Ce face și ce nu face Avocatul Poporului

23/02/2016/in Resurse Utile /by APADOR-CH

Așa cum îi spune și numele, Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice. El își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor.

Cum lucrează Avocatul Poporului

Avocatul Poporului este o autoritate publică autonomă a cărei existenţă este prevăzută expres în Constituţia României, în articolele 58-60.

Rolul Avocatului Poporului este precizat în art. 58 al. 1 din Constituţie şi constă în apărarea drepturilor şi libertăţilorpersoanelor fizice.

Avocatul Poporului îşi exercită rolul său (atribuţiile) din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, astfel cum prevede art. 59 al.1 din Constituţie.

Cele 5 domenii de activitate ale Avocatului Poporului sunt următoarele:

Drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase şi minorităţi naţionale
Drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap
Armată, justiţie, poliţie, penitenciare
Proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe
Prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenţie.

Prin chiar art. 1 din Legea nr. 35/1997, s-a precizat că Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Dar, art. 15 al. 4 din Legea nr. 35/1997 prevede că nu fac obiectul activităţii Avocatului Poporului şi vor fi respinse fără motivare:

cererile/petiţiile privind actele emise de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Parlament,
actele şi faptele deputaţilor şi senatorilor, ale Preşedintelui României, ale Curţii Constituţionale, ale preşedintelui Consiliului Legislativ, ale autorităţii judecătoreşti, precum şi ale Guvernului, cu excepţia legilor şi ordonanţelor.

Din acest motiv, sfera “autorităţilor publice” la care se referă, generos, art. 1 din Legea nr. 35/1997 se reduce, în realitate, la“autorităţile administraţiei publice” (ministere, agenţii/oficii/structuri guvernamentale, deconcentrate, consilii judeţene şi locale, primari, prefecţi etc) – a se vedea art. 13, 15, 21-25 din Legea nr. 35/1997.

Aceasta înseamnă că Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat cu o petiţie numai dacă încălcarea dreptului/libertăţii a fost comisă de către o autoritate a administraţiei publice. Deci, nu intră în această categorie încălcările drepturilor/libertăţilor comise de o persoană fizică sau, după caz, de o persoană juridică alta decât cele din sfera autorităţilor administraţiei publice.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 35/1997, Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor fizice, a societăţilor comerciale, a asociaţiilor sau a altor persoane juridice, precum şi inopinat, prin efectuarea vizitelor în locurile de detenţie, potrivit legii.

Petiţiile adresate Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru. Ele trebuie să se facă în scris şi să indice numele şi domiciliul fiecărei persoane fizice lezate în drepturile şi libertăţile acesteia, drepturile şi libertăţile încălcate, precum şi autoritatea administrativă ori funcţionarul public în cauză.
Nu vor fi luate în considerare petiţiile anonime.

Termenul de sesizare a Avocatului Poporului este de cel mult 1 an de la data la care s-au produs încălcările drepturilor şi libertăţilor ori de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă de ele.

Avocatul Poporului are dreptul să facă anchete proprii, să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, să audieze şi să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării petiţiei, în condiţiile prezentei legi.

În cazul în care Avocatul Poporului constată că petiţia persoanei fizice lezate este întemeiată, se va adresa în scris autorităţii administraţiei publice care a încălcat drepturile persoanei fizice şi va cere să reformeze sau să revoce actul administrativ şi să repare prejudiciile produse, precum şi să repună persoana fizică lezată în situaţia anterioară.

Autorităţile publice în cauză au obligaţia să ia de îndată măsurile necesare pentru înlăturarea ilegalităţilor constatate de Avocatul Poporului, repararea prejudiciilor şi înlăturarea cauzelor care au generat sau au favorizat încălcarea drepturilor persoanei lezate şi vor informa despre aceasta Avocatul Poporului.

Deşi Avocatul Poporului poate emite numai recomandări (art. 21 din Legea 35/1997), faptul că legea prevede obligaţia autorităţilor publice de a lua măsurile necesare în raport de constatările Avocatului Poporului (art. 23 al. 2 din Legea 35/1997), conferă acestor
recomandări un caracter oarecum mai puternic decât cel de simple informări cu caracter facultativ. Desigur, depinde şi de cât de mult este decis Avocatul Poporului ca, în practică, să urmărească şi să insiste, în limitele legii, pentru că recomandările sale să fie respectate.

