Cum poți verifica dacă CNP-ul tău a votat fără tine la prezidențiale

05/11/2014/în Articole, Blog, Resurse Utile /de APADOR-CH

UPDATE 2018

Cum poți afla dacă CNP-ul tău a votat la referendumul din 2018

UPDATE:2014

Citiți ce răspunde AEP la solicitările alegătorilor și noul model de solicitare pe care îl impune, dacă vreți să aflați dacă CNP-ul vostru a votat sau nu.

––-

Tevatura cu declarațiile pe proprie răspundere, de la primul tur al alegerilor prezidențiale, și faptul că unii români au fost puși astfel în imposibilitatea de a vota, i-a făcut pe mulți să ne ceară informații despre cum pot verifica dacă s-a votat sau nu în numele lor.

Iată pașii pe care trebuie să-i faceți ca să aflați aceste lucruri:

1. Trimiteți o solicitare de informație către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și întrebați dacă există în dreptul CNP-ului dumneavoastră o semnătură pe listele electorale. În baza Legii 544/2001, a liberului acces la informații, instituția este obligată să vă răspundă în termen de 10 până la maximum 30 de zile, dacă este prea asaltată de solicitări.

2. Dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, faceți o altă cerere pentru obținerea unei copii după acea filă unde apare semnătura dumneavoastră. Pe baza acestei copii puteți face o plângere penală pentru fals în înscrisuri oficiale și fraudă electorală. Eventual vă putem ajuta noi să redactați o astfel de plângere penală, după ce obțineți respectiva dovadă.

Ambele cereri pot fi trimise pe email. Găsiți toate datele de contact ale AEP aici.

1. Model solicitare informație

Către Autoritatea Electorală Permanentă

Adresa: Str. Stavropoleos, Nr. 6, Bucureşti, Sector 3, 030084

Fax: 021.310.13.87

Email: office@roaep.ro

Subsemnatul …Nume și prenume… , domiciliat în …adresa… , înscris pe listele electorale permanente ca cetățean cu drept de vot la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,

Vă solicit să îmi comunicați dacă pentru turul…. al alegerilor prezidențiale, desfășurat la data de ……noiembrie 2014, pe lista electorală permanentă de la secția de votare nr… (numărul secției din localitatea de domiciliu) din……(localitatea de domiciliu), în care sunt înscris și în baza căreia s-a votat, figurează sau nu o semnătură în dreptul numelui subsemnatului.

Vă solicit răspuns la … adresă poștală/fax/email…

Mulțumesc,

Nume și semnătură

Data: …data transmiterii cererii.

2. Model solicitare copie:

Către Autoritatea Electorală Permanentă

Adresa: Str. Stavropoleos, Nr. 6, Bucureşti, Sector 3, 030084

Fax: 021.310.13.87

Email: office@roaep.ro

Vă solicit să îmi comunicați o copie de pe fila în care figurez înscris pe lista electorală permanentă, în baza căreia s-a votat în turul…. al alegerilor prezidențiale din ….noiembrie 2014, în secția de votare numărul …numărul secției….

Precizez că doresc numai copia filei în care am fost înscris, nu a întregii liste. Vă rog să anonimizați datele personale ale celorlalte persoane ce figurează pe această filă.

Precizez că sunt dispus să suport costul aferent copierii filei.

Vă solicit răspuns la …adresă poștală/fax/email…

Mulțumesc,

Nume și semnătură

Data: …data transmiterii cererii…

UPDATE 13 noiembrie 2014

Noul model de cerere impus de AEP

Către Autoritatea Electorală Permanentă

Adresa: Str. Stavropoleos, Nr. 6, Bucureşti, Sector 3, 030084

Fax: 021.310.13.87

Email: office@roaep.ro

Subsemnatul … (nume și prenume) … , CNP……. cu domiciliul în … (adresa), telefon, adresă de email (opțional), în temeiul articolului 13 din legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, vă solicit un extras privind datele mele personale, inclusiv semnătura, din copia de pe lista electorală permanentă și/sau tabelul electoral în care am fost înscris utilizate la alegerile pentru președintele României din……. (se trece după caz 2 noiembrie sau 16 noiembrie 2014)

Solicit ca răspunsul să îmi fie comunicat:

a) la adresa…… (se menționează adresa de domiciliu/corespondență)

b) prin e-mail la adresa……

c) printr-un serviciu de corespondență care să asigure faptul că predarea mi se va face numai personal, la adresa……..

Față de cele de mai sus, vă rog să dispuneți măsurile legale pentru a primi informațiile solicitate în baza Legii nr.677/2001, cu modificările și completările ulterioare.

DATA SEMNĂTURA

NOTĂ:

Cererea poate fi depusă personal sau transmisă prin fax, poștă sau e-mail (scanată). E-mailurile vor fi trimise la office@roaep.ro

Vă urăm succes și să rugăm să ne comunicați și nouă, pe adresa office@apador.org, dacă ați întreprins un astfel de demers și cu ce rezultat.

Cum faci plângere penală dacă ai fost împiedicat să votezi

03/11/2014/în Articole, Blog, Resurse Utile /de APADOR-CH

Art. 385 Cod penal – Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Dacă ați stat la coadă ca să votați și nu ați reușit, în ziua de 2 noiembrie 2014, fie din cauza lipsei formularelor ce trebuiau completate cu declarații pe proprie răspundere, fie din cauza faptului că nu ați reușit să intrați în secție până la ora închiderii urnelor, puteți face o plângere penală prin care puteți cere identificarea și sancționarea penală a celor care v-au încălcat dreptul la vot.

Unde se trimit plângerile penale:

La Parchetul de pe lângă tribunalul din județul în care s-au săvârșit faptele sesizate. Cei din străinătate ar putea trimite la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ).

Tot la PICCJ trebuie să trimită și cei din țară, dacă fac plângere penală împotriva unui ministru sau parlamentar.

