arestați – APADOR-CH

Articole

Raport privind vizita în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului Județean de Poliție Galați

07/06/2019/în Aresturi /de Rasista

La data de 21 Mai 2019, două reprezentante APADOR-CH au vizitat arestul IJP Galați. Anterior, acest Centru a fost vizitat de APADOR-CH în anul 2012, conform raportului de pe site-ul APADOR-CH.

Spații de deținere – amplasament și dotări

Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) este situat în incinta inspectoratului și ocupă trei niveluri ale unei aripi a clădirii. Aripa în care se află în prezent arestul a fost supusă unor lucrări de renovare și modernizare (zugrăvire, modernizarea și igienizarea grupurilor sanitare, mobilier nou, saltele, aer condiționat, camere de supraveghere) care s-au finalizat în iunie 2018. Încă de la început, directorul CRAP a menționat că există unele aspecte nefuncționale ale centrului, motivând că proiectul are o perioadă de garanție de doi ani, timp în care nu se pot efectua modificări sau amenajări de natură să afecteze planul iniţial al acestuia.

Clădirea are la demisol o bibliotecă, mai multe camere administrative, unde există și o mașină de spălat și uscătorie pentru deținuți. La parter sunt 6 camere de detenție, o cameră de vizită cu separator, un cabinet medical și două curți de plimbare. La etajul 1 se găsesc 6 camere de detenție și unizolator.

Cele 12 camere de detenție au câte două sau patru paturi suprapuse. În cele cu câte două paturi suprapuse este cazat câte un arestat, iar în cele cu câte 4 paturi sunt câte 3 arestați. Conform conducerii, arestul are o capacitate maximă de custodiere de 28 de persoane. Dimensiunile camerelor cu două paturi variază de la 7.10 mp la 7.77 mp (fără grupul sanitar, care ocupă aproximativ 1mp), iar cele cu patru paturi au 10.32 mp – 10. 67 mp (fără grupul sanitar – 1mp). Pentru că nu toate paturile erau ocupate, la momentul vizitei fiecărei persoane cazate în arest îi reveneau în medie 3.50 mp (în cazul camerelor cu 4 paturi), mai puțin decât cei 4 mp care ar trebui, la nivel minimal, să revină unui deținut conform standardelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT).

Conducerea susține că paturile „suplimentare” nu pot fi îndepărtate din cauza garanției proiectului, care nu permite modificări substanțiale asupra clădirii. Asociația consideră că proiectul ar fi putut să prevadă din start amplasarea unui număr de paturi mai mic, pentru respectarea normei de spațiu, de vreme ce modernizarea centrului a fost efectuată tocmai pentru a se alinia standardelor CPT. Arestul IJP Galați este, așadar, oarecum aglomerat, raportat la numărul de paturi și de persoane, însă APADOR-CH observă că situația este cu mult îmbunătățită față de vizita din 2012, când, conform conducerii de atunci, existaseră și situații în care au dormit câte două persoane în același pat.

Grupurile sanitare din fiecare cameră au aproximativ 1mp, sunt placate cu gresie, faianță, au un WC turcesc deasupra căruia este amplasat un duș. În camerele vizitate arestații astupaseră orificiul WC-ului cu PET-uri umplute cu apă pentru a stopa mirosul de canalizare, situație asemănătoare cu cea din 2012. Camerele mai au câte o chiuvetă cu oglindă din material antivandalizare, amplasate în afara grupului sanitar. De asemenea, au fost dotate cu ferestre mari, din termopan, fixe, la care numai partea superioară se rabatează. Asta permite pătrunderea în camere atât a luminii naturale cât și a aerului, o îmbunătățire evidentă față de 2012. Geamurile ferestrelor sunt sablate astfel că nu permit contactul vizual cu mediul exterior. Camerele nu sunt dotate cu mese. Pe lângă paturi, unele camere au televizoare funcționale (unele aduse de arestați, altele din dotarea CRAP). În camerele cu două paturi (pentru o persoană) nu sunt televizoare. Întrebat dacă și-ar dori un televizor, unul dintre deținuți a mărturisit că a cerut dar i s-a spus că nu se poate. Șeful arestului a motivat că există riscul ca persoanele cazate singure să folosească cablul de la TV ca să se sinucidă. Asociația apreciază totuși că dreptul la informare a deținuților trebuie să fie respectat și este necesar un televizor, mai ales în camerele cu o singură persoană.

Camera de izolare este prevăzută cu un singur pat, însă nu respectă condițiile pentru un izolator și nici nu poate fi amenajat mai devreme de iunie 2020, din același motiv al garanției proiectului. Aceasta nu era folosită la momentul vizitei și urmează să fie amenajată după expirarea termenului de doi ani de garanție, astfel cum a declarant șeful arestului.

2. Efective și personal

La momentul vizitei în centru se aflau 20 de bărbați arestați, dintre care 3 minori. Alți arestați fuseseră distribuiți în centre vecine, astfel: o persoană transferată la CRAP Tulcea, trei persoane la CRAP Vrancea și șase la Brăila. Şeful arestului a declarat că se dorește să fie în permanență câteva locuri libere în arest, pentru situații urgente. CRAP Galați găzduiește ocazional femei, însă pentru perioade scurte de timp. Acestea sunt transferate de regulă în penitenciarele sau aresturile apropiate care au secții speciale pentru femei. CRAP Galați are printre angajați și femei, care pot asigura paza și supravegherea în cazul în care există femei arestate. În lipsa acestora, femeile agenți se ocupă mai mult de partea administrativă, de pachete și vizite.

Personalul arestului este format din șeful de arest și 28 de agenți (dintre care 6 femei), repartizați la departamentele de pază și supraveghere, escortă, asigurare drepturi (pachete, vizite).

Arestul dispune pentru transport de 3 dube pentru categoria D (tip maxi-taxi) și o Dacie Logan modificată, cu rampă și gratii. Urmează să mai primească încă una de acest fel.

Arestul nu are dotările necesare pentru audiere video.

Hrană, asistență medicală, igienă.

Cabinetul medical este situat la parter, într-o încăpere de 7.10 mp, dotat cu masă, pat și un dulap pentru medicamente. Nu dispune de grup sanitar. Personalul medical este format din 3 asistenți medicali și un doctor, care este și șeful Centrului Medical Județean. Centrul Medical Județean se află în subordinea Direcției medicale din MAI și asigură servicii personalului IJP și deținuților din arest. Nu există asistență medicală permanentă în arest. Zilnic în CRAP este prezent un asistent timp de patru ore/zi și medicul timp de 2 două ore. În caz de urgență se apelează numărul unic 112. Medicul și asistentul cu care au stat de vorbă reprezentantele APADOR-CH au spus că la finalul anului va fi angajat încă un doctor.