În cazul în care autoritatea administraţiei publice sau funcţionarul public nu înlătură, în termen de 30 de zile de la data sesizării, ilegalităţile comise, legea prevede că Avocatul Poporului se va adresa, după caz, autorităţilor administraţiei publice ierarhic superioare sau prefectului, care au obligaţia să îi comunice, în termen de cel mult 45 de zile, măsurile luate.

Dacă nici autorităţile administraţiei publice ierarhic superioare sau prefectul nu reacţionează, Avocatul Poporului va putea sesiza Guvernul, întrucât are dreptul să sesizeze Guvernul cu privire la orice act sau fapt administrativ ilegal al administraţiei publice centrale şi al prefecţilor.

Dacă nici Guvernul nu reacţionează şi nu adoptă, în termen de cel mult 20 de zile, măsuri privitoare la ilegalitatea actelor sau faptelor administrative semnalate de Avocatul Poporului, el va comunica acest fapt Parlamentului.

Avocatul Poporului este obligat să aducă la cunoştinţa persoanei care i-a adresat petiţia modul de soluţionare.
[box type=”info” style=”rounded”] Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF
Model petitie Avocatul Poporului – DOC

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

[/box]

Cum pot fi atacate/contestate deciziile de pensie

09/02/2016/in Resurse Utile /by Marcu Bogdan Gabriel

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Deciziile de pensie pot fi atacate în 2 paşi, obligatorii atât ca succesiune, cât şi ca termene:

O contestaţie administrativă, care trebuie formulată în termen de 30 de zile de la primirea deciziei de pensie. Ea se adresează, de regulă, la Comisia Centrală de Contestaţii. Dar, dacă emitentul deciziei de pensionare face parte din sistemul de ordine publică/siguranţa naţională, contestaţia se adresează la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

Deciziile de pensie necontestate administrativ în termenul de 30 de zile de la primire sunt definitive.

Aceasta înseamnă că, dacă nu se formulează contestaţie administrativă sau ea este formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile, ulterioara atacare a deciziei de pensie în instanţă va fi respinsă, ca prematură, chiar de la începutul procesului (care nu va mai continua pentru a se stabili “cine are dreptate” pe fondul cauzei).

Deci, este obligatoriu ca, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată, să se formuleze, în termenul legal, contestaţia administrativă.

Contestaţia trebuie soluţionată, printr-o hotărâre a comisiei de contestaţii respective, în maximum de 45 de zile de la data înregistrării acesteia. Hotărârea se comunică persoanei care a făcut contestaţia în termen de 5 zile de la adoptare.

O acţiune la instanţa de judecată (tribunal) împotriva hotărârii adoptate de comisia de contestaţii, acţiune care trebuie formulată în termen de 30 de zile de la data primirii acestei hotărâri.

Dacă acţiunea la instanţă de judecată nu este formulată în termenul legal, ea va fi respinsă, ca tardiv introdusă, chiar de la începutul procesului (care nu va mai continua pentru a se stabili “cine are dreptate” pe fondul cauzei).

Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale (pensii, tratament balnear, bilete de odihnă, ajutor de deces), sunt scutite de taxă de timbru.

Procedura descrisă mai sus privind atacarea/contestarea deciziilor de pensie este prevăzută în art. 149-153, 157 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. A fost avută în vedere varianta Legii nr. 263/2010 actualizată în funcţie de modificările şi completările intervenite până la data de 4 ianuarie 2016.

Cum puteți beneficia de ajutorul public judiciar în cursul procesului civil

08/02/2016/in Resurse Utile /by Marcu Bogdan Gabriel

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În practică există situații, nu puţine, în care o persoană ajunge să fie implicată într-un proces civil cu un grad mai ridicat de complexitate/dificultate, situaţie în care devine necesară angajarea unui avocat, care să asigure asistenţa juridică/reprezentarea în respectiva cauză

În cazul în care persoana respectivă nu dispune de resursele financiare necesare pentru angajarea unui avocat, iar dosarul civil se află pe rolul unei instanţe, ea poate solicita acelei instanţe acordarea ajutorului public judiciar, ajutor care poate consta şi în apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou.

