condiții de arest – APADOR-CH

Articole

Abuzurile forțelor de ordine, menționate în Raportul SUA privind respectarea drepturilor omului în România

26/06/2015/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Raportul privind respectarea drepturilor omului în 2014 – făcut public de Departamentul de stat al SUA – vorbește, în cazul României, de mai multe încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, citând în câteva rânduri din rapoartele întocmite de APADOR-CH, pe tema condițiilor din penitenciare și aresturi sau pe diverse cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine asupra cetățenilor.

Probleme majore de respectare a drepturilor omului includ maltratarea și hărțuirea, de către polițiști și jandarmi a deținuților și romilor, inclusiv moartea a cel puțin o persoană în mâinile poliției. Corupția guvernamentală a rămas o problemă larg răspândită, care a afectat toate sectoarele societății. Discriminarea socială sistematică împotriva romilor afectează accesul la educație, locuire, asistență medicală, și oportunități de angajare.”, se arată în raportul citat.

Între problemele citate de raport se mai găsesc: lipsa unor măsuri eficiente pentru retrocedarea proprietăților ce au aparținut bisericilor greco-catolice, confiscate de fostul regim comunist; amenințări personale și profesionale la adresa jurnaliștilor și subminarea libertății presei; acte de violență și discriminare la adresa femeilor; acțiuni și declarații antisemite, opinii rasiste, xenofobe și naționaliste difuzate prin internet și mass media: asistență inadecvată pentru persoanele cu handicap instituționalizate; discriminarea socială împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (LGBT) și persoanelor cu HIV / SIDA.

La secțiunea 1 – Respectarea integrității și libertății persoanei, rapoartele APADOR-CH sunt citate în sprijinul afirmațiilor din document:
a. Privarea arbitrară sau ilegală de libertate – este amintit cazul lui Daniel Dumitrache, parcagiul mort în Secția 10 de Poliție – puteți citi raportul APADOR-CH aici.

c. Tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante în închisoare și aresturile poliției – sunt citate rapoartele APADOR-CH privind supraaglomerarea și condițiile proaste din penitenciare și aresturi – găsiți rapoartele APADOR-CH aici.

d. Arestul arbitrar sau detenția – se vorbește despre conducerea administrativă la secția de poliție, care este slab reglementată în legislația română și care dă naștere la abuzurile forțelor de ordine, în cele 24 de ore în care cetățeanul se află în custodia poliției, dar nu are niciun drept civil – detalii despre conducerea administrativă și demersurile APADOR-CH de a schimba această situație găsiți aici.

Citiți întregul raport SUA privind drepturile omului în România -2014

CEDO condamnă România din nou pentru condițiile proaste din închisori

16/10/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Fortul 13 din Penitenciarul Jilava

Cetățeanul sirian Ahmad Ali, născut în 1962, a fost condamnat în România, în 2002, pentru trafic de droguri, la o pedeapsă cu închisoarea de 13 ani. Încarcerat la Rahova, el a fost transferat în 2008 la Jilava, unde a rămas până la eliberare în 2010. El s-a plâns la CEDO pentru supraaglomerarea din celulele în care a stat la Jilava, de frigul de pe timpul iernii, igiena precară din camere, mâncarea proastă și apa infestată cu viermi. Curtea Europeană a considerat că aceste fapte încalcă articolul 3 din Convenția Drepturilor Omului și a dispus despăgubirea lui cu suma de 3000 de euro, exact suma cerută de Ali ca prejudiciu moral.

Sirianul a mai contestat și procedura de transfer între cele două penitenciare, care a durat o zi jumătate, timp în care deținutul, alături de alți colegi a fost ținut în recepția închisorii, fără apă, mâncare sau obiecte personale. Totuși CEDO a admis doar plângerile privitoare la condițiile de detenție din Jilava.

Aceasta este una dintre numeroasele condamnări ale României pentru condițiile de detenție, în ultimul deceniu cuantumul despăgubirilor pe care țara noastră a trebuit să le achite deținuților sau foștilor deținuți fiind de aproximativ 600.000 de euro.