Toţi deținuții sunt consultați medical la intrarea în arest. Arestul are un protocol cu Spitalul Județean Sf. Andrei, care de asemenea asigură servicii medicale pentru deținuți, la nevoie. Afecțiunile stomatologice și cele de sănătate mai complexe sunt tratate la spitalele publice. Arestul nu acoperă intervenții stomatologice complexe, deținutul plătește pentru acestea. Pentru distribuirea medicamentelor pe timpul nopții, cât nu este asigurată asistența, medicul și asistenții lasă plicurile cu medicamente în sarcina agenților de pază. Conform personalului medical, nu au existat situații în care arestații să aibă nevoie de medicamente și să nu primească.

Cele mai dese afecțiuni întâlnite la arestați sunt tulburările de comportament și dependența de substanțe psiho-active. Arestul nu a avut, însă, cazuri de arestați aflați în tratament substitutiv cu metadonă. În caz de sevraj procedura impune informarea și punerea deținutului în legătură cu Agenţia Naţională Antidrog (ANA).

Nu există psiholog/psihiatru pentru deținuți. În principiu medicii sunt cei care atrag atenția asupra unui deținut care ar putea avea nevoie de consiliere psihologică și acesta este trimis la psihologul care deservește personalului din arest. În cazuri psihiatrice aceștia sunt consultați la Spitalul Militar Galați. Deținuții nu primesc prezervative pentru că șeful arestului consideră că nu sunt necesare, având în vedere că sunt numai bărbați. A existat un singur arestat care a afirmat că este homosexual și a fost pus singur într-o cameră. Asociația consideră totuși utilă aprovizionarea cu prezervative în scopul prevenirii bolilor cu transmitere sexuală. La intrarea în arest se face testare pentru TBC prin programul național de sănătate. Nu se fac teste pentru HIV, dar a existat de asemenea o persoană care a declarat că are HIV și a fost cazată singură în cameră. Șeful arestului a declarat că a fost achiziţionată o lampă de sterilizare bactericidă pentru cazuri de TBC, hepatită.

Cazarmamentul este oferit la intrarea în arest și este format din pături, cearșaf, pernă, și produse de igienă. Cu toate acestea, din discuțiile cu unii deținuți a reieșit că au primit produse de igienă insuficiente (doar hârtie și săpun) sau nu au primit deloc. Șeful centrului a declarat că de multe ori aceștia vin cu produsele de acasă, dar sunt întrebați dacă le vor totuşi și pe cele oferite de centru. Majoritatea au declarat că au primit, la cerere, produse pentru curățarea și igienizarea camerei. Unii au menționat că păturile sunt mici și foarte vechi, neigienizate și că nu le-au putut folosi. Pentru arestați există o mașină de spălat, în grupul sanitar al personalului, unde se pot de asemenea usca și hainele arestaților.

O problemă pe care reprezentantele APADOR-CH au identificat-o a fost cea referitoare la apa caldă. În prezent centrul are 2 boilere care încălzesc apă. În urma conversațiilor cu arestații, cei din camerele de la parter spuneau că au apă caldă tot timpul, iar cei de la etajul 1 spuneau că au apă caldă doar 30 minute dimineața, din cauza defecțiunii unuia dintre boilere. Șeful arestului a declarat că apă caldă este în permanență în toate camerele, mai puţin când boilerele se golesc și trebuie să încălzească din nou apă. El spune că atunci apa este călâie, dar nu rece. Totuși, nefiind clar dacă arestații s-au plâns întemeiat sau pur și simplu nu știu să încerce să vadă dacă a revenit apă caldă mai târziu, directorul centrului a admis că situația se va îmbunătăți pentru că în acest an se vor achiziţiona și instala 14 centrale termice, care vor asigura și încălzirea centrului pe timp de iarnă, întrucât regia de termoficare a orașului a dat faliment.

Hrana este furnizată de Penitenciarul Galați și transportată cu mașina arestului. Arestații cu care reprezentantele APADOR-CH au vorbit au declarat că mâncarea este satisfăcătoare, dar preferă să mănânce de acasă.

Contactul cu exteriorul, alte drepturi.

La parter, pe holul care asigură accesul către cele două curți de plimbare, se află cutia poștală, unde deținuții au posibilitatea să își pună singuri scrisorile. Corespondența pe care o primește un arestat este înregistrată la secretariat. Persoana arestată își desface scrisoarea în prezența supraveghetorului.

Tot pe holul de la parter există două terminale telefonice pentru arestați, fără panou izolator. APADOR-CH consideră că amplasarea acestora pe un hol circulat, de acces, în apropierea biroului supraveghetorului, nu oferă suficientă intimitate astfel încât arestaților să li se respecte confidențialitatea convorbirilor.

În camera de vizită cu separator are loc și deschiderea pachetelor de către agent, în prezența arestatului și a vizitatorului, pachetul fiind înmânat prin intermediul unui orificiu din separator. Minorii beneficiază de vizite într-una dintre jumătățile camerei de vizită, fără separator. Nu există cameră pentru vizita intimă, nici nu au existat solicitări. Conducerea a menționat că dacă va exista solicitare, vor fi transferați la unități care au această dotare.

Curțile de plimbare (una de 19.89 mp și alta de 14.94 mp) sunt mai degrabă camere de plimbare, astfel cum le numește și șeful arestului. Sunt spații cu ziduri de ciment, înalte de peste 2m, cu o porțiune liberă în partea superioară, imediat sub acoperiș, pentru a permite aerului să circule. Curțile sunt acoperite complet cu un grilaj și cu plexiglas, ceea ce îi împiedică aproape în totalitate pe deținuți să vadă cerul. Asociația consideră că acesta este un spațiu mai degrabă ermetic, care nu oferă condiții prielnice pentru plimbarea deținuților și nici pentru desfășurarea unei alte activități decât mersul. APADOR-CH recomandă o reamenajare și o dotare a curților, eventual cu un aparat sportiv (un coş de baschet, bare orizontale pentru tracțiuni). De asemenea, ar fi utilă amplasarea unui ceas pe peretele curții. Un arestat recent intrat în centru era vizibil dezorientat de tot ce i se întâmpla și le-a spus reprezentatelor APADOR-CH că de atunci nu știe niciodată cât e ceasul întrucât nu avea ceas decât pe telefon. Plimbarea are loc zilnic, timp de o oră, pe camere.