În acest sens, art. 90 din Codul de procedură civilă prevede:

“(1) Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

(2) Asistenţa judiciară cuprinde:

a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;
b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.

(3) Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.

(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii speciale.”

Prevederile art. 90 din Codul de procedură civilă se completează cu dispozițiile Ordonanţei de urgenţă nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit art. 3, 6-9, 14 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar se poate acorda pentru orice cauză de natură civilă (inclusiv cauze comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale), separat sau cumulat, în următoarele 4 forme, fără ca in cazul primelor 3 forme să poată depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare[1]:

1) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu (actvitate denumită generic “asistenţă prin avocat”);

2) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

3) plata onorariului executorului judecătoresc;

4) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime (100%) de către stat.

Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.

Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii decât venituri sub 300/600 lei/membru de familie, dar în mod proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie.

Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.

Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.

Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.

Potrivit art 72 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, dacă, pentru procesul în curs, instanța aprobă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe. Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea de încuviinţare. Decanul baroului are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat, dar numai cu consimţământul acestuia.

Cum se obține ajutorul public extrajudiciar

Este de menționat că “asistenţa prin avocat” poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime (art. 35 din OUG nr. 51/2008).

Pentru acordarea asistentei extrajudiciare, cererea se adreseaza baroului, care, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, va trebui să o soluționeze, prin admitere sau respingere, după caz. Modelul de cerere este stabilit de Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul UNBR și cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura solicitării de asistenţă, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale familiei sale. La cerere se vor ataşa înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor (art. 74 din Legea nr. 51/1995).

Dovada stării materiale a solicitantului de asistență extrajudiciară se face, în principal, cu următoarele documente:

a) adeverinţă eliberată de autorităţile competente sau de către angajator, după caz, din care să rezulte veniturile profesionale ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse, potrivit legii, impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar, sau sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate pe aceeaşi perioadă;
b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale copiilor;
c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;
d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;
e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solicitantului şi a familiei sale;
f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt părinte natural ori adoptiv sau, după caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei ori care are copilul în plasament sau în plasament în regim de urgenţă ori a fost numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat sau unei persoane juridice;
g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impozabile ale solicitantului sau, după caz, ale celorlalţi membri ai familiei;
h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară, potrivit legii (art. 74 din Legea nr. 51/1995).

[1] Conform art. 2 din HG nr. 1091/2014, începând cu data de 1 iulie 2015, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.050 lei lunar. Conform art. 1 din HG nr. 1017/2015, începând cu data de 1 mai 2016, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 1.250 lei lunar.

APADOR-CH lansează „Codul rutier al drepturilor omului”

09/12/2015/in Comunicate, Resurse Utile, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

10 decembrie marchează în lume Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Acum 68 de ani, Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universară a Drepturilor Omului. Anul acesta se împlinesc totodată 25 de ani de când s-a înființat la București Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

Deși se presupune că, de 25 de ani, suntem familiari cu noțiunile fundamentale privind drepturile și libertățile cetățenești, un studiu național făcut anul acesta la cererea APADOR-CH, arată că oamenii nu-și cunosc așa de bine drepturile în România democrată. 72% dintre români recunosc că nu sunt bine informați în privința drepturilor pe care le au, dar 80% dintre ei consideră că le sunt încălcate drepturile civile. Cel mai des încălcate se consideră a fi: dreptul la o judecată echitabilă (61%), dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară ( 59%) și dreptul de protecție a proprietății (58%).

Instituțiile menționate de respondenți că încalcă frecvent drepturile omului în România sunt: Guvernul României (62%), instanțele de judecată (60%), Parlamentul și sistemul de sănătate (57%) și administrația locală (50%).

Chiar dacă unii consideră că drepturile și libertățile cetățenești sunt respectate, odată dobândite în decembrie 1989, realitatea ne arată că ele sunt foarte ușor de încălcat. Garanția respectării drepturilor omului presupune un demers susținut, care antrenează instituții ale statului, organizații neguvernamentale și cetățeni. Este important ca statul să le respecte drepturile cetățenilor, dar la fel de important este ca ei să și le cunoască, și să le revendice permanent.

