În ziua de 5 februarie 2004, doi reprezentanţi ai APADOR-CH au vizitat Centrul de reeducare pentru minori Tg. Ocna.
1. Aspecte generale
Centrul de reeducare Tg. Ocna a fost reînfiinţat la 1 august 2001 şi funcţionează în aceeaşi incintă cu Şcoala de subofiţeri Tg. Ocna. Elevii şcolii şi minorii din Centru sunt cazaţi la cele două nivele ale clădirii dormitoarelor, învaţă în aceeaşi clădire şi impart sala de masă. Centrul deserveşte toate judeţele Moldovei, precum şi judeţele Bihor, Maramureş, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Covasna, Harghita, Buzău. La data vizitei, în Centru se aflau 71 minori (toţi băieţi) faţă de care instanţele de judecată au dispus, în conformitate cu dispoziţiile art 104 din Codul penal, măsura educativă a internării într-un centru de reeeducare. Dintre aceştia, 11 aveau vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, 59 între 16 şi 18 ani, iar unul avea peste 18 ani. În anul 2003 au fost rulaţi un număr de 89 de minori, dintre care 44 au fost puşi în libertate.
În toate cazurile în care de la internarea în Centru s-a împlinit un an, Consiliul profesoral analizează situaţia minorilor iar în cazul în care constată că aceştia au făcut dovada corectării comportamentului, că au fost sârguincioşi la învăţătură şi în însuşirea pregătirii profesionale propun instanţelor de judecată (acelora care au dispus măsura internării) liberarea minorilor înainte de a deveni majori. Situaţia fiecărui minor este de asemenea analizată la sfârşitul fiecărui an şcolar şi cu 2 luni înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. În anul 2003, 21 de minori au fost puşi în libertate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Instanţele de judecată au acceptat în proporţie de 100% propunerile de punere în libertate promovate de Consiliul profesoral. În cazul minorilor care împlinesc vârsta de 18 ani şi care nu au probleme disciplinare sau şcolare, Centrul îi pune în libertate fără a mai fi nevoie de încuviinţarea instanţei de judecată. La discuţiile din cadrul Consiliului profesoral minorii nu sunt invitaţi să participe. Situaţia lor le este prezentată în discuţii directe, anterior luării unei decizii de către Consiliul profesoral. Cei care urmează să fie puşi în libertate sunt mutaţi într-un dormitor separat şi incluşi într-un program special de pregătire pentru liberare – „Prolib” -, cu aproximativ o lună înainte de aceasta.
Condiţiile în care trăiesc şi învaţă minorii sunt bune. Cele 7 dormitoare ale minorilor se află la etajul I al clădirii în care sunt cazaţii şi elevii şcolii. Pentru viitor se doreşte amenajarea dormitoarelor elevilor într-un corp separat, astfel încât întreaga clădire să fie destinată cazării minorilor din Centrul de reeducare. Camerele sunt spaţioase, bine încălzite şi cazează aproximativ 10-11 elevi fiecare (deşi numărul de paturi suprapuse instalate în fiecare cameră este de 14-18 paturi). Două camere dispun de spălătoare proprii. Minorii au acces la un spălător cu 21 de chiuvete, o sală baie cu 11 duşuri, două toalete cu mai multe cabine, o sală de lectură, o cameră pentru activităţi educaţionale (unde sunt instalate şi două computere), un club, o cămară de alimente (unde pot depozita alimentele primite prin pachet sau cumpărate din incinta Centrului) şi un oficiu cu mese şi scaune unde pot servi în condiţii civilizate alimentele proprii. Toate dotările acestor anexe sunt în perfectă stare de funcţionare şi curăţenie. Minorii pot circula nestingheriţi între camere şi anexele lor, situate toate pe acelaşi nivel, şi sunt însoţiţi de cadre numai când părăsesc etajul.
Minorii au acces la o cutie poştală, instalată la intrarea sălii de masă şi la un telefon, instalat la sectorul vizite, neexistând limitări în privinţa folosirii telefonului. Potrivit noilor reglementări, cartelele telefonice nu pot fi împrumutate între minori. La solicitarea minorilor cadrele îi însoţesc la telefon sau la cutia poştală, precum şi pentru a realiza cumpărături în incinta Centrului. Orele de clasă se desfăşoară într-o clădire separată, unde minorii şi elevii şcolii militare învaţă pe acelaşi etaj. De altfel, există un parteneriat cu şcoala militară, în cadrul căruia fiecare elev al şcolii are grijă de câte un minor. În interiorul Centrului, minorii poartă o ţinută obligatorie, inclusiv în timpul vizitelor cu familia. La vizitele în exteriorul centrului, minorii sunt îmbrăcaţi într-un costum de velur. De asemenea, pe perioada iernii, la vizitele în exterior poartă geci standard, obţinute de Centru prin intermediul unei asociaţii neguvernamentale.