Biblioteca arestului este situată la subsol și are aproximativ 100 de cărți (beletristică, romane de aventură, volume de poezii). Camera are în jur de 7mp, cu o fereastră mica și un birou. Deținutul poate să ceară să fie adus la bibliotecă sau îi poate cere agentului de poliție o carte pe care vrea să o împrumute. Reprezentantele APDOR-CH nu au identificat exemplare ale Codului Penal, deși directorul centrului a spus că este cea mai solicitată carte. De altfel, unul dintre deținuți a afirmat că și-ar dori să-și cumpere unul. Mirosul de vopsea proaspătă și aerul închis denotă faptul că această încăpere nu a fost foarte des folosită după renovare. Asociația consideră necesară suplinirea fondului de carte, în special cu cărți de drept.

Arestul nu are magazin. În măsura în care deținuții dispun de bani, o dată la două săptămâni fiecare are dreptul să facă o lisă de cumpărături, în limita a 2l lichide, 20kg alimente, 6kg fructe/legume. Acestea sunt achiziționate de către personalul arestului, din oraș. Pe fiecare etaj există câte un frigider funcțional, pentru arestați. Șeful arestului a menționat faptul că este într-adevăr o problemă cu această metodă de aprovizionare prin intermediul personalului, pentru că există riscul ca agenții să piardă din autoritate în fața deținuților și să fie văzuți asemenea curierilor. Au existat discuții pentru apelarea la operatori comerciali însă nu este posibil pentru că bugetul deținuților este imprevizibil, iar operatorii impun constanță și stabilitate. În plus, nu există criterii pentru alegerea unui operator comercial, nu există prevederi în acest sens. Șeful arestului a declarat că ar fi util să se stabilească prin Ordin la nivel național un agent economic sau o soluție unitară.

La momentul vizitei, minorii, în număr de 3, erau cazați în camere cu persoane majore. Explicația șefului de centru a fost că unul dintre ei și-a dorit în mod expres asta, iar ceilalți doi erau închiși pentru aceeaşi faptă și nu puteau sta împreună. Potrivit art. 117 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, minorii trebuie cazati împreună și separat de persoanele majore.

În contextul alegerilor europarlamentare, șeful arestului a declarat că a existat un proces de informare a deținuților, dar nu și-a exprimat nimeni dorința de a vota. În alți ani, arestul a luat legătura cu BEC, a transmis lista cu persoanele care vor să voteze și li s-a pus la dispoziție urna mobilă.

Discuții cu deținuții

APADOR-CH a vizitat și a discutat cu deținuții din patru camere. În una din camerele de la parter, reprezentantele APADOR-CH au discutat cu trei persoane, care au declarat că sunt mulțumite de condiții pentru că stau într-o cameră renovată, au apă caldă mereu, agenții întreabă în fiecare dimineață dacă au nevoie la medic, li se spală lenjeriile de pat când au nevoie, au primit produse de igienă și de curățare a camerei, este respectată ora de plimbare.

În altă cameră a fost găsită o singură persoană, care a cerut să fie mutată singură din motive de sănătate. Arestatul era de asemenea mulţumit de condiții, mai puțin de lipsa apei calde, a faptului că nu poate cumpăra mâncare gătită și de dimensiunile mici ale curții de plimbare. A declarat că i se dă tratament medicamentos când are nevoie și că a primit la venirea în arest doar hârtie și săpun, fără alte produse de igienă.

Într-una din camerele de la etajul 1 erau la data vizitei două persoane, dintre care unul minor. Acesta a declarat că i s-au explicat drepturile la sosire, a fost consultat de medic. Celălalt arestat a declarat că la CRAP Galați sunt condiții mai bune decât la alte centre și că se înțelege bine cu minorul, că îl consideră ca pe fiul lui. Camerele sunt prevăzute cu sonerie prin care deținuții pot chema agentul supraveghetor de pe etaj, iar acesta răspunde prompt solicitărilor în general.

Alți deținuți au fost găsiți în camera de plimbare. Aceștia au declarat de asemenea că au fost consultați de un medic la intrarea în arest (unul dintre ei, minor, avea probleme cu dantura și a primit calmante pentru durere până ce avea să fie dus la stomatolog – făcuse o cerere în acest scop), li s-au citit drepturile la venirea în centru, personalul a avut o atitudine profesionistă. Doi dintre ei au spus că nu au primit însă produse de igienă, astfel că a trebuit să îşi cumpere.

Chestiuni de procedură – încătușarea și percheziția

Înbtrebat de către reprezentantele APADOR-CH în legătură cu practica de încătușare a arestaților, directorul centrului a declarant că aceștia sunt încătușați de fiecare dată când ies din arest (la instanță și alte activități penale), în concordanță cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi măsurile necesare pentru siguranţa acestora, aprobat prin Ordinul MAI nr. 14/2018. Regulamentul permite încătușarea „pe timpul deplasării la organul judiciar sau pe timpul transferului, ca măsură de prevenire a evadării, în cazuri temeinic justificate‟. Directorul centrului a declarant că deținuții se încadrează în aceste cazuri temeinic justificate pentru că majoritatea dintre ei se află „în executarea unei măsuri preventive privative de libertate dispuse pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, în considerarea faptului că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.‟ Prin urmare, Regulamentul este oarecum permisiv cu măsura încătușării.

Camera șefului de schimb, situată la parter, este cea în care se face și percheziția corporală a arestatului, la momentul aducerii. Încăperea este prevăzută cu cameră de supraveghere, la fel ca toate holurile și curțile de plimbare. Şeful centrului a declarat că arestatului îi este respectată intimitatea și demnitatea în momentul controlului corporal.

Concluzii și recomandări

Arestul este vizibil schimbat față de ultima vizită APADOR-CH, proaspăt renovat, grupuri sanitare modernizate, geamuri termopan, sistem de ventilație pe hol și în camere. Deținuții mărturisesc în mare parte că sunt mulțumiți de condiții.

APADOR-CH apreciază toate îmbunătățirile efectuate și efortul personalului în asigurarea condițiilor de deținere și totodată reiterează recomandările menționate pe parcursul raportuluiꓽ

telefoanele să fie amplasate într-o zonă care să asigure confidențialitatea convorbirilor;
asigurarea produselor igienice la intrarea în arest pentru toți deținuțiiꓼ
dotarea camerelor cu câte o masă;
amplasarea unui ceas în curțile de plimbare;
suplimentarea fondului de carte cu exemplare ale Codului penal și de procedură penală și alte cărți;
amplasarea televizoarelor în camerele de o persoană;
reamenajarea curților de plimbare astfel încât să existe măcar o parte a acoperișului liberă;
dotarea curților de plimbare cu un echipament minim pentru activități fizice.