De 25 de ani, APADOR-CH îi ajută pe oameni să-și cunoască drepturile și să le obțină la CEDO, atunci când nu reușesc în instanțele naționale. Totodată, organizația monitorizează acțiunile statului și atrage atenția ori de câte ori apar derapaje instituționale sau legislative.

Pentru a-i ajuta pe cetățeni să fie mai combativi și conștienți de drepturile lor, APADOR-CH a lansat anul acesta un site dedicat – www.drepturicivile.ro – unde acordă consultanță juridică gratuită. Site-ul conține informații generale despre drepturile omului și metode utile prin care cetățenii pot interacționa cu instituțiile, în diverse spețe concrete.

Cei care se familiarizează mai greu cu denumirile oficiale vor găsi pe site și reprezentări grafice simple și amuzante ale celor 23 de drepturi fundamentale prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (potrivit sistematizării noastre), desenate sub forma semnelor de circulație. (insert link)

Măcar o dată pe an, de 10 decembrie, citiți ce drepturi fundamentale aveți! În restul anului, luptați pentru ele.

Imaginile sunt desenate de artista Carmen Nistor. Alegeți și descărcați de aici ce drept vreți să susțineți și promovați-l pe blogul personal sau pe pagina de Facebook.

Curtea trebuie să motiveze orice hotărâre sau decizie?

10/10/2015/in Resurse Utile /by Marcu Bogdan Gabriel

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Răspunsul este da, întrucât, potrivit art. 45 par. 1 din Convenţie, orice hotărâre şi decizie care declară cererile admisibile sau inadmisibile trebuie să fie motivată.

Dacă este aşa, următoarea întrebare este de ce reclamanţii nu primesc întotdeauna o copie a deciziei prin care Curtea respinge cererea ca inadmisibilă şi, în loc de decizie, primesc o scrisoare prin care sunt doar informaţi, pe scurt, că respectiva cerere le-a fost respinsă.

“De vină” pentru primirea, uneori, a unei scurte scrisori în loc de copia deciziei motivate de inadmisibilitate este Regulamentul Curţii (“Rules of Court”).

Desigur că, asaltată de valul de cereri, Curtea a încercat, prin Regulament, adoptarea unor soluţii practice de degrevare, de simplificare a activităţii sale. Regulamentul Curţii nu putea, însă, să prevadă că unele decizii de inadmisibilitate nu se motivează, pentru că asta ar contraveni Convenţiei, care stipulează expres în art. 45 par. 1 că orice hotărâre sau decizie trebuie să fie motivată.

În această situaţie, pentru a nu contraveni Convenţiei, dar, în acelaşi timp, şi pentru a degreva oarecum Curtea, Regulamentul a prevăzut că anumite decizii de inadmisibilitate nu mai trebuie să fie comunicate părţilor, care vor fi doar înştiinţate printr-o scrisoare cu privire la soluţia de respingere a cererii. Deci, şi aceste decizii de inadmisibilitate sunt motivate, doar că nu sunt comunicate. E mai simplu şi mai practic. Pentru Curte.

Care decizii de inadmisibilitate nu se comunică părţilor, care vor primi, în schimb, o scurtă scrisoare de informare?

În primul rând, nu se comunică nicio decizie de inadmisibilitate pronunţată de judecătorul-unic (un complet al Curţii format dintr-un singur judecător). Judecătorul-unic soluţionează o cauză în situaţia în care ea este vădit inadmisibilă (regula 33 pct.4 şi regula 52A pct. 1 din Regulament). Astfel de situaţii există atunci când, de exemplu, din actele dosarului rezultă foarte clar că reclamantul nu a epuizat căile interne de recurs (nu a exercitat un apel sau un recurs la care avea dreptul potrivit legii naţionale) sau că reclamantul a depăşit termenul maxim de 6 luni pentru sesizarea Curţii. Mai nou, poate fi vorba şi despre caracterul vădit neimportant al prejudiciului suferit de reclamant.

