Arhiva pentru categoria: Penitenciare

Sunteți aici: / / Penitenciare

Monitorizarea conditiilor de detentie in penitenciare

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Centrul de detenție Târgu Mureș

/în /de

Două reprezentante ale APADOR-CH s-au deplasat la data de 2 iulie 2014 cu scopul de a constata evoluția situației față de vizita anterioară (din septembrie 2013). Era de așteptat ca în urma recomandărilor formulate în urma vizitei anterioare dar mai ales în urma intrării în vigoare a noilor reglementări în materie penală și execuțional penală la data de 1 februarie 2014 să se fi produs schimbări consistente.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate și conform unei decizii a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) Penitenciarul de Minori și Tineri Târgu Mureș a devenit centru de detenție. În același timp, odată cu 1 februarie a.c., mulți dintre deținuții din sistem (cca. 7000 în toată țara conform directorului CD Târgu Mureș) s-au adresat instanțelor judecătorești solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.

Așteptările cu privire la schimbări au fost în mare parte confirmate la fața locului.

Astfel, în ce privește supraglomerarea, situația este mult îmbunătățită, în centru fiind găzduite acum 162 de persoane private de libertate, de aproximativ trei ori mai puține decât la vizita precedentă. Cei mai mulți dintre tineri au fost transferați la Bistrița, astfel că la data actualei vizite mai rămăseseră doar 76 de tineri (față de 312). Numărul adulților în tranzit a scăzut de asemenea semnificativ, de la 91 la 12. Şi numărul minorilor a scăzut  însă mult mai puțin, de la 58 la 47. Totalul efectivelor din iulie, de 160 de persoane raportat la suprafața spațiilor de deținere (858 mp) indică faptul că fiecăruia dintre deținuți îi revin puțin peste 5 mp spațiu personal. În concluzie,  Centrul de detenție Târgu Mureș nu mai este supraglomerat.  După regimuri de deținere efectivele se prezentau după cum urmează: minori – 23 regim deschis (RD), 11 regim închis (RÎ) și 11 arestați preventivi (AP); tineri – 49 RD, 25 RÎ și 2 AP; majori care execută pedeapsa în centru – 18 RD și 11 RÎ și majori în tranzit – 12.

Conducerea centrului a afirmat că este de așteptat ca în câteva luni de zile fluctuația efectivelor să se stabilizeze și că dacă numărul deținuților se va situa în mod constant sub 250 va putea fi amenajată o sală de mese iar cel de-al treilea rând de paturi supraetajate va fi desființat.

În același timp, datorită diminuării consistente a efectivelor de deținuți în condițiile în care schema de personal a rămas aproximativ aceeași, acum personalul penitenciarului este suficient (una dintre recomandările formulate la vizita anterioară se referea la nevoia de personal specializat în special în serviciile medical și socio-educativ).

Alte constatări în raport cu situația de la data vizitei anterioare:

  • Calitatea hranei pare ușor îmbunătățită datorită faptului că acum la blocul alimentar lucrează personal calificat. Din păcate însă minorii și tinerii nu primesc legume și/sau fructe proaspete decât foarte rar; APADOR-CH revine asupra solicitării ca în alimentația minorilor să fie incluse vegetale în stare proaspătă pentru asigurarea unui minim de vitamine atât de necesare adolescenților
  • Fostul izolator a fost dezafectat: grilajul suplimentar a fost eliminat iar camera a fost zugrăvită;
  • A mai fost instalat un Infochioșc funcțional, în incinta secției II de deținere;
  • Din cei aproape o sută de deținuți încriși la cursurile școlare, 35 au promovat clasa. Deoarece unul dintre ei a promovat clasa a IX-a, la anul în centru se va organiza și clasa a X-a;
  • În perioada scursă între cele două vizite nu a avut loc niciun deces sau vreun incident violent major;  Câțiva dintre minori au afirmat că ar exista violențe la adresa lor din partea supraveghetorilor (care ar acționa în grup, pe timpul nopții) dar nu au putut  da detalii despre data și numărul eventualilor agresori dintr-un astfel de incident . Conform conducerii centrului singurele incidente violente au loc între deținuți însă nu sunt chestiuni grave, mai mult îmbrânceli și/sau încăierări oarecum normale între adolescenți. Cât despre afirmațiile minorilor că ar fi fost bătuți de mai mulți agenți simultan, conducerea penitenciarului a declarat că sistemele de supraveghere (camerele video de pe holuri) dar și procedurile privind siguranța deținerii aplicate sunt garanții eficiente că astfel de abuzuri nu pot avea loc. Concret, directorul pentru siguranța deținerii a afirmat că în timpul nopții în fiecare secție este un singur supraveghetor care nu poate deschide ușile camerelor deoarece cheile sunt în grija șefului de tură care este chemat să deschidă în caz de urgență.

Maria-Nicoleta Andreescu                                                    Nicoleta Popescu

Report on the visit to the Buziaş Education Center

/în /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în English. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

On June 3, 2014, two representatives of APADOR-CH visited the Buziaş Education Center. The facility had opened in 2004, but this was the first time APADOR-CH visited it.

 General considerations

According to the new Law on the execution of custodial sentences, Law no. 254/2013, re-education facilities were renamed education centers. Currently, only two such facilities function in Romania, one in Buziaş (Timiş County) and one in Târgu Ocna (Bacău County), each accommodating minors who are domiciled closer to the location. The first consequence of having only two such centers is that the young people held here are often far away from home and families have a hard time visiting them. This is a problem for their future social reinsertion, especially as they usually come from split, monoparental or socially challenged families.

The Buziaş Education Center held persons who had committed a crime while underage and for whom the judge selected this form of sanction. This would be another change brought about by the new law: the centers may now also hold persons over 18. The Buziaş facility also held all female minors convicted for penal crimes, so it had both male and female population, both under and over 18.

At the time of the visit, the center held 75 persons (6 female), of whom 69 minors and 6 over 18.

Judging by the 4 sq. m/person standard, the facility had a total capacity of 128 places, distributed in 4 units, in two buildings with 4 separate entrances. According to the data provided by the facility, each unit had 660.90 sq. m of usable space. All units were organized in the same way: a large living room and a confinement room on the ground floor, and six bedrooms on the first floor. All but one room had a vestibule and bathroom and measured 25.45 sq. m, or 18.45 without the vestibule and bathroom. Since most rooms had five beds, and some even eight (room E 1.17), they did not comply with the legal space standard. The room that had no vestibule and bathroom measured 19.52 sq. m.

The negative consequences of overcrowding were mitigated by the fact that none of the rooms had all the beds occupied and that minors were in their rooms only to rest (13.30 -15.00/ 22.00-06.00). For the rest of the time, they had access to a 35.79 sq. m living room, to a 21.88 sq. m study and a 20.61 sq. m breakfast lounge.

The Center’s department for Security, Records and Minors’ Rights employed 34 persons and had other five vacancies. The department for Education and Psycho-Social Assistance employed 29 and had 4 vacancies, while the medical department had all 4 positions filled. The Center did not seem to suffer too much from lack of personnel, but given the presence of children with special needs, it would be recommendable to have all positions filled and to employ specialized staff for the direct work with the children (pedagogical studies) at the social and educational department, to work with the children (pedagogical studies). According to the management of the Center, many members of that department were former officers or security agents.

The deputy director, who talked to the representatives of the Association, said that by comparison with similar facilities in Spain and France he had the opportunity of visiting during professional exchanges, the Buziaş Center was an institution that observed most standards and offered good conditions for its residents. Indeed, the Center was built after the model of a similar facility in Ohio, US. Its buildings were freshly painted both inside and outside and the grounds were well groomed and pleasant. Moreover, one hectare of land had been recently obtained, to be used for gardening fruit and vegetables for in-house use.

The Center included several buildings – the visitation sector, the administrative unit, the canteen, the school and the accommodation units. Four such buildings were reserved for accommodation, but only two were used at the time of the visit. The minors and young people were placed in one building or the other according to the time of their coming or how difficult they were.

Each building had two entrances, on opposing sides, allowing to split each of them in two separate units and to accommodate two different categories of minors. At the time of the visit, they were organized as follows:

1A – children with behavior issues, dubbed “the naughty ones”

1B – new arrivals, in quarantine

2A – the ones causing no problem and the ones over 18 – separately

2B – girls

The Center had its own school for grades 1-10. For the 9th and 10th grades, classes were held by

teachers of the “Gheorghe Atanasiu” High School in Timişoara.

The new law brought about yet another change starting with February 1st, 2014, when it was enforced: it introduced an overseeing judge in education centers. The judge appointed for Buziaș also oversaw the Timișoara Penitentiary and once a week made the trip from Timișoara to Buziaș.

The deputy manager said that 95% of the residents came from precarious social backgrounds, monoparental families or orphanages, and ended up here with massive gaps in education, with a propensity to rebel and disobey rules, requiring huge efforts from the staff to help them adapt and making their reinsertion more difficult.

It was estimated that the juveniles spent an average of 18 month at the center before being released. The release took place after serving at least half of their sentence, following a hearing by a committee that included the judge, teachers and the psychologist. After an early release, the minor was monitored by a case officer from the probation department until the completion of the whole term. The juvenile was heard by the committee before any decision was made. The Center kept in touch with the family, so it could inform relatives about the release and encourage the juvenile’s going home. If the family could not be found, or reinsertion was not a possibility, the Center worked with NGOs and social services to find a place for him/her to stay. Until a solution was found, the minor was welcome to stay at the Center.

The new law also regulated the sanctions for misdemeanors committed inside centers. Sanctions for reported incidents were expected to increase gradually, up to a maximum 10 days of confinement (from 10 to 18.00 each day, so as not to miss school and other activities).

The deputy director and the chief of the social and educational department said that all the residents of the Center went to school, since this was the point of the sanctions given to them: to help them to reenter society by providing education services. For their presence in school, students were rewarded with credits and two reports that helped them during probation.

The Center received its yearly budget from the National Administration of Penitentiaries in two installments. A few sponsorships (washing machines, car repairs), revenues of working detainees and sales of items they made during their activities (paintings, decorations) added to the budget. In the previous year, 17,000 lei had come from the residents’ work and other revenues.

The Center followed a daily routine: classes in the morning, lunch and rest from 13:00 to 15:00, in the rooms, with closed doors, and social and educational programs from 15:00 to17:00. After dinner, time was spent in the living rooms of each unit until lights-off, at 22:00.

The management said outings were organized every week (swimming, picnics and museums). The discussions with the minors could not confirm this allegation; they said such outings were occasional, especially in summer time, and they did not recall going anywhere during the previous weeks. According to the staff, children from the nearby orphanage visited the Center frequently and three camps had been organized the year before for the residents of the facility.

The Center had a strict anti-smoking policy. According to the staff, the minors and young people here didn’t smoke.

There was no in-house shop at the facility. Any items had to be bought by the staff who made shopping lists for the interested residents.

 

The Social and Educational Department

At the time of the visit, the chief of this service was a trained social worker and the rest of the staff consisted of 3 coordinating educators (of 4 available positions, with the 4th employee on maternity leave), 4 educators (of 6 existing positions), no sports monitor (one available position), 18 overseeing pedagogues with no teaching training (all positions filled), two psychologists (all positions filled) no social worker (one position). In total, there were 28 positions filled, 4 vacancies and one person on maternity leave.

All minors arriving at the facility were included in an institutional adaptation program, after which they all follow an educational program according to their needs. Some of the extra-curricular activities helped their education on: family life, drug use, religious assistance, sports, motivational activities, emotion control, and development of social abilities. A program had about 12 weekly sessions, in groups of 8-12 children. The chief of the department said that each minor participated on average into 3-4 programs per year.

The Center had a carpentry shop that sometimes produced furniture for in-house use, according to the needs. There was also a hairdressing shop where residents had their hair cut. There were photography, music, painting, tailoring and pottery workshops, but they were not used, the management said, because they lacked supplies and specialized personnel. At the time of the visit, the girls were enrolled in a cooking class. Sport activities were organized by supervisors or, in school, with the PE teacher. The Center had an outdoors sports field and a gym, used in winter time. From the summer of 2014, a foundation in Timisoara was going to organize a circus workshop at the facility.

There was no co-operation with the County Labor Agency to organize qualification courses, as was usually the case in penitentiary institutions. The chief of the social and educational department said that they petitioned the Labor Agency asking for help, but there was no interest on the other side.