Cum faceți proba că ați vrut să votați dar nu ați putut

Plângerea penală trebuie neapărat probată. Dovada se face cu orice e posibil: video, audio, foto, martori. Martorii sunt persoane care cunosc faptul că persoana care formulează plângerea s-a deplasat la secția de vot și a fost împiedicată să voteze (în ce mod? A fost pusă să aștepte ore în șir, pentru ce motiv?, după care a plecat acasă sau la lucru pentru că i-a expirat învoirea/pauza de la serviciu sau a plecat pentru că nu mai rezista fizic să aștepte sau că și-a dat seama că nu va fi lăsată să voteze etc).

Cum se trimite plângerea penală:

– Se depune personal la parchetul din județul în care s-a săvârșit fapta;

– Se poate trimite prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa corespunzătoare județului în care se află parchetul – adresele aici;

– Se poate trimite prin email numai dacă semnatarul plângerii are semnătură electronică, așa cum prevede art. 289 din Codul de procedură penală:

„Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar; Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.

Formularul de plângere penală

Domnule prim-procuror,

Subsemnatul(a)/Subscrisa ….[numele și prenumele persoanei fizice/denumirea persoanei juridice]…., domiciliat(ă)/cu sediul în ….[domiciliul petiționarului/sediul persoanei juridice]……, codul numeric personal…….., reprezentată de……….. în calitate de……., codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, în temeiul art. 288 si urm. din Codul de procedură penală, vă sesizez următoarele:

…………………………..[descrierea cât mai detaliată și clară a faptelor care, în opinia autorului sesizării, constituie infracțiune, cu precizarea datei săvârșirii faptelor sau a constatării urmărilor faptelor ori a oricăror împrejurări legate de cauză; dacă sunt cunoscute, trebuie menționate numele și adresa făptuitorului, precum și mijloacele de probă existente] ……………………………………………………….

Solicit/solicităm tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate, pentru infracțiunea de împiedicare, prin mijloacele menționate mai sus, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege, prevăzut de art. 385 Cod penal.

Mijloacele de probă pe care se întemeiază prezenta plângere sunt următoarele:

– martori :

– înscrisuri:

– fotografii:

Data: Semnătura/Numele, prenumele, calitatea și semnătura reprezentantului,

Domnului prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria/Tribunalul

Autoritățile locale vând informațiile publice cu adaos de boutique

11/08/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

APADOR-CH a verificat în ultimele luni practica autorităților locale și județene de a cere bani pentru documentele cu informații publice furnizate cetățenilor, în temeiul Legii nr. 544/2001.

Ipoteza principală de lucru a fost aceea că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante. Ipoteza a fost confirmată, iar tarifele descoperite ca urmare a acestei cercetări au depășit, pe alocuri, cu mult orice așteptări. În plus am descoperit să tarifele sunt cu atât mai restrictive cu cât instituțiile care le percep sunt mai mici sau mai puțin vizibile publicului larg.

În cadrul proiectului au fost trimise solicitări de informații de interes public unui număr de 89 de autorități publice locale după cum urmează: 41 de consilii județene, Consiliul General al Municipiului București, 41 de consilii locale ale municipiilor reședință de județ și 6 consilii locale ale sectoarelor Municipiului București. Colectarea datelor s-a realizat în mai-iunie 2014.

Numai 79 dintre adresanți au răspuns. Întrebările au vizat costul stabilit pentru fotocopierea unei file A4 de pe un document solicitat în baza Legii 544/2001, actul normativ local în baza căruia a fost stabilit respectivul cost, și sumele încasate de instituție ca urmare a perceperii acestor tarife.

În urma procesării informațiilor primite am aflat că media tarifelor solicitate de autoritățile incluse în analiză este de 1,41 lei/pagină A4, mult peste prețul pieței care se situează sub 0,5 lei.

În hărțile de mai jos puteți vedea situația pe județe și consilii locale, dând click pe fiecare județ în parte

Campionul absolut al exagerării tarifelor practicate – Consiliul local Drobeta Turnu-Serverin care a stabilit o taxă de 18 lei pentru orice document solicitat cu excepția celor solicitate de instanțele de judecată, parchet și alte autorități.

La polul opus, avem o listă de nouă instituții care nu percep niciun fel de tarif – consiliile județene Bihor, Maramureș, Satu Mare și Vaslui și consiliile locale Botoșani, Brăila, Cluj-Napoca și Satu Mare. Iar justificarea este rezonabilă:

[quote]Municipiul Botoșani nu a solicitat și nu solicită sume cu destinația fotocopiere documente solicitanților de informații publice. Motivul pentru care s-a hotărât acest fapt este acela că s-a constatat că pentru o pagină format A4 costul este de 0,04 lei, documentele solicitate sunt în număr foarte mic, astfel că suma încasată ar fi nesemnificativă în raport cu disconfortul produs solicitantului.[/quote]

Sumele totale încasate pe parcursul anului 2013 și până în luna mai a anului 2014 se ridică la 236.638 de lei. Din această sumă mai mult de trei sferturi – 192.000 lei – o reprezintă sumele încasate de Consiliul local Drobeta Turnu-Severin, campionul prețurilor mari care încasează 18 lei/document. Sume semnificativ mai mari decât celelalte instituții a încasat și Consiliul local Sibiu – 27.154 lei. Restul de bani – 17.485 lei – reprezintă veniturile realizate de pe urma copierii documentelor de către 62 de instutuții. Reiese că, în medie, o instituție a realizat pe parcusul anului 2013 și în primele cinci luni din 2014 venituri totalizând 282 de lei. Suma este insignifiantă în raport cu bugetele autorităților respective. Mai mult, se poate estima că simpla procesare contabilă a acestor sume costă mai mult decât încasările.

*Hărțile au fost făcute cu ajutorul cercetătorilor de la geo-spatial.org, în cadrul laboratorului media experimental Sponge.