Nu în ultimul rând, și cu ocazia acestei vizite APADOR-CH atrage atenția asupra unei probleme sistemice încă nerezolvată: accesul limitat la servicii medicale pentru persoanele cu tulburări psihice. Reamintim statului român că trebuie să găsească soluții pentru implementarea hotărârii CEDO în cauza Țicu c. României în care Curtea a constatat că lipsa accesului la tratament și servicii medicale pentru deținuții cu boli psihice reprezintă o încălcare a articolului 3 din Convenție (dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante).

Dollores Benezic

Livia Popa

Învoirea deținuților și arestaților, pentru înmormântări în familie, a devenit un drept

14/06/2018/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Parlamentul a adoptat modificările la Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Printre modificări se regăsesc câteva amendamente susținute de APADOR-CH privind învoirea din motive umanitare a persoanelor arestate și condamnate.

APADOR-CH a cerut Parlamentului încă din martie 2017 să modifice legislația astfel încât să preîntâmpine situații din nefericire apărute în ultima vreme, în care unii deținuți s-au sinucis pentru că nu li s-a dat voie să participe la înmormântarea unui membru din familie.

Principalul obstacol era în art. 171 care nu prevedea un drept al deţinutului de a fi învoit din penitenciar în această situaţie specială, ci doar o posibilitate, asupra căreia trebuia să decidă conducerea penitenciarului. Iar uneori conducerea nu aproba astfel de învoiri mai degrabă din motive biocratice. Pentru a spera la învoire, deţinutul trebuia să depună la conducerea penitenciarului copia certificatului de deces. Or, fiind în penitenciar, deţinutului îi era greu să producă şi să depună acea copie, mai ales în situaţia în care deţinutul rămâne fără familie în urma cazului de deces sau cei din familia sa nu se pot deplasa suficient de repede la penitenciar.

Concret, modificările aduse legii stipulează că învoirea din motive umanitare devine un drept, nu doar o posibilitate, drept garantat atât condamnaților cât și arestaților, care până acum nu aveau nici măcar posibilitatea de a cere învoire. Un astfel de caz a fost al Danielei Tarău, arestată și condamnată pe nedrept în 2001, și care nu a putut participa la înmormântarea tatălui ei deoarece legea interzicea învoirea arestaților.

[box]

Modificările aduse legii

7. La articolul 68, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:
„(7) Persoanele condamnate au dreptul de a participa, în condiţiile legii, la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.”

8. După articolul 80 se introduce un nou articol, cu următorul cuprins: „Dreptul de a participa la ceremonia funerară Art. 80
(1) Permisiunea de ieşire din penitenciar se acordă pentru participarea pe teritoriul ţării, a persoanei condamnate la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.
(2) Solicitarea pentru ieşirea din penitenciar pentru cazul prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de precizarea, de către deţinut, a locului din ţară unde urmează să se deplaseze şi a itinerarului urmat. Verificările privind existenţa cazului de deces invocat în cererea de acordare a permisiunii de ieşire se efectuează de conducerea penitenciarului, în cel mult 24 de ore de la formularea cererii. Dacă verificările nu se finalizează în termenul de 24 de ore, permisiunea va fi acordată.
(3) Permisiunea de ieşire din penitenciar pentru cazul prevăzut la alin. (1) se acordă, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate. Conducerea penitenciarului va asigura pază pe toată durata permisiunii de ieşire pentru condamnatul cu privire la care apreciază că prezintă un pericol pentru ordinea publică în cazul ieşirii din penitenciar.
(4) Formularea cu rea-credinţă de cereri pentru cazul prevăzut la alin. (1) constituie abatere disciplinară foarte gravă.”

13. La articolul 110, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:
„(11) Persoanele arestate preventiv au dreptul, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele condamnate, de a participa la înhumarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică. Nu beneficiază de acest drept persoanele arestate preventiv pentru participarea la săvârşirea faptei care a produs decesul pentru care se solicită permisiunea de ieşire din arest.
(12) Pe durata învoirii sunt interzise contactarea sau purtarea de discuţii cu orice persoană implicată, în orice calitate, în cauza în care s-a dispus arestarea preventivă, precum şi orice acţiune care ar duce la îngreunarea, tergiversarea sau zădărnicirea urmăririi penale. Încălcarea acestei interdicţii constituie abatere disciplinară foarte gravă.”
14. La articolul 162, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
„(11) Persoanele internate au dreptul, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele condamnate, de a participa la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.”

[/box]

Din păcate o categorie de arestați tot a fost omisă de la acest drept, și anume arestații pentru ucidere din culpă. Actualul text de la articolul 13 nu face distincția între uciderea din culpă și uciderea cu intenție, prin urmare dreptul la învoirea din motive umanitare nu le este acordat persoanelor arestate pentru săvârșirea faptei care a produs decesul, chiar dacă de exemplu acea persoană a fost autorul unui accident auto din culpă în urma căruia i-a murit o persoană din familie. APADOR-CH va milita în continuare pentru introducerea acestui drept în lege și pentru astfel de cazuri.

Modificările legislative propuse de APADOR-CH privind recunoaşterea unui nou drept al persoanelor private de libertate au fost adoptate de Parlament printr-o lege care mai cuprinde şi alte noi prevederi legate de executarea pedepselor, care nu au ca iniţiator asociaţia (de exemplu, introducerea posibilităţii executării pedepsei la domiciliu). Cu privire la regimul executării pedepsei la domiciliu (“detenţia la domiciliu”) legea recent adoptată a fost atacată la Curtea Constituţională, ceea ce face ca intrarea în vigoare a întregii legi să se amâne până la soluţionarea acestei probleme.

Circa o mie de arestați respiră aerul condiționat din cele 51 de aresturi ale poliției în România

03/10/2016/în Comunicate /de Rasista

Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei

Centrele de reținere și arestare preventivă din România mai au nevoie de investiții pentru a asigura respectarea drepturilor omului pentru arestați, deși au beneficiat în ultimii ani de fonduri pentru diverse îmbunătățiri. Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei, la care au participat reprezentanți ai IGPR, Avocatului poporului, politicieni, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile. Evenimentul a încheiat un proiect în cadrul căruia APADOR-CH a vizitat mai multe penitenciare și aresturi din țară, monitorizând condițiile de trai și respectarea noilor prevederi legislative intrate în vigoare în acest an.