No priest was employed by the Center, but one Orthodox priest from Buziaş came to the facility on a regular basis and ran various activities with the minors, at the chapel. Residents of other denominations (Catholic, Protestant) were also visited by priests.

 

School

All 75 residents of the Center went to school at the time of the visit –  of whom 58 were enrolled as students and the rest as assisting students. First graders shared the class with third grade pupils and second grade with fourth grade – a solution found in order to comply with the rule of having minimum 8 and maximum 12 students in a class. The Association commends the fact that a solution was found for all the residents to go to school, despite bureaucratic obstacles.

The ninth and tenth grades for technological profile were organized in co-operation with the

“Gheorghe Atanasiu” High School in Timişoara.

The teacher who was available at the time of the visit (classes were on) and who talked to the representatives of APADOR-CH said that teaching materials and supplies were available. The Center also had a generous library, where the info-kiosk was installed as well (but was not functional yet).

The medical office

The medical office employed a GP, two nurses, and one hygiene assistant. The doctor worked for 7 hours every day and the nurses had daily morning/afternoon shifts, with an average of 7-10 medical exams per shift. During the night, the doctor and nurses were called in only in case of emergency. The Center also had a dentist’s office, rather precariously equipped, and a dentist who came in on Thursdays to work on small problems. For serious dental problems, the residents were sent to hospitals in Timişoara.

At the time of the visit, the nurse on duty at the medical office said that the most frequent health problems among residents were respiratory viral infections, dental problems, self-mutilation (25 cases), and injury-causing brawls among minors (27 cases). Seven persons were registered as mental patients and underwent psychiatric treatment. They were frequently taken to a neuro-psychiatric clinic in Timişoara for check-ups. The Association considers this as a positive and necessary solution.

There were no cases of hepatitis, diabetes or HIV infections. According to the nurse, the residents did not have same sex relations; he said they were questioned in confidence whether they were gay or had homosexual sex and none of them said he did. For that reasons, and for lack of funds, the nurse said, the Center had long stopped distributing condoms. The Association considers that condoms should be unconditionally distributed and that the management should be aware it was highly improbable for a minor to avow his/her sexual orientation to an official representative of the facility. The condoms could help avoid the spread of STDs (HIV, hepatitis).

The nurse said that medication supplies were in sufficient quantity. The Center had three infirmary rooms, all clean and well kept. At the time of the visit, they were unoccupied. The nurse also said that no death had taken place at the facility since its inauguration.

 

 

The kitchen area

The cooks were making bean soup, mashed potatoes with meat and pancakes for lunch. The dishes looked and smelled nice, and meat had been portioned for even distribution. For breakfast, residents had had cheese, biscuits, marmalade, eggs, milk, bread and sausages. For dinner, there was meat and cabbage, biscuits, and marmalade. The daily ration of bread was 600 grams, 150 in the morning and the rest for lunch.

The Center employed three cooks who worked in shifts and 4 helps, two for each shift. The kitchen was clean and smelled good, the floor was dry. The management said that the facility also provided food for the external section of the Timişoara Penitentiary, also located in Buziaş. The pantry contained eggs, pasta, tomato juice and sausages. Meat was stored in a fridge. The cook said that the minors received one egg and desert every day and one apple per week.

There was no food prepared for special diet because there had been no such request.

Contact with the outside

Near the entrance to each section there were payphones that residents could use. Each section also had phones where residents could receive calls from their parents on Wednesdays and Fridays from 7.30 to 19.30. Outside that interval, the respective phones were kept under lock.

The visitation right was regulated according to the law. According to the management, only 25% of the minors received regular visits from families, while 40% were visited only once or twice a year. In general, the facility received visitors only once or twice a week. The staff explained that most families had little resources and they preferred to send money to their children rather than spend it on transportation.

On Thursdays and Fridays, between 11:00 and 13:00, parents could speak on the phone with the teachers of their children. Minors received an average of 3-4 parcels per year.

A single mail box was available at the facility, next to the administrative unit. According to the staff, one of the minors collected the letters from all the others and went out to post them. The representatives of APADOR-CH recommend that a mail box should be installed near the football field, so that all residents have unrestricted access to it.

It must be emphasized that the Center had residents from 22 counties, and therefore many of them were at a considerable distance from home. For that reason, supplementary steps must be taken to facilitate their contact with families and more frequent visits.

 

Work

Residents over 16 could have light jobs, for which they were received payment. About 6-7 residents – depending on the available jobs – took part in such activities.

According to the staff, the very small number of residents having employment could be partly explained by the fact that they were all in school and had little time left for a job. It could also be explained by the lack of opportunity, due to the low interest of the labor market to use these young people.

The residents worked at vineyards (harvesting, maintenance) or splitting firewood. They went to work in the company of supervisors, and transportation was provided by the beneficiary.

The visit to the Center

The atmosphere at the Center was relaxed; the minors who spoke to the representatives of APADOR-CH did not mention any problems and said they were content with the conditions and the way they were treated by the staff. In general, rooms were clean, well aired and naturally lit.

Video cameras were installed in communal areas. Footage was archived for 30 days.

Section 2 A

According to the management, the section accommodated the best behaved minors and the young men. The representatives of the Association visited three of the rooms here; in two of them – rooms E 2.2 and E 2.6 – the toilets were malfunctioning (didn’t flush). The third room didn’t have a lavatory, so residents had to use the toilet next door, which was more difficult, especially after lights-off at 22:00.

Section 1 A

Three rooms were visited, including the confinement room on the ground floor, no. E 1.10. The lavatory in this room had a malfunctioning toilet and a broken tap. According to the staff, confinement lasted at most 4 hours per day and the room had recently been used for that purpose.

The representatives of APADOR-CH also visited rooms E 1.10, where the toilet was malfunctioning, and E 1.6, where the lavatory door had no lever.

The representatives of the Association also talked to the girls at the facility. At the time of the visit, the girls were having lunch. They had no complaints about the living conditions and they said they were content about the way they were treated. One of the girls had visible cuts on her body; according to the staff, they were the result of self-mutilation, as the minor in cause suffered from a mental condition.

Conclusions and recommendations

  • – APADOR-CH recommends that malfunctioning toilets should be fixed with priority and that residents should be moved out of the rooms without lavatories, which should be assigned to other purposes;

– Given the special diet needs of young persons, the association asks the management to increase the ratio of fresh fruit and vegetables in the menu;

-A special attention should be paid to residents with psychiatric/behavior problems in order to avoid self-mutilation and brawls. The problem should be approached from a multidisciplinary perspective, providing both counseling and drug treatment, as necessary.

 

Adelina Boboșatu                                                                                         Cristinel Buzatu

Raport privind vizita în Centrul educativ Buziaş

/în , /de

 

Raport privind vizita în Centrul educativ Buziaş

 

 

La data de 3 iunie 2014 doi reprezentanţi APADOR-CH au vizitat Centrul educativ Buziaş. Centrul funcţionează din anul 2004, aceasta fiind prima vizită a APADOR-CH la această instituţie de când a fost dată în funcţiune.

 

Aspecte generale

 

Conform noii legi privind executarea măsurilor privative de libertate, Legea nr. 254/2013, centrele de reeducare şi-au schimbat denumirea în centre educative. În prezent în România există doar două astfel de centre, la Buziaş (judeţul Timiş) şi la Târgu Ocna (judeţul Bacău), aceste două instituţii preluând minorii/tinerii cu domiciliul mai apropiat de una din ele. O primă consecinţă a acestui fapt este că distanţa mare de la centru la domiciliul minorului/tânărului împiedică famiiile acestora să-i viziteze, ceea ce îngreunează reinserţia socială ulterioară, mai ales că aceştia provin în general din familii destrămate, monoparentale sau cu multe probleme sociale.  Centrul educativ cazează persoane care au săvârşit o faptă penală în minorat şi pentru care s-a hotărât efectuarea pedepsei într-un centru educativ. Aceasta este o altă modificare pe care o aduce cu sine noua lege, de aceea în centru pot fi cazate şi persoane peste 18 ani. Centrul Buziaş cazează de asemenea toate fetele condamnate pentru fapte penale, astfel că la momentul vizitei, în centru, erau atât minori şi tineri, de sex masculin şi feminin.

 

La momentul vizitei în centru erau cazate 75 de persoane (6 de sex feminin), dintre care 69 minori şi 6 majori. Centrul are o capacitate totală de cazare de 128 locuri, conform standardului de 4 mp/persoană, distribuite în patru pavilioane, câte două pe clădire, cu intrări separate. Conform datelor furnizate de centru, suprafaţa utilă a fiecărui pavilion este de 660,90 mp. Toate pavilioanele sunt construite în acelaşi fel: la parter se află o cameră mare de zi, o cameră pentru separarea de colectiv, iar la etaj se află câte 6 camere pentru cazarea efectivă. Camerele sunt aproape toate standard, cu baie şi hol cu excepția unei singure camere pe fiecare palier care nu are grup sanitar și nici hol. Camerele cu grup sanitar și hol au 25.45 mp, din care suprafață efectivă de locuit fără a lua în calcul grupul sanitar și holul este de 18.45 mp, ceea ce, în condițiile în care în cele mai multe camere sunt paturi pentru 5 persoane, iar în unele chiar opt (camera E 1.17), poate duce la încălcarea standardului legal de 4 mp per persoană. Camerele care nu au holuri și grup sanitar au o suprafață de 19.52 mp. Consecințele negative ale supraaglomerării sunt diminuate prin faptul că la momentul vizitei niciuna din camere nu avea toate paturile ocupate și prin faptul că minorii nu stau efectiv în camerele de cazare decât în timpul de odihnă (13.30 -15.00/ 22.00-06.00). În restul timpului minorii au acces la camera de zi cu o suprafața de 35.79 mp, sala de studiu cu o suprafață de 21.88 mp precum și sala de mic dejun cu o suprafață de 20,61mp.

 

 

La serviciul Siguranţă, Evidenţă şi Drepturi Minori, centrul are angajate 34 de persoane şi 5 locuri vacante. La serviciul Educaţie şi Asistenţă Psihosocială sunt angajate 29 de persoane şi 4 locuri vacante, iar la cabinetul medical sunt completate toate posturile, în număr de 4. Centrul nu pare să aibă lipsuri foarte mari la capitolul personal, însă având în vedere că au în custodie copii, persoane cu nevoi speciale, este recomandabil ca întreaga schemă de personal să fie completată, iar personalul serviciului socio-educativ care lucrează direct cu minorii să aibă studii de specialitate (studii pedagogice).Conform conducerii centrului mulți dintre angajații acestui serviciu sunt foști ofițeri sau agenți.

 

Directorul adjunct al centrului, cu care s-au purtat discuţiile a  spus că, prin comparaţie cu instituţii similare din Spania şi Franţa pe care a avut ocazia să le viziteze în activităţile de schimb de practici, Centrul Buziaş este o instituţie care respectă destul de bine standardele în materie şi oferă condiţii bune pentru persoanele cazate aici. Într-adevăr, centrul a fost construit după modelul unei instituţii similare din Ohio, SUA, clădirile erau proaspăt văruite atât pe exterior cât şi pe interior iar centrul dispune de mult teren amenajat estetic şi îngrijit. În plus, o suprafață de 1 ha de teren, situată adiacent centrului a fost obținută recent și urmează să fie utilizată pentru cultivarea de fructe și legume pentru consum propriu.

 

Centrul are mai multe clădiri, deservind sectorul vizită, pe cel administrativ, sala de mese, şcoala şi cele destinate efectiv cazării minorilor/tinerilor. Patru astfel de clădiri sunt destinate cazării, la momentul vizitei numai două fiind folosite. Minorii şi tinerii sunt cazați într-o clădire sau alta în funcţie de momentul la care au fost aduşi în centru sau de cât de problematici sunt. Fiecare clădire are două intrări diametral opuse ceea ce permite împărţirea fiecăreia în doua pavilioane şi cazarea a două categorii de minorii. La momentul vizitei, pavilioanele erau împarţite astfel:

 

1 A unde erau cazaţi copiii cu probleme comportamentale, numiţi în centru „cei mai obraznici”

1 B cei abia sosiți, aflați în carantină

2A cei mai cuminţi și cei peste 18 ani.  Cei peste 18 ani sunt cazaţi separat de minori.

2B – fetele

 

Centrul are şcoală proprie şi organizează învăţământ pentru clasele 1-10. La clasele a noua şi a zecea predau cadre didactice ale liceului Gheorghe Atanasiu din Timişoara.