Recomandările APADOR-CH:

la nivel normativ – eliminarea taxei privind eliberarea de fotocopii pentru documentele solicitate în temeiul legii liberului acces la informații de interes public, prin hotărâre de guvern, cel puțin pentru un număr de pagini (de exemplu 30) și stabilirea unui tarif maximal pentru restul de pagini. Rațiunea menținerii unui tarif pentru fotocopierea documentelor mari are în vedere două aspecte: neîmpovărarea instituțiilor fără resurse financiare consistente și descurajarea abuzului de drept;
la nivel de practică – renunțarea la perceperea de taxe pentru fotocopierea documentelor solicitate, cel puțin pentru un număr rezonabil de pagini, și încurajarea comunicării din oficiu, dar și a furnizării de informații prin mijloace electronice.

[box type=”download”]Citiți și studiul pe larg, rezultat în urma proiectului.[/box]

Acest studiu a fost realizat şi publicat în cadrul unui proiect al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), finanțat de Balkan Trust for Democracy. Proiectul țintește îmbunătățirea accesului la informații de interes public precum și a procesului de consultare publică.

De zece ani, România trece printr-o situație de urgență la fiecare trei zile

02/07/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

În ultimii zece ani România s-a aflat într-o situație excepțională la fiecare trei zile, dacă e să judecăm după numărul mare de ordonanțe de urgență emise de Guvern între 2004 și 2013. Guvernele care s-au succedat în această perioadă au emis ~~1.453~~ ~~1548~~ 1637 de ordonanțe de urgență (actualizat iunie 2016), în medie ~~145~~ 134 de ordonanțe de urgență pe an.

Rezultă că în România, în ultimii 10 ani, statul s-a aflat în situații extraordinare, ieșite din comun, din 3 în 3 zile, iar fiecare dintre aceste situații extraordinare a generat câte o ordonanță de urgență. Ele reglementează orice, de la reorganizări de instituții ale statului, la proceduri electorale. Cele mai multe, însă, vizează chestiuni în care Parlamentul a trenat sau nu a putut adopta o lege, uneori chiar din vina Guvernului. Acesta este și cazul celei mai recente ordonanțe emise săptămâna trecută (iunie 2014) pentru înființarea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii, organism pentru care Parlamentul a trenat adoptarea unei legi timp de cinci ani. Prin amintita OUG, guvernul a modificat chiar legea de funcționare a Avocatului Poporului, instituție fundamentală într-un stat de drept, în condițiile în care, în cursul celor 7 ani, de când este în vigoare, Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea Avocatului Poporului nu a fost modificată prin ordonanțe de urgență, ci numai prin alte legi (6 legi de modificare și completare).

Pentru că e neverosimil ca un stat democratic și membru al Uniunii Europene să fi trăit în ultimul deceniu tot într-o situație excepțională – ce i-a permis Guvernului să ia locul Parlamentului și să legifereze prin ordonanțe de urgență – APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului că e rolul lui să semnaleze Curții Constituționale această anomalie. În calitate de „apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice”, Avocatul Poporului este singura instituție care poate contesta la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență care ar putea contraveni Constituției.

Începând din aprilie 2014 i-am semnalat Avocatului Poporului câteva ordonanțe de urgență care ar trebui atacate la Curtea Constituțională, pe motiv că obiectele lor nu reprezintă deloc o urgență, așa cum prevede articolul 115 din Constituția României.

[box type=”tick”]

Lista ordonanțelor de urgență reclamate (citește solicitările APADOR-CH către Avocatul Poporului):

– Sesizare AVP privind neconstitutionalitatea Legii alegerilor europarlamentare

– Sesizare AVP privind neconstitutionalitatea OUG 12_2004 + Raspuns AVP

– Sesizare AVP privind neconstitutionalitatea OUG 18_2014 + Răspuns AVP pag 1, pagina 2 și pagina 3

– Sesizare AVP privind neconstitutionalitatea OUG 19_2014 + Raspuns AVP

– Sesizare AVP privind neconstitutionalitatea OUG 55_2014 + Raspuns AVP Ord 55 (update la 20 octombrie 2014)

– Sesizare AVP privind neconstituționalitatea OUG 2/2015 martie 2015

[/box]

~~Singurul~~ Primul răspuns primit ~~până acum~~ la interpelările noastre (Raspuns AVP ) a fost acela că Avocatul Poporului este o instituție independentă, care apără drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, dar nu dorește să se amestece între instituțiile statului, reclamând-o pe una la cealaltă, considerând că acest demers ar fi interpretat ca unul politic:

[quote]…Considerăm că instituția Avocatului Poporului trebuie să fie imparțial și obiectiv, fără a se angaja ca arbitru în diferendele cu nuanță politică dintre instituțiile statului, rolul său fundamental fiind acela de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice în raporturile cu autoritățile administrației publice[/quote]

APADOR-CH a revenit asupra solicitării adresate AVP, subliniind că atacarea ordonanțelor de urgență deloc urgente, pe care le emite Guvernul, nu reprezintă o imixtiune politică, ci un demers constituțional al AVP, prin care acesta apără drepturile cetățenilor, în condițiile în care prin acest mod de a legifera Guvernul se substituie Parlamentului, deci afectează drepturile cetățenilor de a avea acces la dezbaterea și adoptarea legilor țării.

Singura explicație logică a abundenței de ordonanțe de urgentă este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului, și nici Curtea Constituțională nu acordă atenția cuvenită verificării existenței acestor așa-zise situații extraordinare, prin care Guvernul justifică adoptarea ordonanțelor de urgență. Practic, toate autoritățile publice au ignorat în ultimul deceniu, și astfel au lăsat fără aplicare, textul articolului 115 al. 4 din Constituție, al cărui rost este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanțe de urgență.

Considerăm că urgența nu trebuie identificată cu nerăbdarea Guvernului de a legifera, pe motiv că Parlamentul e prea lent, ci trebuie să rezulte dintr-o situație extraordinară verificabilă în mod obiectiv, similară forței majore, și care, în lipsa unei reglementări imediate, prejudiciază grav interesul public.