După doi ani de tergiversări, în martie 2016 a fost adoptat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Acest regulament a adus o serie de drepturi noi pentru persoanele private de libertate în centre de reținere și arestare preventivă, cum ar fi dreptului la comunicare online (articolul 253) dreptul la vizită intimă (articolul 249) dreptul de acces la biblioteca (articolul 265) și dreptul de a presta o muncă neremunerată în cadrul Centrului (articolul 257).

Înainte de a respecta aceste drepturi, însă, aresturile românești mai au încă nevoie de investiții în asigurarea condițiilor minime de igienă. Rapoartele Avocatului poporului, făcute după vizitele efectuate în diverse aresturi din țară, menționează că adesea camerele de deținere sunt iluminate necorespunzător, nu au grupuri sanitare proprii, au o igienă precară, au mobilier vechi sau curțile de plimbare nu sunt amenajate. Magda Constanța Ștefănescu, adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție, a mai menționat și că ar mai fi loc de îmbunătățire a comunicării cu reprezentanții IGPR, care uneori refuză să ofere documentele cerute de reprezentanții Avocatului poporului, în momentul în care vizitează aresturile.

Concluziile Avocatului poporului după vizitele în aresturi sunt similare cu cele din rapoartele APADOR-CH. În plus, Maria Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH, a vorbit și despre lipsa corelări legislației cu posibilitățile reale de implementare a acesteia în sistem, precum și despre aplicarea selectivă a prevederilor legale secundare în activitatea de zi cu zi din aresturi.

Vedem că există investiții, unele serioase, unele insuficiente. La nivel declarativ există intenții de a merge mai departe, de exemplu la Cluj se fac demersuri pentru un arest nou, dar este nevoie de mai multă atenție cu privire la modul în care se adoptă și se aplică legislația. Trebuie să existe legislație terțiară, dar și resursele necesare ca să aplici prevederile respective. Există practica de a legifera fără a vedea dacă acele reglementări au cum să fie puse în practică, din punct de vedere al resurselor.”, a spus Maria Nicoleta Andreescu.

Directorul APADOR-CH a dat de exemplu cadrul legal care prevede că încătușarea arestaților la scoaterea din arest este o excepție, în timp ce practica cotidiană arată că polițiștii încă aplică un ordin intern din 2005, care spune că încătușarea se face la fiecare scoatere din arest.

O altă necorelare între legislație și practică este imposibilitatea foștilor consumatori de droguri de a primi tratament cu metadonă cât timp se află în arest. Spre deosebire de penitenciare, unde acest lucru este permis, personalul din aresturi refuză de ani de zile, inexplicabil, distribuirea de metadonă, în condițiile în care Agenția Națională Antidrog, care gestionează tratamentele substitutive, se află tot cadrul în Ministerul de Interne ca și aresturile.

Maria Nicoleta Andreescu a punctat și despre necesitatea transparenței poliției: , „La nivelul poliției, comparativ cu Administrația Națională a Penitenciarelor, există o lipsă de transprență, spre exemplu noi nu știm, putem doar să estimăm numărul arestaților din țară, în timp ce ANP publică aceste cifre periodic. Nu știm nici care sunt procedurile prin care persoanele arestate sunt transferate dintr-un arest în altul, nu știm cât ne costă un arestat, știm cât costă hrana pentru că e furnizată tot de penitenciare, dar nu știm în rest cheltuielile cu aresturile”, a conchis directorul APADOR-CH. (urmăriți aici discursul doamnei Andreescu)

Subcomisarul Marius Claudiu Iaru, reprezentat al IGPR, a declarat că

există 51 de centre de reținere și arestare în toată țara, câte unul în fiecare județ și 11 în București. Circa 1000 de arestați sunt custodiați în prezent, ceea ce reprezintă 61% din capacitatea centrelor de reținere și arestare.”

Subcomisarul Iaru a amintit că datorită programului de investiții derulat în ultimii ani în centrele de reținere, în prezent toate camerele de arest din țară au aparate de aer condiționat și că până la finele anului se vor mai face investiții și reparații ale rețelelor de utilități din aresturi, igienizări și înlocuiri de cazarmament. „Pentru asigurarea unui spațiu de 4 mp de persoană, la nivelul IGPR s-a creat un mecanism de monitorizare a centrelor și în funcție de situație se dispune transferarea persoanelor la centrele limitrofe astfel încât să nu fie afectată buna desfășurare a procesului penal.”, a conchis subcomisarul Iaru. (urmăriți aici înregistrarea discursului domnului Iaru)

Atât APADOR-CH cât și Avocatul poporului au ținut să puncteze că deși camerele de deținere sunt dotate cu aparate de aer condiționat, acestea nu funcționează în unele locuri, deoarece rețelele electrice ale aresturilor nu sunt dimensionate pentru noile consumatoare. Subcomisarul Iaru a admis că asta este o situație în curs de remediere, cauzată de faptul că aparatere de aer condiționat au fost achiziționate din fonduri norvegiene, dar aceste cheltuieli nu au fost corelate la timp și cu investițiile din fonduri interne, pentru redimensionarea rețelelor electrice. În privința lipsei corelărilor legislative, subcomisarul Iaru a dat asigurări că acestea se află în diverse stadii de rezolvare.

Deputatul PNL Gabriel Andronache, prezent la dezbatere, a declarat că pentru îmbunătățirea legislației referitoare la măsurile alternative de detenție, PNL a depus deja un proiect de lege care să îmbunătățească legislația existentă. De asemenea, deputatul Andronache a îndemnat IGPR să solicite fondurile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor din aresturi și pentru achiziția de echipamente necesare în implementarea noilor măsuri legislative – de exemplu achiziția de brățări electronice pentru arestații la domiciliu.

Subcomisarul Iaru a primit în timpul dezbaterii mai multe sugestii de la reprezentanți ai serviciilor de mediere sau de la specialiști în protecția copilului, interesați de condițiile de arest pentru minori, și a promis că le va transmite mai departe.

Dezbaterea despre condițiile din aresturi precum și proiectul de vizitare a aresturilor s-au realizat cu sprijin financiar olandez. Myrthe Feddema, reprezentanta Ambasadei Olandei la București, a explicat că a finanțat proiectul APADOR-CH deoarece Olanda, ca țară membră UE, prețuiește schimburile profesionale între specialiștii din cele două țări, în domeniul respectării drepturilor omului în spațiile de deținere. „Munca polițiștilor, atât în România, cât și în Olanda, este încărcată de responsabilitate, deoarece persoanele care ajung în aresturile poliției sunt de regulă persoane necondamnate și deci beneficiază de prezumția de nevinovăție”, a spus doamna Myrthe Feddema.