 

Noua lege a mai adus o modificare şi anume şi în centrele educative activează, sau ar trebui să activeze de la data intrării în vigoare a noii legi, 1 februarie 2014, un judecător de supraveghere a privării de libertate. Judecătorul desemnat pentru Buziaș supraveghează și PenitenciarulTimișoara și o dată pe săptămână, în ziua de joi, se deplasează din Timișoara la Buziaș.

Directorul adjunct a spus că minorii şi tinerii din centru sunt în proporţie de 95% din familii cu o situaţie socială precară, familii monoparentale sau proveniţi din centre de plasament şi ajung în centru cu mari carenţe de educaţie ceea ce face dificilă reintegrarea lor, sunt predispuşi la a se revolta, nu respectă regulile şi trebuie depuse mari eforturi din partea personalului care lucrează cu ei pentru a-i ajuta să se adapteze. S-a estimat o perioadă medie de  18 luni pe care aceştia în mare parte o petrec în centru până ajung să fie liberaţi. Liberarea poate avea loc după executarea a cel puţin jumătate din pedeapsă la propunerea unei comisii (formată din judecător, profesori, psiholog) perioada următoare până la  executarea întregii pedepse minorul/tânărul urmând să fie monitorizat de responsabilul de caz al serviciului de probaţiune. Minorul sau tânărul este ascultat în comisie înainte de a se lua o decizie. Centrul păstrează legătura cu familia astfel ca după liberarea minorului să anunţe aparţinătorii şi acesta să se întorcă acasă. Dacă familia nu poate fi găsită se apelează la poliţie sau dacă reintegrarea în familie nu este posibilă, centrul colaborează cu organizații neguvernamentale precum și cu serviciile de asistență socială încercând să-i găsească minorului  o locuință. Până la găsirea unei soluţii, minorul poate să rămână în centru.

 

Noua lege aduce modificări şi în ce privește sancţiunile primite în cazul abaterilor comise de minori. Acestea sunt  graduale, în funcţie de gravitatea faptei şi sunt aplicate în cazul întocmirii rapoartelor de incident, cea mai gravă fiind pedeapsa cu izolarea de colectiv care poate dura până la maximum 10 zile, zilnic, între orele 18-22 astfel încât minorul să nu lipsească de la cursuri şi activităţile psiho-sociale.

 

Directorul adjunct si responsabilul de la sectorul socio-educativ au spus că toţi cei din centru, fie minori  fie  tineri, merg la şcoală pentru că de fapt aceasta este scopul măsurii educative: de a-i reintegra social prin servicii educative. Pentru frecventarea școlii minorii și tinerii sunt recompensați cu credite şi 2 rapoarte care-i ajută  la liberare.

 

Centrul primeşte sumele aferente bugetului anual de la ANP în două tranșe; la acestea se adaugă câteva sponsorizări (maşini de spălat, reparaţii autobuze) percum și veniturile din munca deţinuţilor și din activităţi educative prin vânzarea produselor realizate în urma acestora (tablouri, obiecte decorative). Anul trecut se adunaseră 17 mii lei din muncă și alte venituri.

 

Cei din centru au un program zilnic prestabilit: dimineaţa urmează cursurile şcolare, între 13:00 şi 15:00 se serveşte masa/au program de odihnă, rămânând în camere cu uşile închise, iar de la 15:00 la 17:00 se derulează programele socio-educative. După aceea se serveşte masa de seară, restul  timpului până la ora 22:00 când se dă stingerea  petrecându-şi-l în camera de zi de la parterul fiecărui pavilion.

 

Responsabilii centrului spun că ieşirile în comunitate sunt săptămânale (la ştrand, picnic, muzee). Acest lucru nu a fost confirmat și prin discuțiile cu minorii, aceștia relatând că astfel de ieșiri sunt sporadice, cu preponderență vara, și nu-și aminteau să fi participat la o astfel de ieșire în ultimele săptămâni. Conform personalului din centru, copii de la centrele de plasament din vecinătate îi vizitează frecvent pe cei din centru și anul trecut fuseseră organizate trei tabere cu minorii şi tinerii din centru.

 

Centrul are o politică strictă anti-fumat și conform personalului minorii și tinerii cazați în centru nu fumează.

 

În incinta centrului nu este nici un magazin. Cumpărăturile se fac din oraș de către angajații centrului pe baza unei liste în care minorii și tinerii adaugă produsele pe care vor să le achiziționeze.

 

 

Sectorul socio-educativ

 

Centrul avea angajați la momentul vizitei un șef serviciu cu studii de asistență socială, 3 educatori coordonatori şi unul în concediu de creștere a copilului, din 4 prevăzuți în schemă, 4 educatori, din 6 în schemă, niciun monitor sportiv – unul în schemă, 18 pedagogi-supraveghetori – fără studii pedagogice (schemă completă), 2 psihologi din 2 aflaţi în schemă, niciun  asistent social din unul în schemă, în total 28 de posturi ocupate, 4 vacante şi o persoană în concediu de creştere a copilului.

 

Toţi minorii aduşi în centru urmează iniţial un program de adaptare instituțională după care, în funcţie de nevoi, fiecare urmează un program educativ corespunzător. Câteva dintre activităţile extraşcolare vizează educaţia privind: viaţa de familie, consumul de droguri, asistenţa religioasă, activităţi sportive, activităţi motivaţionale, controlul emoţiilor, dezvoltarea abilităţilor sociale. Un program durează în medie 12 sesiuni săptămânale, în grupuri de 8-12 copii.  Responsabilul sectorului socio-educativ a spus că un minor participă, în medie, la 3-4 programe anual.

 

Centrul are un atelier de tâmplărie unde uneori se produce mobilier pentru uz intern în funcție de nevoile curente ale centrului. Instituţia are o frizerie unde se tund minorii. De asemenea instituția are și ateliere de fotografie şi muzică, pictură, croitorie, olărit. Acestea nu sunt însă folosite, spun responsabilii centrului,  din cauza lipsei materialelor precum și a personalului calificat. Un curs de gătit se desfăşura cu fetele la momentul vizitei. Activităţile sportive se  organizează cu supraveghetorii şi la şcoală, cu profesorul de sport. Centrul are şi teren de sport exterior, dar şi sală de sport folosită iarna.  Din vară, centrul va avea şi un atelier de circ în colaborare cu o fundaţie din Timişoara.

 

Nu există o colaborare cu AJOFM pentru cursuri de formare profesională, cum se întâmplă în majoritatea instituțiilor din sistemul penitenciar. Responsabilul de la sectorul socio-educativ a spus că au înaintat adrese către AJOFM pentru colaborare, dar cealaltă parte nu a fost manifestat interes.

 

Centrul nu are un preot angajat, dar unul din preoţii ortodocși din Buziaş vine frecvent şi desfăsoară activităţi religioase cu minorii în capela centrului. Cei de altă religie (catolici, protestanţi) primesc de asemenea vizitele preoţilor la centru.

 

Şcoala

 

Toţi cei din centru, 75 persoane, din care 58 erau înscrişi la cursuri şi restul asistenţi, mergeau la şcoală la data vizitei. Elevii de clasa întâi învăţau în aceeaşi clasă cu cei de a treia iar a doua cu a patra, aceasta fiind o soluţie găsită de responsabilii centrului pentru a putea organiza o clasă cu respectarea regulii de minimum 8 şi maximum 12 elevi. Asociaţia apreciază faptul că responsabilii centrului au găsit o soluţie pentru ca toţi minorii şi tinerii din centru să participe la cursurile şcolare, evitându-se obstacolele birocratice. Se organizează şi clase de a noua şi a zecea, liceu tehnologic, în colaborare cu liceul Gheorghe Atanasiu din Timişoara.

 

Profesorul cu care reprezentanții APADOR-CH au discutat în cancelarie,  (la momentul vizitei se desfăşurau ore de curs),  a spus că materialele didactice sunt suficiente; centrul dispune şi de o bibliotecă generoasă  unde se află şi infokioşcul, instalat de curând, nefuncţional încă.

 

Cabinetul medical

 

La cabinetul medical activează un medic generalist, 2 asistenţi de medicină generală şi unul de igienă. Medicul lucrează 7 ore zilnic, asistenţii medicali tot zilnic în ture de dimineaţă şi după-amiază, iar media este de 7-10 consultaţii medicale  pe tură. Noaptea, asistenţii şi medicul sunt chemaţi în cazurile de urgenţă. Centrul are şi un cabinet stomatologic dotat destul de precar, şi un medic stomatolog care se deplasează joia pentru tratment săptămânal  la centru pentru a rezolva cazurile mai uşoare. Pentru probleme dentare mai grave minorii sunt trataţi la spitale din Timişoara.

 

La momentul vizitei era prezent la cabinet un asistent medical  care a spus că cele mai frecvente probleme de sănătate sunt virozele respiratorii, problemele dentare, automutilările (25 de cazuri înregistrate de la începutul anului), altercaţiile între minori care provoacă diverse răni (27 de cazuri înregistrate). 7 persoane erau diagnosticate cu probleme psihice şi sub tratament. Pentru supraveghere, acestea sunt duse  frecvent la clinica neuro-psihiatrică din Timişoara. Asociația consideră acest lucru ca fiind unul pozitiv și necesar.

 

Nu erau înregistrate cazuri de hepatită, diabet sau infecţii HIV. Conform declarațiilor asistentului medical, minorii și tinerii din centru nu întrețin raporturi sexuale și aceștia sunt întrebați în confidențialitate dacă sunt homosexuali sau întrețin relații sexuale homosexuale și niciunul nu a indicat că ar face acest lucru. Prin aceste considerente, precum și prin lipsa fondurilor, asistentul medical a motivat faptul că centrul nu mai distribuie prezervative de mult timp. Asociaţia consideră că prezervativele ar trebui să fie distribuite în centru necondiționat şi trebuie realizat faptul că este foarte probabil ca minorii/tinerii să nu-şi declare orientarea sexuală unui reprezentant al centrului. Astfel se evită posibilitatea răspândirii infecțiilor cu transmitere sexuală (HIV/hepatite).

 

Asistentul medical a spus că medicamentele sunt suficiente. Centrul are şi 3 saloane de infirmerie, neocupate la momentul vizitei; toate erau curate şi bine întreţinute. Asistentul a mai declarat că nu a avut loc niciun deces de la înființarea centrului.

 

 

Blocul alimentar

 

Pentru masa de prânz se pregăteau ciorbă de fasole, piure de cartofi cu carne şi clătite. Mâncarea avea aspect şi miros plăcut, carnea era porţionată. La micul dejun se serviseră brânză, biscuiţi, marmeladă, ou, lapte, pâine şi cârnaţi. Pentru cină, se pregătiseră varză cu carne, biscuiţi şi marmeladă. Porţia zilnică de pâine este de 600 g, câte 150 g dimineaţa şi seara şi restul la prânz.

 

Pentru blocul alimentar, centrul are 3 bucătari angajaţi care lucrează în ture şi 4 ajutoare, câte două pe tură. Blocul alimentar era curat, mirosul era plăcut, podeaua era uscată. Responsabilii centrului au spus că centrul educativ asigură hrana şi pentru secţia exterioară a penitenciarului Timişoara, aflată în Buziaş. În camera pentru alimente erau depozitate ouă, paste, suc de roşii și cârnaţi. Carnea era păstrată într-un frigider. Bucătarul a declarat că minorii primesc zilnic ou, desert şi câte un măr săptămânal.

 

Nu se pregătea nimic pentru regim alimentar, întrucât s-a declarat că nu există nicio cerere în acest sens.

 

Contactul cu exteriorul

 

În incinta centrului pe fiecare secție, la intrare, sunt disponibile telefoane cu cartelă pe care minorii le pot folosi. De asemenea sunt disponibile, pe fiecare secție, telefoane la care minorii pot fi sunați de către părinți. Acestea  pot fi folosite în acest scop în zilele de miercuri și vineri între orele 17.30 și 19.30. În afara acestui interval de timp telefoanele sunt închise cu un lacăt.

 

Dreptul la vizită se acordă conform normelor legale. Conform administrației penitenciarului doar 25% din minori sunt vizitați în mod regulat, în timp ce 40% primesc vizite doar o dată sau de două ori pe an. În general sunt 1-2 vizite pe săptămână. Personalul din penitenciar a explicat frecvența redusă a vizitelor prin faptul că familiile multor dintre copii au posibilități financiare reduse și preferă să le trimită banii minorilor decât să-i cheltuiască pe transport.