Un caz întâlnit relativ frecvent, în care reclamanţii primesc în loc de decizia de inadmisibilitate o scrisoare de informare că “au pierdut” cazul este cel al unor cereri privind imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Dacă reclamantul nu a făcut dovada că anterior sau chiar după sesizarea Curţii a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, Curtea a considerat că acesta nu a epuizat căile interne de atac, astfel că plângerea/cererea adresată Curţii a fost respinsă ca vădit inadmisibilă. Fiind vădit inadmisibilă, cererea a fost respinsă printr-o decizie a judecătorului-unic, decizie care nu se comunică şi pentru care nu există nicio cale de atac.

În al doilea rând, nu se comunică majoritatea deciziilor de inadmisibilitate pronunţate de Comitetul de 3 judecători (un complet al Curţii format din 3 judecători). Comitetul se pronunţă în cazurile în care inadmisibilitatea nu este vădită, ci suportă discuţii/examinări suplimentare. De exemplu, dacă judecătorul-unic apreciază că într-o cauză pe care o examinează nu există un caz vădit de inadmisibilitate, ci un caz care necesită discuţii/examinări suplimentare, el va trimite cauza spre soluţionare Comitetului de 3 judecători. Acest comitet, dacă va pronunţă o decizie de inadmisibilitate, ea nu va fi comunicată părţilor, care vor fi doar informate cu privire la soluţie, printr-o scrisoare. Cu titlu de excepţie, Comitetul poate stabili că o decizie de inadmisibilitate să fie comunicată părţilor. În lipsa unei menţiuni exprese a comitetului în sensul comunicării, se aplică regula că decizia de inadmisibilitate nu se comunică (regula 33 pct. 4 şi regula 53 pct. 5 din Regulament). Decizia de inadmisibilitate, comunicată sau nu, nu este supusă niciunei căi de atac.

În cazul deciziilor de inadmisibilitate care nu se comunică părţilor, Curtea are obligaţia ca, periodic, să facă publice informaţii cu caracter general privind aceste decizii (regula 33 pct. 5 din Regulament).

Testează-ți cunoștințele despre CEDO

05/10/2015/in Resurse Utile /by Marcu Bogdan Gabriel

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

O problemă de inadmisibilitate a cererilor privind restituirea imobilelor

01/10/2015/in Resurse Utile /by Marcu Bogdan Gabriel

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În legătură cu cererile adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea) care au ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă, în România, Curtea a adoptat o hotărâre în cazul-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (hotărârea din 12 octombrie 2010, în cauzele nr. 30767/05 şi 33800/06, definitivă la data de 12 ianuarie 2011).

Un caz-pilot se formează la Curte atunci când există un număr foarte mare de cereri/plângeri adresate Curţii care se referă la probleme similare, care se manifestă în mod frecvent, sistematic şi care sunt, de regulă, generate de neconcordanţa dintre legislaţia unui stat şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Convenţia). Prin hotărârea pe care o pronunţă într-un caz-pilot, Curtea obligă statul vizat să ia măsuri cu caracter general, care constau, de regulă, în armonizarea legislaţiei interne cu prevederile Convenţiei.

Prin hotărârea din cazul-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea a stabilit că statul român are obligaţia ca, într-un anumit termen, stabilit iniţial la 18 luni şi prelungit ulterior până la data de 12 mai 2013, să adopte măsuri cu caracter general pentru a eficientiza mecanismul privind retrocedările sau despăgubirile, în scopul de a asigura o protecţie concretă a dreptului la proprietate şi în aceste cazuri.

Prin aceeaşi hotărâre-pilot, Curtea a stabilit că suspendă soluţionarea oricăror cauze similare privind proprietatea până la expirarea termenului fixat pentru luarea măsurilor generale, respective până la 12 mai 2013.

