea decât o singură cameră de izolare (celelalte fuseseră transformate în magazii), dar ar avea nevoie de mai multe, întrucât, spune directorul, în ultimele zile primiseră câțiva deținuți recalcitranți de la Tichilești, cu care era dificil de tratat (printre care și cei doi evadați de la Tichilești în urmă cu o săptămână). După afirmațiile directorului, unul dintre ei încercase să sară la un agent cu un ciob de sticlă. Conform tabelului cu repartizare pe camere, însă, rezultă că penitenciarul ar mai avea încă 4 camere de izolare, în secția 1 și o cameră de izolare în corpul de femei, secția 4. La data vizitei niciuna nu era ocupată.
  1. Asistența medicală și igiena:

–         Conducerea a afirmat că s-au făcut igienizări repetate ale camerelor, dar că ploșnițele continuă să mai apară în special din bagajele deținuților transferați din alte penitenciare. În plus, saltelele au rămas cele vechi, semnalate și în precedentul raport că au un grad mare de uzură. În camerele, relativ curate, vizitate de reprezentanții APADOR-CH nu existau deținuți cu probleme dermatologice.

–         Totuși medicul unității a admis că bolile de piele (dermatitele alergice) predomină între problemele medicale ale deținuților. Sunt urmate de bolile psihice și de hepatite cronice și ciroze. Medicul a spus că datorită faptului că au existat resurse financiare în prima parte a anului au efectuat 333 de teste pentru depistarea hepatitei C deținuților sosiți în penitenciar. Au fost diagnosticate 8 cazuri.

Datorită unui protocol cu spitalul județean, printr-un program de prevenire a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală, penitenciarul primește de câteva luni și prezervative. Deținuții le pot cere la cabinetul medical. Medicul susține că sunt „destul de solicitate” și că profitând de acest fapt deținuții primesc și instrucțiuni de folosire și de igienă personală.

  1. Judecătorul de supraveghere – La precedenta vizită judecătorul de supraveghere a privării de libertate, abia numit, era în concediu medical. La momentul vizitei era în concediu de odihnă, iar directorul susține că a cerut un înlocuitor pe perioada de concediu, dar nu a primit.
  1. În privința supraaglomerării – conducerea este încrezătoare că lucrurile se vor reglementa în cel mult un an întrucât din această toamnă va începe construcția corpului modern de clădire ce se va ridica (cu finanțare norvegiană) în locul secțiilor 1 și 2, cele mai deteriorate din unitate. Penitenciarul va avea astfel cea mai modernă secție din țară, cu P+2 etaje și dotări europene. Pe perioada construcției deținuții din secțiile 1 și 2 vor fi mutați la alte penitenciare din țară. Rămâne totuși o problemă gravă supraaglomerarea din corpul de clădire destinat femeilor.
  1. Munca deținuților

–         59 de bărbați (dintre care 5 tineri) lucrează în cadrul penitenciarului – 52 la deservire și 7 la GAZ

–         și 73 de femei lucrează (din care 39 în interiorul penitenciarului și 34 în exterior)

  1. 7.      Incidente:

–         Reprezentanții APADOR-CH au solicitat să discute cu deținuții transferați de la Centrul de detenție Tichilești, despre care conducerea a afirmat că pun probleme speciale. Printre ei – cei care au evadat și cei care făcuseră grevă la Tichilești ca să fie transferați la Bacău. Erau 6 tineri, în vârstă de 18 ani, cazați într-o cameră din Secția 3. Printre ei și un tânăr despre care conducerea a afirmat că ar fi sărit să atace un agent cu un ciob de sticlă. Tânărul susține că nu e adevărat, că nu avea de unde să aibă un ciob, că abia fusese adus cu cursa, și că doar l-ar fi îmbrâncit pe respectivul agent, nemulțumit că fusese încătușat la aducerea în cameră. Tânărul a arătat reprezentanților APADOR-CH niște urme pe spate despre care afirmă că ar fi de la bătaia cu bastoanele pe care i-ar fi aplicat-o agenții, cu o zi în urmă, cu ocazia incidentului. Urmele păreau totuși mai vechi de o zi. Întrebat dacă le-a semnalat medicului, tânărul a spus că deși a fost dus la medic a refuzat să-i arate acele urme, pe motiv că oricum nu l-ar crede. Nu a vrut nici să facă plângere scrisă în legătură cu incidentul, de teamă să nu-i prelungească timpul până la liberare. În aceeași cameră, martor la incidentul de cu o zi în urmă, un alt tânăr de la Tichilești, afirmă că agenții i-ar fi dat cu un scaun în cap și i-ar fi spart capul, pe motiv că nu voia să intre în cameră – acesta prezenta urme ale unui traumatism cranian. Nici el nu i-a spus asta medicului. Cei doi erau nemulțumiți că nu fuseseră cazați în aceleași camere cu alți colegi transferați de la Tichilești. Reprezentanții APADOR-CH au solicitat conducerii penitenciarului să verifice afirmațiile celor doi și să-i ducă din nou la medic, pentru rănile pe care afirmă că le au.

–         O sinucidere a avut loc în penitenciar în data de 7 martie 2014. E vorba despre un tânăr transferat de la Botoșani, și care s-a sinucis la câteva zile de la aflarea condamnării definitive la 21 de ani de închisoare. Conducerea recunoaște că tânărul spusese de câteva ori că vrea să se sinucidă, dacă va fi condamnat definitiv, că nu rezistă atâta timp închis. Conducerea mai afirmă că i s-a acordat consultanță psihologică și că era supravegheat mai atent și de colegii de cameră. Totuși a reușit să se spânzure în cameră în timpul orei de plimbare a colegilor. APADOR-CH consideră că trebuie luate măsuri pentru evitarea unor situații similare, iar în cazuri în care o persoană prezintă un risc de suicid ridicat sau, cum a  fost acest caz, declară că vrea să se sinucidă, aceasta trebuie pusă sub supraveghere sporită și-i trebuie oferită asistență specializată.

Dollores Benezic                                                                          Cristinel Buzatu

Raport asupra vizitei în Centrul de detenţie pentru minori Craiova

/în /de

 

La data de 14 martie 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție pentru minori Craiova. Precedenta vizită a avut loc la în octombrie 2004 cu ocazia incendiului în care trei minori și-au pierdut viața și alti doi au fost grav răniți.

Aspecte generale

Odată cu intrarea în vigoare a noii legi de executare a pedepselor, Legea nr. 254/2013, penitenciarele de minori și tineri devin centre de detenție, instituții unde minorilor care au săvârșit fapte penale le sunt aplicate măsuri educative. Conform afirmațiilor directorului acestei unități, centrul de detenție este instituția care ține sub supraveghere minorii în scopul reeducării și nu se mai consideră că acestora li se aplică pedeapsa cu închisoarea. Totuși, impresia generală a reprezentantelor asociației a fost că minorii din centru sunt în continuare tratați exact ca înainte, iar  pentru îmbunătățirea programului de activități zilnice ale acestora nu fuseseră făcute, până la data vizitei, niciun fel de investiții. Directorul unității a afirmat că activitatea de reorganizare este în curs și că întâmpină dificultăți din cauza faptului că noua lege nu are încă un regulament de aplicare. Cu privire la modificările concrete pe care le va face în activitățile cu minorii, directorul a spus că acestea se vor înmulți și vor fi îmbunătățite calitativ, deși nu va putea angaja personal suplimentar pentru asta, iar cel existent nu va fi reformat profesional. În plus nu se prevăd nici investiții noi în infrastructură.

În centrele de detenție pentru minori se aplică regimurile deschis, semideschis și închis. Noutatea centrului este că odată cu reorganizarea a fost înființată și o secție de detenție pentru minore, urmând ca aici să fie aduse pe viitor toate minorele din toate penitenciarele din țară.

APADOR-CH apreciază faptul că a fost amenajată o secție specială pentru minore, însă atrage atenția conducerii ANP că transferarea tuturor minorelor din sistem la Craiova va cauza dificultăți la primirea pachetelor sau vizitarea acestora de către aparținători, lucru important pentru reintegrarea socială ulterioară. Este important ca minorii să poată păstra legătura cu aparținătorii, ori dacă aceștia provin din familii cu puține resurse financiare, transportul părinților sau rudelor până la centru va fi uneori imposibil de suportat financiar.

 

La data vizitei, Centrul încă deținea tineri și majori, care urmau să fie transferați către penitenciare. Conform noii legi, vor continua să fie găzduiți în centrul de detenție numai aceia care au săvârșit fapta penală în minorat.

Centrul deservește județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Vâlcea, Arad, Timiș, Caraș Severin, Ilfov și București.

Instituția are clădirea administrativă separată de cele două corpuri destinate detenției, organizate pe 6 secții pentru minori, tineri și majori (de sex masculin), infirmeria și secția pentru minore/femei. La data vizitei în centru erau deținute 402 persoane, din care încă executau pedeapsa cu închisoarea 169 de persoane (26 minori, 138 tineri, 5 majori) și 233 pedeapsa în centrul de detenție (59 minori, 143 tineri și 31 majori). Directorul centrului a spus că încă sunt în reorganizări (după noua lege) și se aștepta transferul către penitenciare al tinerilor și majorilor. Capacitatea legală a centrului este de 504 persoane, conform standardului de 4 mp/persoana.

Directorul centrului a admis că personalul existent la sectoarele medical și socio-educativ este insuficient dar a afitmat că se încearcă prioritizarea cazurilor, astfel că cele mai grave și urgențele sunt de obicei preluate imediat. Unitatea nu are grupă de intervenție specială, ci doar trei oameni instruiți pentru intervenții în forță în cazuri extreme, dar care nu poartă cagulă sau armament. Minorilor și tinerilor nu li se pun cătușe la deplasarea la instanțe.

Sistemul de supraveghere video al centrului era format din câteva camere video instalate în curtea unității, orientate spre gardurile împrejmuitoare pentru a depista tentativele de evadare. Responsabilii centrului au spus că imaginile sunt stocate timp de 30 de zile, apoi mutate pe CD-uri. Conducerea centrului nu a putut spune cu exactitate cât se păstrează aceste imagini.

La data vizitei centrul nu avea deținuți la muncă în afara unității, ci doar câțiva la deservire. Singurele venituri suplimentare, în afara bugetului oferit anual de ANP, sunt cele obținute din închirierea unor spații aflate în proprietatea centrului.

Vizita în centru

Blocul alimentar

La momentul sosirii în blocul alimentar era evident că incinta fusese proaspăt curățată și podelele spălate, iar la spălătorul de la intrare, destinat deținuților, săpunurile erau nefolosite. Ofițerul responsabil a recunoscut că „abia au venit materialele”. Reprezentantele asociației speră că această stare de preocupare pentru igienă să existe mereu, să nu fie cauzată doar de vizitele externe.

Sala de mese este mare, cu o capacitate de 150 de locuri. Conform responsabilului de la blocul alimentar, 138 de deținuți servesc zilnic masa în această sală, în trei serii. 258 de deținuți din regim închis mănâncă în camere. Femeile au o sală de mese separat, în secția lor.

Spre deosebire de alte penitenciare vizitate, aici nu exista afișat meniul din ziua respectivă, bucătăresele motivând că „nu ne mai lasă să afișăm meniul”. Nu s-a putut stabili clar cine a luat această decizie și de ce.

Pâinea era păstrată într-o cameră separat, în condiții bune de igienă, era proaspătă și cu miros plăcut. Fiecare deținut primește zilnic 600 g de pâine, un sfert dimineața, un sfert seara și restul la prânz.

Blocul alimentar era deservit de 12 deținuți, singurii folosiți la muncă în centru, în grupe zilnice de câte 4. Toți aveau analizele medicale la zi. Centrul are și 8 bucătărese angajate, 4 pe tura zilnică și 2 agenți, câte unul pe tură.