Totodata, ține de condițiile minimale ale funcționării normale a statului de drept ca, atunci când constată existența unor încălcări ale Constituției, autoritatea publică înființată pentru a veghea, printre altele, și la constituționalitatea actelor normative să nu ignore aceste încălcări și să ia măsurile legale pentru remedierea lor.

[box]

UPDATE 1: iulie 2014

În cel de-al doilea răspuns primit de la AVP (Raspuns AVP ) pentru sesizarea pe marginea Ordonanței 19/2014, ni se spune că instituția nu a găsit temeiuri ca să sesizeze Curtea Constituțională în acest caz, întrucât „Măsurile reglementate prin ordonanța de Urgență 19/2014 reprezintă concretizarea competenței Guvernului de realizare a politicii interne a țării, consacrată la nivel constituțional prin articolul 102 alin 1 din Legea fundamentală.”

[highlight]

UPDATE 2: august 2014

Al treilea răspuns primit de la AVP, privind Ordonanța 18 (Răspuns AVP pagina 1, pagina 2 și pagina 3) reprezintă o recunoaștere cu jumătate de gură a faptului că Guvernul abuzează de instrumentul ordonanței de urgență. AVP admite că obiectul OUG 18/2014 nu reprezenta o urgență, dar spune că totodată respectiva ordonanță nu încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Ca atare se mai gândește dacă o va ataca la Curtea Constituțională sau nu.

[/highlight]

[quote]… situația avută în vedere de Guvern nu poate fi calificată ca fiind una extraordinară, astfel încât, pe cale de consecință, nu se poate susține nici existența unei urgențe în adoptarea reglementării criticate. Din contră, motivele care au stat la baza adoptării ordonanței de urgență sunt unele de oportunitate, care, în mod evident, nu pot fi invocate pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență.

Pentru considerentele mai sus expuse, considerăm că dispozițiile ordonanței de urgență a Guvernului nr.18/2014 sunt neconstituționale.

Având în vedere cele expuse, vă menționăm totuși că legislația criticată nu afectează drepturile și libertățile cetățenilor, prin urmare nu poate face obiectul activității instituției Avocatului Poporului.

Totuși, solicitarea dumneavoastră rămâne în atenția instituției Avocatului Poporului, urmând să vă aducem la cunoștință în cazul sesizării Curții Constituționale. [/quote] [/box]

Numărul ordonanțelor de urgență emise de Guvernul României în perioada 2004-2014

[unordered_list style=”red-x”]

2004 – 142 ordonanțe de urgență
2005 – 210
2006 – 138
2007 – 157
2008 – 228
2009 – 111
2010 – 131
2011 – 125
2012 – 96
2013 – 115
2014 – 51 65 ~~până acum (octombrie 2014)~~ 95 până la finele anului
2015 – 68 (din care cel puțin două cuprind modificări a zeci de acte normative, de exemplu Ordonanța 41/2015)
2016 – 23 până la 16 iunie (din care cel puțin două cuprind modificări a zeci de acte normative, de exemplu Ordonanța 18/2016 care aduce sute de modificări legislației penale)

[/unordered_list] [highlight] Dacă vă deranjează pasivitatea Avocatului Poporului în această chestiune îi puteți scrie părerea voastră pe adresa: avp@avp.ro[/highlight]

Despre demersul APADOR-CH:

[box type=”tick”]

În 2014 APADOR-CH derulează o nouă etapă a unui proiect mai vechi prin care urmărește ameliorarea liberului acces la informații de interes public (conform Legii 544/2001) precum și a procesului de consultare publică (conform Legiia 52/2003). Titlul proiectului este Towards essential improvements in FOIA and Sunshine laws in Romania și este finanțat de Balkan Trust for Democracy.

APADOR-CH este unul din principalii promotori ai celor două legi privind transparența guvernării și monitorizează permanent buna lor aplicare. Prin activitatea de monitorizare am constatat că aceste două legi și principiile pe care le promovează sunt de multe ori subminate de o serie de practici birocratice:

– liberul acces la informații este subminat de prețurile de fotocopiere a documentelor solicitate de petenți.
– ordonanțele de urgență sunt folosite în mod excesiv, fiind eludat procesul legislativ și principiul consultării publice.

În cadrul proiectului, APADOR-CH documentează cele două aspecte semnalate și atrage atenția publicului și mai ales instituțiilor statului în măsură să îndrepte disfuncționalitățile.

[/box]

SRI ar vrea un „cod rutier” și pentru Internet: utilizatorii să aibă computerele înmatriculate și cu ITP-ul la zi

25/06/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Generalul SRI Dumitru Dumbravă a avut ocazia ieri, la Comisia de Tehnologia Informațiilor și Comunicații din cadrul Camerei Deputaților, să explice concret cum vede Serviciul Român de Informații reglementarea Internetului (deocamdată doar în România) și de ce SRI a inițiat de fapt proiectul de Lege privind securitatea cibernetică.

Conform generalului Dumbravă, realitatea virtuală în care trăim nu mai are răbdare cu dezbaterile îndelungate ale legilor în Parlament, atâta vreme cât „În fiecare secundă sunt 8 noi utilizatori ai Internetului și 18 victime ale diverselor fraude pe Internet. În 24 de ore se scriu 250.000 de coduri malițioase. Un troian poate să infecteze în zilele noastre 1,2 miliarde de PC-uri. Noi putem să avem răbdare, dar realitatea obiectivă și virtuală nu are răbdare cu noi. Câte victime au fost în cele două săptămâni de secunde de când discutăm noi această lege?”.

Potrivit proiectului de lege privind securitatea cibernetică, percheziția informatică se poate efectua chiar dacă persoana vizată nu a comis nicio faptă penală/infracțiune și fără să mai fie nevoie de autorizația unui judecător. Deci, o consecință gravă a adoptării proiectului de lege este că persoanele care nu comit infracțiuni vor avea mai puține drepturi și garanții decât cele care comit infracțiuni. Cu alte cuvinte, legea este rezultatul înlocuirii logicii cu vigilența serviciilor de informații.