La data de 16 mai 2013, în îndeplinirea obligaţiilor statului de a lua măsurile cu caracter general stabilite de Curte prin hotărârea din cazul-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Parlamentul a adoptat Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin hotărârea pronunţată în cazul Preda şi alţii împotriva României (hotărârea din 29 aprilie 2014, definitivă la 29 iulie 2014, în cauzele nr. 9584/02, 33514/02, 38052/02, 25821/03, 29652/03, 3736/03, 17750/03 şi 28688/04), Curtea a stabilit şi ce consecinţe are adoptarea Legii nr. 165/2013 cu privire cererile adresate Curţii în materia imobilelor preluate abuziv.

Astfel, Curtea a apreciat că, în principiu, Legea nr. 165/2013 a instituit o procedură efectivă şi accesibilă pentru remedierea încălcării dreptului la protecţia proprietăţii, în cazurile care privesc imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist (par. 129 din hotărârea în cazul Preda şi alţii împotriva României).

Curtea a constatat că există şi o excepţie, când Legea 165/2013 nu oferă un remediu efectiv, deoarece nu reglementează o anumită situaţie. Este vorba de situaţia în care există mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care stabilesc, pentru titulari diferiţi, dreptul de proprietate asupra aceleiaşi clădiri (par. 124 din hotărârea în cazul Preda şi alţii împotriva României).

De asemenea, Curtea a stabilit că procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013 trebuie să fie urmată chiar şi de către reclamanţii care au sesizat Curtea anterior adoptării Legii nr. 165/2013. Adică şi de reclamanţii care aveau cererile pe rolul Curţii, la data adoptării Legii nr. 165/2013 (par. 134 din hotărârea în cazul Preda şi alţii împotriva României face trimitere expresă la art. 4 din Legea nr. 165/2013, care prevede explicit că procedura din Legea nr. 165/2013 se aplică şi pentru cererile aflate deja pe rolul Curţii).

Ca atare, dacă aceşti reclamanţi nu au făcut dovada că, după sesizarea Curţii, au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, Curtea a considerat că aceştia nu au epuizat căile interne de atac, astfel că plângerea/cererea adresată Curţii a fost respinsă ca vădit inadmisibilă (par. 142 din hotărârea în cazul Preda şi alţii împotriva României).

Dacă o cauză este vădit inadmisibilă, ea se soluţionează de un judecător unic (un complet al Curţii format dintr-un singur judecător), care va pronunţă o decizie de inadmisibilitate. Regulamentul Curţii prevede că decizia de inadmisibilitate pronunţată de judecătorul-unic nu se comunică reclamantului, care va fi doar înştiinţat, printr-o scrisoare, despre declararea ca inadmisibilă a cererii sale (regula 33 pct. 4, regula 52A pct. 1 din Regulament). Decizia de inadmisibilitate este inatacabilă (nu mai poate fi contestată sub nicio formă).

Desigur că, dacă şi după ce a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de lege, o persoană apreciază şi poate argumenta că modul de aplicare a legii a generat, în cazul său concret, încălcări ale drepturilor prevăzute în Convenţie, nu este exclusă formularea unei cereri/plângeri la Curte cu privire la modul în care funcţionează în concret mecanismele prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Ce trebuie să ştii şi să faci dacă ai fost dus (mai ales cu forţa) la sediul Poliţiei

09/09/2015/in , Resurse Utile /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Tine minte în ce moment ţi-au cerut actul de identitate

În primul moment?
Pe drum spre sediu?
Imediat după intrarea în sediu?
La sfârşitul şederii în sediu?

Ține minte sau notează data şi ora conducerii la sediu și mai ales cât ai stat efectiv în sediul poliției.

Dacă ai fost lovit, cheamă, când ieși din sediu, prieteni, familie cunoştinţe şi mergeţi imediat la Institutul Medico-Legal unde se va constata dacă prezinţi urme de violenţă şi ţi se va recomanda o perioadă de îngrijiri medicale.

Certificatul medico-legal nu se elibereaza pe loc, va trebui să achiți o taxă modică și să revii după câteva zile pentru a ridica certificatul medico-legal în original.

Dacă starea de sănătate este gravă, după ieșirea din sediul poliției mergi la un spital de urgență pentru a fi supus unui set de investigații (eventuale radiografii, etc) și apoi prezintă-te la INML și spune la ce unitate medicală ai fost.
Dacă nu prezinţi urme vizibile, aşteaptă o zi pentru eventualitatea că ar apărea vânătăile.