Camera frigorifică era bine aprovizionată cu carne de porc și vită (atât proaspătă, în carcasă, cât și tranșată și pusă la congelat pe categorii), furnizată de secția exterioară a Penitenciarului Craiova, Pelendava, conform afirmațiilor conducerii. Magazia avea și multe reserve de ouă (3000 de bucăți), brânză în butoaie, paste făinoase, margarină și marmeladă.

Pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole cu jumări și paste cu carne tocată și sos. Spre deosebire de abundența de carne din camera frigorifică, în meniul din acea zi prezența cărnii era mai  puţin vizibilă. Seara urma să se servească ghiveci de legume cu jumări și budincă de griş cu caramel.

La micul dejun, deţinuţii primiseră ceai, biscuiți, brânză și margarină. Una dintre bucătărese a afirmat că minorii primesc ou de 2-3 ori pe săptămână, uneori și câte un măr, lucru care nu a putut fi confirmat de deținuții cu care s-a discutat. Pentru cei cu regim alimentar și musulmani se pregătea separat ciorbă de fasole verde și carne de vită cu cartofi natur.

Cantitățile de alimente folosite pentru ziua respectivă au fost, conform evidențelor: 24 kg de biscuți, 15 kg de brânză, 900 g de carne de vită, 24 kg carne de porc, 16 kg de ceapă, 104 kg de cartofi.

Blocul alimentar era bine aerisit, fără aburi deși era momentul pregătirii hranei. Grupurile sanitare ale deținutilor și ale angajaților erau separate, bine întreținute și curate. În tot blocul alimentar mirosea a dezinfectant. În blocul alimentar există și un laborator de patiserie dar nu este folosit.

Școala

Penitenciarul are propria școală, unitate de sine stătătoare în administrarea Inspectoratului Şcolar Județean și organizează cursuri pentru clasele 1-11. Clasele 9-11 sunt organizate sub formă de școală profesională.

La momentul vizitei, în școală nu era prezent niciun reprezentant al școlii, prin urmare informațiile referitoare la activitatea școlară au fost primite de la responsabilul departamentului socio-educativ.

Pentru anul școlar în curs erau înscriși 11 elevi pentru clasa întâi, 10 elevi în clasa a doua, o clasă a treia cu 6 elevi, o clasă de a patra cu 8 elevi, două clase de a cincea cu 17 elevi, două clase de a șasea cu 15 elevi, două clase de a șaptea cu 12 elevi, o clasă de a opta cu 16 elevi, o clasă de a noua – profil „lemn” – cu 8 elevi și una cu profil „mecanic” cu 8 elevi, o clasă de a zecea – profil „lemn” – cu 6 elevi și profil „mecanic” – cu 6 elevi, o clasă de a unsprezecea – profil „lemn” – cu 8 elevi. În total la momentul vizitei erau înscriși la școală 131 de elevi care promovaseră semestrul I.

Șefa departamentului socio-educativ a explicat că în situația în care deținuții sunt aduși în centru după începerea anului școlar sau nu au încă fișa matricolă la începutul anului școlar, ei pot doar asista la cursuri, fără a fi însă notați sau fără a fi răsplătiți cu credite. Conform aceleiași surse, la începutul acestui an școlar au fost doar 2-3 elevi care au acceptat să asiste la ore, însă și-au pierdut interesul pe parcurs.

Este evident că acest sistem nu funcționează, și că deținuții ar trebui stimulați  să asiste la ore, de aceea APADOR-CH solicită conducerii centrului să urgenteze demersurile de obținere a foilor matricole pentru ca deținuții să fie înscriși la cursuri, iar acolo unde este imposibil, să fie răsplătiți pentru asistarea la cursuri, fie cu  credite  fie cu alte beneficii, cum ar fi ieșirile în comunitate.

Școala are două etaje, funcționeză într-o clădire separată, mare, bine îngrijită și dispune de 8 săli de curs, pe lângă birourile cadrelor didactice, și de o bibliotecă generoasă. Programul școlar este organizat între orele 8:00 – 11:45, pentru ciclul primar, și orele 14:00 – 17:00, pentru ciclul gimnazial și liceal.

Șefa departamentului socio-educativ a spus că pentru a funcționa, o clasă trebuie să aibă cel puțin 8 elevi și cel mult 12. Totuși s-a observat, ca aspect pozitiv, faptul că sunt și cazuri în care clasele funcționează cu mai puțin de 8 elevi, numărul minim fiind doar o scuză care-i privează pe deținuți de accesul la educație în alte foste penitenciare pentru minori și tineri din țară pe care APADOR-CH le-a vizitat recent.

Totuși, asociaţia consideră că în cazul Centrului de detenţie pentru minori din Craiova un număr de 131 de deținuți școlarizați, din 402 câți erau în centru la data vizitei, este foarte mic, și recomandă ca, după ce centrul se va reorganiza și va avea sub supraveghere în special minori, să se ia măsurile necesare pentru ca toți minorii să fie înscriși la școală. Asociaţia reaminteşte că în comunitate învățământul este obligatoriu până la clasa a zecea, condiție ce ar trebui aplicată și în centrul de detenție.

 

Departamentul socio-educativ

În afara programului școlar, alte trei categorii de activități socio-educative sunt desfășurate cu deținuții:

  • programe educative, cum ar fi – Viața după gratii, Educație pentru sănătate, Educație civică, Universul cunoașterii etc.
  • programe pentru cei aflați în carantină – adaptarea la condițiile privative de libertate ;
  • educație prin sport – activități pentru care există o sală de sport, un teren și doi monitori sportivi);

La momentul vizitei în clubul centrului 6 deținuți minori făceau  repetiție pentru un viitor spectacol. Aceştia fac parte dintr-o formație a centrului, cântă, recită poezii și pun în scenă mici scenete.

În privința formării profesionale, centrul nu desfășura la data vizitei niciun curs. Conducerea a anunțat că urma să înceapă un curs de tâmplărie la 24 martie, cu 28 de deținuți. Ultimul curs desfășurat în centru se încheiase în august 2013, pentru specializarea IT și inițiere în calculatoare, cu 60 de absolvenți. Conducerea centrului a afirmat că nu a mai avut colaborări cu AJOFM pentru cursuri de formare din anul 2011. Condiția pentru ca un deținut să fie înscris la cursuri de formare este să fi absolvit patru clase și să mai aibă cel mult 9 luni până la liberare.

Cu ajutorul unei finanţări din Austria, în 2010-2011 personalul centrului a avut ocazia să viziteze penitenciarele din Austria și să se instruiască asupra practicilor de acolo. Tot cu sprijinul acestora au fost finanțate și amenajate trei ateliere în centru: tipografie, bucătărie-patiserie, fier forjat, precum și o sală de fitness și una de sport.  Atelierele nu au produs decât pentru sistemul penitenciar, iar la data vizitei nu se mai producea nimic.  Conducerea a motivat că este dificil de găsit comenzi pentru produse pe piața locală.

Totuşi, asociaţia recomandă ca aceste ateliere să fie folosite măcar pentru cursuri de formare ale deţinuţilor, până vor exista comenzi de produse.

 

Pentru foștii consumatori de droguri era în desfășurare un program de consiliere psihosocială, în colaborare cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Dolj (CEPCA).

Personalul departamentului socio-educativ număra 26 de angajați, dintre care 21 educatori, 2 monitori sportivi, un psiholog, un asistent social și directorul. Conducerea a afirmat că personalul este insuficient pentru nevoile pe care le are centrul la acest capitol.

Reprezentantele APADOR-CH consideră că centrul are totuşi suficient personal pentru acest departament care dacă ar desfăşura activităţi constante cu minorii ar reuşi să-i implice pe toţi anual în câteva programe socio-educative.

Fiecare educator trebuie să desfășoare minimum 2 programe săptămânal, fiecare program are minimum 12 ședinte, fiecare ședință se desfășoară o dată pe săptămână, cu grupuri de maximum 12 persoane. Sunt și programe scurte de 3-4 ședințe. Totul  pare  bine organizat astfel încât fiecare deţinut să participe anual la două sau trei astfel de programe educative.

Ca recompense pentru activitățile desfășurate, minorii acumulează credite care ulterior le sunt luate în considerare de comisia de liberare. Pentru abaterile disciplinare numărul de credite este scăzut și se dau pedepse, de la avertisment, tăierea dreptului la cumpărături sau la  primirea pachetelor, până la izolare de colectiv între 4 ore și 10 zile. Nu există o cameră specială pentru izolare, ci într-o cameră separată deţinutul vizat este cazat singur, având voie, în cazul celor înscrişi la şcoală, să participle la cursuri. Conducerea centrului a spus că aceste abateri disciplinare sunt datorate în principal vârstei și constau în certuri cu colegii de celulă, până la agresiuni între ei, dar că se ajunge foarte rar la acordarea pedepsei cu izolarea.

Reprezentantele asociației au constatat că deținuții, minori sau tineri, petrec prea mult timp în camere în loc să fie angrenați în alte activități școlare sau educative și consideră că agresivitatea minorilor este amplificată și de inactivitate.

Centrul are un teren de sport foarte mare, amenajat pentru fotbal și baschet şi curţile de plimbare sunt generoase din punct de vedere al spaţiului. La momentul vizitei terenul era ocupat de tineri care jucau fotbal. Deținuții au acces la terenul de sport și la curțile de plimbare după un program stabilit pe secții.

Centrul are și o capelă unde un preot ortodox desfășoară slujbele. La cerere deținuții pot primi vizita unui preot de altă confesiune.

Cabinetul medical

Centrul are atât cabinet stomatologic, cât și cabinet de medicină generală.

Medicul stomatolog lucra singur la cabinet, nu avea asistent, iar programul zilnic era de 7 ore, de la 8.00 la 15.00. Acesta a declarat că materialele medicale sunt insuficiente, că centrul nu mai are contract cu Casa de asigurări de sănătate și pentru orice achiziție trebuie să solicite fonduri centrului de detenție. Instrumentarul arăta a fi degradat, vechi, neperformant, iar medicul a spus că în general rezolvă numai problemele stomatologice simple, cum ar fi extracțiile, tratamentele de urgență, obturațiile superficiale, detartrajul manual. În ultimele săptămâni fuseseră înregistrate două cazuri de fracturi de maxilare, în urma unor bătăi între deținuți, după cum a afirmat medicul stomatolog. Asupra acestui incident reprezentanţii centrului au luat măsura de a-i muta în camere separate pe cei doi implicaţi în conflict. Tinerii au fost operați la spitalul din Craiova.

La cabinetul de medicină generală erau angajaţi un medic de familie și un internist, care lucrau în ture, dimineața și după amiaza. Permanența era asigurată de asistenți. La momentul vizitei era prezent medicul de familie și un asistent. Personalul mai cuprinde 6 asistenți de medicină generală și unul de farmacie, dar pe schemă ar mai fi încă trei posturi neocupate de asistenți.

Medicul a declarat că sunt consultați zilnic între 40 și 70 de pacienți. Cele mai multe probleme medicale la acel moment erau infecțiile respiratorii (medicul însuși era răcit), cu caracter sezonier. În rest mai există deținuți cu hepatită şi hipertensiune. 90 de deținuți erau diagnosticați cu boli psihice, 23 fiind în tratament recomandat de medicii specialiști care i-au diagnosticat la Penitenciarul Craiova, Colibași sau Jilava.Un psihiatru de la Penitenciarul Craiova vine lunar în centru pentru a ține o evidență a pacienților.

Unul dintre pacienții de la infirmerie, venit prin transfer pe perioadă scurtă până la rezolvarea afacerilor judiciare, era infectat cu HIV și continua să-și primească tratamentul pe perioada transferului. Centrul nu desfășoară un program de dezintoxicare pentru foștii consumatori de droguri, conducerea centrului afirmând că deținutii ajung aici după ce adicția a fost tratată la un spital-penitenciar din țară.

