Arhiva tag-ul pentru: Principiile de la Paris

Sunteți aici: / Principiile de la Paris

Articole

Câte drepturi, atâtea instituții

/în /de

România a ratificat majoritatea tratatelor internaționale cu privire la drepturile omului și s-a angajat să creeze instituții publice specifice, independente și eficiente, care să implementeze și să apere drepturile cetățenilor. Avem Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), Avocatul Poporului – (cu 15 sedii teritoriale), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), Agenția Națională pentru Romi (ANR), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Din păcate nu există o evidență clară a acestor instituții și nici o analiză a activității lor. De aceea este dificil de evaluat impactul lor asupra situației drepturilor omului în România: în ce măsură aceste instituții răspund nevoilor cetățenilor, în ce măsură se suprapun sau dacă acoperă întreaga sferă a drepturilor omului.

Evaluarea instituțiilor de drepturile omului, încercată în acest proiect, a avut în vedere binecunoscutele Principii de la Paris, care ghidează înființarea și buna funcționare a instituțiilor naționale create pentru apărarea drepturilor omului. Aceste principii au stat la baza cererilor de informații de interes public trimise de APADOR-CH instituțiilor mai jos menționate, în cadrul acestui proiect. Acesta este jurnalul proiectului:

Proiectul a început în mai 2017 cu o serie de cereri adresate instituțiilor statului (Secretariatului General al Guvernului într-o primă fază, apoi Ministerului Afacerilor Externe) pentru a afla care sunt autorităţile/organismele/punctele de contact/entităţile naţionale desemnate de statul român să asigure/monitorizeze și implementeze respectarea convenţiilor internaţionale ratificate de statul român.

Dintre sutele de convenții internaționale ratificate de România ne-am concentrat pe 14 dintre ele. După răspunsul primit de la MAE, în care ne-a fost indicată și instituția publică responsabilă cu implementarea fiecărei convenții, am analizat activitatea fiecărei instituții în parte. De mare ajutor a fost Legea 544/2001, pentru că cele mai multe informații ne-au parvenit după una sau mai multe solicitări scrise.

Veți vedea că teoretic avem multe instituții publice desemnate să implementeze diversele convenții, însă în practică foarte puține dintre ele sunt gândite astfel încât să lucreze direct cu cetățenii, să primească solicitări și să popularizeze obiectul convenției pe care se presupune că o implementează. Din răspunsurile primite de APADOR-CH la zecile de întrebări adresate în acest proiect reiese că cele mai multe instituții lucrează cu spor la producția de hârtii și strategii,o ilustrare perfectă a teoriei formelor fără fond.

Harta instituțiilor publice responsabile cu apărarea drepturilor omului

  1. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965

Instituții responsabile:

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

2. Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180 din 18 decembrie 1979

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

3. Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981

Instituții responsabile:

Avocatul Poporului

Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

Ce face ANSPDCP:

4. Convenţia Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, adoptată la Strasbourg la 24 noiembrie 1983

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

5. Convenția împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

6. Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg, la 26 noiembrie 1987

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul poporului

7. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989

Instituții responsabile:

Avocatul copilului

Ce face Avocatul copilului:

Înființat la începutul anului 2018, instituția aflată în subordinea Avocatului poporului încă nu și-a intrat în atribuții pe deplin. Ce ar trebui să facă se regăsește în Legea 9/2018 de funcționare adoptată de Parlament.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Ce face ANPCA:

8. Convenţia privind definirea statutului şcolilor europene, adoptată la Luxemburg la 21 iunie 1994

Instituții responsabile:

Ministerul Educației Naționale

9. Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998

Instituții responsabile:

Ministerul Mediului

10. Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003

Instituții responsabile:

Ministerul justiției

Avocatul copilului

11. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005

Instituții responsabile:

Ministerul Afacerilor Interne

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane

12. Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006

Instituții responsabile:

Consiliul de monitorizare a implementării Convenției

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități

Ce face ANPCA: Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități este coordonatorul măsurilor de implementare a Convenției

Ministerul Educației Naționale

Ministerul justiției

Ministerul Sănătății

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației publice și Fondurilor Europene

13. Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007

Instituții responsabile:

Inspectoratul General al Poliției Românie

Ministerul justiției

Avocatul copilului

Ministerul Muncii și Justiției Sociale

14. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011

Instituții responsabile:

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați

Ce face ANES:

Proiectul „Câte drepturi, atâtea instituții” este realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank

Instituții publice care apără drepturile omului în secret

/în , /de

În România avem tot felul de instituții de stat care au drept scop apărarea drepturilor omului. Totuși, conform unui studiu realizat pentru APADOR-CH, 80% dintre români consideră că nu le sunt respectate drepturile. Vina este împărțită, între o comoditate combinată cu lipsă de informare din partea cetățenilor, și o neputință, reavoință și lipsă de transparență, din partea instituțiilor menite să le apere drepturile cetățenilor.