În privinţa pedepselor aplicate pentru abateri de la regulamentul Centrului, în anul 2003, 11,5% din efectivele de minori au fost pedepsiţi cu mustrare sau izolare. Conducerea Centrului i-a informat pe reprezentanţii APADOR-CH că, de obicei, pedepsele cu izolarea se aplică în cazul violenţelor fizice asupra altor colegi. De exemplu, statistica abaterilor disciplinare din semestrul II al anului 2003 arată că s-au aplicat trei pedepse cu mustrare (doi minori au fost mustraţi pentru confecţionarea de obiecte interzise şi unul pentru instigare la lovire) şi patru pedepse cu izolare (în trei cazuri pentru lovirea altor minori şi într-un caz pentru instigare la lovire).
În acelaşi timp, în anul 2003, minorii au fost evidenţiaţi în 125 de cazuri, în 7 cazuri au fost învoiţi cu familia şi în 19 cazuri au fost în oraş cu familia, ca formă de recompensare. În luna ianuarie 2004, au fost aplicate două pedepse cu izolarea.
În luna ianuarie 2003 a existat un caz în care un minor s-a plâns că a fost lovit cu bastonul de către trei subofiţeri. Aceştia au fost sancţionaţi cu câte 5, 4 şi respectiv 3 zile de arest, executat la locul de muncă, abaterea a fost consemnată în fişa lor şi au fost schimbaţi din serviciul de supraveghere. Personalul care încadrează Centrul numără 97 de cadre. În cadrul compartimentelor de învăţământ, calificare şi asistenţă socială/psihologie sunt încadraţi: 3 profesori, 1 învăţător, 3 maiştri instructori, 1 bibliotecar, 1 ofiţer psiholog, 1 asistent social, 6 educatori, 3 ofiţeri specialişti, 4 maiştri militari, 10 subofiţeri tehnici. Din discuţiile cu cadrele penitenciarului a reieşit nevoia ca numărul educatorilor să fie dublu, de 12 persoane.
2. Discuţia cu directorul adjunct pentru învăţământ
În Centru funcţionează „Şcoala cu clasele I-VIII nr.7 Tg. Ocna” şi „Şcoala profesională nr.2 Tg. Ocna”.
În cadrul şcolii cu clasele I-VIII există un curs de alfabetizare (clasele I-IV) în care sunt cuprinşi 17 minori, o clasă a V-a (12 minori), o clasă a VI-a (12 minori), o clasă a VII-a (13 minori), o clasă a VIII-a (7 minori). Cursurile claselor a VI-a, a VII-a şi a VIII-a sunt cu frecvenţă redusă. Pe lângă pregătirea şcolară, minorii din clasele cu frecvenţă redusă, participă şi la cursurile de profesionalizare cu durata de un an astfel: cei din clasele a VI-a şi a VII-a la cursurile de lăcătuş mecanic (25 de minori) şi cei din clasa a VIII-a la cursurile de tâmplar universal (7 minori). La Şcoala de arte şi meserii (profil lăcătuş mecanic), 7 minori sunt înscrişi la cursurile clasei a IX-a. În plus, în cadrul disciplinei de învăţământ „activităţi de profesionalizare”, minorii din clasele a V-a şi a VI-a sunt iniţiaţi în meseria de frizer, iar elevii claselor a VII-a şi a VIII-a în meseria de ospătar.
Pentru viitor, în colaborare cu Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, Centrul doreşte să organizeze cursuri de calificare de scurtă durată (4 luni) pentru sectorul servicii: legumicultori, pomicultori, îngrijitori spaţii verzi, instalatori instalaţii sanitare.
Cursurile şcolare sunt asigurate de către cei 3 profesori şi un învăţător încadraţi, la care se adaugă 2 profesori de istorie/geografie şi un profesor care predă educaţie civică/psihologie, cu plata cu ora. „Activităţile de profesionalizare” sunt organizate de către personalul Centrului (frizerul unităţii şi subofiţerul care se ocupă de bucătărie).