Prezervative nu se distribuiau în centru. Întrucât camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei, nu s-a putut verifica dacă erau distribuite prezervativele măcar acolo. Medicul a afirmat că nu există finanțare pentru achiziționarea de prezervative. Responsabilii de la cabinetul medical s-au plâns că și medicamentele sunt puține, iar pentru cazuri medicale mai complicate se colaborează cu spitalele civile.

Asociaţia recomandă conducerii centrului să aloce fonduri suficiente achiziţionării de medicamente şi prezervative, având în vedere că are în custodie minori şi tineri pentru care tratarea problemelor medicale trebuie să fie o prioritate.

În cele două camere de infirmerie pereții aveau igrasie, iar deținuții bolnavi luau masa în camere. Unul dintre deținuții de la infirmerie era minor și ar fi trebuit să fie în clasa a zecea, după propria declarație, însă nu era școlarizat pentru că nu avea foaie matricolă.

Contactul cu exteriorul/vizite

 

Conducerea estimează că 70% dintre minorii din centru sunt vizitați de familii, restul neavând families au având rudele plecate la muncă în afara țării.

Telefoanele, cutia poștală și infokioșcurile erau accesibile tuturor deținuților, montate pe holurile secțiilor sau la intrarea în clădirile de deținere.

La momentul liberării minorilor practica este ca centrul să anunțe familia și să asigure, celor care nu au resurse financiare, plata transportului până la adresa de domiciliu.

Camerele de detenție sunt prevăzute cu televizoare fie aduse de deținuți fie puse la dispoziție de centru. Programul TV se întrerupe zilnic la ora 22.00.

Sectorul vizite este amenajat corespunzător ,iar predarea pachetelor poate fi urmărită  atât de vizitator cât şi de deţinut. Un pachet poate conține maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe și legume proaspete și 20 l apă/suc. Vizitele au loc la masă, însă erau încă amenajate cabine cu separator pentru deținuții de la maximă siguranță.

APADOR-CH recomandă ca după ce transferurile vor fi făcute cabinele de vizită cu separator să fie desfiinţate şi în locul lor să fie instalate mese, astfel încât minorilor să li se asigure numai vizita la masă, fără separator.

 

La data vizitei, judecătorul delegat și grefierul nu erau prezenți în centru. Conform declarațiilor conducerii, aceștia deservesc și alte două penitenciare. La vizita în sectorul de detenţie deţinuţii s-au declarat neîncrezători în suportul pe care l-ar putea avea din partea judecătorului delegat, mulţi au declarat că nu ştiu cu ce se ocupă acesta. Responsabilii centrului cu care s-a discutat nu au putut oferi informaţii asupra activităţii judecătorului delegat.

 

Magazinul

Magazinul centrului practică prețuri ceva mai mari decât în comunitate, cu aproximativ 30%, și în general nu era prea bine aprovizionat, semn că nu este prea frecventat şi este foarte probabil ca minorii să nu aibă bani pentru cumpărături. Nu avea legume sau fructe proaspete, responsabilul magazinului a afirmat că acestea sunt aduse numai la comandă și că o comisie verifică periodic prețurile, ultima verificare avusese loc cu o săptămână în urmă. Cumpărăturile la magazin se fac săptămânal, în valoare lunară maximă egală cu salariul minim pe economie.

 

Spațiile de deținere

Sunt dispuse în două corpuri de clădire similare, cu câte două etaje, 48 de camere fiind destinate deţinuţilor de sex masculin, 9 minorelor/femeilor şi 3 pentru infirmerie. Camerele sunt de două tipuri, de 31 mp și de 78 mp. Fiecare corp de clădire are câte trei secții, situate pe câte un etaj. La momentul vizitei regimurile erau amenajate provizoriu, de aceea există camere cu mai mulți deținuți decât paturi sau camere cu spațiu mult și câte unul sau doi deținuți.

Deținuții au apă caldă de două ori pe săptămână, dușurile fiind la comun, câte unul pe fiecare secție. Clădirile pentru detenţie nu au sistem de alarmare instalat. Dacă deţinuţii au o problemă, nu au altă soluţie decât să bată în ușă până îi aud agenţii .

Corp 1

Secția 1 este la parter și găzduiește deținuți minori cu regim închis și deschis. Camerele vizitate erau relativ curate, deși igiena în grupurile sanitare din camere lăsa de dorit. Deținuții au admis că au fost anunțați de conducere încă de dimineață că există o inspecție în centru și trebuie să-și curețe camerele. Majoritatea camerelor aveau instalații electrice improvizate, de exemplu televizoare băgate în priză cu fire neizolate sau fără ștechere. În unele camere erau mai mulți deținuți decât paturi – de exemplu camera 1.11 de 31 mp unde erau 4 deținuți în 3 paturi – dar conducerea centrului a dat asigurări că situația este temporară, generată de reorganizarea instituţiei și va dura până la transferarea spre penitenciare a tinerilor și majorilor.

În camera 1.3, regim deschis de 78 mp, erau cazați 10 deținuți minori în 12 paturi, dar ei au susținut că în vara anului 2013 au fost și 18 în cele 12 paturi. Deținuții au spus că au ușile deschise în intervalul orar 8.00-12.00 și 14.00-17.00 şi că beneficiază de apă caldă de două ori pe săptămână (lunea și joia). Întrebați cum apreciază calitatea hranei au spus că este acceptabilă, dar nu-și amintesc să fi primit fructe sau legume proaspete din vara anului trecut. Unii dintre ei au susținut că atitudinea gardienilor faţă de minori este agresivă – că sunt bătuți şi jigniţi „atunci când nu sunt cuminți”.

Pentru respectarea condiţiilor de detenţie ale deţinuţilor din regim deschis şi semideschis asociaţia recomandă ca uşile camerelor să rămână deschise pe toată durata zilei astfel încât aceştia să poată circula liber pe holuri şi către curţile de plimbare.

 

În camera 1.6, regim închis, una dintre camerele mai mari, erau cazați 11 deținuți în 10 paturi. Minorii s-au plâns că au ploșnițe și că din cauza asta au diverse iritații pe piele pentru care nu primesc tratament adecvat de la cabinetul medical. Majoritatea deținuților minori prezentau urme de mușcături pe picioare și brațe și aveau diverse afecțiuni dermatologice vizibile. De altfel şi pereţii camerei erau murdari, cu urme de la ploşniţele omorâte de minori. Saltelele paturilor, în tot centrul, sunt un mediu prielnic dezvoltării acestor insecte: vechi, murdare, cu câlţi – adevărate focare de infecţie. Deținuții susțin că situația durează de peste un an. S-au mai plâns că nu sunt scoși la cabinetul medical și nici nu l-au văzut vreodată pe judecătorul delegat. Trei dintre ei au spus că nu merg la școală, pe motiv că nu au foi matricole. O dată pe săptămână merg la sala de sport, în rest își petrec timpul în cameră, la televizor.

Secția 2, etajul 1, găzduia tineri cu regim închis și deschis. Camera 2.4 avea 6 deținuți în 13 paturi. Unul dintre ei a spus că este de un an în centru și nu a mers deloc la școală în acest timp. Niciunul dintre tinerii din cameră nu știa că poate asista la cursuri chiar și fără să fie notat. Toți au susținut că sunt loviți adesea de gardieni, „dacă greșesc”, dar au admis că nu s-au plâns niciodată pe motiv că nu  sunt deloc convinşi că ar fi crezuți sau că cineva din conducerea centrului ar lua vreo măsură.

La Secția 3, la etajul 2,  erau deținuți tineri în regim închis maximă siguranță. În camera E 3.4 era cazat un tânăr încadrat la grad sporit de risc pentru tentativă de evadare. Camera avea 6 paturi şi aproximativ 30 mp ; numai două dintre paturi aveau saltele. Tânărul a spus că nu are alte activităţi înafara plimbării zilnice de o oră şi privitul la televizor.

În camera 3.5 – tineri în regim de maximă siguranţă, erau  2 deținuți în 6 paturi într-o suprafaţă de aproximativ 30 mp.  Aceştia s-au plâns că au ploșnițe și că nu primesc nimic pentru dezinsecție.

Secția de femei era amenajată la ultimul etaj și găzduia la data vizitei 8 fete minore, 7 cu regim deschis și una singură în regim semideschis. Niciuna nu mergea la școală, conducerea spunând că nu s-a găsit încă o soluție pentru a nu le amesteca cu băieții în orele de curs. La momentul vizitei trei deținute desfășurau un program educativ cu o educatoare, respectiv amenajau o sală de club. Conducerea centrului a spus că intenționează să achiziționeze bideuri pentru sectorul de femei, astfel încât acestea să beneficieze de condiții de igienă mai bune decât băieții. Camerele fetelor erau spațioase, însă şi aici saltele erau de proastă calitate.

Corp 2

La parter, în secția 4 erau cazaţi arestații preventiv minori și deținuți majori. În camera 4.4, una dintre camerele mari, erau 4 deținuți în 10 paturi care s-au plâns că au ploșnițe și „râie” (nu e clar dacă se refereau la faptul că afecțiunile dermatologice le dădeau mâncărimi sau chiar credeau că au râie, cert e că nu au fost diagnosticați astfel), că afecțiunile dermatologice îi fac să se scarpine și că nu primesc de la cabinet decât „medicamente ieftine și fără efect”.

Etajul 2, Secția 6, arestații prevenitv majori, așteptau să fie transferați la un penitenciar. Camera 6.4 avea 10 arestați în 10. Arestaţii preventiv nu erau angajați în vreo activitate socio-educativă şi se limitau la plimbarea zilnică şi privitul la TV.

Concluzii și recomandări
  • Dată fiind perioada de reorganizare nu se poate spune acum concret cum urmează să se așeze activitatea în viitorul Centru de detenţie pentru minori de la Craiova. Dar este de recomandat ca această tranziție să se încheie cât mai curând astfel încât aspectele semnalate în raport și motivate prin „reorganizare” să fie remediate.
  • APADOR-CH recomandă conducerii centrului să acorde o atenție mai mare alimentației cu fructe/legume, vitamine chiar și în perioada de iarnă, pentru că deținuții custodiați sunt minori și au nevoie de un aport crescut de vitamine.
  • Asociația recomandă o intensificare a eforturilor pentru implicarea tuturor deținuților în activități socio-educative astfel încât să se reducă la maximum timpul petrecut la televizor sau în camere, unde se pot isca certuri sau agresiuni inutile, din plictiseală.
  • Se recomandă ANP să aibă în vedere o completare a schemei de personal a centrului cu specialiști în formare profesională, astfel încât să fie folosite dotările celor trei ateliere care acum stau sub cheie, în timp ce tinerii ies din penitenciar fără o calificare. De asemenea ar fi util ca și conducerea centrului să depună eforturi pentru a găsi contracte pe piața locală sau națională pentru desfacerea produselor ce se pot realiza în respectivele ateliere.
  • Nu în ultimul rând, o colaborare mai strânsă între conducerea centrului și a școlii din instituție ar duce la o atragere și cointeresare a minorilor spre orele de curs, chiar în condițiile în care aceștia vin fără fișe matricole. Alte centre de minori au reușit să le facă o evaluare a nivelului de cunoștințe și să-i îndrume pe cei fără fișe matricole spre o anumită clasă ce corespunde nivelului lor de pregătire, ca să asiste la cursuri.
  • Conducerea centrului ar trebui să cerceteze acuzațiile de agresiune aduse de unii minori la adresa gardienilor.
  • Este recomandabilă o preocupare mai mare pentru igiena camerelor și a lenjeriilor – să nu fie lăsată numai la latitudinea minorilor care e evident că nu au suficiente cunoștințe despre igiena personală – astfel încât să se rezolve chestiunea ploșnițelor și afecțiunile dermatologice ale deținuților. Însă obligaţia administraţiei (şi nu numai în acest centru de detenţie) este de a asigura dezinsecţii eficiente, eventual cu ajutor calificat.