Ce zic principiile de la Paris

Toate aceste instituții trebuie să respecte o serie de criterii și principii denumite „Principiile de la Paris”. Urmând link-ul aflați mai multe despre aceste principii și despre principalele instituții de drepturile omului din România.

Cum se aplică ele în Micul Paris

De asemenea, la nivelul ONU există și un sistem de evaluare a acestor instituții, un fel de „examen” pe care ele îl pot da. Dintre toate instituțiile de drepturile omului din România doar una a susținut acest „examen” și l-a picat cu brio (sursa). Această instituție se numește Institutul Român pentru Drepturile Omului – IRDO – și a fost înființată în 1991, dar puțini au auzit despre ea.

Exemplul norvegian

Norvegienii au constatat de curând că Institutul lor de drepturile omului (omologul lui IRDO de la noi) nu se conformează complet cu principiile de la Paris, așa că au decis să-l desființeze și să înființeze altul nou. Reprezentantul noului IRDO norvegian a fost recent la București și a vorbit despre asta aici.

Cazul IRDO

Pentru că nici noi, care practic suntem de-o vârstă cu IRDO, nu am auzit de vreo acțiune de-a lor în acești 25 de ani de existență, am trimis, cu bună credință, o solicitare de informații conform Legii 544/2001, în care am cerut IRDO să ne spună cum a apărat drepturile cetățenilor români în ultimii ani măcar, și câți bani cheltuie anual pentru asta.

Am primit un document care ni s-a părut o glumă proastă, dat fiind că toate așa zisele răspunsuri formulate la întrebările noastre fac trimiteri la legi și acte care nu numai că nu figurează pe site-ul instituției, așa cum ar fi legal și obligatoriu, ci uneori sunt și imposibil de găsit fizic sau virtual în arhivele altor instituții.

Î: Câte documentări a realizat IRDO?

R: Câte i s-au cerut!

Nu e banc. Întrebarea este doar una din cele zece pe care le-am adresat IRDO, iar răspunsul este ilustrativ pentru modul în care IRDO înțelege să dea curs solicitărilor de informații publice.

Printr-o documentare proprie, am reușit, totuși, să aflăm că:

  • Instituția există încă din 1991;
  • A fost înființată prin Legea 9/1991;
  • Scopul ei este informarea autorităților publice, ONG-urilor și cetățenilor cu privire la drepturile omului;
  • IRDO este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.

Ce nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției:

  • Care este bugetul anual al acestei instituții;
  • Cine conduce această instituție – cine sunt membrii din consiliul general;
  • Care este durata unui mandat al conducerii;
  • Ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.

Din păcate site-ul IRDO nu prezintă aceste informații. Site-ul nu prezintă nici măcar cele mai recente rapoarte de activitate- cel mai recent fiind cel din anul 2007.

Pe site-ul Camerei Deputaților putem totuși găsi rapoarte mai recente, de exemplu am reușit să găsim raportul de activitate pe anul 2014. Din acesta, încă de pe prima pagină aflăm că IRDO este singura instituție recunoscută ca atare de către Comitetul Internațional de Coordonare a Instituțiilor Naționale pentru Promovarea si Protejarea Drepturilor Omului. Informație care este parțial adevărată deoarece acest Comitet ONU într-adevăr a evaluat IRDO, dar a stabilit că IRDO alături de alte 9 organizații, din care doar 2 mai sunt din Europa, sunt singurele dintr-un total de 106 instituții care nu respectă principiile de funcționare, acele principii de la Paris despre care am scris mai sus.

Ne aflăm, așadar, în etapa în care am dat în judecată IRDO pentru a primi niște informații publice despre o instituție susținută de la buget, dar cu o conducere secretă și o activitate așijderea.

Vă vom ține la curent cu evoluția procesului și cu informațiile obținute în urma lui, ca să știm și noi pe cine plătim de 25 de ani de la buget ca să ne învețe care ne sunt drepturile.

sigle-parteneri

***

Acest demers face parte din proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor  de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org. 

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.