Generalul SRI spune că este normal ca serviciile să poată avea acces oricând la datele de logare dintr-un computer infectat, care poate e folosit în criminalitatea cibernetică fără ca utilizatorul lui să știe (din cauza unui virus). Dumbravă consideră că, dimpotrivă, apelul la decizia unui judecător nu este esențital, câtă vreme „dacă mergi cu computerul la depanat nu treci mai întâi pe la judecător ca să-i ceri avizul ca depanatorul să se uite în computerul tău”.

Deputatul PP-DD Vasile Oajdea: Ce propuneți dumneavoastră e un fel de viol

La această observație i-a dat replica deputatul PP-DD Vasile Oajdea, președintele Comisiei de IT:

[quote]Când omul merge la depanator o face pe riscul său. E dreptul fiecăruia să facă ce vrea cu computerul personal, e altceva când îți intră cineva cu forța în el. Ce propuneți dumneavoastră este un fel de viol. De ce nu mergeți acum pe stradă ca să întrebați o domnișoară dacă e de acord să-i faceți un control?[/quote]

Florin Cosmoiu, reprezentantul Cyberint SRI, le-a explicat deputaților că supravegherea îndeaproape a computerelor private face bine și la imaginea României în lume: „multe calculatoare sau infrastructuri ale unor entități private, care nu sunt de interes național, sunt infectate și utilizate fără voia proprietarilor în atacuri cibernetice care vizează fie teritoriul României sau al altor țări. În lege, sunt prevăzute o serie de măsuri care crează obligația ca atunci când se identifică aceste infectări, ele să fie remediate de către utilizatori.”

Deputatul PC Ion Diniță: După India, poporul român este cel mai dotat de Dumnezeu cu inteligența de a lucra la computer

Punctele de vedere ale deputaților din comisie au variat de la a fi complet de acord cu necesitatea reglementării utilizării Internetului, la poziții criticie față de pretențiile SRI. Deputatul PC Ion Diniță, aflând că imaginea României este „stricată de criminalitatea cibernetică” a insistat că legea trebuie făcută, pentru ca elementele negative care ar utiliza necorespunzător Internetul să nu poată afecta imaginea țării. Asta deoarece „după India suntem al doilea popor care suntem dotat de Dumnezeu cu inteligență, ca și oameni care lucrează în computer, ori în condițiile astea va trebuie să avem și niște legi bune și să promovăm numai ce-i bun, că partea rea, știți cum este”…

Reprezentanții APADOR-CH, ApTI și ActiveWatch, prezenți la ședință, au adus amendamente proiectului de lege (Amendamente Legea securitatii cybernetice), arătând că deși se confruntă cu aceleași amenințări cibernetice, majoritatea țărilor din UE au preferat să se limiteze la strategii de securitate cibernetică, nu să legifereze folosirea Internetului. Societatea civilă a cerut ca proiectul să nu se adopte cel puțin până când nu va fi emisă o directivă europeană în acest sens (link către amendamentele noastre comune). Deputații, la unison cu reprezentanții SRI, au spus că nu e nevoie să „așteptăm lumina de la Bruxelles”, că avem și noi suficienți specialiști care să poată face „o lege bună pentru reglementarea Internetului”.

Generalul Dumbravă, SRI: Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român

Ca să înțelegem mai bine necesitatea legii, generalul Dumitru Dumbravă a explicat pe înțelesul șoferilor: „Să ne imaginăm că Internetul e ca un sistem de drumuri pe care circulă și mașini ale statului – pompieri, armată, poliție – dar și mașini ale privaților. Ce ar însemna ca codul rutier să fie opozabil doar instituțiilor statului, pentru că privatul și-a cumpărat mașina din banii lui și poate oricând intra în mașina pompierilor sau ambulanței? Sigur că privații nu au aceleași obligații ca instituțiile statului, dar intrând pe drumurile publice, pe Internet, ai o minimă obligație. Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român. (…) Nu văd nimic rău în a pune puțină regulă într-un domeniu care acum e oarecum anarhic, adică circulăm ca la începutul secolului cu trăsuri cu cai. Acum circulăm sigur, dar repet, pentru că mașinile noastre au obligația la doi ani să-și facă ITP-ul, să facem revizia, mă deranjează, că mă costă bani, dar atâta timp cât asta înseamnă siguranță… îmi înmatriculez mașina, că așa e frumos, să se știe cine e în spatele volanului,…”.

Daniel Iane, deputat PNL, i-a atras atenția generalului SRI că „Internetul a fost o invenție a civililor. Nu e ARPANET (n.a. rețeaua militară creată de DARPA, predecesoarea Internetului), drumurile nu sunt ale armatei, sunt ale civililor. Armata a intrat pe drumurile noastre, asta e diferența. Eu vă înțeleg unde bateți și v-am spus că sunt un adept al acestor reglementări în ceea ce privește, nu Internetul, atât cât modul cum este el folosit, atât de către noi civilii cât și de instituțiile statului. Iar, al doilea considerent, dacă-mi permiteți: lăsați-ne pe noi să facem politică, lăsați-ne pe noi să facem declarațiile politice. Dumneavoastră sunteți invitați aici ca specialist al nostru, pe care noi îl plătim, vă întrebăm, ne răspundeți, nu faceți aprecieri”.

Iane a insistat să afle de la reprezentanții SRI dacă acest proiect de lege pe care l-au inițiat reprezintă o urgență din cauza unor amenințări iminente la adresa securității statului sau face parte dintr-o agendă pe termen lung a SRI.

– Daniel Iane: Înțeleg că sunt niște amenințări majore pe noi ca țară. Le puteți spune aici sau e o chestiune de prevenție pe principiul că e bine să-ți faci iarna car și vara sanie ca să nu avem probleme mai târziu? Cât de iminentă e această lege, din moment ce ați declanșat-o?

– Florin Cosmoiu, reprezentantul Cyberint SRI:Amenințările pe zona cirbernetică există de mulți ani, problematica securității cibernetice la nivelul CSAT e din 2006. Problematica există, factorilor de decizie le-au fost prezentate toate aspectele, așa s-a ajuns în această strategie și necesitatea aprobării acestei legi de către Parlament.