Dollores Benezic                                                                  

Doina-Adelina Boboşatu

 

Raportul vizitei de verificare a evoluției situației august 2014

 

Copii privaţi de libertate în Europa Centrală şi de Est: între legalitate şi reformă

/în /de

În 2014 APADOR-CH a fost parte într-un proiect internațional adresat minorilor privați de libertate. Proiectul s-a derulat în România, Ungaria, Bulgaria și Polonia și a urmărit să analizeze cadrul legislativ și modul în care acesta este aplicat în practică, cu privire la lipsirea de libertate a minorilor. S-a urmărit identificarea modului în care regimul juridic și practica se raportează la standardele internaționale și diferențele / asemănările care există în această privință între statele participante.
Într-o primă fază, în cadrul acestui proiect, APADOR-CH a făcut o analiză juridică a cadrului legal ce reglementează privarea de libertate a minorilor.

 Analiză juridică

Tot în cadrul acestui proiect APADOR-CH a efectuat investigații extrajudiciare în penitenciare și aresturile poliției. Scopul acestor vizite a fost monitorizarea condițiilor de detenție și a modului în care drepturile minorilor privați de libertate sunt respectate în practică. Aceste vizite au fost inopinate (neanunțate) iar în cadrul lor reprezentanții APADOR-CH au discutat cu minorii privați de libertate, au vizitat camerele acestora și au discutat cu conducerea unității de deținere și cu alte persoane relevante, de exemplu cu personalul medical și personalul socio-educativ.

Ca urmare a acestor vizite reprezentanții APADOR-CH au întocmit un raport de monitorizare. Puteți găsi rapoartele noastre de monitorizare pe acest site, la secțiunea rapoarte.
Pe baza studiului juridic și al rezultatelor vizitelor de monitorizare experții APADOR-CH a scris un raport final care analizează situația din punct de vedere legal și practic. Acest raport va face parte dintr-o publicație mai largă care va cuprinde consemnările partenerilor noștri în cadrul acestui proiect și cu privire la situația din Bulgaria, Polonia și Ungaria, precum și standardele internaționale. Prin acest studiu se vor putea compara politicile din cele 4 state membre UE și se vor putea formula recomandări comune pentru ameliorarea sistemului privativ de libertate care afectează minorii.

Publicația finală a fost lansată în aprilie 2015 și poate fi consultată aici. Mai jos găsiți și prezentarea României la conferința de încheiere a proiectului, care a avut loc la Budapesta în decembrie 2014.

Raport asupra vizitei la Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti

/în /de

La data de 28 iulie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti.

Vizita anterioară a avut loc în iunie 2009 şi situaţia din prezent diferă de cea de atunci în primul rând prin faptul că a fost finalizat şi dat în folosinţă în luna ianuarie a.c. un nou corp de clădire destinată deţinerii ceea ce a crescut considerabil suprafaţa de detenţie şi a rezolvat problema supraaglomerării în PMT Tichileşti.

Date generale

PMT Tichileşti are destinate pentru deţinere două corpuri de clădire, unul mai vechi şi cel nou dat spre utilizare în luna ianuarie a acestui an, spaţiul de detenţie fiind suficient în comparaţie cu capacitatea de cazare (391 locuri). De la vizita anterioară, o schimbare majoră a fost şi demolarea altui corp de clădire care era foarte vechi şi nu îndeplinea condiţiile necesare deţinerii de minori şi tineri, acţiune care a lăsat mult spaţiu liber în curtea penitenciarului, reamenajat în prezent ca spaţiu verde.

Penitenciarul are prevăzute secţii pentru toate regimurile de detenţie, inclusiv arest preventiv şi secţia de maximă siguranţă (doar pentru tineri) şi o secţie exterioară pentru regimul deschis. La momentul vizitei în secţia cu regim semi-deschis majoritatea deţinuţilor şi-au exprimat nemulţumirea faţă de nerespectarea condiţiilor legale de detenţie şi anume faptul că uşile camerelor nu rămân deschise pe tot timpul zilei, fiind închise atunci când ies la curţile de plimbare. Această problemă a fost semnalată de reprezentanţii APADOR-CH şi la anterioara vizită din 2009 când conducerea penitenciarului motiva această practică prin dorinţa de a evita evenimente cum ar fi furturile sau conflictele între deținuți. Şi atunci ca şi acum, asociaţia recomandă să fie gasită cât mai repede o soluţie pentru ca deţinuţii de la regimul semi-deschis să poată circula liber în secţie pe toată durata zilei, conform prevederilor din Legea 275/2006.

Efective deţinuţi

La momentul vizitei erau deţinuţi în PMT Tichileşti 289 de minori şi tineri, exclusiv de sex masculin, dintre care 45 de minori, 18 persoane peste 21 de ani aflaţi încă la Tichileşti pentru a termina formele de educaţie pentru care au fost înscrişi şi restul tineri, cu vârste între 18 şi 21 de ani. Efectivele erau împărţite pe regimuri de detenţie după cum urmează: 20 în arest preventiv, 10 la carantină, 41 în regim deschis (toţi cazaţi la gospodăria agro-zootehnică ), 151 în regim semi-deschis, 47 în regim închis şi 20 în regim de maximă siguranţă.

Personalul care asigură paza deţinuţilor numără 132 agenţi. Pe lângă aceștia mai sunt şase cadre medicale şi şapte ofiteri (cinci educatori, un psiholog, un preot ortodox) la serviciul socio-cultural şi patru persoane care asigurau curăţenia. Prin urmare fiecărui agent de pază îi revin puţin peste doi deţinuţi ceea ce reprezintă o proporţie foarte bună potrivit standardelor internaţionale (patru, maximum cinci deţinuţi per agent).

Spaţiul destinat deţinerii este de 1682 mp, dintre care 180 mp la gospodăria agro-zootehnică. Capacitatea legală a penitenciarului este de 391 locuri, iar numărul de paturi instalate era, la data vizitei, de 480. Acest spa ţ iu destinat deţinerii raportat la numărul de 289 deţinuţi în penitenciar respectă şi chiar depăşeşte standardul de 4 mp recomandat de CPT fapt care este lăudabil şi un exemplu de urmat în cadrul sistemului penitenciar românesc. În cazul în care toate cele 480 de paturi ar fi ocupate, spaţiul destinat fiecărui minor/tânăr ar scădea puţin sub 4 mp, însă conducerea penitenciarului a spus că PMT Tichileşti nu a fost niciodată ocupat la capacitatea sa maximă de când noul corp de clădire a fost dat în folosinţă.

Şcoala, formarea profesională

În clădirea nouă, la etajul 2, este organizată o şcoală specială cu clasele 1-8, iar pentru ciclul liceal penitenciarul colaborează cu un liceu din comunitate şi organizează cursuri fără frecvenţă pentru clasele 9-13, inclusiv cu profesori de la acelaşi liceu. Pentru anul şcolar care tocmai se încheiase fuseseră înscrişi în ciclul gimnazial 162 de elevi, iar la liceu 82 de elevi şi toţi promovaseră. Cadrele didactice, angajate în cadrul şcolii speciale de către inspectoratul judeţean şi care au lucrat cu copiii sunt în număr de 13 şi încă 2 profesori auxiliari (pentru clasele de liceu). Începând cu acest an PMT Tichileşti intenţionează să înceapă şi cursuri în cadrul şcolii « a doua şansă » pentru că, aşa cum a afirmat directorul penitenciarului, educarea deţinuţilor este prioritatea instituţiei. Pe lângă cursurile şcolare, penitenciarul organizează şi cursuri de calificare şi alfabetizare ce se desfăşoară pe tot parcursul anului, inclusiv pe perioada verii. De altfel, în timpul vizitei erau în desfăşurare examene pentru cursul de zidărie. Cursanţii urmau să primească un atestat profesional care le-ar permite practicarea acestei meserii în cazul în care ar fi trecut examenul.

Şcoala are în componenţă 10 săli de clasă, fiecare cu toate dotările necesare şi mobilier nou, oferind condiţiile necesare pentru studiu, la fel ca într-o şcoală din comunitate. Fiecare sală de clasă are mese şi scaune pentru câte 10 elevi, birou al profesorului şi are denumirea unei personalităţi româneşti, cu scopul de a-i inspira pe elevi, aşa cum afirmă conducerea penitenciarului. Elevi de la toate regimurile studiază în acelaşi timp într-o clasă, ceea ce este de apreciat. La parterul clădirii există amenajată şi o clasă pentru cursuri de informatică dotată cu 13 computere funcţionale.

La momentul vizitei anul şcolar se încheiase şi elevii înapoiaseră manualele pe care reprezentantele APADOR-CH le-au putut astfel vedea; erau suficiente şi în bună condiţie pentru studiu. Au fost vizitate şi atelierele de tâmplărie, brutărie, PVC şi zidărie, toate aflate în bună stare şi alimentate cu materiale pentru studiu. Atelierele de formare se desfăşoara cu grupe de 14-15 studenţi şi durează 3 sau 6 luni, în funcţie de complexitatea cursului.

Atât la parter, cât şi la etajul 1 al noii clădiri sunt amenajate săli pentru consiliere psihosocială şi vizionarea de filme educative, la primul etaj se află şi o bibliotecă unde era un număr impresionant de cărţi şi câteva instrumente muzicale pe care conducerea penitenciarului intenţionează să le folosească pentru activităţi muzicale pe viitor. Penitenciarul a amenajat tot în această clădire şi o capelă unde un preot ortodox desfăşoară activităţi religioase cu minorii şi tinerii. Conducerea penitenciarului a afirmat că, la cererea deţinuţilor, se deplasează la penitenciar şi preoţi de altă confesiune din comunitate.

În timpul vizitei în secţii reprezentantele APADOR-CH s-au întâlnit cu un grup de 11 deţinuţi care ieşiseră să se plimbe pe faleza Dunării şi care fuseseră însoţiţi de 4 adulţi. Conducerea penitenciarului a afirmat că astfel de activităţi în comunitate sunt frecvente şi că minorii/ tinerii nu poartă uniforme în timpul acestor deplasări.

Asociaţia apreciază deschiderea conducerii penitenciarului pentru multiplele şi diversele activităţi educative atât şcolare cât şi extraşcolare şi recomandă ca acestea să râmână priorităţi ale penitenciarului.

Asistenţa medicală

Cabinetele medicale se află în clădirea nouă şi, ca şi restul încăperilor din clădire, sunt dotate cu mobilier şi echipament nou, penitenciarul dispunând inclusiv de farmacie proprie alimentată corespunzător cu medicamente. Sectorul medical dispune aşadar de 3 camere pentru carantină, cu câte 4 locuri în cameră, o cameră pentru recoltare spută, o camera de izolare pentru cazurile de TBC (nu era ocupată la momentul vizitei), cabinet stomatologic dotat cu aparatură nouă, cabinet medical şi cabinet al asistenţilor medicali. Trebuie menţionat că deşi cabinetul stomatologic dispune de aparatura necesară, acesta nu este folosit întrucât penitenciarul nu are angajat un medic stomatolog, pentru astfel de probleme deţinuţii fiind duşi la penitenciarul din Slobozia care are și cabinet și medic stomatolog.