 

În zilele de joi și vineri între orele 11 și 13, părinții pot discuta telefonic cu profesorii minorilor. Minorii primesc în medie 3-4 pachete pe an.

 

În interiorul centrului este amplasată o singură cutie poștală – aceasta este situată lângă corpul administrativ. Conform personalului de la centru, în practică, minorii înmânează corespondența unui alt minor, din grupul lor, care o depune la cutia poștală. Reprezentanții APADOR-CH recomandă amplasare unei cutii poștale lângă terenul de fotbal astfel încât minorii să aibă acces nestingherit la aceasta.

 

Trebuie subliniat faptul că centrul cazează minori din 22 de județe și astfel mulți dintre  ei se află la distanțe considerabile de casă. Din acest motiv trebuie întreprinse măsuri suplimentare pentru a facilita contactul cu familia și a spori frecvența vizitelor.

 

Munca

 

Minorii peste 16 ani participă la diverse munci ușoare, pentru care sunt remunerați. În medie 6-7 minori și tineri participă la astfel de activități, numărul fluctuând în funcție de oportunitățile disponibile.

 

Conform personalului din centru, numărul redus de minori și tineri care sunt angrenați în câmpul muncii se datorează în parte faptului că minorii trebuie să fie la școală și nu au timp  să muncească. Același lucru poate fi explicat, în parte, și prin  lipsa de oportunități de muncă,  ca urmare a interesului scăzut din exteriorul centrului  de a   folosi în câmpul muncii acești minori.

 

Minorii și tinerii angrenați în câmpul muncii lucrează la vie (culegere struguri, întreținere vie) sau la spart lemne. Când merg la muncă minorii și tinerii sunt însoțiți de supraveghetori și sunt transportați cu mașina beneficiarului.

 

Vizita în centru

 

Atmosfera în centru era una relaxată, minorii cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH nu au semnalat probleme și s-au declarat mulțumiți de condițiile din centru și de modul în care sunt tratați de personal. În general camerele erau curate, aerisite, cu iluminare naturală.

 

În spațiile comune erau instalate camere de luat vederi. Imaginile înregistrate sunt stocate pentru 30 de zile.

 

Secția 2 A

Conform administrației centrului în această secție sunt cazați minorii mai cuminți și tinerii.

În această secție reprezentanții asociației au vizitat 3 camere din care în două WC-ul era defect – nu se putea trage apa- în camerele E 2.2. și E 2.6. Cea de a treia cameră vizitată nu avea grup sanitar propriu, cei cazați acolo fiind nevoiți să folosească WC-urile din camerele colegilor – ceea ce poate fi mai dificil în special după ora 22.00 când se dă stingerea.

 

Secția 1 A

În această secție au fost vizitate 3 camere incluzând camera pentru separare de colectiv  amenajată la parter în camera E.1.10. Grupul sanitar din această cameră  avea și robinetul și WC-ul stricate. Conform personalului din centru, măsura separării de colectiv este dispusă pentru maximum 4 ore/zi, și camera fusese folosită recent.

 

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat și camerele E 1.10 unde WC-ul era stricat, și camera E 1.6 în care ușa grupului sanitar nu avea clanță.

 

Reprezentanții APADOR-CH au discutat și cu fetele cazate în acest centru. La momentul discuției fetele erau la masă. Ele nu au reclamat niciun fel de problemă cu privire la condițiile din centru și s-au declarat mulțumite de modul în care sunt tratate. Una din fete prezenta urme vizibile de tăieturi pe corp, care, conform personalului penitenciarului, sunt  rezultatul unei automutilări,  minora  având  probleme psihice.

 

 

 

Concluzii şi recomandări:

 

  • APADOR-CH recomandă repararea cu prioritate a toaletelor nefuncţionale şi mutarea minorilor din camerele în care nu există grup sanitar și dezafectarea lor ca spaţii de cazare.
  • Având în vedere nevoile alimentare speciale ale minorilor şi tinerilor, asociaţia recomandă centrului să crească consumul de fructe şi legume proaspete;
  • Atenţie deosebită trebuie acordată minorilor/tinerilor cu probleme psihice/comportamentale, pentru a evita automutilările şi altercaţiile între ei, printr-o abordare multidisciplinară a problemei, astfel încât să se acorde atât consilierea cât şi tratamentul medicamentos adecvat, acolo unde este cazul.

 

 

Adelina Boboșatu                                                                                        Cristinel Buzatu

Raport asupra vizitei de verificare a evoluției situației din Centrul de detenție Tichilești

/în /de

La data de 23 iunie 2014, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție Tichilești/Brăila. Aceasta este o revenire la vizita din 28 iulie 2013, în cadrul Proiectului Copii privați de libertate în Europa Centrală și de est, finanțat de UE.

De la data ultimei vizite instituția și-a schimbat statutul, devenind – conform Legii 254/2012 (privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate) –  Centru de detenție pentru minori și tineri. Conducerea instituției a declarat că noua lege, precum și intrarea în vigoare a noilor coduri (penal și de procedură penală), au determinat tranzitarea centrului de fluxuri mari de deținuți. Procesarea dosarelor celor care erau deja în centru, a celor transferați din alte penitenciare sau a celor eliberați datorită aplicării legii mai favorabile au contribuit la o bulversare a organizării programelor socio-educative care se derulau în mod normal în instituție. Chiar dacă încă mai existau deținuți ce așteptau să fie transferați la diverse alte penitenciare,  conducerea se așteaptă ca situația să se stabilizeze în cel mai scurt timp și să intre în normal.

La data vizitei, Centrul găzduia 358 minori, tineri şi majori (față de 289 câți erau cu un an în urmă) în regim închis, deschis și arest preventiv. Din cei 358 de deţinuţi, 92 erau minori, 198 tineri şi 68 majori. Cei 92 de minori erau distribuiţi pe regimuri de detenţie astfel: 17 arestaţi preventiv, 10 neincluşi, 36 în regim deschis, 28 în regim închis şi 1 în regim provizoriu deschis.

Dacă înainte unitatea custodia deținuți din județele apropiate Brăilei, acum la Tichilești sunt deținuți minori și tineri din toată Moldova, Dobrogea și jumătate din Muntenia. A crescut numărul de minori care provin din zone mai îndepărtate, ceea ce este un impediment pentru legătura acestora cu familia. Conducerea susține că 40% dintre deținuți nu sunt căutați de familie, și că acest procent nu s-a modificat din cauza distanței, că acele familii care-și caută deținuții o fac în continuare, indiferent cât de departe ar fi aceștia.

Cei care nu sunt căutați sunt veniți din centre de instituționalizare sau direct de pe stradă, ceea ce ridică probleme la eliberarea acestora, pentru serviciul de probațiune.

Centrul găzduiește de asemenea și deținuți de 26-29 de ani, care au săvârșit fapta penală când erau minori și au rămas să execute pedeapsa într-un centru de detenție.

În mare problemele semnalate în raportul făcut după prima vizită au rămas aceleași, cu mici excepții. În plus au apărut altele noi:

  1. Asistența medicală și igiena:

–         Comparativ cu vizita precedentă, acum centrul are un medic permanent, detașat de la penitenciarul Poarta Albă. Plus 5 asistenți care asigură permanența. O problemă care continuă să fie stringentă în centru este afecțiunea dermatologică a majorității minorilor și tinerilor. Conducerea spune că a instituit regula curățeniei generale în camere într-o zi din lună, iar lenjeriile de pat sunt schimbate săptămânal. În plus deținuții sunt învățați reguli de igienă și îndemnați să fie de acord să-și lase lenjeriile la spălătoria unității, pentru a fi dezinfectate. Deținuții nu sunt de acord și pretind că își spală mai bine cearceafurile în chiuvetele din camere, cu apă rece, unde folosesc mult balsam de rufe, pentru miros plăcut. La data vizitei toate paturile din camerele minorilor și tinerilor aveau așternuturi albe și curate. Era ziua în care se schimbaseră. Problemele de piele au fost depistate și de medicul centrului, care spune că de o lună de când este la centru diagnostichează afecțiuni dermatologice – câteva cazuri săptămânal. Medicul spune că deocamdată se face un tratament antiparazitar, dar că unele cazuri sunt rezistente la medicație. Medicul spune că zilnic consultă 20-30 de deținuți și prescrie 4-5 rețete zilnic pentru boli de piele – piodermite.

–         Prezervative nu mai au de câteva luni, au făcut un referat la ANP, dar fără rezultat.

–         În Centru se înregistraseră două tentative de suicid, cu o săptămână înaintea vizitei. Minorii au fost trimiși la Poarta Albă pentru observație medicală.

  1. Judecătorul de supraveghere vine tot miercurea și vinerea, deoarece este numit judecător delegat și la penitenciarul Brăila. La data vizitei nu era în instituție.
  2. Chestiunea închiderii ușilor de la regimul deschis, semnalată la vizita precedentă de către deținuți, ca o nemulțumire și o nerespectare a regimului de detenție, a rămas neschimbată, conducerea insistând că ușile sunt închise pentru protejarea bunurilor deținuților, și împiedicarea altor deținuți să le fure din camere atunci când ei nu sunt în zonă.
  3. Traficul de bunuri: Faptul că legislația interzice vânzarea de țigări minorilor, iar deținuții minori fumează (majoritatea), este o sursă constantă de trafic și tensiuni între deținuți. Tinerii au voie să cumpere țigări de la chioșcul centrului și le trafichează cu minorii, contra unor sume mari de bani, haine, alimente sau servicii. Conducerea admite că nu poate stopa acest flagel. Unii minori ajung să-și dea și încălțămintea pentru țigări.
  4. Ca și la vizita precedentă, curțile de plimbare de la toate regimurile au rămas aceleași cuști mici și fără dotări. Conducerea centrului susține că există un proiect de extindere și modernizare a acestora, dar nu se știa concret o dată pentru demararea lucrărilor.
  5.       Pedepse:

–         Pentru abateri foarte grave (lovirea altui deținut, deținerea de telefoane mobile) noua lege prevede la articolul 182 că deținuții mai mari de 18 ani pot fi transferați pentru executarea pedepselor în penitenciare normale, după o decizie luată în acest sens de o comisie disciplinară.  Conducerea centrului a declarat că pentru astfel de pedepse au ținut cont doar de faptele grave săvârșite după data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noii legi). În acest interval au avut o tentativă de evadare a unor tineri care lucrau la GAZ-ul unității și au depășit din greșeală zona destinată drumului pe care-l aveau de parcurs. Precum și o grevă a deținuților minori, care s-au urcat pe acoperișul corpului vechi de clădire și au cerut să fie transferați la un alt penitenciar, mai apropiat de zonele din care provin. Solicitările greviștilor nu fuseseră soluționate la data vizitei (nu țineau de conducerea unității), dar ei se dăduseră jos de pe clădire.

–         Deținuții majori de la regim închis (camera E 1.7 din corpul vechi, 15 deținuți în 14 paturi, o situaţie caracterizată ca temporară de către conducere) se plâng că nu sunt scoși la muncă, deși nu au mai avut abateri de cel puțin doi ani. Cel mai mare dintre deținuți are 29 de ani și s-a plâns reprezentantelor APADOR-CH că deși rapoartele de abateri sunt vechi de cel puțin doi-trei ani, și că între timp comportamentul lor s-a îmbunătățit, li se refuză în continuare dreptul de a munci, ceea ce le afectează posibilitatea de a dobândi credite.

Aspecte pozitive & diverse:

  1. În anul școlar tocmai încheiat la data vizitei fuseseră înscriși 130 de deținuți și au absolvit 78 dintre ei. Restul au fost trasnsferați sau din diverse motive nu au putut fi școlarizați: nu au avut fișe matricole, s-au aflat în tranzit sau în perspectiva de a fi eliberați. Conform noii legi minorii și tinerii sunt obligați să frecventeze cursurile școlii în detenție, fiind scutiți de muncă datorită acestui fapt. Absența de la cursuri se consideră abatere disciplinară foarte gravă.
  2. O noutate a legii este existența educatorului de caz, care răspunde de prezența obligatorie a deținuților la cursurile școlare. Educatorul de caz trebuie să aibă în grijă maximum 40 de deținuți, lucru dificil de asigurat, după cum susține conducerea, deoarece numărul personalului a rămas același.
  3. În acest an instituția va derula, împreună cu AJOFM, cursuri de frizerie și tâmplărie PVC.
  4. Centrul are 2 psihologi – cu unul mai mult decât la vizita precedentă – un asistent social, un monitor sportiv. Există o sală de sport și un teren de fotbal în curtea centrului, precum și un proiect de refacere a curții de plimbare care va fi dotată cu aparate de sport.
  5. Centrul nu are echipă de mascați, ci una operativă, formată din membrii personalului de la pază din tura aflată în exercițiul funcțiunii, care se deplasează în caz de nevoie la un potențial incident.
  6. Pentru abaterile mai puțin grave ale deținuților se aplică măsura izolării de colectivitate, maximum 4 ore. Conducerea spune că nefiind în vigoare încă un regulament de funcționare a noii legi se aplică prevederi din cel vechi, aflate în concordanță cu prevederile noii legi.