– Daniel Iane: Deci e o chestiune de agendă?

– Florin Cosmoiu: Este, și o susținem cu tărie!

Ședința Comisiei s-a încheiat cu promisiunea președintelui Vasile Oajdea că deputații vor vota (sau nu) amendamentele propuse de societatea civilă, iar legea își va urma parcursul legislativ, către statutul de „lege bună, cu cap, care să nu intre cu boncancii în viața intimă a cetățeanului”.

Iulia Motoc, judecător CEDO: Condițiile de detenție din România și arestările nemotivate domină cauzele la CEDO

20/06/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Iulia Motoc, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din partea României, a declarat recent la Parlament, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la ratificarea Convenției europene a drepturilor omului și înființarea CEDO ca instanță europeană permanentă, că în jurisprudența Curții de la Strasbourg, printre cauzele deschise împotriva României, domină cele referitoare la dreptul la libertate și la condițiile de detenție – semn că în continuare țările Europei de Est sunt tributare modelului de gândire totalitară în care au funcționat câteva decenii.

Iulia Motoc consideră că deși s-au făcut pași esențiali în modernizarea justiției, multe dintre sentințe sunt date la presiunea opiniei publice, în loc să fie motivate conform normelor de jurisprudență cerute de Curtea europeană. Motoc crede că este esențială educarea opiniei publice cu privire la drepturile omului.

„Toate statele din Europa de Est au probleme cu încălcarea articolului 5 (din Convenția europeană a drepturilor omului – n.n.) pentru că în statele totalitare conceptul de libertate era privit altfel. Romania a privit condițiile de detenție într-un mod foarte lejer pentru că este dificil să educi opinia publică în ceea ce privește necesitatea ca deținuții să aibă drepturi. Mai ales în state cu un nivel economic nu foarte ridicat.

Problema condițiilor de detenție rămâne una fundamentală pentru România la CEDO, cred că cele mai multe cauze, în proporție de 60-70% se referă la condițiile de detenție.”, a spus judecătorul Iulia Motoc.

Judecătorul apreciază: „Condamnările României la CEDO nu mai țin astăzi atât de mult de calitatea hotărârilor judecătorești, care a crescut foarte mult, ci țin de modul în care Ministerul justiției și Guvernul în general, în relație cu opinia publică, pot să ajungă la ameliorarea condițiilor de detenție. Nu cred că azi suntem în condițiile cerute de Curte, în special după evaluarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii. Încălcarea articolului 3 este judecată azi cu prioritate de Curte, în special pe spațiul alocat fiecărui deținut și pe condițiile medicale. Acestea sunt 70% din cauzele de pe rolul Secției a 3-a unde este România și unde sunt eu judecător.”

Arestări la presiunea publicului

A doua categorie de cauze care domină la CEDO este legată de aplicarea articolului 5 paragraful 3, spune judecătorul Iulia Moțoc: „în special de modul în care instanțele motivează arestarea preventivă și prelungirea ei după un anumit interval. Vedem că a existat o patologie în Europa de Est în a aresta preventiv mut timp, ani sau luni de zile, fără a avea o motivare care este cerută de Curte, aceea a sustragerii inculpatului de la probatoriu, a pericolului ca inculpatul să părăsească țara. Aceste condiții prevăzute de jurisprundeța Curtii nu au fost motivate de instanțe, ci dimpotrivă instanțele motivează cu presiunea care există din opinia publică. Deci vedem din nou necesitatea educării opiniei publice pentru drepturile omului.

Trebuie să înțelegem că până la judecarea cauzei, dacă un inculpat nu întrunește aceste condiții prevăzute de Curte, nu se poate ca el să fie deținut numai din cauză că există o presiune a opiniei publice. Instanțele trebuie să motiveze în mod coerent, nu cum se întâmplă uneori cu copy paste aceste decizii.”, a conchis Iulia Motoc.

***

Declarațiile judecătorului român la CEDO vin în contextul în care România a primit numeroase condamnări în ultimii ani, din cauza condițiilor de detenție, a supraaglomerării penitenciarelor, cauze pe care APADOR-CH le subliniază cu fiecare raport întocmit după vizitele făcute în închisori sau aresturi.

De asemenea, în privința arestărilor preventive, APADOR-CH face parte dintr-un proiect demarat în această lună, de FTI – Fair Trials International, un ONG cu sediul în Londra – și care se numește „The Practice of Pre-trial Detention: Monitoring Alternatives and Judicial Decision-Making”

Proiectul își propune să contribuie la o mai largă înțelegere a modului în care arestul preventiv este folosit în Uniunea Europeană, a motivelor pentru care această măsură este folosită precum și cât de mult se folosesc măsuri alternative la arestul preventiv.

Poliția călare sare calul în Herăstrău

27/05/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

APADOR-CH cere primăriei să clarifice reglementările în baza cărora intervine poliția călare, după ce doi polițiști locali au speriat cu caii lor un grup de oameni care ascultau muzică în parc

Un incident greu de înțeles a avut loc în acest week-end în Parcul Herăstrău, unde trupa Barbarossa Samba Group a oferit un concert ad-hoc trecătorilor. Un grup de aproximativ 300 de persoane (după aprecierile celor prezenți) a fost dispersat de doi polițiști călare, în timp ce liderul trupei Barbarossa a fost legitimat de un al treilea polițist.

Intervenția polițiștilor călare a fost huiduită de oamenii care ascultau muzică, și care au considerat că gestul forțelor de ordine este deplasat și exagerat, în condițiile în care adunarea era pașnică și nu deranja pe nimeni. Ulterior oamenii s-au deplasat la mașina poliției, ca să-l susțină pe liderul trupei și să ceară socoteală pentru gestul polițiștilor călare.