Insuficienţa numărului de cadre medicale nu este regăsită numai în cazul cabinetului de stomatologie, dar şi al celui de medicină generală, căci la momentul vizitei din 3 posturi de medic disponibile câte avea penitenciarul, doar unul era ocupat, iar acest medic era contractat de penitenciar de la un spital din comunitate, neasigurându-se prezenţa zilnică şi constantă a acestuia la cabinetul medical, ci numai în cazuri de îmbolnăviri. PMT Tichileşti avea disponibile în schema de personal ş i şase posturi de asistent medical, numai cinci fiind ocupate la momentul vizitei, iar farmacia era deservită de un asistent de farmacie. Cabinetul medical era aprovizionat cu medicamente pentru cazuri de urgenţă, conducerea penitenciarului afirmând că restul de medicamente necesare sunt luate de la farmacia penitenciarului. Deşi conducerea penitenciarului a afirmat că nu duc lipsă de medicamente, situaţia reală pare să fie diferită întrucât reprezentantele APADOR-CH au întâlnit pe parcursul vizitei cazuri de minori şi tineri cu afecţiuni netratate de mult timp. Insuficienţa personalului medical este cu siguranţă o cauză a existenţei unui număr mare de bolnavi, iar asociaţia recomandă conducerii penitenciarului să acorde cu prioritate resurse financiare pentru angajarea de personal medical specializat pentru funcţiile disponibile deja în schemă, considerând mai ales faptul că penitenciarul are în custodie minori şi tineri, cu nevoi medicale speciale.

La momentul vizitei medicul nu era prezent la cabinet şi niciun alt asistent medical, ci doar asistentul de la farmacie care a precizat că în ultima perioadă nu au fost cazuri grave de îmbolnăviri, ci doar caţiva deţinuţi cu varicelă, că în ultimul an fuseseră testaţi HIV în jur de 30 de deţinuţi, din 70 de teste de care dispune anual penitenciarul şi că prezervativele sunt disponibile doar la cabinetul medical şi la camera pentru vizită intimă. APADOR-CH reaminteşte conducerii ANP că această situaţie este frecvent întâlnită în sistemul penitenciar şi susţine în continuare necesitatea ca prezervativele să fie distribuite în cutii pe secţii, astfel încât accesul să fie neângrădit şi accentuează ideea că din punct de vedere al costurilor aceste măsuri de prevenţie sunt mult mai ieftine în comparaţie cu tratamentul pentru eventualele boli cu transmitere sexuală.

Asistentul de farmacie a mai spus că au cazuri de foşti consumatori de droguri, dar că nu există la momentul vizitei nicio procedură pentru acordarea de tratament medical adecvat pentru astfel de cazuri, aceasta fiind în stadiul de proiect de viitor al penitenciarului. S-a afirmat că minorii/tinerii care au consumat în trecut droguri ajung la PMT Tichileşti după ce adicţia a fost deja tratată şi că nu mai este nevoie să li se administreze tratament corespunzător la Tichileşti.

Au fost menţionate câteva cazuri de hepatită pe care le au în evidenţă şi care sunt sub tratament. La întrebarea reprezentantelor APADOR-CH privind eventuale boli de piele pe care le-ar avea minorii/tinerii din penitenciar s-a răspuns că nu au astfel de cazuri în evidenţă . Cu toate acestea, pe parcursul vizitei reprezentantele asociației au regăsit o cu totul altă situaţie, descrisă mai jos în prezentul raport.

La infirmerie, în camera cu 4 locuri disponibile, nu era la momentul vizitei niciun bolnav.

Blocul alimentar

Pentru masa de prânz a deţinuţilor se pregătea la blocul alimentar : păstăi de fasole cu carne de porc porţionată şi ciorbă de zarzavat. O dată la 3 zile fiecare deţinut primeşte câte un ou. Pentru seara meniul urma să cuprindă jumări şi ficat cu tocăniţă de cartofi (meniu comun şi pentru cei cu regim). La micul dejun se serveşte de obicei margarină, brânză şi ceai.

La blocul alimentar sunt angajaţi doi bucătari ajutați de tineri deţinuţi de la regimul deschis. Pentru zilele de muncă prestate tinerilor li se scade din pedeapsă. Bucătarul a afirmat că fiecare deţinut are dreptul zilnic la 100 g de carne şi o pâine. Încăperea blocului alimentar era bine întreţinută şi mâncarea avea aspect şi miros plăcut.

Vizita în camere

Aşa cum s-a menţionat deja, PMT Tichileşti are în prezent două corpuri de clădire destinate detenţiei, unul mai vechi şi altul nou, dat în folosinţă in luna ianuarie, anul 2013.

În clădirea veche sunt cazaţi numai deţinuţi tineri, încadraţi la regimul de maximă siguranţă şi la « grad sporit de risc » (GSR), închis şi arest preventiv. Totalul de tineri cazaţi în această clădire era de 72. În legătură cu GSR, APADOR-CH a insistat în mod repetat asupra faptului că deţinuţii identificaţi ca atare ar trebui doar să fie supravegheaţi mai atent de ofiţerii/agenţii de pază şi în niciun caz separaţi de ceilalţi şi supuşi unui tratament foarte asemănător regimului de maximă siguranţă. Asociaţia cere explicaţii PMT Tichileşti privind motivele şi procedurile trecerii unor deţinuţi, tineri, la GSR, cu atât mai mult cu cât «  etichetarea  » nu ţine cont de durata pedepsei sau de natura faptei penale comise.

Pentru regimul de maximă siguranţă erau rezervate două camere, plus una pentru GSR. În camera destinata GSR erau instalate 8 paturi, 7 dintre acestea fiind ocupate la momentul vizitei. Camera de detenţie avea aproximativ 25 mp, revenindu-i astfel fiecărui deţinut puţin sub 4 mp, cât este prevăzut în mod legal pentru a nu exista supraaglomerare. Pentru a evita această situaţie este recomandat ca această cameră să rămână cu numai 6 paturi amenajate, capacitatea legală, luând în considerare şi faptul că aici sunt închişi deţinuţi încadraţi într-un regim care nu le acordă alte privilegii ca şi deţinuţilor din alte regimuri, ci petrec majoritatea timpului în celulă. Un singur deţinut din cei şapte era prezent în cameră, ceilalţi fiind la curtea de plimbare, iar acesta a spus că apă caldă au două zile pe săptămână, că este mulţumit de calitatea hranei şi de condiţiile de detenţie. Camera era suficient de bine luminată natural, avea televizor şi grup sanitar curat (toaletă, duş, chiuveta). Sistemul de alarmare rămâne în continuare unul primitiv: se bate în uşă.

Trebuie menţionat că deţinuţilor de la regimul maximă siguranţă nu le este permisă înscrierea la cursuri de formare. Asociaţia consideră că şi aceşti deţinuţi trebuie reintegraţi social şi prin alegerea de a nu-i înscrie la cursuri li se restrâng şansele în acest sens. Tot pentru acest regim de detenţie există o echipă operativă şi zilnic un agent cu cagulă este prezent în secţie. Reprezentantele APADOR-CH l-au putut vedea pe agent la momentul vizitei în secţie ; acesta poartă doar un baston şi un spray. Aşa cum afirmă conducerea penitenciarului, numai deţinuţii de la maximă siguranţă şi cei de la grad sporit de risc sunt scoşi din penitenciar încătuşaţi, şi asta în mod automat. Conducerea penitenciarului a afirmat că pentru aceşti deţinuţi de la regimul GSR, regulamentul prevede şi folosirea de lanţuri, însă acest lucru nu se întâmplă. APADOR-CH atrage atenţia ca încătusarea la scoaterea din penitenciar nu ar trebui să se facă în mod automat ci numai dacă este absolut necesară .

Reprezentantele asociaţiei au vizitat şi una din cele 3 camere destinate regimului închis. Aceasta are o suprafaţă de aproximativ 55 mp şi un număr de 22 paturi instalate, numai 12 dintre acestea fiind ocupate la momentul vizitei. Rezultă că spaţiul/ deţinut în ziua vizitei era de 4.6 mp, însă asociaţia atrage atenţia conducerii penitenciarului că dacă toate paturile ar fi ocupate, ar exista supraaglomerare. Camera era curată, cu tavanul înalt, suficientă lumină naturală şi grup sanitar propriu. O problemă, care de altfel a fost întâlnită în ambele clădiri ale PMT Tichileşti, era prezenţa muştelor în camere deoarece deţinuţii scoseseră ferestrele, aşa cum au spus aceştia, pentru a răcori atmosfera. Asociaţia recomandă instalarea de plase la geamurile camerelor.

Una din cele două camere unde sunt cazaţi arestaţii preventiv avea o suprafaţă de 58 mp şi 20 de paturi instalate, toate ocupate la mometul vizitei, rezultă că fiecărui deţinut îi revin 2.9 mp ceea ce înseamna că în această cameră exista supraaglomerare. Tinerii au spus că primesc o pâine zilnic, că mâncaseră ou cu 3 zile în urmă şi că în general sunt multumiţi de condiţiile de detenţie. Singura nemulțumire s-a referit la faptul că nu sunt scoși mai des din camere pentru activități (mai ales spotive – fotbal și tenis de masă). Si în această cameră erau foarte multe muşte. Unul dintre deţinuţi avea semne vizibile pe picioare (ulceraţii) şi la întrebările reprezentantelor APADOR-CH a spus că primise tratament (antibiotic) pentru această afecţiune, neştiind însă ce diagnostic i-a fost pus. Deţinuţii nu ştiau cu ce se ocupă judecătorul delegat în penitenciar. APADOR-CH cere conducerii PMT Tichileşti să afişeze la vedere, în fiecare secţie, modul de contactare a judecătorului delegat precum şi atribuţiile sale legale.

Clădirea are şi o sală de mese care era folosită pentru servirea mesei, iar în exteriorul ei sunt amenajate curţi de plimbare de aproximativ 12 mp (de fapt niște cuști de plimare), fără nicio posibilitate de a desfăşura activităţi. Asociaţia reiterează necesitatea ca în interirorul curţilor de plimbare să existe posibilitatea ca deţinuţii să efectueze exerciţii fizice, spre exemplu tracţiuni la bară sau jocuri cu mingea.

În clădirea nouă jumătate din spaţiu este destinat sectorului educaţie, psiho-social şi medical, cealalată jumătate fiind spaţii de cazare. Condiţiile din noua clădire sunt foarte bune având în vedere că tot mobilierul este nou, dar că au fost prevăzute şi amenajate şi spaţii auxiliare necesare, cum ar fi grupuri sanitare pentru personal, dar şi pentru deţinuţi, săli de mese, spălătorie, săli de aşteptare, frizerie, camera pentru păstrarea lucrurilor personale ale deţinuţilor, centru de observare unde sunt monitorizate imaginile preluate de camerele video de pe holurile clădirii, sistem de alarmare vizuală.

În această clădire sunt cazaţi minori (arestaţi preventiv, regim deschis, regim semideschis şi regim închis) şi tineri (regim deschis şi regim semideschis). Tot aici se află şi camerele pentru deţinuţii aflaţi în carantină (minori şi tineri).

Reprezentantele APADOR-CH au vizitat una din camerele unde erau cazaţi minori în regimul închis. Camera avea 28 mp şi 8 paturi instalate, numai 4 dintre acestea fiind ocupate. Saltelele şi lenjeria de pe pat erau noi şi bine întreţinute, la fel şi pereţii şi podeaua. Camera nu avea însă televizor, iar conducerea penitenciarului a spus că acesta a fost luat din cameră după ce a fost distrus de deţinuţi. Trei din cei patru băieţi cazaţi în această cameră aveau ulceraţii pe picioare. Unul dintre ei fiind întrebat de ce afecţiune suferă, a răspuns că nu-şi cunoaşte diagnosticul, dar că a făcut tratament cu oxacilină. Deşi tratamentul fusese terminat, ulceraţiile de pe piele nu erau vindecate.