Şcoala şi orele de atelier se desfăşoară lunea, marţea şi miercurea, până la ora 14. De joi până dumnică au loc activităţi recreative şi educaţionale. Joia şi vinerea după-amiază minorii au timp la dispoziţia lor. Cei care participă la cercurile Clubului elevilor din Tg. Ocna au posibilitatea de a o face vinerea după-amiază. Deficitul de material didactic al şcolii şi dotarea atelierelor vor fi acoperite dintr-o finanţare Phare în valoare de 100.000 euro, pe parcursul anului 2004. Conducerea şcolii a apreciat această sumă ca fiind suficientă pentru nevoile de material didactic şi dotarea atelierelor.
3. Discuţia cu personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie
Din discuţia cu psihologul şi aistentul social a reieşit că la internarea minorilor în centru are loc o evaluare a lor psihologică şi socio-familială (pe bază de teste şi interviu cu minorul). În funcţie de nevoile identificate, minorul este inclus în programe socio-educative şi terapeutice. În cadrul programelor socio-educative, în semestrul II al anului 2003, 8 minori au fost în tabăra Vânătorul din jud. Dâmboviţa (cu sprijinul Fundaţiei Terre des hommes), 34 de minori au participat la diferite excursii (de exemplu, la Muzeul de istorie din Oneşti, la Borzeşti, la Mausoleul de la Mărăşeşti etc.), iar 15 minori au participat la un meci de fotbal cu Centrul de reeducare de la Găeşti.
De asemenea, în colaborare cu Asociaţia Familia, în cadrul programului „O casă pentru fiecare”, un minor care s-a liberat din Centru (fost „copil al străzii”) a beneficiat de o locuinţă. În noiembrie 2003, în Centru a fost organizată o masă rotundă la care au participat atât minori internaţi, cât şi elevi ai Şcolii nr.2 din localitate. De asemenea, minorii au participat la Balul Mărţişorului, împreună cu elevii din localitate. Opt minori ai Centrului au participat în luna decembrie 2003 la o expoziţie de pictură organizată la un liceu economic din Bucureşti. Cu această ocazie minorii au vizitat şi oraşul. În luna decembrie 2002, alţi doi minori au participat cu icoane pe sticlă la o expoziţie de pictură organizată de Ministerul Justiţiei.
La data vizitei în Centru a reprezentanţilor APADOR-CH, erau în desfăşurare mai multe programe socio-educative. De exemplu, în cadrul programului „Educaţia prin influenţă” fiecare elev al şcolii militare are în grijă un minor. În programul „Educaţie integrată”, minorii participă la programele educaţionale ale Clubului elevilor din Tg. Ocna, Şcolii generale nr.2 Tg. Ocna şi ale Şcolii profesionale din Tg. Ocna. La Clubul elevilor, o dată pe săptămână, 30 de minori din Centru participă alături de copiii din localitate la cercurile de karting, muzică, pictură şi electronică. Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere Bacău desfăşoară în Centru programul „7 paşi”.
În cadrul programului „Pregătire pentru liberare”, cei care urmează să se libereze din Centru sunt mutaţi într-o cameră specială cu o lună înainte de acest eveniment. Tot cu o lună înainte de liberare se trimit scrisori, după caz, către Serviciile de Reintegrare Socială şi Supraveghere, Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, autoritatea tutelară, Direcţiile Judeţene pentru Protecţia Copilului, bisericile din localităţile de domiciliu ale persoanelor ce urmează să se libereze. Instituţiile vizate sunt informate despre liberarea persoanei şi le este solicitat ajutorul pentru sprijinirea sa în vederea reintegrării sociale. pe baza protocolului închieiat cu Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere Bacău, un consilier de la această instituţie vine la Centru şi îi informează pe cei ce urmează să se libereze că pot solicita asistenţă post penală Serviciului. Personalul compartimentului de asistenţă socială şi psihologie se implică şi în restabilirea relaţiilor cu familia ale minorilor necăutaţi. Ei încercă să localizeze şi să contacteze familia, iar în unele cazuri acest lucru a dus la o reluare a legăturilor de familie.[/su_note]
4. Vizita în Centru
La momentul vizitei, la clubul din clădirea unde sunt cazaţi minorii se aflau elevii clasei I-IV (15 minori), care desfăşurau activităţi educative sub supravegherea unuia dintre educatori. Minorii au spus că participă la asemenea activităţi în fiecare dimineaţă a zilelor de joi şi de vineri. După-amiezele zilelor de joi şi vineri, minorii au timp la dispoziţia lor, iar cei care participă la cercurile de la Clubul copiilor din localitate o fac vinerea după-amiază. Minorii au spus că pot circula liber între dormitoare, club şi celelalte facilităţi de pe etajul unde sunt cazaţi, lucru apreciat ca fiind foarte bun de către cei care au fost anterior internaţi în Centrul de reeducare de la Găeşti, unde nu aveau această posibilitate.
