După Roșia Montană, ce ar face o țară normală cu un guvern ca al nostru?
România a câștigat procesul în cazul Roșia Montană, contrar pozițiilor publice de neexplicat ale mai multor guvernanți români, auzite în spațiul public cu precădere în zilele premergătoare anunțării verdictului. La 9 martie 2024 a devenit publică decizia Tribunalului de Arbitraj de la Washington în litigiul în care pârât era statul român și care avea ca obiect concesiunea minieră de la Roșia Montană. Paradoxal, totuși, victoria pare că încurcă planurile guvernanților.
Spectacolul dat în media de unii membri ai Guvernului, cu două săptămâni-o lună înainte de pronunțarea decizei tribunalului de arbitraj în cazul Roșia Montană a fost de-a dreptul halucinant. Numai vaiete și jelanii, că aoleu, ce ne facem că pierdem procesul/arbitrajul și avem miliarde de plătit. Nicio intervenție publică din partea guvernanților în care să se spună că România poate și trebuie să câștige litigiul, pentru că are dreptate și a acționat legal. Doar mesaje publice excesiv de defensive și autoacuzatoare la nivel de țară, prin care se căutau vinovații pentru piederea iminentă a procesului și se stabileau variantele optimiste ale răului cel mai mic: poate reușim să-i convingem să plătim în rate despăgubirile, și nu toate odată, poate renunțăm la UNESCO și îi invităm să înceapă exploatarea, poate reușim să nu fim obligați la milarde, ci doar la milioane etc, etc. Varianta câștigării procesului era exclusă categoric.
În plus, în perioada declarațiilor guvernamentale ultrapesimiste, s-a dublat și valoarea acțiunilor firmei care a inițiat litigul împotriva statului român. Presa a relatat că „Dacă pe 31 ianuarie 2024, valoarea unei acțiuni Gabriel Resources valora 0,45 dolari canadieni, pe 7 martie, cu o zi înainte de verdict, acestea ajunseseră la 0,87 dolari canadieni”. Dacă este o coincidență sau nu, ar avea cine să stabilească, după cum vom arăta mai jos.
Cum era de așteptat, însă, după aflarea verdictului, televiziunile care, anterior deciziei, consacraseră ore întregi dezbaterilor despre cine e vinovat pentru pierderea iminentă a procesului privind Roșia Montană și despre cum să facem să plătim despăgubirile la care sigur vom fi obligati – „cine știe, poate o să avem norocul să ne lase să plătim în rate și nu într-o singură tranșă, despăgubirile la care vom fi obligați – eh, dar pentru asta e nevoie de abilitatea de a negocia a guvernanților noștri” – au trecut știrea câștigării procesului la „si altele”, dând prioritate faptului divers, de genul unui incendiu survenit la o magazie, unei bătăi între interlopi, unui accident auto soldat cu rănirea unei persoane.
Ce spune legea în astfel de cazuri?
Capitolul III, intitulat „Manipularea pieței”, din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, începe cu art. 120, care, la alin. 1 lit.c) prevede că următorul tip de activități se încadrează la „manipularea pieţei”:
c) diseminarea de informații prin mijloace de comunicare în masă, inclusiv pe Internet sau prin orice alte mijloace, care dă sau este probabil să dea semnale false sau înșelătoare referitoare la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, inclusiv diseminarea de zvonuri, atunci când persoanele care au realizat diseminarea obțin, pentru sine sau pentru altă persoană, foloase sau beneficii ca urmare a diseminării informațiilor în cauză și cu condiția ca aceste persoane să fi știut sau să fi trebuit să știe că acestea sunt false sau înșelătoare;”
Art. 134 al. 5 din aceeași lege prevede că manipularea pieţei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
Iar art. 135 al. 1 din lege prevede că tentativa la infracţiunea de manipulare a pietei se pedepseşte.
Având în vedere că faptele care pot fi încadrate la manipularea pieței au avut loc pe teritoriul țării, iar persoanele care au acționat sunt cetățeni ai acestei țări, nimic nu ar împiedica organele de urmărire penală din această țară să înceapă o investigație penală. Se pot sesiza și din oficiu.
Până atunci, nu ar fi deloc exagerat dacă Guvernul ar demisiona. Se poate pune întrebarea: de ce să demisioneze un guvern al unei țări care tocmai a câștigat un important litigiu internațional? Răspunsul e simplu: pentru că țara a câștigat tocmai acel litigu pe care Guvernul părea foarte pregătit să-l piardă.
Cum s-au raportat guvernanții, în public, la acest litigiu, în care era vorba de interese importante ale țării, este totuși fără precedent.