Dollores Benezic                                                                        Adelina Boboşatu

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Brăila

/în , /de

Aspecte generale și de procedură

 

La data de 13 mai 2014 doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Brăila. Vizita anterioară a avut loc în iunie 1997. Penitenciarul are sediul în oraș iar în afara orașului are două gospodării agrozootehnice (GAZ), una cu profil zootehnic și una cu profil agricol. Sediul central este racordat la reţelele de utilităţi ale oraşului şi dispune de centrală termică proprie.

 

Conform conducerii penitenciarului este urgent necesară adoptarea regulamentului de aplicare a noii legi a executării pedepselor privative de libertate (intrată în vigoare la 1 februarie) deoarece nu este rezonabil ca în sistemul penitenciar să existe posibilitatea interpretării normelor care  trebuie să fie clare și explicite.

 

Potrivit acelorași surse profilarea penitenciarului pe  doar două regimuri de detenţie a produs efecte pozitive care au reușit să compenseze într-o anumită măsură problemele create de lipsa de resurse, mai ales de personal. 

 

Penitenciarul nu are grupă specială de intervenție (mascați) însă dispune de echipamentul  adecvat  (cagule, căști, bastoane tompha, spray lacrimogen) care poate fi folosit la nevoie de agenții aflați în tură. Căștile sunt inscripționate cu  numere, iar pe veste sunt atașate ecusoane cu aceleași numere. Holurile secțiilor de deținere sunt supravegheate video. Potrivit reprezentanților penitenciarului de la reprofilare nu au existat incidente la care să fie nevoie să se intervină în forță. Penitenciarul are izolator, amplasat în infirmerie, însă este foarte rar folosit din același motiv. Conform  informaţiilor primite, deținuții nu sunt încătușați când sunt prezentați la instanțe iar atunci când se organizează ieșiri în comunitate agenții supraveghetori sunt îmbrăcați civil.       

 

1. Efective, cazare/condiții de deținere, personal

 

Penitenciarul găzduiește doar bărbați adulți condamnați definitiv care, în marea lor majoritate,  execută pedeapsa în regimurile semideschis și deschis. Temporar, adică până la tranferarea    într-un penitenciar cu regim închis (de regulă la Galați) sunt ținuți aici și deținuți al căror regim a fost schimbat din semideschis în închis.  

 

La data vizitei efectivul total era de 723 de persoane toți bărbați adulți (în vârstă de peste 21 de ani) încadrați pe regimuri după cum urmează: 620 – regim semideschis, 99 – regim deschis,        4 regim închis. În sediul central erau încarcerate 701 de persoane, restul de 22 erau cazate la cele două GAZ-uri. Spațiile de deținere de la centru sunt împărțite pe 5 secții, 3 pentru regim semideschis și 2 pentru regim deschis. Una din secțiile pentru regim deschis găzduiește și infirmeria.

 

La penitenciarul Brăila suprafața totală a spațiilor de cazare incluzând GAZ-urile este de 1231 mp, fiecărui deținut revenindu-i aproximativ 1,7 mp astfel că nivelul supraaglomerării este ridicat. Deținuții au la dispoziție mai puțin de jumătate din suprafața minimă de 4 mp stabilită de standardele internaționale cum sunt recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) din 1999 şi jurisprudența CEDO. La sediu, supraglomerarea este și mai stringentă, 701 deținuți împărțind 1136 mp, adică 1,62 mp per persoană. Starea de supraglomerare este evidentă chiar și în aer liber, în curți, terenul de care dispune penitenciarul fiind relativ mic.  

 

 

Numărul angajaților care lucrează în mod direct cu persoanele private de libertate este de 149 în timp ce schema de personal prevede 190 de posturi. 127 de persoane sunt încadrate în serviciul siguranța deținerii și regim penitenciar, 7 cadre medicale asigură asistența medicală iar din 15 posturi ocupate la serviciul socio-educativ doar 12 lucrează efectiv (restul sunt în concedii).  Personalul specializat, în  principal cel din departamentele medical și socio-educativ, este subdimensionat pentru numărul de deținuți pe care îl gestionează.

 

2. Asistența medicală                                                     

 

Asistenţa medicală este asigurată de 7 cadre medicale, din care 1 medic generalist (medic de familie), 5 asistenți medicali și 1 asistent de farmacie.

 

 La momentul vizitei, medicul titular se afla în concediu de creștere a copilului și era suplinit de un alt medic. Conform contractului cu administrația penitenciarului Brăila,  medicul ar trebui să consulte maxim 24 de pacienți pe zi, dar acesta estimează că oferă consultanții medicale cu mult peste  normă, consultând uneori și până la 100 de deținuți pe zi.

 

Cele mai des întâlnite afecțiuni medicale, în rândul deținuților, sunt: colită, hipertensiune, hepatită. Nu sunt deținuți infectați cu HIV, iar în jur de 20-25 deținuți s-au declarat ca  foști consumatori de droguri. Aceștia nu primesc tratament substitutiv. Deși aproximativ 30 de deținuți au probleme psihice, penitenciarul nu are angajat niciun psihiatru și pentru nevoi  urgente apelează la medicul psihiatru de la Poarta Albă.

 

O deficiență semnalată de personalul medical și de deținuți este slaba aprovizionare cu produse farmaceutice. Medicul încearcă să suplinească aceste deficiențe prin emiterea de rețete compensate, dar toți deținuții cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH si-au manifestat nemulțumirea cu privire la lipsa medicamentelor. De asemenea, un alt motiv de nemulțumire al deținuților este lipsa serviciilor de medicină dentară. Personalul medical precum și conducerea penitenciarului au recunoscut că nu sunt oferite servicii de medicină dentară, nu au personal specializat în acest sens și nici aparatură necesară. Pentru probleme stomatologice, deținuții sunt nevoiți să apeleze la servicii externe, contra cost.

 

Până în momentul vizitei, nu a avut loc niciun deces în anul în curs și au fost înregistrate doar două cazuri de auto-agresiune. În schimb, personalul medical a semnalat că au fost înregistrate multe situații în care deținuții au intrat în refuz de hrană, ca formă de protest. Pentru deținuții care se află în refuz de hrană există o cameră specială, la infirmerie. Reprezentanții       APADOR-CH au vizitat această cameră în care au găsit două persoane, aflate în refuz de hrană. Cei doi bărbați au confirmat că sunt vizitați cel puțin o dată pe zi de medic și au fost vizitați și de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Ei erau în refuz de hrană din  următoarele motive: unul era în a 5-a zi de refuz de hrană ca formă de protest  față de  un raport de incident pe care îl considera abuziv, iar cel de-al doilea, pentru că  voia să fie mutat pe secția de infirmerie pentru a primi supravegherea medicală pe care o solicita. Acesta a relatat că suferă de epilepsie precum și de alte afecțiuni medicale și a solicitat în mod repetat să fie transferat pe secția de infirmerie a penitenciarului.

 

 

3. Hrana deținuților, magazinul din incintă

 

Blocul alimentar este o clădire îngrijită și curată, singurul aspect negativ observat fiind aburul în exces din sala în care se prepară efectiv mâncarea. Restul sălilor, spațiile de depozitare, ustensilele folosite sunt într-o stare bună. Frigiderele și magazia pentru alimente erau, de asemenea, curate și aerisite.

 

Hrana este preparată de un bucătar profesionist și de 24 de deținuți a căror stare de sănătate este verificată prin efectuarea de analize medicale o dată la 6 luni. Aceștia au la dispoziție un vestiar curat și un grup sanitar dotat cu duș la care apa caldă este permanent disponibilă.

 

Meniul de prânz la data vizitei consta din ciorbă de legume și varză cu carne și jumări. Pentru norma comună de hrană și pentru deținuții care muncesc, adică pentru 620 de persoane, se folosiseră 49 de kilograme de carne de porc în carcasă. Carnea nu este porționată individual astfel că unii dintre deținuți s-au plâns de modul în care se distribuie. Pentru cină urmau a se pregăti paste făinoase cu brânză. Deținuții diabetici primesc suplimente de hrană constând în brânză și/sau măr. Persoanele private de libertate care au discutat cu reprezentanții asociației s-au plâns de calitatea hranei atât ca gust cât și ca valoare nutritivă. 

 

Penitenciarul nu are nicio sală de mese astfel că toți deținuții servesc masa în camere.

 

Persoanele private de libertate pot face zilnic cumpărături de la magazinul din incintă. Magazinul era destul de bine aprovizionat la data vizitei cu alimente inclusiv fructe și legume, țigări, cafea, sucuri, produse pentru igienă, inclusiv găleți și mopuri care se pot achiziționa fără a fi nevoie de aprobare, papetărie șamd. Vânzătoarea a afirmat că cel mai bine se vând alimentele și produsele pentru igienă și că magazinul se aprovizionează în funcție de cererile deținuților. Aceștia au afirmat că prețurile sunt foarte mari, în special la fructe, legume dar și la hârtie igienică.  Reprezentanții APADOR-CH au constatat că într-adevăr unele prețuri sunt mari în comparație cu cele din comunitate. Astfel, un kilogram de castraveți costa 5,40 lei iar un sul de hârtie igienică de calitate superioară 2,50 lei. În schimb, un pachet de cafea Jacobs de 250 gr. costa 14,90 lei, mult mai puțin decât în alte magazine de penitenciar. 

 

 

 

4. Activitatea sectorului asistență psihosocială și educație, modalități de petrecere a timpului

 

În cadrul sectorului de asistență psihosocială și educație lucrează 12 persoane, din care 2 psihologi, 1 asistent social, 3 educatori, 1 preot, 1 agent tehnic, 1 monitor sportiv, 1 agent educație, 1 șef educație și 1 director. Sectorul de asistență psihosocială și educație este subdimensionat, lucru semnalat și de deținuții cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH. Astfel în luna martie a anului 2014, doar 9 persoane au beneficiat de consiliere socială, și doar 21 de consiliere psihologică. Deținuții s-au plâns de faptul că nu sunt disponibile suficiente activități în care să se poată implica.

 

Serviciile sociale și educaționale sunt suplinite printr-o serie de proiecte derulate în cadrul penitenciarului. De exemplu: printr-un proiect al Ministerului Muncii, în perioada 13-16 martie, 30 de persoane au beneficiat de consiliere vocațională, în cadrul proiectului Viața după gratii. Tot în luna martie, în colaborare cu AJOFM Brăila și un ONG au fost organizate 2 sesiuni de informare cu privire la pregătirea pentru libertate și căutarea unui loc de muncă, la care au participat 50 de deținuți. Deținuții au putut participa și la o serie de evenimente și concursuri adresate lor, cum ar fi: dezbateri pe tema exploatării sexuale, discriminare rasială, precum și concursuri de cultură generală.

 

În ceea ce privește activitățile de școlarizare, acestea se derulează pe baza unui protocol de colaborare încheiat între penitenciar și Inspectoratul Școlar Județean Brăila, precum și cu școala generală Nikos Katzantzakis pentru clasele I-VIII și Colegiul C.D. Nenițescu pentru clasele IX –X. Cursurile se desfășoară în incinta penitenciarului. În semestrul al doilea din anul școlar 2013-2014 erau  înscriși în învățământul primar 43 de deținuți, tot 43 erau înscriși în învățământul gimnazial, 29 urmau cursuri liceale și 1 persoană urma cursuri universitare.

 

Deținuții au acces și la activități religioase. În incinta penitenciarului este amenajată o capelă ortodoxă, folosită și de preoții catolici, iar celelalte culte religioase îşi desfășoară activităţile  în bibliotecă. Penitenciarul are angajat un preot ortodox, iar pentru celelalte culte religioase fie vin preoți din exterior sau asociații religioase furnizează aceste servicii în baza unui protocol încheiat  cu administrația penitenciarului, cum este cazul pentru: Serviciul Umanitar pentru Penitenciare (Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea), Asociația „Martorii lui Iehova”, Fundația Berean Prison Ministry, Fundația „Stânca Veacurilor”.