La telefon se pot duce ori de câte ori solicită, însoţiţi de către un cadru. La televizoarele din cameră (racordate la reţeaua de cablu) se pot uita fără restricţii, până la stingere, care are loc la orele 22. Vinerea şi sâmbăta se pot uita la televizor până la orele 23.
Baie fac de două ori pe săptămână. În privinţa ţinutei de interior, minorii şi-au expirmat dorinţa de a fi lăsaţi să poarte hainele de acasă şi numai în măsura în care nu au asemenea haine să poarte ţinuta.
Reprezentanţii APADOR-CH au intrat în trei dintre cele 7 dormitoare, minorii cazaţi în acestea nefiind prezenţi la momentul vizitei.
În dormitorul nr.1 existau 14 paturi suprapuse în care, conform listei afişate în cameră, erau cazaţi 11 minori. Paturile metalice suprapuse aveau saltele deosebit de uzate, din câlţi. În afară de acestea, în cameră existau fişete de metal, câte unul pentru două persoane, în care minorii îşi pot depozita bunurile personale. Camera avea şi trei chiuvete în stare foarte bună, precum şi un televizor.
Dormitoarele nr.2 (12 minori în 18 paturi) şi nr.3 (11 minori în 18 paturi, aproximativ 50 m2) erau asemănătoare, cu excepţia faptului că dormitorul nr.2 nu avea chiuvete. Toate camerele vizitate erau aerisite, curate şi încălzite corespunzător. Sala de baie era de asemenea curată şi prevăzută cu 10 duşuri separate prin pereţi despărţitori. În anticamera sălii de baie, exista o cameră prevăzută cu dulapuri, unde minorii îşi depozitează încălţămintea. Cele două grupuri sanitare aveau câte 4 cabine WC, 3 pisoare şi 1 chiuvetă, toate instalaţiile sanitare fiind funcţionale şi în stare bună. Pe etaj mai există şi un spălător cu 21 de chiuvete, toate în stare perfectă şi foarte curate.
Cămara unde minorii îşi depozitează alimentele primite de acasă sau cumpărate din banii proprii în interiorul Centrului era încuiată şi pentru a avea acces la alimente era nevoie de ajutorul cadrelor. Oficiul unde minorii pot consuma aceste alimente în condiţii civilizate, era prevăzut cu scaune şi mese şi cu o chiuvetă. Sala de lectură unde există câteva pupitre individuale a fost transformată în cameră de izolare. În acest sens a fost adăugat un pat suprapus metalic. Camera nu are televizor. Camera pentru minorii care urmează să se libereze are mobilier de lemn – patru paturi, nesuprapuse, o masă cu scaune, o mini-bibliotecă şi un şifonier. Există 3 chiuvete în cameră, precum şi o cabină de WC şi un duş, la care au acces numai minorii incluşi în acest program. Într-o clădire separată se află camera de carantină şi infirmeria.
La carantină, într-o cameră destul de mică, se aflau 8 minori, cazaţi în 10 paturi. Există un televizor şi o masă cu 6 scaune. Toţi minorii aflaţi la carantină au fost tunşi „zero” la momentul internării, deşi nici unul dintre ei nu avusese păduchi sau alţi paraziţi. Acest fapt a fost confirmat în discuţia ulterioară cu medicul Centrului, care a apreciat că este o măsură care nu se impune din punct de vedere al igienei. Fără acordul lor, informaţii despre fraţii G.R. (16 ani) şi M.R. (15 ani) au fost publicate în ziarul “Ancheta” din Brăila, la data de 3 noiembrie 2003, când aceştia se aflau în arestul Poliţiei din localitate, practică contravenind regulilor internaţionale în materie.
