Arhiva tag-ul pentru: suspendare licență Realitatea TV

CNA a închis televiziunea REALITATEA PLUS și postul de radio GOLD FM. APADOR-CH cere de urgență modificarea legii audiovizualului care condiționează libertatea de exprimare de o practică birocratică inutilă

Conform comunicatului de presă al CNA, la data de 7 aprilie 2026, CNA a decis retragerea licenței pentru posturile Realitatea Plus și Gold FM (practic, închiderea posturilor) pentru că acestea nu au depus la CNA dovada plății unor amenzi aplicate, în termen de 6 luni de la aplicarea lor.

Temeiul legal pentru această măsură este art. 57 al.1 lit. d) din Legea 504/2002 – legea audiovizualului, care prevede:

„Art. 57.

 (1)Licenţa audiovizuală analogică se retrage de Consiliu în următoarele situaţii:

(…)

1. d) titularul nu depune la Consiliu, în termen de 6 luni de la data aplicării unei amenzi, dovada achitării acesteia;”

APADOR-CH solicită Parlamentului abrogarea, ca exagerată și disproporționată, a prevederii legale care a permis Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) închiderea televiziunii REALITATEA PLUS și a postului de radio GOLD FM pe motiv că aceștia nu au depus la CNA dovada plății unor amenzi. Practic, măsura este similară aplicării pedepsei cu moartea unei persoane fizice pentru că nu a depus în termen legal, la ANAF, dovada că a plătit o amendă.

Astfel de reglementări legale, reminiscențe ale unui autoritarism cu mânecuțe de contabil, nu fac decât să contribuie la îngrădirea libertății de exprimare, prin crearea unui climat de incertitudine, de instabilitate. Canalele media nu trebuie reduse la tăcere pentru linia editorială (agreată de unii, detestată de alții), sub pretexte de natură pur birocratică.

În cazul ultimei sancțiuni aplicate de CNA, este de observat că, potrivit adresei nr. 74073/1/1.04.2026 a ANAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, publicată pe site-ul realitatea.net, titularul licenței audiovizuale pentru televiziunea REALITATEA PLUS „nu figurează cu datorii la bugetul de stat”. Ceea ce înseamnă că amenzile care se fac venit la bugetul statului au fost achitate.

APADOR-CH atrage atenția că prevederea legală folosită de CNA pentru închiderea unei televiziuni cu audiență națională și a unui post de radio este deficitară și permite luarea unor măsuri excesive/disproporționate, având în vedere cel puțin următoarele două probleme:

1) Prin redactarea sa deficitară, textul legal permite ca retragerea licenței să se dispună nu doar în cazul în care o amendă nu este plătită în termen de 6 luni de la aplicare, ci și în cazul în care amenda este plătită în termen, dar titluarul licenței nu depune la CNA dovada plății amenzii. Ceea ce trimite în absurd o regulă care, până la un punct, ar putea fi acceptată, și anume sancționarea severă a celor care nu-și plătesc amenzile. Dar, a putea închide o televiziune sau un post de radio doar pe motivul că, deși a plătit amenzile aplicate de CNA, totuși nu a depus la sediul CNA dovada plătii acestor amenzi este deja o absurditate, un exces de gândire pur contabilă. Acest exces este specific unui stat arogant, care își privește „supușii” cu superioritate, dar nu este în stare să-și țină evidența amenzilor pe care le încasează, obligând plătitorul amenzii să ducă la masa „stăpânului” dovada plății.

2) Prin redactarea sa deficitară, textul legal ignoră faptul că amenda aplicată poate fi contestată la instanța de judecată, iar, la instanță, procedura de judecată poate depăși termenul de 6 luni. Textul legal ar fi trebuit să prevadă că, pe durata judecății, termenul de 6 luni este întrerupt și că el se reia, de la început, după soluționarea definutivă a cauzei de către instanța de judecată.

Or, actualul text legal se referă, nediferențiat, la termenul de 6 luni de la aplicarea amenzii, fără a reglementa cazul în care amenda este contestată la instanță, caz în care ar fi trebuit să prevadă că abia după soluționarea definitivă a cauzei încep să curgă cele 6 luni pentru plata amenzii.