La etajul 1 al clădirii este secţia pentru deţinuţi minori şi tineri, regim semideschis. Odată cu vizita reprezentantelor organizaţiei în sectie s-a iscat o revoltă din partea deţinuţilor, nemultumiţi că, deşi regimul lor de detenţie este semideschis, uşile camerelor nu rămân deschise pe toată perioada zilei. Conducerea penitenciarului a explicat că, pentru a evita furtul din camere, uşile sunt închise pe perioada în care deţinuţii sunt scoşi la curţile de plimbare şi cum nu ies toţi în acelaşi timp, o parte rămân în secţie, cu uşile închise. Asociaţia consideră că acest motiv nu justifică încălcarea legii și solicită conducerii penitenciarului să ia de urgență măsuri pentru asigurarea legalității deținerii.

Mulţi deţinuţi aveau aceleaşi semne pe corp ca şi cei de la regimul închis; unii dintre ei au spus că urmaseră pentru perioade scurte tratament cu antibiotic, iar alţii nu. Este evident că fiind prezentă la atât de mulţi minori şi tineri, această problemă medicală s-a instalat deja ca o epidemie. Reprezentantele asociaţiei au cerut să vadă fişa medicală a unuia dintre tinerii cu această afecţiune, iar acesta şi-a dat acordul. Tânărul fusese transferat de la Penitenciarul Poarta Albă unde i se pusese diagnosticul scabie şi primise betadină ca tratament, la Penitenciarul Focşani, aici primind diagnosticul foliculită generalizată, fără tratament. În prezent, la PMT Tichileşti, nu urma niciun tratament.

Aceeaşi problemă medicală a fost regăsită şi la ultima vizită a APADOR-CH în PMT Tichileşti, asociaţia atrăgând atenţia şi atunci ca şi acum că această situaţie este de nepermis şi trebuie tratată cu prioritate. Asociaţia recomandă ca toate cazurile de îmbolnăviri să fie identificate, diagnosticate şi tratate corespunzător pentru ca boala să nu se extindă mai mult decât a făcut-o deja. De asemenea, ar fi folositor ca la şedinţele de educaţie pentru sănătate minorii şi tinerii să fie învăţaţi cum să-şi asigure în mod corespunzător igiena personală, având în vedere că mulţi dintre aceştia, aşa cum a afirmat conducerea penitenciarului, sunt copii orfani şi au multe carenţe în educaţie.

Un caz special regăsit în timpul vizitei în secţia pentru regimul semideschis a fost al unui tânăr cu evidente probleme psihice. La vederea reprezentantelor APADOR-CH acesta a devenit agitat, înşirând o serie de probleme pe care le întâmpină în penitenciar, printre care şi nemulţumirea faţă de faptul că uşile camerelor nu sunt deschise pe toată perioada zilei. Cu acordul său reprezentantele asociaţiei au consultat fişa medicală. Conducerea penitenciarului a spus că tânărul are o situaţie familială precară, că au încercat să-i contacteze familia ca să vină să-l viziteze însă acest lucru nu s-a întâmplat. Pe fişa medicală nu era trecut niciun diagnostic care să indice vreo afecţiune de natură psihică însă fusese adăugat în aceeaşi zi, chiar după ce reprezentantele asociaţiei discutaseră cu acest tânăr, diagnosticul de plagă tăiată. În semn de protest acesta se tăiase pe mână peste o cicatrice mai veche, incident ce nu apărea însă în fişa medicală, deşi deţinutul afirmase că a avut loc tot pe timpul detenţiei. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să acorde atenţie deosebită acestor cazuri de deţinuţi cu probleme psihice, să le identifice şi să le acorde tratament medical corespunzător, întrucât sunt persoane cu nevoi speciale, iar mediul ostil în care trăiesc le poate înrăutăţi starea de sănătate.

Minorii şi tinerii care executau pedepse în regim deschis erau, majoritatea, plecaţi la muncă sau la activităţi socio-educative la momentul vizitei. Reprezentantele asociaţiei au vizitat una dintre camerele de la acest regim unde erau prezenţi doi tineri. Din nou, unul dintre aceştia avea aceeaşi afecţiune de piele şi a afirmat că nu ştie pentru ce diagnostic, dar că a facut tratament cu antibiotic. Tinerii cazați aici au afirmat că uşile camerelor rămân deschise pe toată perioada zilei. Şi această cameră era curată şi bine întreţinută.

Unul dintre tineri, Iancu Vasile a cerut să discute în particular cu reprezentantele APADOR-CH despre situaţia sa în penitenciar. Acesta s-a plâns de condiţiile de detenţie, afirmând că deținuții sunt instigaţi de agenţii de penitenciar pentru a comite fapte violente şi apoi li se întocmesc rapoarte de incident. A spus că datorită faptului că are mai multe rapoarte întocmite i s-a confiscat fierbătorul, că nu mai are voie să facă cumpărături la magazinul din incinta penitenciarului şi că atunci când a mers la comisia de disciplină pentru un incident nu a fost ascultată şi opinia sa referitoare la fapte şi vinovăţie. Mai departe, a contestat la judecătorul delegat decizia comisiei de disciplină dar nu i s-a dat niciun răspuns. Iancu Vasile a mai spus că a lucrat o perioadă la bucătăria penitenciarului şi că ştie de atunci că mâncarea este pregatită în condiţii improprii si că ingredientele sunt de proastă calitate.

Corespondenţă, vizite, alte aspecte

Scrisorile sunt puse personal de deţinuţi la cutia poştală, accesul se face fără restricţii. Telefoane există în fiecare secţie, la fel şi infokioşcurile şi deţinuţii au afirmat că știu să le utilizeze.

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la momentul vizitei, însă conducerea instituţiei a spus că au fost cazuri în care acesta a contrazis deciziile comisiei de disciplină.

Vizitele au loc în clădirea nouă şi se acordă, de regulă, la masă. În sala amenajată pentru vizite erau 11 mese. Doar pentru deţinuţii (toți tineri) de la regimul închis şi maximă siguranţă vizitele se desfăşoară la vorbitor cu separator. Pachetele se primesc cu ocazia vizitelor. Un pachet poate să conţină maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe şi 20 l apă şi suc. Medicamente se primesc numai dacă în prealabil se obţine acordul medicului.

Magazinul penitenciarului, vizitat şi acesta de reprezentantele APADOR-CH, era bine aprovizionat, în afară de legume şi fructe, conducerea penitenciarului spunând că acestea sunt aduse numai la comandă. Preţurile erau asemănătoare celor de la magazinele din comunitate.

Camera pentru vizita intimă este amenajată în clădirea nouă a penitenciarului, dotată corespunzător; tot aici se distribuie şi prezervative.

Concluzii şi recomandări

Asociaţia cere rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate ale minorilor şi tinerilor, în special cea a ulceraţiilor de pe corp prin acordarea unui tratament medical corespunzător şi pe o durată suficientă de timp pentru a se asigura o vindecare completă.

Tot pentru sectorul medical se recomandă angajarea de personal specializat (medici) pe locurile disponibile în schema de personal şi care să fie prezent zilnic la cabinetul medical.

Este necesar sa se gaseasca o solutie rapida pentru ca usile camerelor de la regimul semideschis sa nu fie închise pe timpul zilei si astfel sa se respecte prevederile legale privind regimul de detentie.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei APADOR-CH la Penitenciarul pentru minori si tineri de la Craiova

/în /de

1. Pe data de 1 octombrie 2004, două reprezentante ale APADOR-CH s-au deplasat la penitenciarul pentru minori şi tineri (PMT) de la Craiova pentru a face investigaţii extrajudiciare cu privire la incendiul din camera 36, care s-a produs la 24 septembrie a.c. şi care s-a soldat cu moartea a trei deţinuţi minori şi rănirea gravă a altor doi.

APADOR-CH subliniază de la început că este împotriva pedepselor cu
închisoare aplicate minorilor. Dacă au comis fapte penale grave, ei pot
fi sancţionaţi cu punerea sub (strictă) supraveghere sau, în
cel mai rău caz, cu internarea într-un centru de reeducare. Regimul de
penitenciar, în special în România, unde condiţiile de detenţie
sunt departe de standardele europene iar personalul este şi insuficient
numeric şi nesatisfăcător pregătit profesional, nu poate
avea efecte benefice pentru minorii condamnaţi.

Reprezentantele
asociaţiei au mers la Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova
unde au fost internaţi toţi cei cinci deţinuţi minori,
cu arsuri foarte grave, apoi la PMT, unde au discutat cu conducerea actuală,
cu supraveghetori şi cu al şaselea deţinut minor din camera
respectivă, care a scăpat nevătămat. De asemenea, au văzut
camera în care s-a produs incendiul.

2. Din
coroborarea relatărilor, au rezultat următoarele:

2.1. Pachetul
cu articole de îmbrăcăminte al deţinutului minor Ionuţ
Dumitru Pleşa

Ionuţ
Dumitru Pleşa (născut la 8 ianuarie 1987, decedat la Spitalul judeţean
în urma arsurilor), condamnat la 4 ani închisoare cu executare în PMT, primise
un pachet de la familie, ce conţinea, între altele, o pereche de pantofi
sport şi un trening. Conform procedurii, pachetul a fost depus la magazie,
pe numele deţinutului. Insă, dintr-o eroare – afirmă cadrele
– plutonierul de serviciu la magazie a înregistrat coletul pe numele Florea
 în loc de Pleşa. Eroarea s-ar fi datorat ortografierii greu
lizibile a numelui destinatarului de către expeditor. Pare totuşi
ciudat că nu numai primele litere (F şi P) au fost confundate ci
mai multe, rezultând două nume diferite. Conducerea PMT a afirmat că
pachetul se afla în continuare, neatins, în magazie.

In dimineaţa
zilei de vineri 24 septembrie, Ionuţ Dumitru Pleşa s-a prezentat
la magazie pentru a-şi ridica obiectele. Răspunsul magazionerului
a fost „nu ai nici un pachet”. S-a verificat fişa personală
a lui Pleşa din care rezulta că minorul primise o pereche de „adidaşi”
în august, pe care îi ridicase deja. Numai că era vorba de un
pachet anterior şi nu de cel expediat în septembrie. Crezând că
obiectele îi fuseseră furate – reclamaţii de acest gen au existat
şi din partea altor deţinuţi din diverse penitenciare – minorul
s-a plâns unui supraveghetor, care l-ar fi asigurat că „se rezolvă”
până la ora 15.00 – 15.30 după unii, până la ora 19.00, după
alţii. Din motive neclare, Ionuţ Dumitru Pleşa nu a mai avut
răbdare şi s-a decis să protesteze.

2.2. Deţinuţii
minori din camera 36

In afara
lui Pleşa, care era reprezentantul camerei (adică „şeful”),
în camera 36 se mai aflau încă 5 minori:

– Constantin
Viorel Stamatie (născut la 1 septembrie 1987, decedat în Spitalul de
urgenţă din cauza arsurilor). Fusese internat la Centrul de reeducare
Găieşti pentru furt şi apoi transferat la PMT Craiova, pe 9
iunie 2004,  pentru un alt proces penal aflat pe rol;

– Szasz
Nika Attila (născut la 1 decembrie 1986). Execută o condamnare de
2 ani şi 6 luni pentru furt. A supravieţuit incidentului, dar la
momentul vizitei era încă în stare gravă;

– Marius
Poienar (născut la 23 martie 1987, decedat în Spitalul de urgenţă
în urma arsurilor);

– Florin
Marin Gălan (născut la 25 iulie 1988). Execută o condamnare
de 3 ani şi 6 luni pentru tâlhărie. Ca şi Szasz, a supravieţuit
incidentului, dar la momentul vizitei era încă în stare gravă;

– Constantin
Lucian Mititelu (născut la 18 aprilie 1987). Fusese condamnat la 5 ani
închisoare pentru omor. A scăpat din incendiu cu vătămări
minore, care nu au necesitat internarea. Totuşi, la momentul vizitei,
era ţinut sub observaţie, în infirmeria PMT.