Raport APADOR-CH, citat în decizia Curții

În apărarea sa, Guvernul României a furnizat Curții date referitoare la spațiul existent în celulele în care a fost ținut sirianul Ali (respectiv una de 42 mp pe care o împărțea cu alți 20 de condamnați), dar a respins acuzațiile cum că existau șobolani în camere sau că mâncarea și apa nu erau bune, pe motiv că administrația penitenciarului face constant dezinsecții și modernizări ale spațiilor de deținere.

În sprijinul afirmațiilor petentului, Curtea a citat un raport al APADOR-CH din 2008, din cuprinsul căruia a reținut că: „… subsolul uneia dintre clădirile închisorii a fost complet inundat cu apă reziduală. Prin urmare, șobolanii și gândacii (și ploșnițe, conform unor deținuți) au infestat celulele din acea parte a clădirii. Mai mult, cele mai multe celule au fost, de asemenea, infestate cu păduchi, în principal din cauza saltelelor uzate. Nici o operație de deparazitare nu ar putea fi eficientă atât timp cât nu au fost înlocuite saltele. Conducerea penitenciarului a afirmat că a contactat mai multe companii pentru combaterea dăunătorilor, dar toate au renunțat după ce au văzut situația din închisoare. O altă problemă notorie a fost calitatea apei, extrem de proastă (tulbure și plină de impurități) – improprie pentru consum și riscantă chiar și pentru spălat. În ceea ce privește spațiul de detenție, suprafața totală a spațiului de detenție era de 3034.81 mp, în timp ce populația a fost de 1460 de persoane, adică 2,08 mp de spațiu de detenție disponibil pentru un deținut, jumătate din norma minimă recomandată de CPT. Blocul alimentar era complet neigienic și calitatea alimentelor era slabă …”.

CEDO a decis să-i dea dreptate reclamantului și datorită precedentelor cazuri de plângeri ale altor foști deținuți în România, ajunse la Curte în anii trecuți. Curtea a citat cazurile Iacov Stanciu, Lăutaru și Radu Pop în care a constatat că supraaglomerarea și proastele condiții de detenție din penitenciarele românești sunt probleme sistemice și încalcă drepturile omului.

APADOR-CH atrage atenția autorităților, de ani de zile, asupra gravelor probleme generate de supraaglomerare și de igiena precară din penitenciare, iar recenta condamnare a României, de ieri, de către CEDO demonstrează că aceste probleme sunt reale și trebuie rezolvate. APADOR-CH reiterează faptul că obiectivul nostru, ca asociație, nu este condamnarea României la CEDO, ci să ne asigurăm că în penitenciarele românești condițiile de detenție respectă drepturile omului. Pedeapsa la care este condamnat un cetățean trebuie să se oprească la privarea de libertate, el nu trebuie supus în închisoare și unor tratamente inumane și degradante.

Citiți întreaga hotărâre CEDO aici.

Comisia Europeană: mulți dintre arestații preventiv n-ar trebui să fie ținuți închiși

12/09/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale care militează pentru drepturi civile în Europa au semnat o scrisoare deschisă adresată comisarului pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene.

Semnatarii scrisorii le solicită oficialilor europeni să continue acţiunile vizând elaborarea unor standarde EU minimale şi aplicabile în toate statele membre în materie de arestare preventivă şi, dacă se va dovedi necesar, să elaboreze o propunere legislativă în acest domeniu. În scrisoare se vorbește și despre folosirea alternativelor la încarcerare şi scurtarea duratei arestării preventive.

Demersul este inițiat de Fair Trials International, organizație care militează pentru drepturile persoanelor judecate sau închise în alte țări decât cea din care provin. Conform studiilor făcute de Fair Trials, la nivelul UE se cheltuie anual peste 5 miliarde de euro cu deținerea persoanelor acuzate de diverse infracțiuni, și care așteaptă să fie judecate. Pe întreg teritoriul UE, oamenii sunt ținuți în arest preventiv în așteptarea procesului, de multe ori în condiții îngrozitoare, cu acces limitat la un avocat.

Fair Trials consideră că statele nu ar trebui să folosească măsura arestării preventive decât în cazuri excepționale, de exemplu, pentru a asigura probe vitale în proces sau pentru a proteja martori cheie. Și chiar și atunci când arestarea preventivă este justificată. condițiile de detenție trebuie să fie umane. Arestaților trebuie să li se asigure minime condiții precum:

– facilități pentru a-și pregăti apărarea;

– comunicare confidențială cu avocatul;

– o revizuire periodică a detenției.