Pentru detalii, consultați rapoartele APADOR-CH despre condițiile din aresturi și penitenciare.

Raport asupra vizitei de verificare a evoluţiei situaţiei din Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 12

09/09/2014/în Aresturi, Monitorizare condițiilor de detenție /de Rasista

La data de 12 august 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de Reţinere şi Arestarea Preventivă (CRAP) nr. 12 din incinta Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Feroviare Bucureşti. Aceasta a fost o vizită de revenire la vizita făcută la data de 11 septembrie 2012 în cadrul proiectului Copii Privaţi de Libertate în Europa Centrală şi de Est, finanţat de UE.

Aspecte generale comparativ cu vizita precedentă

Situaţia diferă faţă de cea regăsită în centru la vizita precedentă prin faptul că centrul poate caza acum maxim 15 persoane-minori şi tineri (numai de sex masculin) în 5 camere. Din fiecare cameră a fost scos un rând de paturi de la vizita precedentă, camerele având acum câte trei paturi într-o suprafaţă de aproximativ 12 mp (inclusiv grupul sanitar), astfel că se poate considera că fiecărui minor/tânăr îi revin 4 mp spaţiu personal. Toate cele 15 paturi erau ocupate la data vizitei (cu 12 minori şi 3 tineri). Şeful centrului a spus că această capacitate nu este depăşită niciodată, minorii nu sunt niciodată cazaţi doi într-un pat. În situațiile în care există mai mult de 15 minori şi tineri arestaţi în Bucureşti şi Ilfov aceştia sunt cazaţi în CRAP nr. 1 din Bucureşti unde se amenajează o cameră specială pentru aceştia. Minorii stau în centru în medie între o lună şi trei luni.

Personalul este format din 11 agenţi şi şeful arestului care lucrează în ture. Responsabilul centrului a spus că se formează astfel 4 ture, 3 cu câte 3 agenţi şi una cu 2 agenţi, dar că tura cu un agent lipsă nu le ridică niciun fel de problemă.

Responsabilul centrului a precizat că minorii şi tinerii nu sunt primiţi în centru decât după ce au efectut vizita medicală care are loc la arestul central. Tot acolo sunt duşi pentru alte controale medicale de rutină, iar în cazul urgenţelor este chemată salvarea.

În cazul unor minori sunt probleme în a le fi întocmite acte de identitate deoarece nu pot fi identificaţi reprezenţii legali. Pentru a rezolva astfel de probleme CRAP 12 colaborează cu DGASPC care efectuează anchete sociale şi întreprinde demersuri pentru identificarea unui părinte sau a unei rude şi pentru eliberare de documente de identitate.

La fel ca şi la vizita precedentă ca activităţi în centru există doar posibilitatea de a ieşi la curtea de plimbare (1-2 ore pe zi), televizorul şi câteva cărţi aflate pe holul centrului pe care arestaţii le pot împrumuta. Curtea de plimbare este neschimbată (a fost doar văruită), e neacoperită astfel încât nu protejezează de ploaie sau ninsoare, fără nicio posibilitate de a desfăşura activităţi. În arest minorii şi tinerii nu au posibilitatea de a-şi continua studiile.

Lunar fiecare arestat are dreptul să primească un săpun, un aparat de ras, o hârtie igienică. Pentru plicuri şi timbre, în vederea asigurării dreptului la corespondență/petiționare responsabilul centrului a precizat că nu sunt alocaţi bani, dar că de cele mai multe ori personalul centrului le asigură arestaţilor din bani propii plicuri şi timbre atunci când minorii nu au posibilităţi financiare. Telefonul este amplasat pe holul centrului şi funcţionează cu cartele. Telefonul nu este delimitat de o cabină care să asigure confidenţialitatea convorbirilor, astfel că agentul de pază stă lângă arestat în timpul apelului. Asociaţia recomandă ca această problemă să fie remediată prin instalarea unei cabine telefonice şi până la acel moment să se asigure totuşi confidenţialitatea convorbirilor, agentul păstrând o distanţă considerabilă faţă de arestat astfel încât să nu poată auzi convorbirea.

O îmbunătăţire este faptul că sistemul de alarmare al centrului a fost reparat şi acum soneriile funcţionează. Ca urmare minorii și tinerii pot oricând anunța supraveghetorul dacă au vreo problemă. Conform șefului de arest încătuşarea la scoaterea din arest că nu se mai face automat şi se analizează necesitatea punerii cătuşelor de la caz la caz. Minorii şi tinerii au confirmat ulterior că nu sunt încătuşaţi la scoaterea din arest.

La introducerea în arest minorilor şi tinerilor le este înmânată o mapă care conţine o serie de documente în care sunt menţionate drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate, pe care şi reprezentantele asociaţiei au văzut-o. Dacă arestaţii nu ştiu să citească, le este adus la cunoştinţă conţinutul documentelor de către reprezentanţii centrului.

Un aspect negativ este faptul că în camera unde au loc întâlnirile cu avocatul şi familia nu a fost instalată o uşă cu geam transparent, astfel că în timpul conversaţiilor agenţii din arest iau parte la discuţii, prin urmare dreptul la confidenţialitatea convorbirilor nu le este respectat arestaţilor.

Reprezentantele asociaţiei au costatat că nu mai există registrele unde era menţionată corespondenţa, atât la primire, cât şi la expediere.

Camerele de luat vederi sunt în continuare amplasate pe holurile centrului, la intrarea în arest şi la curtea de plimbare, însă imaginile nu sunt stocate datorită imposibilităţii tehnice, aşa cum a afirmat responsabilul centrului. Camerele sunt folosite doar pentru a vedea în timp real ce se întâmplă în arest.

Hrana provine de la penitenciarul Rahova şi arestaţii o iau singuri de la bucătărie şi servesc masa în camere. Bucătăria este dotată cu un cuptor cu microunde care poate fi folosit de arestaţi, două frigidere unde își pot păstra hrana de la aparţinători şi un frigider unde sunt păstrate probele din mâncare. Pentru cumpărături personalul centrului întocmeşte liste pe baza cărora de fac cumpărături. Conform șefului CRAP astfel de cereri există rar pentru că de obicei minorii şi tinerii nu au bani.

Hainele şi lenjeria de pat se spală în centru, la maşina de spălat, de câte ori este nevoie.