APADOR-CH a fost seziată ieri, iar în urma vizionării clipurilor postate pe Internet a luat legătura cu artiștii de la Barbarossa Samba Group. Aceștia erau pe punctul de a pleca din țară, în turneu, și ne-au declarat că sunt îngrijorați de faptul că unii dintre cetățenii care le-au ținut partea în parc ar putea fi amendați de poliție. Ei ar vrea ca excesul de zel de care au dat dovadă cei doi polițiști călare să nu rămână nesancționat.

Conform Legii 544/2001, APADOR-CH a trimis astăzi solicitări către Primăria Capitalei și Consiliul General al Municipiului București, pentru a afla dacă există și care sunt reglementările în baza cărora poliția călare acționează în parcurile Capitalei.

Considerăm că intervenția polițiștilor, așa cum s-a văzut ea în înregistrare, a fost mai mult un exces de zel decât o îndatorire de serviciu, atâta vreme cât adunarea respectivă nu deranja ordinea publică, iar oamenii nu erau agresivi. Asociația analizează în prezent oportunitatea unor demersuri care să ducă la sancționarea celor vinovați de abuzuri în acest caz

APADOR-CH le sugerează cetățenilor care au participat la acel eveniment și au fost amendați de poliție din acest motiv să conteste procesul verbal de contravenție pe care l-au primit sau îl vor primi de la poliție.

Vom reveni cu răspunsurile primite de la primărie la solicitarea făcută azi.

Iunie 2014 – Unicul răspuns primit de la Poliția locală București pe această temă – În care Ion Țincu, șeful Poliției locale bucureștene zice că totul e bine și eficient.

UPDATE Ianuarie 2018 – Cinci fosti sefi din Politia Locala Bucuresti, in frunte cu fostul director general al institutiei, Ion Tincu, sunt judecati pentru abuz in serviciu in forma continuata. Concret, ei sunt acuzati de modul in care institutia a incheiat, in perioada 2010-2011, un contract cu societatea Fandax Grup SRL, prin care s-au externalizat, in mod considerat nelegal, serviciile de patrulare, interventie, constatare contraventii si aplicare sanctiuni. Detalii despre ancheta DNA aici

Ministerul Afacerilor Interne schimbă pe șest ordinul care a permis asediul de la Pungești

23/04/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Asediul abuziv de la Pungești, sub care trăiesc locuitorii comunei din decembrie 2013, este pe cale să se schimbe, ca urmare a unei intenții relativ incerte a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) de a modifica Ordinul 60/2010. Conform unui răspuns primit de APADOR-CH de la MAI, oficialii din minister ar fi avut deja două întâlniri de lucru în cadrul cărora au discutat introducerea în amintitul ordin a unor clarificări, ca urmare a sugestiilor primite în urmă cu câteva luni de la Avocatul Poporului. APADOR-CH apreciază această decizie (deși vine la aproape cinci luni de când a fost cerută) și solicită autorităților ca măcar la modificarea ordinului 60 să respecte Legea transparenței decizionale (52/2003) și să invite societatea civilă la dezbateri.

[box]Raspuns MAI ordin 60[/box]

Conform Ordinului 60/2010, MAI poate dispune instituirea unor zone speciale de siguranță publică pe teritorii restrânse, unde se constată fenomene infracționale – violențe, trafic, consum de droguri, prostituție. Niciunul dintre aceste fenomene nu a fost constatat în Pungești (Vaslui), unde țăranii din satele ce compun comuna au protestat în mai multe rânduri la adresa lucrărilor de explorare a gazelor de șist făcute de compania Chevron. Ca urmare a acestor proteste, totuși, MAI a instituit zona specială de siguranță la Pungești, fără să informeze autoritățile locale sau măcar pe locuitori despre ce drepturi și obligații au în asemenea situații.

În luna decembrie 2013 o echipă APADOR-CH s-a deplasat în zonă și a semnalat într-un raport faptul că Ordinul 60/2010 este lacunar și că aplicarea lui în cazul Pungești este de natură să încalce drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la liberă circulație, la asociere sau la exprimare în spațiul public. Ca răspuns la acel raport, MAI ne-a explicat că, dimpotrivă, prezența masivă a trupelor de jandarmi și poliție în comună este de natură a proteja, nu a restrânge drepturile cetățenești.

Abia după câteva luni, la solicitarea Avocatului Poporului, MAI admite practic că aspectele semnalate în raportul APADOR-CH sunt corecte și se declară dispus să modifice Ordinul 60/2010.

Din păcate, stilul de lucru al MAI în privința modificării actului normativ este la fel de netransparent ca și procedura de stabilire a unei zone speciale de siguranță publică. Conform răspunsului MAI primit de APADOR-CH, la minister ar fi avut deja loc două întâlniri în care s-a stabilit modificarea/completarea Ordinului nr.60/2010, în sensul:[highlight]

completării art.12, pentru stabilirea condiţiilor/criteriilor necesare pentru adoptarea măsurii privind instituirea zonei speciale de siguranţă publică, care să constituie premise pentru asigurarea unei proporţionalităţi între această măsură şi cauzele ce au determinat-o, respectiv scopul urmărit;
introducerii unor dispoziţii referitoare la actele care se efectuează, precum şi la măsurile care se dispun în situaţia instituirii zonei speciale de siguranţă publică, de natură să confere dispoziţiilor respective precizie şi claritate;
introducerii unor prevederi referitoare la instituirea unui mecanism de informare publică cu privire la adoptarea măsurii privind constituirea zonei speciale de siguranţă publică.

[/highlight]

APADOR-CH apreciază că în cele din urmă MAI a decis să respecte drepturile omului și să modifice Ordinul 60, dar amintește că un alt drept al cetățeanului este acela de a fi consultat în procesul legislativ. Conform articolului 7 din Legea 52/2003, solicităm MAI să organizeze o dezbatere publică cu privire la modificarea ordinului 60, la care să poată participa reprezentanți ai societății civile.