Dintre
toţi, Stamatie avusese cele mai multe probleme disciplinare. In aproape
6 luni cât a fost internat la Centrul de Re-educare Găieşti, a fost
sancţionat de 5 ori: de 4 ori cu „mustrare în faţa colectivului”,
la care se adaugă 3 zile „izolare de colectiv” (adică
mutare în altă cameră). Motivele sancţionării cu mustrare
au fost: distrugerea unui scaun, deţinerea sumei de 100.000 de lei (deţinuţii
nu au voie să aibă bani asupra lor în timpul privării de libertate;
banii deţinuţilor sunt păstraţi în conturi nominale de
către unitate), fumat şi, în sfârşit, ameninţare cu blocarea
uşii de la camera de detenţie. Sancţionarea cu „izolare
de colectiv”  s-a datorat faptului că minorul a blocat uşa
camerei în care era cazat. Prin urmare, atât cadrele din PMT cât şi lucrătorii
SIPA (Serviciul Independent pentru Pază şi Antitero – în fapt mult
discutatul „serviciu secret” al Ministerului de Justiţie) ştiau
că Stamatie practicase deja blocarea uşii camerei ca formă
de protest. Mai mult, după transferarea la PMT, minorul a mai primit
două sancţiuni pentru încălcarea regulamentului. Prima sacţiune
a fost aplicată pentru lovirea şi violarea unui alt deţinut
– fapte extrem de grave pentru care, afirmă comandantul actual al PMT,
ar fi fost sesizat parchetul. Trebuie menţionat că, în discuţia
cu psihologul şi cu asistentul social ai PMT cu privire la Stamatie,
nu s-a pomenit nimic despre viol ci doar de lovire. Ulterior, cei doi au confirmat
şi acuzaţia de viol, dar cu jumătate de gură. Reprezentantele
asociaţiei au rămas cu impresia că acuzaţia deosebit de
gravă ar fi fost o exagerare, menită să-l „înveţe
minte” pe recalcitrant.  A doua sancţiune i s-a dat  pentru „atitudine
necuviincioasă faţă de şeful de tură” şi
datează din 19 septembrie a.c., deci cu doar 5 zile înainte de incendierea
camerei. APADOR-CH consideră că cel puţin 4 din cele 7 pedepse
(în special ultima) au fost aplicate cu prea mare uşurinţă
de cadrele de la Găieşti şi de la PMT. Este posibil ca Stamatie
să fi fost un deţinut-problemă. Dar tocmai de aceea cadrele
de la Găieşti şi de la PMT ar fi trebuit să găsească
metodele potrivite pentru a-l ajuta pe minor. La PMT, singurul „ajutor”
a venit din partea psihologului care ar fi încercat să-l determine pe
Stamatie „să îşi schimbe atitudinea”. Sancţiunile
repetate, mai ales dacă sunt aplicate pentru fapte mărunte, nu pot
avea decât un efect negativ asupra deţinutului minor. APADOR-CH constată
din nou că numai deţinuţii „buni” (care nu crează
probleme cadrelor) sunt antrenaţi în programele/proiectele educative
din sistemul penitenciar iar cei „răi” rămân în camere
23 de ore din 24, fără nici un fel de activitate. Or, normal este
ca aceştia din urmă să beneficieze de mai multă atenţie.
Chiar şi în proiectele desfăşurate de organizaţii neguvernamentale
în penitenciare participă tot deţinuţii selectaţi de administraţia
penitenciară, pe baza aceloraşi criterii.

In afară
de Stamatie, numai Pleşa a mai fost pedepsit o dată, pentru lovirea
unui alt deţinut. Restul minorilor din camera 36 nu aveau rapoarte de
incident.

In aceste
condiţii, nu este greu de imaginat că Stamatie şi Pleşa
erau „durii” camerei 36.

Mai trebuie
reţinut şi faptul că Pleşa îşi exprimase indignarea
cu privire la pachet cu voce tare, în sala de mese, în timpul prânzului. Sigur
că nimeni nu şi-a imaginat amploarea şi natura protestului
dar se putea încerca prevenirea printr-o verificare promptă, în prezenţa
minorului, a existenţei şi traseului coletului. Până la urmă
este vorba de atitudinea de nepăsare şi dispreţ a cadrelor
faţă de deţinuţi şi de problemele lor, mărunte
doar în aparenţă.

2.3. Incendierea
camerei 36

Vineri
24 septembrie, minorii au revenit în cameră după masa de prânz.
Pleşa era extrem de nervos din cauza incidentului de la magazie şi
a decis să protesteze cât mai „spectaculos” cu putinţă.
Foarte probabil, Stamatie i-a sugerat ideea blocării uşii. Nici
unul din ceilalţi patru minori nu s-a opus ideii, sau nu a îndrăznit
să se opună. In jurul orei 14.30, au scos o placă mare de lemn,
ce servea drept cuier şi au pus-o în dreptul uşii de metal (din
păcate, placa s-a potrivit perfect în cadrul uşii), apoi au scos
uşile de la sala de baie şi de la cambuză (o nişă
în care se ţin obiecte personale) şi le-au proptit tot în uşa
de acces. Au dat saltelele jos de pe paturi şi le-au stivuit în dreptul
ferestrei ce ocupă tot peretele dintre grupul sanitar şi cambuză.
Apoi au tras paturile de metal, consolidând „baricada” din dreptul
uşii de acces. Pentru a atrage atenţia cadrelor, au spart toate
geamurile. Imediat, a venit un supraveghetor, a constatat că uşa
camerei era blocată, i-a întrebat pe minori ce revendicări au iar
aceştia i-au răspuns  că nu discută decât cu comandantul
(de fapt, directorul). Conform procedurilor, în astfel de cazuri se anunţă
conducerea, au loc „negocieri” cu deţinuţii iar dacă
nu se ajunge la o înţelegere, cadrele pot interveni în forţă.
Supraveghetorul şi-a anunţat colegii şi superiorii (directorul
PMT nu era în penitenciar, el ajungând acolo pe la ora 15.00, după consumarea
evenimentelor), totul durând – susţine el – „un minut”. Când
a revenit în dreptul camerei 36 a auzit ţipete, deoarece minorii dăduseră
foc saltelelor[1], ceea ce l-a determinat să acţioneze
imediat. Minorul Mititelu a susţinut că tot Stamatie ar fi venit
cu ideea incendierii saltelelor şi că iniţial Pleşa s-ar
fi opus, dar ar fi cedat foarte repede. Reprezentantele asociaţiei consideră
că toţi cei şase au fost de acord şi cu blocarea uşii
şi cu incendierea saltelelor, fiind convinşi că vor putea ţine
incendiul sub control. Altfel nu se explică de ce au dat saltelele jos
de pe paturi şi le-au aşezat la fereastră (dacă intenţia
era doar de blocare cu paturile a uşii camerei) şi nici de ce aveau
sticle cu apă de rezervă.

Din cauza
potrivirii perfecte a plăcii groase de lemn în cadrul uşii, tot
ce au reuşit cadrele a fost să o împingă parţial, creând
un spaţiu îngust în formă de „v” prin care care au reuşit
să iasă toţi cei şase minori. Insă, în acelaşi
timp, s-a produs şi fenomenul de „tiraj”, adică, din cauza
curentului între uşă şi fereastră, focul s-a înteţit
iar flăcările, căldura şi fumul şi-au schimat direcţia
spre interiorul camerei. Fumul gros a invadat coridorul şi a intrat şi
în camerele de detenţie învecinate, stârnind panică printre ceilalţi
deţinuţi. Toţi cei din camera 36 au ieşit pe picioarele
lor.Surprinzător, hainele cu care au fost îmbrăcaţi au rămas
intacte, explicaţia – destul de alambicată – fiind că minorii
au fost arşi de căldura extraordinară şi nu de flăcări.
In plus, au inhalat acel fum gros şi fierbinte degajat de bureţii
de plastic din saltele. Potrivit afirmaţiilor conducerii actuale a  PMT,
ei au fost duşi imediat la infirmerie de unde s-a solicitat serviciul
de urgenţă Smurd. Intreaga operaţiune de la prima încercare
de deblocare a uşii până la transportarea la spital a cinci din
cei şase minori[2] din
camera 36 la Spitalul judeţean de Urgenţă ar fi durat 15-20
de minute.

2.4. Urmări

După
ce minorii au ieşit din camera 36, cadrele prezente au decis să
îi scoată în curte pe toţi deţinuţii din secţia respectivă
(în total 8 camere). Nu numai fumul care făcea atmosfera irespirabilă
sau panica deţinuţilor au fost determinante ci şi faptul că
luase foc şi instalaţia electrică din camera incendiată,
ceea ce provocase un scurt circuit pe secţie.

Drept
urmare, toţi deţinuţii din secţie au fost scoşi în
spaţiul de plimbare. Directorul PMT, sosit pe la ora 15.00, a dispus
curăţirea imediată a camerei, repararea instalaţiei electrice
şi reintroducerea deţinuţilor în celelalte camere din secţie.
In consecinţă, uşile, cuierul şi  bunurile deţinuţilor
din camera 36 au fost scoase pe coridor. S-au folosit un extinctor, un furtun
racordat la o … chiuvetă (reprezentantele APADOR-CH au putut constata
că la etajul unde s-a produs incendiul nu exista hidrant) şi găleţi
cu apă, după care s-a reparat şi instalaţia electrică.

Din cei
cinci minori afectaţi de incendiu, trei au decedat la Spitalul judeţean
de Urgenţă. Ceilalţi doi erau încă în stare gravă,
la momentul vizitei reprezentantelor APADOR-CH.

Ca
urmare a incidentului, directorul Marinel Candidatu a fost demis. Mai exact,
pus la dispoziţia DGP. Maiorul Fulga, şeful Serviciului Pază,
a fost şi el pus la dispoziţia DGP dar a şi fost trimis la
penitenciarul Pelendava. Cinci cadre din PMT vor compărea în faţa
Consiliului de onoare sau de disciplină (nici măcar cei de la PMT
nu ştiau exact). Fostul locotenent-colonel (până la demilitarizare)
Najap, actualul director temporar, a fost sancţionat cu „mustrare”,
pe linie administrativă.

3. Probleme
identificate de APADOR-CH

3.1. Atmosfera
din PMT Craiova

La data
vizitei reprezentantelor APADOR-CH, tensiunea din PMT Craiova era „palpabilă”,
atât între deţinuţi, cât şi între aceştia şi cadre.
Una din cauze, aparent minoră dar foarte importantă pentru deţinuţi,
este teama de îngrădire a trocului, larg practicat în toate penitenciarele
din România dar şi în închisorile din ţări democratice.
Deţinuţii cumpără şi vând orice, acolo unde pot
avea bani asupra lor, sau schimbă orice pe orice, cum se întâmplă
în România, unde nu au dreptul să aibă bani cash. Singura
problemă este ca aceste operaţiuni să fie ţinute sub control.
Altfel, se ajunge la situaţii de criză (bătăi şi
violenţe între deţinuţi) sau chiar la tragedii (cum s-a întâmplat
la PMT Craiova sau la Penitenciarul Iaşi unde, în vara acestui an, a
fost omorât un tânăr de 23 de ani). Trocul nu poate şi nu
trebuie oprit, cel puţin nu atâta vreme cât administraţia penitenciarelor
nu poate asigura deţinuţilor hrană şi îmbrăcăminte
decente, aparate de radio şi televizoare, lenjerie de pat şi obiecte
sanitare absolut necesare etc.