La infirmerie erau doi minori, fără ca aceştia să prezinte probleme de sănătate. Unul dintre ei K.A.G., solicitase pe 29 ianuarie 2004 să fie separat de colectiv, deoarece se afla în conflict cu nişte colegi şi nu dorea să aibă probleme, urmând a fi liberat în curând. Celălalt minor era separat de colectiv deoarece era inclus într-un program de terapie intensivă pentu diminuarea tulburărilor de comportament. Separarea avea loc numai pentru timpul liber al minorului, el participând în continuare la cursurile şcolare şi la programele educative (de altfel, reprezentanţii APADOR-CH l-au întâlnit anterior la club, participând la programele educative).
Cabinetul medical şi cabinetul stomatologic acordă asistenţă atât minorilor, cât şi elevilor şcolii militare, cadrelor din unitate şi deţinuţilor adulţi care lucrează la GAZ şi sunt cazaţi separat. Cabinetul medical are încadraţi 1 medic generalist şi 5 asistenţi medicali generalişti, dintre care unul este detaşat la Spitalul Penitenciar Tg. Ocna. În anul 2003, cabinetul medical a acordat în total 6000 de consultaţii, din care 2500 pentru minori (aproximativ 8 consultaţii pe zi). Cabinetul medical colaborează cu Spitalul penitenciar pentru analize, dar ţinând cont de specificul spitalului (TBC activ), recoltarea se realizează la Centru.
Medicul Centrului a afirmat că minorii nu au probleme deosebite de sănătate, ci în general doar simple viroze. De aceea, a apreciat că un singur medic este suficient pentru o asistenţă medicală corespunzătoare. Totuşi, cabinetul medical mai are nevoie de doi asistenţi, dintre care unul de farmacie şi încă un generalist. În acest sens s-a înaintat deja o solicitare către Direcţia Generală a Penitenciarelor. Cabinetul stomatologic are încadraţi un medic, un asistent şi un tehnician dentar, dispunând şi de un laborator de tehnică dentară propriu. Cabinetul stomatologic acordă aproximativ 10 consultaţii pe zi din care 5 pentru minori.
Sala de masă este comună pentru minori şi pentru elevii şcolii militare. La data vizitei în Centru, elevii şcolii militare erau în practică, astfel încât la masă erau prezenţi numai minorii. Masa de prânz se serveşte la orele 14.
Meniul de prânz din ziua vizitei reprezentanţilor APADOR-CH a constat din borş de fasole, cartofi cu carne (din cele constatate, în farfurii existau bucăţi minuscule de carne şi slănină), pâine şi biscuiţi. La micul dejun, meniul a constat în ceai, brânză, margarină, omletă, marmeladă şi salam. Pentru masa de seară, se pegăteau paste cu carne şi biscuiţi. Pentru masa de prânz şi cea de seară, se scoseseră de la magazie 7 kg. de carne (câte 100 g pentru fiecare minor), care fuseseră împărţite în cantităţi egale pentru fiecare masă.
Reprezentanţii APADOR-CH au putut constata direct, prin cântărire, că pentru masa de seară cantitatea de carne era de 3,5 kg.
După masa de prânz, reprezentanţii APADOR-CH s-au întors la dormitoare pentru a discuta cu minorii care au fost pedepsiţi cu izolarea în luna ianuarie 2004. H.D., fost pedepsit cu 5 zile de izolare pe motiv că a bătut un coleg. Minorul a susţinut că nu a agresat pe nimeni, dar cu toate acestea subofiţerul Zamfir i-a întocmit raport de pedepsire. A fost prezent în faţa Comisiei, dar nu a făcut contestaţie împotriva pedepsei. În timpul cât a fost la izolator nu a participat la cursurile şcolare. Minorul D.V.I s-a certat cu un coleg pe data de 16 ianuarie 2004 şi a primit drept pedeapsă 10 zile de izolare (directorul centrului a argumentat că minorul ar fi avut abateri repetate şi din această cauză i s-a aplicat pedeapsa cu izolarea). Până la stabilirea pedepsei, minorul a stat la izolare alte 4 zile, astfel încât în total a petrecut 14 zile la izolator.