Scrie-i parlamentarului tău să-l abroge pe Big Brother

15/04/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Vestea bună este că Directiva europeană privind retenția datelor personale ale utilizatorilor de internet și telefonie (Directiva Big Brother) a fost invalidată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Vestea proastă e că, în ciuda tuturor protestelor societății civile, România a transpus această directivă într-o lege – Legea 82/2012 – și că ea încă se aplică la noi.

Pentru că stă și în puterea noastră să ne tragem de mânecă parlamentarii, vă invităm să ne urmați exemplul și să le scrieți parlamentarilor din județul vostru, cerându-le să abroge Legea Big Brother.

Cum procedați?

Copiați textul de mai jos, completați formulele de adresare cu numele parlamentarilor voștri sau ale partidelor cărora vreți să le scrieți, apoi găsiți pe site-urile Camerei Deputaților și Senatului adresele lor de email, dați send și gata.

Adresele la care le puteți scrie președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului sunt următoarele:

Valeriu Zgonea – zgonea@cdep.ro sau cabinet.presedinte@cdep.ro

Călin Popescu Tăriceanu – cabinet.presedinte@senat.ro

Textul scrisorii:

[box type=”download”] Scrisoare catre parlamentari pentru abrogarea Legii 82_2012[/box]

„Amicus curiae” devine un instrument de luptă eficient pentru ONG-urile din România

14/04/2014/în Articole, Blog /de APADOR-CH

Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat recent motivarea deciziei nr. 56/2014 în privința legii care reglementează denumirile asociațiilor și fundațiilor, lege considerată neconstituțională de președintele României și de mai multe ONG-uri reunite în susținerea opiniei formulate de APADOR-CH. Pentru prima dată o motivare a CCR răspunde și informării „amicus curiae” depuse de un ONG.

Din punct de vedere procedural, organizațiile neguvernamentale nu pot interveni ca parte într-un contencios constituțional, însă ele pot formula informări „amicus curiae” (instituție juridică distinctă de cea a intervenției și care este recunoscută ca atare în sistemele de drept comun, de exemplu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin care să-și expună punctul de vedere. APADOR-CH a uzat de acest instrument în 2013, pentru a susține neconstituționalitatea unor prevederi din Legea insolvenței și în ianuarie 2014, pentru a semnala elemente de neconstituționalitate ale Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Chiar dacă de această dată decizia Curții Constituționale a fost aceea de a nu declara neconstituționalitatea legii privind asociațiile și fundațiile, faptul că pentru prima dată în ultimii 20 de ani motivarea deciziei a inclus și fragmente din „amicus curiae” încurajează și deschide o cale de intervenție în astfel de procese, pentru organizațiile interesate să susțină diverse puncte de vedere în fața CCR. Considerăm că acesta este un fapt deosebit de important pentru societatea civilă din România, care se poate implica activ în procesul administrativ decizional și de justiție.

Scurt istoric al deciziei CCR

APADOR-CH a semnalat încă din momentul în care proiectul de lege se discuta în Camera Deputaților, că unele articole sunt neconstituționale. Mai exact încalcă atât principiul neretroactivității legii (prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), al separaţiei puterilor în stat (art. 1 alin. 4 din Constituție), al autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile (art. 126 al. 1 din Constitutie), cât și dreptul de asociere garantat de art. 40 alin. 1 din Constituție.

În pofida avertismentelor venite din partea societății civile, Parlamentul a trimis legea spre promulgare la Președinție, fără să facă modificările constituționale amintite. Președintele României a cerut în decembrie 2013 Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la aceste aspecte din lege. La dosar a depus și APADOR-CH o informare „amicus curiae”.

Decizia CCR a fost că legea este constituțională.

Opinia separată a doi judecători

În motivarea deciziei există și o opinie separată a președintelui CCR, Augustin Zegrean, și a judecătorului Daniel Morar (care consideră că legea nu este constituțională), opinie în care este de asemenea citat„ amicus curiae” depus de APADOR-CH.

[quote]Pe de altă parte, apare deosebit de importantă susținerea, cuprinsă în documentul prezentat Curții Constituționale sub titlul „Amicus curiae”, formulată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România — Comitetul Helsinki și semnată și de alte 17 organizații nonprofit, potrivit căreia, „în cazul asociațiilor și fundațiilor, denumirea este un element de identificare deosebit de important, strâns legat de reputația acestora, de modul în care sunt deja cunoscute și percepute în societate. Este o legătură similară celei dintre persoana fizică și numele său. Modificarea arbitrară a unor atribute esențiale ale persoanei, numele/denumirea fiind atribute la fel de importante și pentru persoana fizică și pentru persoana juridică, are drept consecință pierderea identității acelei persoane, excluderea ei din spațiul public, din societate. O astfel de practică nu are nimic de-a face cu o societatea democratică.[/quote]

APADOR-CH consideră că deși au fost încercări care duceau spre restrângeri ale dreptului la asociere, forma finală a legii încearcă să tempereze anumite excese din societatea civilă, care puteau să creeze confuzii. De exemplu organizațiile care au în denumire cuvinte ca „agenție”, „inspectorat”, „comisariat”, „gardă”, „autoritate”, „academie”, „consiliu” etc trebuie să-și schimbe numele în termen de doi ani de la data promulgării legii, în caz contrar vor fi desființate printr-o decizie judecătorească. Rămâne, însă, de văzut cum vor fi aplicate în practică prevederile legii și dacă unele dintre ele nu vor deschide calea spre abuzuri îndreptate împotriva unor organizații considerate „incomode”.

Ceea ce este de reținut din acest episod recent de la Curtea Constituțională este că orice ONG care are expertiză într-un anumit domeniu și dorește să sprijine CCR să ia o decizie temeinică într-o cauză în care se discută chestiuni ce țin de expertiza acelui ONG, va putea interveni într-un proces aflat pe rolul Curții Constituționale prin formularea și transmiterea către curte a unui „amicus curiae”, care, în esență, va conține punctul de vedere al acelui ONG, însoțit de argumente pertinente.

[box]Modelul unei intervenții de tipul „amicus curiae” poate fi găsit pe siteul APADOR-CH.[/box]