 

Deținuții au acces la curți de plimbare separate pentru fiecare secție de deținere. Spațiile de plimbare sunt foarte mici, cu puține posibilități pentru desfășurare de activități recreaționale. Conform administrație penitenciarului, una din curțile de plimbare urmează să fie mărită.

 

5. Munca deținuților

 

În total, 172 de  deținuți din penitenciarul Brăila muncesc. Din aceștia 76 lucrează în exteriorul penitenciarului în 4 puncte de lucru și 96 lucrează în penitenciar și la cele 2 GAZ-uri. În deservire lucrează 57 de persoane, care nu sunt plătiţi  dar primesc zile-câștig. Deținuții care muncesc în afara penitenciarului lucrează în agricultură sau în port unde  cară saci. Deținuții care lucrează în portul Brăila se deplasează însoțiți de un reprezentant al beneficiarului, și îşi pot primi telefonul mobil, la cerere, de la ieşirea și până la revenirea în penitenciar.

 

Conform administrației penitenciarului, se depun eforturi consistente pentru a fi identificate noi locuri de muncă pentru deținuți, dar aceste eforturi sunt îngrădite de faptul că Brăila se află într-o zonă cu dificultăți economice și foarte puține oportunități de a munci. Deținuții cu care au discutat reprezentanții APADOR-CH s-au plâns de faptul că nu sunt suficiente locuri de muncă, și și-au manifestat dorința de a munci.

 

6. Contacte cu exteriorul, alte drepturi, judecătorul de supraveghere a privării de libertate

Telefoanele destinate persoanelor private de libertate sunt amplasate pe holurile secțiilor. Numărul de minute de convorbiri nu este limitat decât de capacitatea financiară a deținuților. Unii dintre ei s-au plâns că prețul convorbirilor este mult prea mare afirmând că un minut de convorbire în rețelele fixe costă 1,1 lei iar unul în rețelele mobile 1,2 lei. Reprezentanții penitenciarului au pus însă la dispoziție celor doi reprezentați ai APADOR-CH documente din care reiese că prețul per minut este de 0,32 lei în rețelele fixe și de 0,8 lei în cele mobile.

Tot pe holuri sunt și cutiile poștale. Corespondența e ridicată personal de poștaș. Penitenciarul pune la dispoziție persoanelor private de libertate fără posibilități financiare hârtie, plicuri și timbre, dacă acestea cer. Plicurile primite de deținuți sunt înregistrate și sunt deschise de supraveghetori în prezența destinatarului. Deținuții au la dispoziție și info-chioșcuri funcționale amplasate în sălile destinate activităților socio-educative de pe secțiile de deținere. 

Deținuții au dreptul să primească lunar 10 kg de alimente, 6 kg de fructe și 20 litri de apă și suc cu ocazia vizitelor aparținătorilor. La o vizită un deținut are dreptul să primească 2 vizitatori majori și 2 minori. Sectorul vizite este amenjat la intrarea în spațiul de deținere, lângă punctul de primire și dispune de o sală pentru vizitele la masă (șase mese) și o încăpere pentru vizitele cu separator folosită și pentru întâlnirile cu avocații. Spațiul și procedurile de primire și verificare a pachetelor îndeplinesc condițiile pentru vizionarea în același timp de către deținut și de vizitatorii acestuia.

Penitenciarul Brăila are și o cameră matrimonială, folosită, conform reprezentanților penitenciarului, destul de frecvent. Este singurul loc din penitenciar unde sunt puse la dispoziție prezervative.    

 

Camerele de detenție sunt în marea lor majoritate dotate cu televizoare conectate la cablu TV, singura cameră fără televizor vizitată de reprezentanții asociației fiind cea în care erau cazați cei patru deținuți din regim închis. Deținuții s-au plâns că nu se pot uita la programele TV după 10 seara.   

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate se ocupă, pe lângă penitenciarul Brăila și de Centrul de detenţie pentru minori Tichileşti dar şi de arestul Inspectoratului județean de poliție Brăila. Ca urmare, nici el nici grefierul său nu pot fi zilnic în penitenciar. De altfel, judecătorul a afirmat că volumul de muncă este foarte mare, mai ales după intrarea în vigoare a noilor reglementări în materie penală şi execuţional-penală la 1 februarie. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a afirmat că majoritatea plângerilor înregistrate sunt împotriva deciziilor comisiei de disciplină. Referitor la plângerile privind supraaglomerarea, judecătorul a afirmat că a admis unele cereri şi a dispus conducerii penitenciarului să ia măsuri pentru remedierea situaţiei, însă deciziile sale iau în considerare vechiul standard de 6 mc de aer pentru un deținut, în contradicție cu recomandările internaționale.

 

7. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinuții

 

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat camere din toate regimurile  de deţinere din penitenciar.

 

Secția 3 – Regim deschis. Deținuții din regimul deschis s-au plâns de lipsa locurilor de muncă, de calitatea hranei, de supraglomerare, de faptul că grupurile sanitare sunt insalubre și că li se interzice fumatul în camere (nu pot fuma decât în băi). Au afirmat că regimul de detenție e respectat în sensul că ușile camerelor nu se încuie și că pot ieși oricând în timpul zilei în curțile de plimbare. 

 

În camera E3.9, de aproximativ 16 mp inclusiv baia (1,5 mp) erau instalate 12 paturi în care erau cazate la momentul vizitei 5 persoane. Camera E3.8, de aproximativ 8 mp avea instalate 6 paturi, toate ocupate, pe 3 niveluri. O plasă densă la ferestre obturează lumina naturală și împiedică o ventilație corectă.  

 

Grupurile sanitare din camere nu sunt igienice și  multe  instalații sunt defecte. Sala dușurilor amplasată pe secție este relativ recent zugrăvită și destul de curată însă nu asigură niciun pic de intimitate.

 

Secția 4 – Regim semideschis. Condițiile de deținere sunt sub orice critică atât din punctul de vedere al supraglomerării  cât și  al igienei. Majoritatea saltelelor sunt vechi, putrezite și pline de ploșnițe. Reprezentanții APADOR-CH au intrat în cinci camere și au văzut zeci de ploșnițe și gândaci precum și nenumărate ciupituri pe pielea deținuților.  Grupurile sanitare sunt insalubre. În plus, deținuții au afirmat că apa rece este deseori indisponibilă. Lumina naturală și aerul sunt insuficiente  din cauza plaselor foarte dese de la ferestre iar în unele camere și pentru că paturile sunt așezate într-un fel care, practic, acoperă o parte substanțială a geamurilor.Și pe această secție persoanele private de libertate s-au plâns cu privire la lipsa locurilor de muncă, la calitatea hranei și la nivelul ridicat al prețurilor practicate de magazin. În plus, deținuții de aici au semnalat deficiențe în acordarea asistenței medicale, în special referitor la afecțiuni de natură stomatologică.

 

În camera E4.2 de aproximativ 30 mp incluzând grupul sanitar (WC turcesc) erau instalate 21 de paturi pe trei niveluri, toate ocupate. Ocupanții camerei au afirmat că în săptămânile trecute au fost situații în care a fost nevoie să doarmă câte doi într-un pat pentru că au fost și 24 în cameră. Saltelele erau putrezite, pline de ploșnițe iar pe pereții mucegăiți mergeau gândaci. Situații similare au fost regăsite în camerele E4.14 (18 oameni în 24 mp), E4.16 (6 oameni în 12 mp) și E4.18 (6 oameni în 12 mp).

 

O situație aparte a fost întâlnită în camera E4.20, cameră de aproximativ 12 mp în care sunt instalate 3 paturi (spre deosebire de alte camere similare unde sunt instalate câte 6). Acest lucru este rezultatul faptului că unul dintre deținuții din această cameră, Iulian Șopârlă, a obținut în instanță o decizie care a obligat conducerea penitenciarului să scoată 3 din cele 6 paturi instalate. Iulian Șopârlă, suferind de o afecțiune a șoldului a solicitat și să fie instalat un WC cu  vas în locul celui de tip turcesc însă această solicitare nu i-a fost satisfăcută. În schimb, i s-a pus la dispoziție un scaun de lemn cu blatul găurit. Acest scaun nu încape însă în grupul sanitar așadar este inutilizabil. Cei trei deținuți din această cameră au reclamat lipsa posibilității de a ieși la muncă și la activități, deficiențe grave în actul medical (unul dintre deținuți își scosese recent o măsea, de durere, potrivit propriilor afirmații), nivelul exagerat de mare al prețurilor de la magazine, calitatea proastă a hranei. Ei, și în special Silviu Luparu, au reclamat și practici inconsistente ale instanțelor și ale organelor judiciare ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri în materie penală, practici care, potrivit acestora ar duce la încălcarea Art. 5 al Convenției europene a drepturilor omului – dreptul la libertate și siguranță.   

 

 Camera E1.1 – Regim închis. Încăperea, de aproximativ 8 mp, are 9 paturi instalate și găzduia la data vizitei 4 persoane. Este o cameră umedă (pereții, lenjeria de pat și hainele deținuților erau jilave), întunecoasă și nearisită. Fereastra, un geamlâc de fapt, este acoperită cu o plasă deasă care împiedică aerisirea și iluminarea naturală a camerei.

 

 

 

 

Concluzii şi recomandări:

 

1. APADOR-CH atrage atenția asupra nivelului extrem de supraaglomerare din penitenciarul Brăila coroborată cu lipsa unor măsuri eficiente pentru igienizare (exterminarea ploșnițelor și a gândacilor). Această stare de fapt reprezintă tratament inuman și degradant în accepțiunea CEDO și este, deci, urgent necesară ameliorarea ei cel puțin în ce privește igienizarea dacă identificarea unor noi spații de deținere nu este posibilă;

 

2. Asociația semnalează aspecte deficitare în acordarea dreptului la asistență medicală, în special în ce privește problemele stomatologice. În măsura în care restricții birocratice împiedică angajarea de personal medical specializat, APADOR-CH recomandă încheierea unor contracte cu medici specialiști;

 

3. APADOR-CH solicită ca deținuții de la regim închis, cazați la momentul vizitei într-o cameră jilavă, să fie de îndată mutați într-un spațiu mai uscat și aerisit.

 

 

 

Maria-Nicoleta Andreescu                                                    Cristinel Buzatu

Raport privind vizita în Penitenciarul Găești

/în , /de

Două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Găești pe 27 martie 2014.

 

Aspecte generale – scurt istoric, personal, efective, spații de cazare, dotări

Penitenciarul Găești a fost înființat în decembrie 2012, odată cu desființarea Centrului de reeducare Găești, și dispune de baza materială a acestuia precum și de cea mai mare parte a personalului. Personalul care lucrează direct cu deținuții numără 131 de angajați din care 104 la siguranța deținerii și regim penitenciar, 18 la serviciul socioeducativ – toți cu studii superioare –, și 9 la sectorul medical. Este de remarcat, în sens pozitiv, faptul că sectorul socioeducativ în special, dar și cel medical, dispun de un număr rezonabil de angajați calificați. 

Penitenciarul găzduiește doar bărbați adulți, toți încadrați în regim deschis. La data vizitei în penitenciar erau 582 de deținuți.

Fosta școală a centrului de reeducare a fost transformată în secție de deținere astfel că la momentul vizitei penitenciarul avea trei clădiri folosite pentru cazare: fosta școală (Secția E.3), clădirea unde erau cazați minorii (E.2) și o clădire unde erau cazați deținuții adulți care asigurau deservirea  centrului (E.1) dar care a fost inițial amenajată pentru găzduirea minorelor. Din faptul că o secție, E.3, a fost construită pentru a fi folosită drept școală derivă una dintre cele mai grave deficiențe constatate la Penitenciarul Găești: camerele din această clădire nu au băi proprii, deținuții având la dispoziție doar o toaletă comună pe etaj și aceasta fără dușuri.