În 2011, Comisia Europeană a făcut o verificare privind detenția în UE, iar rezultatele au arătat că în statele membre oamenii sunt ținuți închiși în așteptarea procesului luni și chiar ani de zile (până la patru ani în Spania), că unele state nu au alternative la arestul preventiv și nici prevederi legale privind perioada maximă de arest preventiv. Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice detenția arbitrară, în realitate această măsură considerată excesivă este destul de comună în statele membre UE.

Potrivit Comisiei Europene, 80% dintre arestații preventiv din închisorile UE provin din alte țări și mulți dintre ei nici nu ar trebui să fie ținuți închiși. În decembrie 2012 a intrat în vigoare măsura care permite cetățenilor UE acuzați într-o altă țară UE să se întoarcă în țara lor și să aștepte acolo să fie judecați. Comisia a estimat că astfel s-ar face economii importante și că numărul arestaților va scădea. Parlamentul European a cerut de asemenea o reformă în privința arestui preventiv în UE.

Puteți citi scrisoarea adresată comisarului Viviane Reding pe site-ul APADOR-CH. Tot acolo, la secțiunea „rapoarte speciale”, găsiți și mai multe rapoarte făcute de-a lungul timpului de asociației, cu privire la condițiile din aresturile României.

Viața în arest preventiv: droguri, HIV și condiții precare de igienă

05/09/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

„Da, am tras și la pușcărie, am tras, de ce să… m-am drogat, m-am drogat bine, nu ca… Făceam diazepame când n-aveam, să mă las. Și e și acolo, e droguri, se bagă ca afară, se bagă… Dar, foarte greu cu medicamentele. M-a durut măseaua… Și m-am dus, m-am rugat seara la cine era de gardă să-mi facă ceva, o injecție, un calmant. Nimic. Că «să iau algocalmin». M-am îmbuibat cu pastile și a doua zi… mi-a făcut un calmant. Nici cu ăla nu mi-a trecut și era marfă pe altă secție și mi-am procurat și mi-am făcut câteva unități și mi-a trecut. Așa am rezolvat-o.” (Mihai)

Povestea lui Mihai, precum și a altor consumatori de droguri aflați la un moment dat în arest preventiv în România, poate fi citită în raportul „Consumatorii de droguri în arest preventiv, o abrodare din perspectiva drepturilor omului”, publicat recent de RHRN – Romanian Harm Reduction Network – în colaborare cu APADOR-CH. Documentul atrage atenția asupra faptului că în ultimii ani a crescut spectaculos numărul infracțiunilor săvârșite de consumatorii de droguri, că prevederile legale actuale și sistemul de justiție nu reușesc să-i îndepărteze pe aceștia de tentația încălcării legii, atâta vreme cât consumul de droguri continuă și în sistemul penitenciar sau de arest.

Raportul cuprinde o analiză a legislației românești care sancționează traficul și consumul de droguri și explică detaliat modul în care funcționează sistemul penal în astfel de cazuri. Pe lângă statistici, documentul prezintă și câteva mărturii șocante ale consumatorilor de droguri, din experiențele lor în aresturi, informații despre condițiile de detenție, relațiile dintre investigatori și cei investigați, uneori despre abuzurile și violările procedurilor cărora le-au căzut victimă cei intervievați. În câteva interviuri discuțiile s-au centrat pe abuzurile poliției și ale procurorilor, constând în special în presiuni psihologice pe baza articolului 16 din Legea nr. 143/2000, amenințări și insulte, interzicerea tratamentului, blocarea accesului la probe, folosirea sevrajului ca mijloc de a obține declarații.

Cercetarea făcută de APADOR-CH și RHRN, cu sprijinul Inspectoratului General al Poliției Române și Administrația Națională a Penitenciarelor, și cu finanțare oferită de Open Society Foundations, a condus la următoarele concluzii principale:

– din eșantionul intervievat în cercetare, estimativ, 60-70% din totalul infracțiunilor violente sunt savârșite de către consumatorii de stimulante (etnobotanice);

– numărul de cazuri în care au fost implicați consumatori de droguri a crescut vizibil în ultimii ani;