FOARTE UTIL: fotografii color ale zonelor corpului ce prezintă urme de violenţă (vânătăi, julituri etc.)

Asigură-te că familia, rudele, prietenii vor da declaraţii despre starea în care te-au văzut la ieşirea din sediu. Asta dacă doreşti să faci plângere pentru purtare abuzivă din partea poliţiştilor sau, după caz, tratament inuman sau degradant.
Fă fotocopii de pe certificatul medico-legal şi pregăteşte cel puţin încă un set de fotografii.
De regulă, la sfârşitul interogării, poliţia va redacta un proces verbal de amendare.

Dacă nu eşti de acord, scrie la rubrica mențiuni versiunea corectă și nu semna decât dacă se menționează ce susții tu. Se poate însă să te oblige să semnezi.
În cazul în care nu semnezi, procesul verbal (P.V.) îți va fi comunicat la domiciliu. În ambele cazuri (și dacă ai semnat și dacă nu ai semnat) contestă P.V. la judecătoria din raza teritorială în care a fost redactat procesul verbal, în maxim 15 zile de când ți-a fost comunicat. De exemplu, daca PV a fost emis de Poliția sect.1, atunci competența aparține Judecătoriei Sector 1.

NU plăti amenda până nu ai o decizie a instanței de judecată.
Păstrează fotocopii ale P.V., ale contestației de la judecătorie şi ale hotărârii judecătorești. Dacă există declaraţii de martori, fotocopiază-le.

Fă plângere la parchet împotriva abuzurilor poliţiştilor cât se poate de repede
– Legea nu mai prevede un termen fix, dar nu risca.
– Certificatul medico-legal, fotografiile color şi declaraţiile martorilor îţi vor fi de folos.
– Dacă ai posibilităţi materiale este bine – dar nu obligatoriu – să angajezi un avocat.
– Dacă parchetul dispune neînceperea urmării penale (NUP) ai 20 de zile la dispoziţie de la comunicare să conteşti decizia la procurorul ierarhic superior.
– Dacă şi acesta confirmă NUP, ai alte 20 de zile de la data comunicarii să faci contestaţie la judecătorie.

Judecătorul poate soluționa cererea ta în trei moduri:

A) o admite şi hotărăşte judecarea procesului.
Dacă eşti nemulţumit de hotărîrea definitivă şi irevocabilă şi poţi proba că procesul nu a fost corect, trimite plângere la CEDO in termen de maximum 6 luni de la data pronunţării.
Dacă până la trimiterea plângerii nu ai primit/obţinut motivarea scrisă a hotărârii judecătoreşti, menţionează acest aspect.

B) o admite dar decide
retrimiterea dosarului la parchet pentru continurea cercetărilor. Din momentul acestei hotărâri, poţi aştepta 6 luni să vezi ce se întâmplă cu plângerea ta, care va urma din nou traseul procuror – procuror ierarhic superior şi eventual din nou judecătorie, dacă se va menţine decizia de NUP. Dacă până la împlinirea termenului de 6 luni nu ai o decizie favorabilă, (parchetul nu a făcut noi cercetări; sau, parchetul şi-a menţinut soluţia de NUP sau parchetul a decis trimiterea în judecată a persoanelor care au comis abuzuri asupra ta dar procesul nu s-a încheiat) te poţi plânge la CEDO cu menţionarea situaţiei tale juridice din acel moment.

IMPORTANT:
Plângerea către CEDO poate fi redactată în limba română (sau engleză sau franceză).
Anexează fotocopii de pe toate demersurile legale din ţară, inclusiv deciziile de NUP şi hotărârea judecătorească, declaraţii ale martorilor (toate în limba română) şi fotografii color.

C) o respinge ceea ce înseamnă a confirmat soluţia de NUP a parchetului.
În acest caz trebuie sa te plângi imediat la CEDO (dar tot – obligatoriu – în termen de maximum 6 luni de la data hotărârii judecătoreşti) şi cu respectarea indicaţiilor de mai sus.

ATENTIE:
Plângerea la CEDO şi documentele se trimit prin poştă cu confirmare de primire. Data expedierii trebuie să fie anterioară termenului de 6 luni.