Subliniem faptul că este o diferență de substanță între amenzile din domeniul circulației rutiere, care sunt relativ reduse și, de aceea, li se poate aplica regula că plata lor nu se suspendă pe durata contestării la instanță și amenzile din audiovizual, care pot deveni, la un moment dat, demolatoare pentru un post tv/radio.

De aceea, în cazul amenzilor din audiovizual, regula care ar trebui să se aplice este aceea că obligația de plată a amenzii, dacă amenda este contestată la instanța de judecată, se supendă de drept până la soluționarea definitivă a contestației împotriva amenzii.

Ce ar fi de făcut pentru a reveni la normal?

În mod evident, actuala reglementare trebuie corectată, prin modificarea legii. Ar fi două variante:

1) Varianta radicală (susținută de APADOR-CH) – eliminarea (abrogarea) literei d) de la art. 57 al. 1 din legea audiovizualului, în sensul eliminării posibilității retragerii unei licențe audiovizuale pentru neplata amenzii sau pentru nedepunerea la CNA a dovezii plății amenzii.

CNA nu este organ fiscal, astfel că nu ar trebui implicat în activitatea de executare a creanțelor statului rezultate din amenzile aplicate. Dacă televiziunea amendată nu-și plăteste amenda, organele fiscale, foarte populare în țara noastră, au multiple posibilități legale pentru a proceda la executarea silită a unei creanțe al cărei beneficar este statul.

APADOR-CH consideră că acestă variantă trebuie adoptată urgent de Parlament, prin abrogarea art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualului.

2) Varianta moderată – dacă se dorește ca CNA să-și păstreze și rolul de organ fiscal (un ANAF sui generis), ceea ce nu ar mira foarte mult, pentru că acest organism pare a fi mai potivit mediului fiscal-contabil decât celui audiovizual,  textul art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualui ar trebui să sufere, cumulativ, două modificări, după cum urmează:

a) Să se prevadă în text că obligația pentru a cărei neîndeplinire poate fi sancționat titularul licenței este doar cea de a plăti amenda, nu și cea de a depune la CNA dovada plății amenzii. Aceasta deoarece, statul ar putea să-și țină singur evidența amenzilor încasate și a celor neîncasate.

b) Să se prevada în text că termenul de 6 luni începe să curgă după data rămânerii defintive a hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația împotriva amenzii aplicate de CNA.

Astfel, textul modificat al art. 57 al. 1 lit. d) din legea audiovizualui ar putea să aibă următorul conținut:

„Art. 57.

 (1)Licenţa audiovizuală analogică se retrage de Consiliu în următoarele situaţii:

(…)

1. d) titularul nu achită amenda, în termen de 6 luni de la data aplicării de către Consiliu. În cazul contestării amenzii la instanța de judecată, termenul de 6 luni se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care este soluționată contestația.”

În final, APADOR-CH subliniază că apărarea valorilor democratice nu presupune, ci contravine închiderii, sub orice pretext, a televiziunilor sau posturilor de radio. Folosirea unor astfel de mijloace brutale și vădit disproporționate inhibă discutarea deschisă a chestiunilor de interes public, inclusiv a celor care deranjează sau enervează, și ridică dubii serioase asupra naturii reale a valorilor care sunt apărate în acest mod.

Parlamentul poate interveni și poate corecta, simplu și rapid, aberația legislativă care permite închiderea, pentru motive minore, pur birocratice, a unor televiziuni și radiouri incomode. Dar, dacă parlamentarii care alcătuiesc majoritatea (arcul guvernamental) se află printre cei mai supărați pe aceste canale media, șansele eliminării aberației legislative sunt, din păcate, foarte mici. Spre deloc.

Dacă se va continua pe acest drum, încet, încet, libertatea de exprimare va fi înlocuită cu „libertatea” de conformare. Vorba aia, libertate să fie, că nu contează de care e.