De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile
În urma comunicatului de vineri, privind modificările făcute Codurilor prin ordonanță de urgență, am primit unele reacții din cercuri guvernamentale și nu numai. În aceste reacții ni se spune că ar fi existat o consultare pe marginea acestor modificări, dar în cadru restrâns, în sistemul juridic și în CSM, și că oricum modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală nu sunt de natură să știrbească drepturile fundamentale, așa cum am afirmat noi, ci doar să clarifice unele aspecte insuficient de bine reglementate, observate în practica aplicării celor două coduri.
Noi considerăm că era bine, măcar ca bune-practici, ca astfel de reacții/discuții să nu se poarte prin comunicate și replici pe rețele de socializare, ci printr-o dezbatere publică. Legea 52/2003 nu obligă la dezbateri publice în cazul proiectelor de ordonanțe de urgență, dar nici nu interzice. Iar bunele-practici chiar recomandă o dezbatere publică atunci când este vorba despre modificări masive în legislația penală, domeniu foarte sensibil și important.
În acest context, APADOR-CH își menține punctele de vedere privitoare la aspectele neconstituționale ale ordonanței și dorește să facă următoarele precizări:
1) Deși consultările cu CSM și sistemul juridic sunt necesare, ele nu pot înlocui dezbaterile publice. APADOR-CH este, de regulă, împotriva modificărilor legislative prin ordonanțe de urgență, dar de această dată a considerat intervenția Guvernului ca rezonabilă în ceea ce privește punerea de acord a codurilor cu deciziile CCR și cu directivele europene. Totuși, protestul nostru s-a referit la acele modificări care nu erau justificate astfel, iar cele două articole menționate în comunicat au fost doar exemple;
2) De asemenea, cu privire la consultările pe marginea acestei ordonanțe de urgență, s-a făcut referire la un proiect de lege care se află în Parlament pentru a se susține ipoteza că modificările aduse de această ordonanță ar fi fost cunoscute/anticipate (presupunem că este vorba despre PL-x nr. 409/2015, proiect de lege aflat și acum în fața Camerei Deputaților). Precizăm că atâta vreme cât conținutul proiectului de OUG a fost ținut „la secret” nu am știut că acesta copiază proiectul de lege din Parlament și nici că trebuie să adresăm Parlamentului observații și comentarii cu privire la o ordonanță ce se va adopta de Guvern. Credeam că Guvernului, și nu Parlamentului, i se trimit comentarii și observații cu privire la proiectele de acte normative pe care le adoptă Guvernul.
Proiectele de acte normative trebuie privite în individualitatea lor și trebuie să respecte, ele însele, nu prin afiliere, anumite criterii de consultare și dezbatere. În acest sens dacă într-adevăr au avut loc dezbateri cu privire la ordonanța de urgență, în spiritual transparenței, invităm pe cei în cauză să ne spună când au avut loc aceste dezbateri, cine a fost consultat și să ne comunice și minute ale acelor dezbateri.
3) În privința modificării articolului 153 din CP, care îi oferă procurorului acces la datele personale ale cetățenilor de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, întărim faptul că existenţa unor conturi şi soldul fiecărui cont sunt date cu caracter personal, potrivit Legii 677/2001 (Art. 3 lit. a), şi fac parte din viaţa privată, care este protejată prin art. 26 din Constituţie şi art. 8 din CEDO. O ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Cu alte cuvinte, nu se poate elimina printr-o OUG o măsură de protecție a vieții private (filtrul judecătorului) care era prevăzută în Codul de procedură penală. Eliminarea acelei măsuri de protecție afectează dreptul la viață privată și nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin OUG.
4) În privința modificării articolului 228 din Codul penal, prin care guvernul susține că doar a eliminat o expresie care se dubla, fiind găsită și la articolul 226, ne exprimăm din nou dezacordul, întrucât nu e logic să elimini din cuprinsul unui articol care are ca titlu marginal „Încunoștințarea despre arestarea preventivă şi locul de deținere a inculpatului arestat preventiv” (art. 228) tocmai prima obligație de înștiințare. Dacă textul respectiv mai figura și în alt articol atunci trebuia eliminat de acolo, atâta vreme cât există un articol special dedicat încunoștințării celui arestat.
Reafirmăm convingerea APADOR-CH că transparența în perioada anterioară adoptării OUG ar fi eliminat orice discuții pe această temă. Cunoaștem faptul că nu există obligația legală de a publica textele ordonanțelor de urgență înainte de a fi adoptate însă, în situația de față, și având în vedere că textul era redactat cu mult timp înainte de adoptare, publicarea lui ar fi fost posibilă și chiar necesară.