– începând cu 2008, organele legii au devenit mult mai tolerante cu consumatorii de droguri: posesia pentru propriul consum este sancționată cu amendă administrativă (la prima abatere, în cazul Bucureștiului). Anterior, consumatorii erau trimiși în judecată, ceea ce nu se mai întâmplă acum;

– din 2010-2011 există procurori care cer pedeapsa cu suspendare și tratament obligatoriu pentru consumatorii de droguri;

– între 2009-2010 a avut loc explozia drogurilor legale;

– iar în 2011-2012, cazurile legate de heroină au început să devină din ce în ce mai rare;

– organele de anchetă au renunțat la obiceiul de a adăuga cazuri nerezolvate în dosarele consumatorilor de droguri. Judecătorii au început să ceară probe, cazul nu se mai sprijină doar pe declarația inculpatului de recunoaștere a altor infracțiuni pe lângă cea din dosar;

– numărul de consumatori de stimulante cu patologii psihiatrice a crescut în ultimii 2-3 ani;

– numărul infectărilor cu HIV crește rapid: în 2010 apăreau 2-3 cazuri pe an, acum sunt 2-3 cazuri pe săptămână!

– conform persoanelor intervievate, se pot găsi droguri în interiorul unităților de detenție, de obicei de calitate mai proastă, ceea ce reprezentă un pericol mai mare pentru sănătatea consumatorilor.

– condițiile din arestul preventiv (accesul la aer și apă, lumină naturală, spațiu personal, toalete) în unitățile poliției nu corespunde minimumului de standarde pentru persoane sănătoase și sunt dăunătoare consumatorilor de droguri și altor persoane cu probleme medicale;

– unitățile de arest preventiv din poliție și penitenciare sunt supraaglomerate;

– un număr important de consumatori de droguri se implică în microtrafic cu scopul a face rost de banii pentru doza zilnică, ceea ce-i face să ajungă sub incidența articolului 2 al Legii nr. 143/2000 – trafic de droguri – și primesc o pedeapsă disproporționată în comparație cu infracțiunea (sentința minimă pentru trafic de droguri este de 3 ani pentru droguri de risc și de 10 ani pentru droguri de mare risc). Legea eșuează în scopul ei de prevenire și împiedicare a traficului de droguri pe stradă;

– din cauza consumului zilnic și a dependenței, consumatorii problematici de droguri sunt predispuși să se implice în traficul de droguri de pe stradă, iar condamnarea la închisoare nu face decât să le agravezi situația;

– articolul 16 din Legea 143/2000 le permite anchetatorilor să pună presiune asupra suspecților a căror situație, în cazul consumatorilor problematici de droguri, este fără ieșire: o proporție necunoscută dintre aceștia aleg să denunțe alt consumator de droguri drept traficant; în acest fel, articolul 16 nu-și îndeplinește scopul de a permite identificarea și sancționarea traficanților de droguri.

[box]Principalele recomandări ale organizațiilor semnatare ale raportului sunt următoarele:

1 Dezincriminarea posesiei – Pentru a ușura accesul consumatorilor de droguri la medicație vitală în tratarea infecției cu HIV, hepatite sau alte boli transmisibile, ar trebui dezincriminată posesia pentru consum propriu. Această măsură ar permite de asemenea organelor legii să facă o deosebire clară între consumatorii de droguri și traficanții de droguri, fapt ce le-ar permite să se concentreze pe adevărații infractori;

2 Continuitatea îngrijirilor trebuie garantată și în cadrul sistemului penal. În ultimii ani, problema accesului la servicii medicale în detenția preventivă și nevoia de a asigura continuarea îngrijirilor între serviciile comunitare și închisori a dobândit pregnanță și vizibilitate crescute. Mai exact, e necesar un protocol de funcționare care să reducă impactul personal al angajaților din sistem în contactele cu persoanele bolnave în detenție preventiva prin descrierea unor proceduri clare pentru astfel de situații. O cale de a atinge acest scop ar fi prin organizarea unui grup de lucru comun diverselor ministere și agenții de resort, cuprinzând reprezentanți din Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției, ONG-uri și alte instituții ori structuri implicate;

3 Ar trebui create programe de instruire în drepturile omului și de schimb de experiență pentru diverse categorii profesionale (judecători, procurori, ofițeri de poliție, avocați) pentru a crește nivelul lor de conștientizare a efectelor detenției preventive și a justiției terapeutice. Aceste sesiuni de informare ar trebui susținute de către membri ai aceleiași categorii profesionale în colaborare cu experți în domeniile drepturilor omului și al reducerii riscurilor.[/box]