Reprezentantele asociaţiei au vizitat camera numărul 5 care era ocupată de 3 minori. Geamurile camerelor sunt în continuare acoperite cu câte 2 rânduri de plase de sârmă, şi pe interior şi pe exterior, astfel că lumina naturală care pătrunde în camere este insuficientă şi becul stă aprins tot timpul. Minorii au confirmat că au fost la vizita medicală înainte de a fi depuşi în arest, că au fost văzuţi şi de un psiholog, că au primit mapa cu documentele în care le sunt menţionate drepturile şi obligaţiile şi că ies la curtea de plimbare zilnic. Camera nu avea televizor (se pare că fusese spart de către minori), dar avea un aparat de radio improvizat. Niciunul dintre cei trei nu avea acte de identitate şi așteptau eliberarea acestora. Minorii au relatat că apă caldă au tot timpul, însă igiena grupului sanitar din cameră lăsa de dorit iar datorită faptului că acesta este delimitat doar de o perdea de pânză, mirosul de urină persista în cameră.

Camera numărul 1 îi găzduia pe cei 3 tineri din arest. Aceştia au confirmat că discuţiile cu familia şi avocatul de la camera de vizită au loc în prezenţa unui supraveghetor. Această cameră avea televizor, din dotarea arestului. Şi aici igiena grupului sanitar era precară, iar pereţii erau plini de igrasie, deşi fuseseră proaspăt văruiţi, ca de altfel tot arestul.

Concluzii şi recomandări:

– Asociaţia recomandă cu prioritate instalarea la camera de vizită a unei uşi cu geam transparent astfel încât confidenţialitatea convorbirilor să fie respectată.

– Este necesară igienizarea grupurilor sanitare din camere şi eliminarea igrasiei de pe pereţi, în camerele în care este prezentă.

– APADOR-CH recomandă amenajarea corespunzătoare a curţii de plimbare.

Adelina Boboşatu Nicoleta Popescu

Răspunsul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă nr.12

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova

04/04/2014/în Aresturi /de Rasista

La data de 4 aprilie 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Prahova.

Aspecte generale

Centrul funcționează la demisolul poliției municipiului Câmpina, fiind singurul de acest fel din județul Prahova (din decembrie 2005). Toți arestații sunt plimbați între Câmpina și Ploiești pentru cercetări, vizite medicale etc. (conform afirmației șefului de arest, cheltuielile pe nouă ani de transport ar fi putut contribui la construirea unui nou centru în Ploiești. De altfel, IPJ Prahova are în proiect construirea unui asemenea centru pe terenul unei foste unități militare).

Perioada de şedere în arest este în medie de o lună – o lună și jumătate (maximum legal este de 180 de zile). Cu o capacitate de 34 de locuri, la momentul vizitei erau găzduite 20 de persoane (18 arestați preventiv și doi condamnați definitiv, toți bărbați) în șase camere (cinci dintre ele cu șase paturi și una cu patru paturi) separat pentru fumători și nefumători. Suprafața fiecărei camere este de aproximativ 18-20 m. APADOR-CH semnalează faptul că suprafața per deținut este sub standardul de 4 mp deci camerele ar fi supraglomerate dacă toate paturile sunt ocupate. (Ar reveni cam 3,5 mp per deţinut.) De precizat că, în aresturile poliţiei, norma de cazare este tot cea veche de 6 mc per deţinut, cu toate că CPT a insistat, în raportul său după vizita din 2010, să se adopte norma de 4 mp.

Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Personalul centrului este compus din 28 de agenți (un șef de arest, patru șefi de schimb, trei conducători auto, 20 de agenți de pază).

La depunerea în arest, pentru îndeplinirea procedurii de depunerere, persoanei arestate i se efectuează un examen medical la spitalul din Ploiești. a În situația în care persoana este reținută noaptea, aceasta este dusă întâi pentru un consult medical la spitalul civil de urgențe și apoi adusă în arest.

Există o cameră mică, curată, în care funcționează frizeria, dar arestații s-au plâns că nu se pot tunde, cererile în aceste sens fiind respinse, printre altele ,pentru că mașina de tuns este stricată. De asemenea arestații nu ai voie să dețină o mașină de tuns în camera. .

În fiecare cameră există un WC turcesc al cărui orificiu este acoperit cu un recipient din plastic umplut cu apă pentru a împiedica mirosul să se răspândească în cameră și pentru a preveni intrarea șobolanilor în camere. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Paravanul care separă grupul sanitar de restul camerei este o pânză prinsă în cuie de către cei din camere. Nu există mobilier în cameră – rafturi sau dulapuri, lucrurile fiind ținute pe jos în pungi (sub pat).

Arestații își cumpără din bani proprii materiale pentru curățenie și asigură igiena în cameră. Unul dintre arestați afirma că nu a primit hârtie igienică sau săpun de când a fost arestat (36 de zile), ci doar lenjeria de pat pe care nu o folosea din cauza mirosului. Saltelele au un grad de uzură vizibil, sunt subțiri și au căptușeala ruptă. Cele două asociaţii consideră că se impune asigurarea unui cazarmament nou.

Arestații pot face duș de două ori pe săptămână. Sala de dușuri are robinete vechi şi emană un miros neplăcut. Arestații își spală singuri hainele la duș pentru că nu au acces la maşina de spălat a centrului care se foloseşte doar pentru curăţarea lenjeriei de pat. În camere nu există televizoare. De altfel, ar fi imposibil să funcționeze din cauza lipsei prizelor ceea ce face ca arestații să folosească doar aparate pe baterii. În schimb există:

– bec aprins permanent (obișnuința cu lumina produsă de acesta provoacă o senzație de amețeală în contactul cu lumina naturală); APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia că în locuri de deţinere este obligatoriu să se asigure pătrunderea luminii naturale. Iluminatul artificial permanent poate dăuna vederii iar poliţia este direct răspunzătoare de starea de sănătate a persoanelor aflate în custodia sa; Pentru aceste motive considerăm că se impune stingerea luminii pe timpul nopții și asigurarea unui iluminat decent pe timpul zile;

– cameră video cu funcționare permanentă în proximitatea becului. Conform declarațiilor angajaților din Centrul de reținere, camerele video sunt utile „pentru protecția arestaților”. Ele au fost montate după ce în 2001 „un arestat a murit în urma agresiunilor unui coleg de cameră”; APADOR-CH şi RHRN consideră prezenţa camerelor video drept o imixtiune inacceptabilă în intimitatea persoanelor private de libertate şi cer eliminarea acestor echipamente;

– difuzor cu funcționare între orele 6 și 22 (arestații nu pot schimba postul sau da mai încet, fiind obligați să asculte în acest interval orar un post de radio ales de către angajați). Este necesară montarea în fiecare cameră a unui întrerupător pentru difuzor la care să aibă acces arestaţii.