Reprezentanţii APADOR-CH au stat de vorbă şi cu minorii de la camera 4, elevi ai clasei a VI-a (11 persoane în 16 paturi). Aceştia au spus că primesc hârtie igienică, periuţe şi pastă de dinţi, precum şi lame de unică folosinţă, o dată pe lună. De asemenea, ei pot face cumpărături din incinta Centrului, cu banii pe care îi câştigă în urma activităţilor de la atelier. Aici ei sunt plătiţi în funcţie de timpul efectiv de lucru. Astfel, minorul H.A a câştigat 347.000 lei într-o lună ca tâmplar, realizând uşi şi paturi de spital. Cel mai mic câştig lunar realizat de unul dintre minorii din această cameră a fost de 138.000 lei. Şi minorii din această cameră şi-au exprimat dorinţa de a purta propriile haine şi nu ţinuta Centrului.
La camera de izolare, reprezentanţii APADOR-CH l-au găsit pe D.C.A., în vîrstă de 15 ani, homosexual. Acesta nu executa o pedeapsă cu izolarea ci, datorită atitudinii colegilor de cameră, solicitase să fie izolat de colectiv. Reprezentanţii APADOR-CH au remarcat că şi în timpul servirii mesei, D.C.A. a stat separat, singur la o masă. Minorul s-a plâns că nu are televizor în cameră, el neputând viziona programe TV decât la club, unde se aflau alţi minori.
5. Concluzii
APADOR-CH apreciază atmosfera destinsă din Centrul de reeducare. Aceasta se datorează atitudinii personalului propriu şi deschiderii pe care o are către problemele minorilor. Este de remarcat faptul că directorul Centrului îi cunoştea pe minori şi problemele lor. Acest lucru este facilitat şi de numărul redus de minori internaţi în Centru.
De asemenea, APADOR-CH consideră benefică pentru menţinerea unei atmosfere bune practica din Centru, conform căreia cadrele sunt îmbrăcate în haine civile. Faptul că atmosfera din Centru nu este ostilă este demonstrată şi de faptul că mobilierul, instalaţiile sanitare, pupitrele şcolare şi materialele didactice sunt păstrate de către minori în stare bună, nefiind consemnate cazuri de distrugere.
De apreciat este şi includerea minorilor din Centru în programe comune cu elevii din localitate, participarea lor la cercurile de la Clubul elevilor din Tg. Ocna, trimiterea lor în tabere şcolare, precum şi faptul că stabilesc relaţii directe cu elevii şcolii militare. Acest gen de activităţi educaţionale integrate sunt esenţiale în vederea unei bune reintegrări sociale, ulterior eliberării din Centru.
APADOR-CH consideră totodată că:
– deşi nu reiese un abuz în aplicarea pedepselor, iar sistemul de recompense este utilizat eficace pentru stimularea minorilor, o atenţie deosebită trebuie avută atunci când se aplică pedeapsa cu izolarea. Aceasta nu poate avea decât un caracter cu totul şi cu totul extraordinar, pentru abateri deosebit de grave şi nu pentru orice conflicte (chiar şi repetate) între minori. De asemenea, în cazul în care se aplică totuşi pedeapsa cu izolarea, este imperios necesar ca perioada pe care minorul o petrece la izolare înainte de a se hotărî durata pedepsei să fie dedusă din totalul zilelor de izolare;
– trebuie avută în vedere posibiliatea ca minorii care urmează să fie discutaţi în Consiliul profesoral în vederea liberării să fie prezenţi pentru a-şi susţine cauza în faţa acestuia. Directorul Centrului şi-a exprimat deschiderea faţă de această propunere;
– minorii ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi purta propriile haine, fără a fi obligaţi să poarte o ţinută anume. Aceasta ar trebui pusă la dispoziţia lor numai în măsura în care nu au haine proprii;
– practica confrom căreia minorii sunt raşi în cap în momentul în care sunt internaţi în Centru, deşi acest lucru nu este impus de raţiuni de igienă, este împotriva standardelor internaţionale în materie şi a jusrisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care o califică drept tratament degradant;
– asociaţia solicită DGP să analizeze posibilitatea renunţării la interdicţia ca minorii să-şi împrumute între ei cartelele telefonice (experienţa de până acum arată că lipsa unei asemenea interdicţii nu a creat probleme de natură disciplinară şi de ordine interioară);
– asociaţia solicită DGP să dea Centrului susţinerea necesară pentru: reparearea acoperişului şcolii, achiziţionării unui cazan nou la centrala termică şi la reparaţia capitală a unui corp de clădire, în prezent în conservare, în care să fie mutaţi elevii şcolii militare; încadrarea a doi noi asistenţi medicali, unul cu specializarea farmacie şi un generalist.
Diana Călinescu
Valerian Stan
Raspuns ANP Botosani-Tg Ocna 2004