„Am băgat și acolo, nu zilnic, din când în când… la Jilava deloc, iar la Rahova m-am injectat după aproape doi ani… Venea unu la noi… Primea marfa de afară și mi-a dat și mie de câteva ori. Odată i-am spus că-i dau țigări sau bani… dupa aia am băgat o dată, de două ori, iar apoi îi spuneam mamei să-mi trimită Kent sau Marlboro… Viceroy și de astea. Dacă aveai Viceroy, dădeai patru cartușe de Viceroy. Dacă aveai Kent sau Marlboro, dădeai doar două… Trei sferturi dintre deținuți sunt consumatori.” (Iancu)

România, condamnată din nou de CEDO pentru condițiile din aresturile poliției

12/06/2013/în Articole, Blog /de APADOR-CH

3000 de euro daune morale trebuie să-i plătească statul român reclamantului Marin Vasilescu, un cetățean român cu domiciliul în Belgia, care a fost încarcerat timp de 53 de zile în arestul din Craiova în condiții considerate de CEDO ca fiind degradante. Decizia de ieri a CEDO este cea mai recentă condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adăugând încă 3000 de euro plus 800 de euro cheltuieli de judecată, pe lista lungă a celorlalte condamnări din ultimul deceniu, în valoare de peste jumătate de milion de euro.

APADOR-CH a atras atenția asupra condițiilor insalubre și a supraglomerării din arestul Dolj, în raportul întocmit după vizita din decembrie 2012 la Craiova. (citiți raportul aici)

Marin Vasilescu, în vârstă de 43 de ani, fusese condamnat în 2007, în Belgia, pentru o infracțiune economică, și ispășea pedeapsa de cinci ani la domiciliu, sub supraveghere electronică. El a venit în România în 2009, iar instanța a considerat că a evadat, prin urmare l-a dat în urmărire generală. Vasilescu a fost arestat la Craiova, unde a stat 53 de zile în arestul Inspectoratului Județean de Poliție Dolj. Aici a împărțit cu alți șapte arestați o cameră de 28 de mp, descrisă ca murdară, fără grup sanitar și fără iluminat natural.

Vasilescu s-a plâns Curții că în timpul arestului a fost expus la fumat pasiv, pentru că unii dintre colegii de cameră fumau, nu a beneficiat decât de o ieșire la plimbare, de jumătate de oră, pe săptămână și că de fiecare dată când voia să iasă la toaletă trebuia să apeleze la bunăvoința gardienilor.

CEDO a considerat că aceste condiții, expuse de Vasilescu în plângere, încalcă articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante), mai ales că aceste informații erau confirmate și de ultimul raport al Comitetului european pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 2010 care semnalase condițiile insalubre de detenție și supraaglomerarea din aresturile și închisorile din România.

În raportul făcut după vizita din decembrie 2012, APADOR-CH a constatat aceleași disfuncționalități și a făcut chiar recomandări a căror punere în practică nu ar fi costisitoare:

[quote]Asociația solicită măsuri urgente pentru diminuarea supraaglomerării și pentru dotarea tuturor camerelor cu grup sanitar. Aceste lucruri se pot realiza prin minime investiții sau printr-o mai bună gospodărire a resurselor având în vedere că în arestul IJP Dolj există atât spații neutilizate cât și evidente discrepanțe în ce privește dotarea/amenajarea anumitor spații.[/quote]

Reprezentantul Guvernului a susținut că plângerile lui Vasilescu sunt nefondate, mai ales că reclamantul nu s-ar fi plâns atunci autorităților române și că nu există o legătură de cauzalitate între condițiile de detenție din cele 53 de zile petrecute la Craiova și pretinsele suferințe ulterioare, pentru care reclamantul a cerut 15.000 de euro despăgubiri morale. Totuși Curtea a admis plângerea lui Vasilescu și a condamnat statul român la plata unei despăgubiri morale de 3000 de euro, plus 800 de euro cheltuieli de judecată. Banii trebuie plătiți în termen de trei luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă.

Arhiva tag-ul pentru: condiții de arest

Articole

Raport APADOR-CH, citat în decizia Curții