Conform datelor puse la dispoziție de conducerea penitenciarului suprafața totală a camerelor din cele trei clădiri este de 1548 mp (incluzând băile, acolo unde există, dar și camerele destinate uzului cabinetului medical). Evident, nivelul de aglomerare acceptabil (4 mp/per deținut) este depășit, fiecărui deținut revenindu-i 2,66 de mp. Trebuie însă precizat că situația este diferită în funcție de clădire. Astfel, Secția E.1 – numită și „la clasa-ntâi” nu din cauza indicativului ci din cauza condițiilor de deţinere dispune de o suprafață de 159,71 mp și adăpostea la data vizitei 32 de deținuți fiecăruia revenindu-i aproape 5 mp de spațiu personal. Secțiile E.2 și E.3 prezintă aproximativ același nivel de aglomerare (cu variații de la cameră la cameră) însă condițiile de  detenţie diferă în ce privește băile. E.2 are băi în camere însă sunt prost ventilate și insuficiente pentru numărul de persoane (de ex. un WC la 10-12 bărbați). E.3 are o singură sală de toaletă pe etaj (183 de bărbați au la dispoziție 6  WC-uri la etajul 1, adică un WC la 30 de oameni) iar pentru duș cei cazați aici trebuie să iasă din clădire, sala lor de duș fiind amenjată la câteva zeci de metri de secție, într-o clădire care adăpostește centrala termică.  Secției E.3 i se spune, din acest motiv,  „la clasa a treia”.

Comandantul penitenciarului a afirmat că problema băilor din Secția E.3 va fi remediată în curând deoarece dispune de resursele logistice și financiare necesare. Urmează ca două dintre fostele ateliere ale centrului să fie amenajate pentru a caza aici deținuți din fosta școală, cu rândul, pe perioadele în care vor fi renovate camerele lor. Afirmațiile comandantului sunt plauzibile deoarece la data vizitei se săpa un șanț destinat instalării unei conducte care să lege două foste ateliere de turnul de apă iar patru deținuți lucrau la demolarea unor pereți ai atelierelor respective.

De menționat ca aspect pozitiv în ce privește secțiile de deținere existența sălilor de mese pentru toți deținuții.

Penitenciarul are propriul castel de apă. Apa rece, de bună calitate, este furnizată permanent, inclusiv la țâșnitoare amplasate în curte. Apa caldă este disponibilă de două ori pe săptămână însă deținuții implicați în diverse activități (cum ar fi cei care lucrează la blocul alimentar) pot face duș zilnic. Apa caldă dar și căldura pe timp de iarnă provin de la centrala proprie relativ nouă și aflată în stare de bună funcționare. Deținuții au relatat că pe timp de iarnă caloriferele au fost încălzite la un nivel rezonabil (cei cazați în Secția E.2 au afirmat că au suferit de frig dar nu pentru că ar fi fost caloriferele prea reci ci pentru că au fost nevoiți să doarmă cu geamurile deschise deoarece nu puteau suporta mirosul băilor incorect ventilate).

În incinta penitenciarului mai există încă patru ateliere (în afara celor două în curs de reamenajare) din care unul este folosit pentru activități de tâmplărie, trei sere, o magazie de alimente și o biută (un fel de beci suprateran din pământ în care se depozitează cartofii și murăturile). Penitenciarul are și o gospodărie agro-zootehnică (dar care nu mai are animale) în exterior.

Pentru activități de recreere deținuții au la dispoziție curți de plimbare generoase ca spațiu, un teren de sport mare și o sală de sport folosită și de personal. Există loc suficient, precum și amenajări pentru: fotbal, tenis, tenis de masă, baschet. Sala de sport este dotată și cu aparate de forță, și cu dușuri.

Munca deţinuţilor

În total 73 de deținuți din Penitenciarul Găești muncesc, din care numai 19  în afara penitenciarului ca necalificați, la cinci puncte de lucru (trebuie reamintit că toți cei 582 de deținuți sunt încadrați în regim deschis ceea ce dă posibilitatea ieșirii din penitenciar la muncă). Restul de 54 muncesc la deservire, fără remunerație, dar beneficiază de zile câștig. Comandantul penitenciarului spune că este foarte greu să se obțină contracte de muncă deoarece zona e slab dezvoltată economic. A afirmat că încearcă să găsească contracte în zona Ilfov, mai bogată, însă intervine problema costurilor cu transportul care trebuie suportate de angajator. Pe parcursul vizitei în penitenciar a reprezentantelor asociației mulți deținuți s-au plâns de lipsa posibilității de a munci.

 

Hrana deținuților

Blocul alimentar este amenajat într-o clădire nouă, curată și bine întreținută. 8 bucătari lucrează atât pentru prepararea hranei deținuților cât și  a angajaților Sunt ajutați de deținuți cărora li se verifică periodic (la fecare 6 luni) starea de sănătate. Pentru norma comună de hrană se preparau pentru prânz ciorbă de fasole, pilaf cu carne și salată verde (din producție proprie) iar pentru seara urma să se prepare salată orientală. 29 de kg de carne în carcasă fuseseră folosite pentru norma comună de hrană adică pentru 413 deținuți – 70 gr/deținut. Carnea se servește porționată.  Diabeticii primesc zilnic două suplimente de hrană constând în lapte, pâine și margarină. APADOR-CH semnalează ca aspecte pozitive porționarea cărnii dar mai ales faptul că uneori se servește salată (deținuții au confirmat acest lucru).

Magazia cu alimente este o clădire separată din curtea penitenciarului și a fost amenajată de un fost deținut. Curată, placată cu gresie și faianță, magazia era bine aprovizionată, cu legume, conserve și alte provizii.

Cele trei sere ale penitenciarului erau la data vizitei pline cu spanac. Deținutul care le avea în grijă a spus că spanacul urmează să fie scos pentru a face loc răsadurilor pentru viitoarele legume: ardei, roșii și salată.

Magazinul penitenciarului – reprezentantele APADOR-CH au verificat prețurile practicate în magazin, ca urmare a plângerilor deținuților că acestea sunt foarte mari. Conform declarațiilor vânzătorului (nu toate prețurile erau afișate), un kg de roșii costa 9 lei, un kg de mere – 3,5 lei, portocale – 5 lei/kg, un pachet cu cafea Jakobs – 25 lei/500 gr, un kg de cârnați – 18 lei. Este posibil ca aceste prețuri să nu fie cele practicate în mod curent, ci să fie ajustate în funcție de vizitatori, de aceea APADOR-CH recomandă în continuare ANP să ia în discuție posibilitatea de a micșora chiriile pentru spațiile destinate magazinelor, astfel încât acestea să nu se mai reflecte în prețurile produselor vândute deținuților.

 

Cabinetul medical/infirmeria

Cabinetul medical și camerele de infirmerie sunt situate în Secția E 2.1, la parter. Tot aici este și camera destinată vizitelor intime pentru deținuți.

Penitenciarul are doi medici (din care unul nu este angajat ci este contractat și se prezintă la cabinet patru zile pe săptămână), iar cel angajat permanent este stomatolog. Împreună cu cei șapte asistenți cabinetul reușește să asigure necesarul de asistență medicală pentru cei aproape 600 de deținuți. Camerele de infirmerie au câte 3, 4 sau 6 paturi, la momentul vizitei două dintre ele erau ocupate cu bolnavi.

Medicul și asistentul aflați la cabinet în momentul vizitei reprezentatenlor APADOR-CH au spus că sincopele în aprovizionarea cu medicamente au devenit o obișnuință în sistem, dar că de o săptămână au fost aprovizionați ceva mai bine. În general cabinetul acordă peste 50 de consultații zilnic, nu are fonduri pentru a le acorda prezervative deținuților și nici pentru schimb de seringi, dacă ar fi necesare. În cazuri urgente se apelează la 112 și deținuții sunt duși la spitalul din localitate.

Bolile frecvente în Penitenciarul Găești sunt: diabetul, hipertensiunea, hepatitele. Nu sunt în evidențe deținuți infectați cu HIV, dar nici nu s-au mai făcut testări demult. Trei deținuți cu boli psihice se află în tratament. Un singur deținut fost consumator de droguri este în evidențele cabinetului pentru administrarea metadonei prescrisă de medicul de la Penitenciarul Rahova.

Reprezentantele APADOR-CH au întâlnit un fost consumator de droguri care, potrivit propriilor afirmații, nu mai are nevoie de tratament medical. Acesta este implicat în activități de prevenire a consumului de droguri într-un program derulat de penitenciar în parteneriat cu Agenția Națională Antidrog în școlile din oraș. Deținutul a relatat că a suferit imens, fizic și psihic, la momentul încarcerării (în urmă cu șapte ani, în arestul Secției 12 Poliție din București) deoarece nu a avut posibilitatea să acceseze un program de tratament adecvat astfel că a trecut fără ajutor de specialitate prin sevraj.

Trebuie precizat că încă din 2006 autoritățile au obligația legală de a acorda tratament de specialitate în penitenciare și aresturi (inclusiv tratament substitutiv cu metadonă) și că, în continuare, spre deosebire de sistemul penitenciar, aresturile poliției refuză accesul la tratament consumatorilor de droguri. Fostul consumator a explicat de ce consideră că nu a fost funcțional în penitenciare schimbul de seringi (ca modalitate de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri): greșeala ar fi fost implicarea directă a personalului medical în efectuarea schimbului ceea ce a dus la presiuni din partea colegilor de cameră a consumatorilor pentru ca aceștia să se retragă din program. El a explicat că dacă un deținut ar fi acceptat că are nevoie de seringi, personalul medical și conducerea penitenciarului ar fi știut automat că în acea cameră există droguri, deci toți deținuții din ea ar fi fost monitorizați mai atent. Deținutul a admis că dacă vrei droguri nu e o problemă să le obții și în penitenciar.

Departamentul socio-educativ

Departamentul are 18 angajați, toți cu studii superioare, și este împărțit în două servicii (coordonate de același șef):

– educativ (1 șef birou, 2 educatori și 8 instructori);

– psiho-social (1 șef birou, 2 asistenți sociali, 2 psihologi, 1 profesor de terapie ocupațională, 1 învățător)

Programele derulate se înscriu în curricula generală stabilită de ANP – educație civică, educație pentru sănătate, geografie, educație rutieră – și pentru unele programe deținuții sunt transportați la Liceul tehnologic din localitate. Fiecare program derulat de departament are câte 12-20 de ședințe și fiecare educator are în sarcină cel puțin 1-2 programe.

Se derulează de asemenea programe destinate deținuților care mai au puțin timp până la liberare – ProLib și RRR (reducerea riscului de recidivă) la care deținuții învață să-și caute un loc de muncă, să scrie un CV, să se prezinte la un interviu etc.

Contactul cu exteriorul

Deținuții au la dispoziție telefoane cu cartele amplasate pe toate holurile penitenciarului. Cutii poștale există la intrarea în unele secții de deținere, dar și la intrarea pe terenul de sport. Secțiile de deținere au și câte un infochioșc, cu excepția Secției E.1.1.

Sectorul vizite este același care era folosit la centrul de reeducare. Toate vizitele se acordă fără separator (există 8 mese pentru vizite) iar, conform lucrătorilor din serviciu, pe timp de vară se acordă vizite și afară. Sectorul este corect amenajat în sensul că deținuții și aparținătorii au pobilitatea de a supraveghea vizual verificarea pachetelor.

În penitenciarul Găești e amenajată și o cameră matrimonială care, la momentul vizitei era încuiată astfel că nu a putut fi vizitată. Conform responsabililor penitenciarului este dotată cu tot ce trebuie, are apă caldă permanent și este folosită pentru vizite intime des, uneori și de mai multe ori în aceeași zi (vizite de câte două ore).

Vizita în spațiile de deținere/discuții cu deținuții

Fiecare secție are curtea de plimbare aferentă, deținuții cazați în cele trei corpuri nu se întâlnesc decât dacă solicită acest lucru în mod expres de la personalul de pază. Ieșirea în curțile de plimbare se face liber, în intervalele orare cuprinse între cele patru momente în care se face apelul și în care se închid ușile: 7.45, 12.00, 19.30 și 21.00. În curțile de plimbare există bănci și telefoane, iar unele au spații verzi amenajate de deținuți.

La intrarea în secții deținuții sunt controlați cu un detector de metale pentru a nu introduce în camere telefoane sau alte obiecte interzise, ce ar putea fi aruncate din afară peste gardul penitenciarului.

Secția E 1.1

Este fostul pavilion destinat minorelor și păstrează încă mobilierul din lemn. Deținuții care sunt cazați aici muncesc la deservire. Secția are 10 camere, destul de aerisite, 9 dintre camere având 4 paturi și una singură de două paturi. Camerele mari, de câte patru paturi, au aproximativ 18 mp cu tot cu băi astfel că fiecărui deținut îi revin aproximativ 4 mp spațiu personal. Deținuții au acces și la un frigider amplasat la intrare, în camera ofițerului de pază. Secția are telefon, curte de plimbare  și este amplasată față în față cu corpul de clădire în care funcționează biblioteca și camerele destinate activităților educative. Fiecare cameră are grup sanitar propriu (două chiuvete, WC și duș) și apă caldă permanent.