Cea
mai „valoroasă” marfă de schimb rămâne ţigara.
Indiferent de tendinţe europene/restricţii/recomandări, foarte
mulţi deţinuţi sunt fumători. Din păcate, şi
mulţi deţinuţi minori. Toţi cei şase din camera 36
din PMT erau fumători. Reprezentantele APADOR-CH cred că „adidaşii”
şi treningul din coletul lui Pleşa erau monedă de schimb între
deţinuţi, în principal pentru ţigări. De aici, iritarea
lui Pleşacare nu şi-a putut „onora contractul”. Asociaţia
este de acord cu principiul interzicerii fumatului la deţinuţii
minori, dar situaţia reală arată că se creează în
acest fel două mari pericole: a) pentru sănătatea minorilor,
deoarece în lipsa ţigărilor ajung să „fumeze” orice
(cârpe, rumeguş din parchet sau de la uşi şi ferestre, câlţi
din saltele etc.), lucru mult mai nociv decât tutunul propriu-zis; b) pentru
siguranţa deţinuţilor şi a locului de deţinere, pentru
că se acumulează tensiuni ce se pot manifesta violent, cum s-a şi
întâmplat la PMT Craiova.

3.2. Lipsa
unor preocupări reale  în domeniul reeducării

După
cum s-a arătat, deţinuţii „răi” sunt, în genere,
neincluşi în programe/proiecte educative. In plus, acestea sunt, de multe
ori, neinteresante şi neatractive, mai ales pentru minori. Organizaţiile
neguvernamentale care desfăşoară proiecte în penitenciare (terapia
prin teatru, proiect GRADO, este un exemplu foarte bun) nu pot suplini absenţa
unor programe permanente, care să antreneze toţi deţinuţii.
Desigur, resursele umane şi materiale de care dispune administraţia
penitenciară sunt reduse dar chiar şi cele care există nu sunt
folosite integral (săli care rămân goale deşi ar putea fi folosite
pentru diverse acţiuni, program de lucru al celor de la cultural-educativ
până la ora 15.00 – prin urmare, după-amiezele nu se organizează
activităţi – plus pauza de prânz de circa două ore, în care
iarăşi nu se lucrează). APADOR-CH solicită DGP restructurarea
întregului program cultural-educativ în sensul folosirii mai judicioase a
spaţiilor, a timpului liber al deţinuţilor şi, mai ales,
a încurajării unor iniţiative ale cadrelor de specialitate care
să facă activităţile mai atractive pentru toţi deţinuţii,
mai ales pentru minori. Fără îndoială, este absolut necesară
creşterea numărului de angajaţi, cu pregătire de specialitate.

La PMT
Craiova există un singur psiholog şi un singur asistent social pentru
cei peste 330 de deţinuţi (peste o sută de minori, restul tineri
– 18-21 de ani, dar şi peste 21). Organizaţia World Vision care
lucrează cu deţinuţii are şi ea un psiholog şi un
asistent social. Dar, evident, patru oameni nu pot lucra efectiv cu 330 de
minori şi tineri. De menţionat că psihologul angajat nu
colaborează cu WV, cel puţin nu pe activităţi concrete.

Mai trebuie
adăugată şi ineficienţa cadrelor de la pază şi
siguranţă dar şi a angajaţilor SIPA (rebotezat DGPA).
Este lucru ştiut că, în toate penitenciarele (foarte probabil şi
în centrele de reeducare) se lucrează cu „sifoane” (informatori
dintre deţinuţi). Dacă practica trocului a scăpat
de sub control, ajungându-se la violenţe aceasta este vina cadrelor
din penitenciar şi DGPA. De altminteri, APADOR-CH a contestat în mod
repetat însăşi necesitatea existenţei SIPA/DGPA, serviciu (devenit
„direcţie” dar cu exact aceleaşi atribuţii) secret
militarizat, a cărui utilitate rămâne un mister.

3.3. Transferarea
temporară a minorilor în penitenciare

Se mai
pune şi problema transferării temporare în penitenciare a minorilor
cărora li s-a aplicat de către instanţă măsura
educativă a internării într-un centru de reeducare, pe durata
desfăşurării altor procese penale în care sunt implicaţi.
APADOR-CH precizează că transferul se efectuează la  penitenciarul
de minori sau adulţi aflat pe raza instanţei de judecată,
iar şederea minorilor poate dura luni de zile. Se întrerupe astfel activitatea
de reeducare din centru (care are regim diferit faţă de penitenciar),
ajungîndu-se chiar la anularea eventualelor progrese ale minorilor. O soluţie
ar fi ca minorii din centrele de reeducare să fie aduşi direct
la instanţe, la data la care au fost citaţi (în prezent, sunt
transferaţi în penitenciarul din raza instanţei pe durata procesului).
Sigur, soluţia presupune eforturi umane şi materiale, dar asociaţia
are convingerea că efectul ar fi benefic pentru minori. O altă soluţie
ar fi strămutarea tuturor proceselor penale cu minori la instanţe
din apropierea centrelor de reeducare. Poate că, la înfiinţarea
viitoarelor tribunale pentru minori se va ţine cont de această posibilitate.

3.4. Eficienţa
SRSS

La fel
de importantă este dezvoltarea Serviciilor pentru Reintegrare Socială
şi Supraveghere (SRSS). In prezent, ele funcţionează doar la
nivel de judeţe şi sunt formate din doi-trei consilieri care, evident,
nu pot face faţă tuturor sarcinilor. Practic, activitatea lor se
rezumă la redactarea rapoartelor solicitate de instanţe şi
supravegherea persoanelor cărora li s-a suspendat executarea în penitenciar
a pedepselor (numai minori şi în număr redus). Implicarea serviciilor
în activităţile de reeducare din centre şi penitenciare este
aproape inexistentă (SRSS Arad este excepţia pozitivă). Dat
fiind că, prin lege, SRSS trebuie să se ocupe şi de deţinuţii
adulţi care le solicită asistenţa pre- şi post-liberare,
APADOR-CH cere Ministerului Justiţiei, în subordinea căruia se află
SRSS, să ia măsuri urgente pentru sporirea numărului de angajaţi
şi pentru asigurarea mijloacelor materiale de care aceştia au nevoie
pentru a-şi face, cu adevărat, datoria. Altfel, sistemul SRSS rămâne
o „bifare pe hârtie” a îndeplinirii cerinţelor standardelor
europene, lipsită de eficienţă.

 4.
Probleme concrete cu privire la incendiul din 24 septembrie a.c.

a) Inexistenţa
unor dotări adecvate de prevenire şi stingere a incendiilor la PMT
Craiova

APADOR-CH
consideră inacceptabil faptul că într-un penitenciar în care stau
sute de oameni privaţi de libertate nu există hidranţi şi
furtunuri speciale pe fiecare etaj al spaţiilor de deţinere.
Astfel de echipamente există în şcoli, spitale etc. indiferent
de numărul de etaje al clădirilor respective. Incendiul din camera
36 a fost stins cu un extinctor, un furtun simplu racordat la o chiuvetă
şi găleţi cu apă. Asociaţia cere DGP să analizeze
dotarea cu utilităţi eficiente de stingere a incendiilor a tuturor
penitenciarele. Incidentul de la PMT Craiova a demostrat că dotările
existente sunt insuficiente şi lipsite de eficienţă.

b) Pe
24 septembrie, nu au fost chemaţi pompierii.

Desigur,
instituţii precum penitenciarele nu au obligaţia aceasta, deoarece
se presupune că într-un sistem până de curând militar, există
oameni pregătiţi în caz de incendiu şi, bineînţeles, echipamentele
necesare. Or, s-a dovedit că la PMT nu aceasta era situaţia. Poate
că o intervenţie rapidă a pompierilor, care ar fi acţionat
cu scările din exteriorul clădirii, ar fi limitat – sau evitat –
tragedia. Din dorinţa absolut firească de a salva minorii, cadrele
din penitenciar au forţat uşa de acces şi s-a creat fenomenul
de „tiraj” cu consecinţele cunoscute.  În aceeaşi
măsură, cadrele care au intervenit pentru scoaterea minorilor nu
păreau a avea pregătirea necesară pentru a acţiona în
caz de incendiu.

c)
Curăţarea camerei 36

Reprezentantele
APADOR-CH au putut constata la faţa locului că nu s-a procedat
la curăţarea camerei 36 ci la stingerea incendiului, cu mijloacele
precare descrise mai sus. Fumul gros şi foarte nociv invadase şi
coridorul şi camerele de pe secţie, ceea ce a dus la evacuarea deţinuţilor.
In plus, nimeni nu putea pătrunde în camera 36 (singurul care a intrat
câţiva paşi a fost supraveghetorul care a manevrat extinctorul şi
care aproape s-a sufocat), nu se cunoşteau dimensiunile catastrofei şi
ar fi fost, evident, imposibil să se repare instalaţia electrică
(luase foc lampa de neon şi se produsese un scurt circuit datorită
căruia curentul electic era întrerupt pe toată secţia). Chiar
dacă Parchetul ar fi fost chemat imediat, procurorii nu ar fi
putut nici măcar intra în cameră. Singura soluţie era scoaterea
pe coridor a obiectelor care continuau să blocheze uşa de acces,
permiţându-se astfel stingerea focului. De altfel, toate obiectele
(inclusiv îmbrăcămintea pe care o purtau deţinuţii minori)
au fost readuse în camera 36, desigur nu exact pe aceleaşi amplasamente.
Prin urmare, în opinia asociaţiei, acuzaţia de „distrugere
de probe” a fost excesivă. In plus, incidentul a fost reconstituit
pas cu pas, din relatările minorilor supravieţuitori şi ale
cadrelor prezente în acea zi. După ştiinţa asociaţiei,
nu există nici o îndoială cu privire la faptă şi făptaşi.

Fără
îndoială că demiterea directorului şi a ofiţerului
responsabil cu paza şi siguranţa este justificată dar pentru
alte motive, din care multe au fost deja menţionate mai sus.

In
concluzie:

–
Este necesară modificarea Codului penal, în sensul eliminării pedepselor
cu închisoarea pentru minori;

– Trebuie
restructurată şi revizuită întreaga activitate cultural-educativă
din sistemul penitenciar, în primul rând, cea care se adresează minorilor;

– Este
nevoie de o schimbare pe fond a atitudinii cadrelor faţă de deţinuţi.
Orice problemă a deţinuţilor trebuie tratată cu seriozitate,
chiar dacă pare neînsemnată;

– Nu
ar fi deloc binevenită o înăsprire a regimului de detenţie.
Este însă necesar ca administraţia penitenciară să aibă
controlul asupra focarelor de tensiune între deţinuţi;

– Toate
penitenciarele trebuie imediat dotate cu echipamentele necesare unei intervenţii
imediate şi eficiente în stingerea incendiilor. De asemenea, cadrele
din penitenciare trebuie pregătite în mod real în privinţa modului
în care trebuie să acţioneze în momentul producerii unui incendiu.

 

Manuela
Stefănescu                                             Diana Călinescu

[1] Reconstituirea a demonstrat că o saltea cu burete arde într-un minut
şi 50 de secunde iar temperatura şi fumul degajate sunt insuportabile.
Experimentul a avut loc pe câmp. Camera 36 măsoară cam 24 de m.p.

[2] Constantin Lucian Mititelu a scăpat cu vătămări minore
pentru că s-a întins pe jos, sub unul dintre paturi. Datorită
timpului scurt în care s-a derulat incidentul, fumul şi flăcările
nu s-au întins până la partea inferioară a camerei, astfel încât
nu l-au afectat pe Mititelu. Reprezentantele asociaţiei au putut constata
acest lucru: pereţii camerei erau înnegriţi de fum numai în partea
superioară, culorile iniţiale ale zugrăvelii fiind intacte
până la o înălţime de aproximativ un metru de la sol.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.