Găsești aici modelul cererii către CEDO și alte informații utile importante.
Dacă depăşeşti termenul, fie chiar şi cu o zi, te poţi aştepta la o respingere imediată a plângerii pentru tardivitate.

Dacă nu parcurgi toate etapele în fața instanțelor naționale nu te poți adresa Curții Europene.

Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești

11/07/2015/in Resurse Utile /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În cadrul proiectului “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” a fost formată Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești (RADC)

Organizațiile membre și persoanele de contact sunt:

Centrul pentru Jurnalism Independent

Ioana Avădani: ioana@cji.ro

Expert Forum

Septimius Pârvu: septimius.parvu@expertforum.ro

Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Florina Presadă: florina@ce-re.ro

Alianța pentru o Românie Curată

Simona Popescu: simona.popescu@sar.org.ro

Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

Mircea Kivu: mircea.kivu@gmail.com

Asociația Miliția Spirituală

Mihail Bumbeș: mihail.bumbes@militiaspirituala.ro

Funky Citizens

Elena Calistru: calistru.elena@gmail.com

Centrul Român pentru Politici Europene

Bianca Toma: bianca.toma@crpe.ro

Asociația Pro Democratia

Iuliana Iliescu: iuliana.iliescu@apd.ro

Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale

Cristina Mastacan: cristina@centras.ro

****

Secretariatul RADC este asigurat de partenerii în proiect:

APADOR-CH

Persoană de contact: Cristinel Buzatu – cbuzatu@apador.org

ActiveWatch

Sorina Untu – sorina@mma.ro

ANBCC

Maria Antică – maria.antica@robcc.ro

Metodologia și criteriile pentru primirea de membri in RADC

Acest document prezintă metodologia ce ghidează procedura de selecție a noilor membri care vor să adere la Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești (RADC). Documentul cuprinde și criteriile în baza cărora se va face selecția noilor membri.

Aderare

Pot fi invitați de către rețea (cu un screening anterior);
Se pot înscrie.

În ambele cazuri cei care vor să adere sunt rugați să trimită o scrisoare în care să indice pe scurt motivația, să descriere organizația care aplică la calitatea de membru, cu indicarea adresei și a site-ului organizației. Aplicațiile se trimit prin mail la adresa: cbuzatu@apador.org.

Metodologie de vot

Secretariatul RADC trimite toate solicitările de aderare membrilor RADC iar deciziile sunt luate pe principiul consensualismului și al aprobării tacite. Voturile și punctele de vedere trebuie exprimate in scris și sunt centralizate de secretariatul RADC. Membrii RADC pot solicita informații suplimentare de la organizațiile aplicante în vederea deliberării.

Selecția noilor membri se realizează pe baza următoarelor criterii:

Experiența în derularea de activități de advocacy, asistență juridică sau informare publică privitoare la drepturile cetățenești;
Experiența în derularea de activități de advocacy, asistență juridică sau informare publică privind buna funcționare a instituțiilor responsabile de apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor din România, în special a instituției Avocatului Poporului;
Preocupare dovedită față de buna funcționare a instituțiilor statului, în general;
Apartenența la alte rețele active la nivel regional, național și/sau internațional;
Capacitate organizațională de a se implica activ în cadrul RADC.

Notificare

Organizațiile solicitate vor fi informate în scris cu privire la decizia asupra candidaturii lor de secretariatul RADC.

Lista rămâne deschisă. Invităm organizațiile interesate de îmbunătățirea activității instituției Avocatului Poporului să se înscrie printr-un e-mail trimis pe adresa: cbuzatu@apador.org.

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Ce faci dacă te întâlnești cu poliția?

19/06/2015/in Resurse Utile /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dacă vreți să aveți tot timpul la voi aceste sfaturi le puteți printa într-un format special care se poate împături în trei și se poate păstra în buzunar, lângă buletinul de identitate, adică exact lângă acel act pe care vi-l cere polițistul când vă întâlniți 🙂

Descarcă fișierul de printat

Aceste broșuri informative fac parte din proiectul „Cu ochii pe abuzurile poliției” realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.