– geamuri deschise permanent – nu se ştie dacă și noaptea (sub ușa uneia dintre camere erau puse ziare pentru a împiedica curenții de aer);

– gratii la geamuri cu ochiuri foarte dese, astfel încât lumina naturală este practic inexistentă, arestul fiind plasat la demisol.

O practică generalizată în centrele de reținere și arestare preventivă este ca angajații să facă cumpărături pentru persoanele private de libertate, dar această cutumă nu se aplică și la Câmpina, unde reprezentanții au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat de la arest.

Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora. La data vizitei erau mai multe pungi cu produse aduse de firma respectivă și care avea fiecare un bon fiscal al produselor alături de lista solicitantului.

Cele două asociaţii apreciază soluția găsită de angajații arestului și consideră că ideea poate fi preluată ca bună practică și în alte centre de deținere. Limita de bani ce poate fi folosită la cumpărături este de 400 de RON pe lună.

Mâncarea este adusă de la școala de poliție din Câmpina (în ziua vizitei, prânzul încă nu venise la 14.30, oră destul de târzie pentru servirea mesei ). Arestații spuneau că mâncarea de la prânz este bună. În bucătărie există trei frigidere și o mașină de spălat, dar arestații nu au acces decât la frigidere.

2. Asistența medicală

Există un punct medical (înființat în martie 2014) unde este prezent un asistent medical între orele 8.00 şi 16.00. Medicul vine doar dacă există cereri de consult. Punctul medical nu este dotat cu pansamente sau alte medicamente de strictă necesitate în caz de urgență. Practic, în afară de eventuale consultări, aici doar se distribuie medicamente pentru tratamentul curent prescris de un medic specialist.

Arestații se plâng de calitatea asistenței medicale (sunt consultați din privire; la vizitele trecute în registru se menționează în multe cazuri „educație medicală”, aceasta însemnând că li se dau explicații arestaților despre medicația pe care o iau).

Un tânăr, A.M., închis pentru trafic de droguri (pe baza art. 16 din Legea nr. 143/2000) ia zilnic „medicamente ușoare de liniștire” (trei, printre care alprazolam și zolpidem, conform asistentului medical). Acesta nu știa că are posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică.

Același tânăr a declarat că a fost dus la spital pentru un control de specialiate la o săptămână după ce a făcut cerere și a primit medicamentele la două zile după vizita la medicul specialist psihiatru care i-a prescris tratamentul adecvat. Cele două asociaţii consideră că întârzierea de aproape 10 zile în a administra un tratament de specialitate unei persoane aflate într-o stare care necesită medicaţie psihiatrică este de neacceptat având în vedere consecinţele medicale ce pot apărea la pacientul arestat.

3. Activități

În incinta arestului este amenajată o „camera de socializare” care conține o masă și două scaune. Această cameră este folosită ca spațiu de depozitare pentru dosare și nu pentru activitățile arestaților.

Există două mini-curți de plimbare cu acoperiș de plexiglas (una de aproximativ 4 m², cealaltă de 2-3 m²). Durata ieşirii la aer variază între 30 şi 60 de minute zilnic.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este separat de biroul supraveghetorului de un paravan de sticlă. Arestaţii au dreptul la 10 minute de convorbiri telefonice pe săptămână. Nu mai există cartele Romtelecom pe piață , prin urmare telefonul este practic imposibil de utilizat ceea ce înseamnă o reducere substanţială a dreptului de a comunica cu exteriorul atâta timp cât arestaţii nu pot achiziţiona în prezent cartele telefonice. Supraveghetorul stă în imediata apropiere (la 1 m) chiar și în timpul discuțiilor dintre arestați și avocați, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

Sunt asigurate din oficiu plicuri pentru corespondență pentru cei care nu au posibilități financiare.

Regulamentul intern prevede înregistrarea scrisorilor într-un registru (cu data primirii/trimiterii, destinatar, expeditor).

Asociaţiile consideră că dreptul la corespondenţă al arestaţilor este îngrădit atâta timp cât sunt înregistate scrisorile trimise.

Camera de vizite (de aproximativ 10 m²) este dotată cu două mese și câteva scaune – nu există geam ori altă modalitate de separare, astfel că vizitele se fac cu supraveghetorul alături (30 de minute pe săptămână).

În mod evident, se încalcă principiul confidenţialităţii. APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina să pună la dispoziţia arestaţilor şi vizitatorilor un spaţiu amenajat corespunzător cu precizarea expresă că supravegherea trebuie să fie exclusiv vizuală (supraveghetorii trebuie să stea la o distanţă de la care să vadă dar nu să şi audă ce se discută).

Arestatul nu este de față la primirea pachetului, care are loc într-o altă încăpere. Angajatul îi aduce pachetul arestatului după desfacere şi control. Pentru evitarea unor posibile suspiciuni, APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina ca desfacerea şi controlul pachetului să aibă loc în prezenţa arestatului şi vizitatorului care l-a adus, aşa cum se procedează în sistemul penitenciar.

5. Discuții cu deținuții

Au fost vizitate camerele 1 și 4. Aici erau afișate la intrare informații despre regulile arestului și despre Legea nr.275/2006 (abrogată). Arestații s-au plâns că semnăturile la intrarea în arest sunt puse în grabă, fără a fi citit ceea ce semnează: în principal, o lege abrogată ( Legea nr.275/2006) și aproximativ cinci foi cu drepturi pe care nu și le cunosc. Angajații au precizat că nu au modificat mapa cu noua lege a executării pedepselor fiindcă așteaptă apariția regulamentului; până atunci, arestații semnează că au luat la cunoștință de o lege abrogată.

Concluzii:

1. APADOR-CH şi RHRN cer eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deținere. Prezența lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viață privată, drept ce trebuie respectat chiar și în cazul privării de libertate.

2. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuţilor dintre arestaţi şi avocaţi, corespondenței scrise și a apelurilor telefonice.Se impune, de urgenţă, reamenajarea camerei de vizită astfel încît să fie posibilă supravegherea vizuală

3. Schimbarea afișelor cu legislația aflate în interiorul camerelor și modificarea procesului verbal de înștiințare la introducerea în arest. Asigurarea unui timp suficient ca persoanele private de libertate să ia la cunoștință de drepturile lor.

Dragoş Roşca Nicoleta Popescu

RHRN APADOR-CH

Raspuns IJP Prahova

Arhiva tag-ul pentru: arestați

Articole