Secția E 2.1

În secția E 2.1 sunt 200 de deținuți în 23 de camere de deținere, dispuse la etajele 1 și 2. La parter sunt cabinetele medicale și infirmeria. Camerele au suprafețe de la 20 de mp la 30 de mp (exclusiv suprafețele băilor) și au instalate câte 8, 10 și chiar 12 paturi. În unele camere nivelul supraglomerării este foarte ridicat. De exemplu, camera 7 are o suprafață de 24 de mp din care cca. 4 mp o reprezintă suprafața băii și găzduia la data vizitei 10 oameni. În ciuda supraaglomerării camerele sunt curate, bine întreținute, majoritatea având mobilier (paturi și dulapuri) din lemn, rămas de la fostul centru pentru minori.

Deținuții din camera E 2.1.7 se străduiesc să mențină curățenia, au făcut îmbunătățiri din banii lor la toaletă (au reparat vasul de WC și țevile de alimentare cu apă), au zugrăvit în cameră, dar cu toate astea nu reușesc să elimine igrasia persistentă din baie și ploșnițele din saltele. Pare a fi cea mai aglomerată cameră din penitenciar, dintre cele vizitate de reprezentantele APADOR-CH, iar ocupanții ei spun că în ciuda demersurilor făcute către conducere – să mute două paturi în alte camere mai spațioase – acestea au rămas fără urmări de opt luni.

În camera E 2.1.1, de aproximativ 30 mp, erau la data vizitei 10 deținuți în 10 paturi.  Aceştia au afirmat că primesc mâncare bună, sunt mulțumiți că sunt scoși și în afara penitenciarului (au făcut vizite la mănăstiri), primesc lunar materiale pentru igienă de la penitenciar (detergent, săpun, hârtie ingienică, lame de ras, pastă de dinți și de ras) și în general apreciază că sunt tratați bine.

Deținuții cazați în această secție care au vorbit din proprie inițiativă cu reprezentantele APADOR-CH au semnalat o serie de nemulțumiri: că primesc prea des amânări la comisiile de liberare condiționată, că permisiile se acordă numai unora, că nu au de lucru, deși ar dori să muncească pentru a primi zile câștig, că unii membri ai personalului se comportă urât cu deținuții și că mulți angajați ai penitenciarului sunt rude – de exemplu soția comandantului penitenciarului lucrează la cabinetul medical – și că din această cauză nu au cui să se plângă dacă le sunt încălcate drepturile în penitenciar, deoarece rudele nu se pot sancționa între ele.

În privința condițiilor de detenție, părerile au fost împărțite. Unii au apreciat pozitiv atât condițiile din camere, cât și calitatea hranei, comparativ cu alte penitenciare în care au stat. Alții s-au plâns de faptul că grupurile sanitare din camere se aerisesc înspre camere, ceea ce produce altercații, în special dimineața, când toți ocupanții camerei folosesc toaleta.

Plângerile punctuale ale câtorva deținuți:

Călin Gheorghe s-a plâns reprezentantelor APADOR-CH că mâncarea a fost foarte proastă anul trecut și că nu s-a îmbunătățit decât ca urmare a reclamațiilor făcute de deținuți. El personal s-a judecat cu penitenciarul pentru a-i fi recunoscut regimul special pentru religia budistă. Gheorghe s-a mai plâns că trebuie să insiste mult ca să poată face cursuri organizate de penitenciar.

Ilie Gheorghe susține că a fost sancționat pe nedrept ca urmare a faptului că în urma unei percheziții în camera unde este deținut a fost găsit un telefon mobil. Chiar dacă telefonul nu era al lui, nu știa de existența acestuia, iar ulterior adevăratul proprietar și-ar fi recunoscut vina, Gheorghe spune că sancțiunea nu i-a fost ridicată. El susține că este hărțuit de angajații penitenciarului deoarece este martor într-un proces pe care Călin Gheorghe îl are cu penitenciarul.

Simion Florin, bolnav de astm, se plânge că trebuie să facă de trei ori pe zi injecții cu miofilin și că de câteva săptămâni personalul de la  cabinetul medical refuză să i le mai facă  preferând să-l transporte la spital. Acest lucru îi agravează crizele de astm, spune el, deoarece e stresant să aștepte în fiecare seară câte o oră să vină șoferul penitenciarului de acasă și să-l ducă la spital pentru o injecție care se poate face și la cabinet. Medicul penitenciarului a spus reprezentantelor APADOR-CH că atunci când crizele de astm ale deținutului s-au îndesit a considerat că este mai bine ca acesta să primească tratamentul la spital și că transportul până acolo nu este o problemă.

Secția E 3.1

Secția este amenajată în fosta școală a centrului de reeducare. La parter sunt birourile Departamentului socio-educativ, iar camerele deținuților sunt la etajele 1 și 2. Camerele sunt ceva mai spațioase decât cele din corpul 2.1 (dar au și câte 18-26 de paturi într-un spațiu de 6/6 m) însă nu beneficiază decât de un singur grup sanitar pe etaj, unde sunt numai chiuvete și wc-uri, fără dușuri. Respectiv 6 wc-uri și 4 pisoare la un etaj pe care locuiesc 183 de deținuți. Dușurile la care au acces deținuții din Secția E 3.1 sunt amenajate într-o cameră din incinta centralei termice, la câteva sute de metri distanță de dormitoare. Remedierea situației este în curs, după cum susține conducerea penitenciarului. La momentul vizitei se făceau lucrări de amenajare a două dintre fostele ateliere pentru a-i găzdui cu rândul pe deținuții din Secția 3.1 pe perioada în care se vor amenaja băi în camerele lor.

În Camera E 3.1.6, de cca. 36 mp erau 18 deținuți în 18 paturi. Deținuții apreciază că sunt cazați în condiții bune, cu excepția toaletelor, spun că participă la cursuri de tâmplărie și legumicultură, dar se plâng că nu pot face mai mult de un curs/an și că uneori personalul se poartă urât cu ei, în special soția comandantului. De asemenea au reclamat calitatea hranei și că prețurile de la magazinul din incinta penitenciarului sunt mari.

Camera E 3.1.15 adăpostea într-o suprafaţă de 48 mp 26 de deținuți în 26 de paturi. Majoritatea deținuților au spus că vor să muncească, au apreciat că mâncarea e „bunicică”, dar au reclamat prețurile mari de la magazinul unității. Un deținut a spus că a cumpărat un kg de cârnați cu 60 de lei, lucru pe care treprezentantele APADOR-CH l-au verificat la magazin, unde singurii cârnați existenți costau 18 lei/kg.

Biblioteca/sălile de activități/sala de sport

La momentul vizitei erau cinci deținuți la coadă, așteptând să împrumute cărți, și alții care ieșeau cu cârți în mână din cele două camere care găzduiesc biblioteca penitenciarului. Bibliotecara a explicat că unii citesc de plăcere, dar cei mai mulți de nevoie, deoarece li se dă bibliografie la cursurile pe care le urmează.

Într-o cameră separat un deținut pe nume Cristian Berțig făcea felicitări pentru Paște și și-a prezentat tablourile cu ață făcute de când e în penitenciar.

Pe terenul de sport mai mulți deținuți jucau fotbal sau tenis cu piciorul, în sala de sport de asemenea, iar câțiva deținuți munceau la săpat un șanț care traversa terenul de sport, pentru alimentarea cu apă a viitoarelor camere ce se amenajau în fostele ateliere.

Atelierele/padocul pentru căței

 

Penitenciarul mai are un atelier de tâmplărie unde deținuții învață meserie și execută diverse obiecte necesare instituției.

În zona atelierelor este amenajat și un padoc pentru căței, unde lucrau doi deținuți pasionați de câini și de dresură. În padoc erau cazați trei câini ciobănești germani, dresați, două cățelușe de talie mică (altă rasă) cu pui de câteva zile, precum și câțiva iepuri. APADOR-CH apreciază că penitenciarul face eforturi să le ofere deținuților iubitori de animale posibilitatea de a petrece timpul îngrijindu-le, în condițiile în care nu există suficiente activități sau locuri de muncă pentru toți deținuții.

 

Concluzii și recomandări

Penitenciarul Găești reușește să asigure condiții decente de detenție în majoritatea aspectelor verificate de reprezentantele APADOR-CH, totuși chiar și așa se confruntă cu  supraaglomerarea.

  • În majoritatea camerelor (cu excepția corpului 1 de clădire) deținuții nu beneficiază de spațiul minim recomandat de CPT, de 4 mp și 6 mc de persoană. APADOR-CH recomandă conducerii ANP să găsească soluții pentru amenajarea tuturor fostelor ateliere ale penitenciarului și transformarea lor în camere de detenție pentru a putea degreva unele corpuri de clădire deja existente.
  • Chiar dacă regimul deschis de care beneficiază deținuții din Penitenciarul Găești contribuie la o atmosferă relaxată în unitate, în camere există condiții care pot genera  nervozitate inutilă. Recomandăm găsirea unor soluții tehnice pentru ca aerisirea băilor să nu se facă prin camere, ci direct spre exterior, astfel încât momentele din zi în care toți deținuții dintr-o cameră folosesc WC-urile să nu creeze disconfort și nervozitate celorlalți din cameră.
  • De asemenea dotarea camerelor din Corpul 3 cu băi este o urgență.
  • APADOR-CH recomandă conducerii Peninteciarului Găești și ANP să facă eforturi mai mari pentru a găsi oportunități de lucru pentru deținuți. Acest lucru ar contribui la o îmbunătățire a moralului deținuților, la o integrare a lor mai ușoară în comunitate, odată cu eliberarea, precum și la câștig material de ambele părți.

Maria-Nicoleta Andreescu                                                     Dollores Benezic

Citește Raspunsul ANP la raportul APADOR-CH

Raport asupra vizitei în Centrul de detenţie pentru minori Craiova

/în /de

 

La data de 14 martie 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție pentru minori Craiova. Precedenta vizită a avut loc la în octombrie 2004 cu ocazia incendiului în care trei minori și-au pierdut viața și alti doi au fost grav răniți.

Aspecte generale

Odată cu intrarea în vigoare a noii legi de executare a pedepselor, Legea nr. 254/2013, penitenciarele de minori și tineri devin centre de detenție, instituții unde minorilor care au săvârșit fapte penale le sunt aplicate măsuri educative. Conform afirmațiilor directorului acestei unități, centrul de detenție este instituția care ține sub supraveghere minorii în scopul reeducării și nu se mai consideră că acestora li se aplică pedeapsa cu închisoarea. Totuși, impresia generală a reprezentantelor asociației a fost că minorii din centru sunt în continuare tratați exact ca înainte, iar  pentru îmbunătățirea programului de activități zilnice ale acestora nu fuseseră făcute, până la data vizitei, niciun fel de investiții. Directorul unității a afirmat că activitatea de reorganizare este în curs și că întâmpină dificultăți din cauza faptului că noua lege nu are încă un regulament de aplicare. Cu privire la modificările concrete pe care le va face în activitățile cu minorii, directorul a spus că acestea se vor înmulți și vor fi îmbunătățite calitativ, deși nu va putea angaja personal suplimentar pentru asta, iar cel existent nu va fi reformat profesional. În plus nu se prevăd nici investiții noi în infrastructură.

În centrele de detenție pentru minori se aplică regimurile deschis, semideschis și închis. Noutatea centrului este că odată cu reorganizarea a fost înființată și o secție de detenție pentru minore, urmând ca aici să fie aduse pe viitor toate minorele din toate penitenciarele din țară.

APADOR-CH apreciază faptul că a fost amenajată o secție specială pentru minore, însă atrage atenția conducerii ANP că transferarea tuturor minorelor din sistem la Craiova va cauza dificultăți la primirea pachetelor sau vizitarea acestora de către aparținători, lucru important pentru reintegrarea socială ulterioară. Este important ca minorii să poată păstra legătura cu aparținătorii, ori dacă aceștia provin din familii cu puține resurse financiare, transportul părinților sau rudelor până la centru va fi uneori imposibil de suportat financiar.

 

La data vizitei, Centrul încă deținea tineri și majori, care urmau să fie transferați către penitenciare. Conform noii legi, vor continua să fie găzduiți în centrul de detenție numai aceia care au săvârșit fapta penală în minorat.

Centrul deservește județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Vâlcea, Arad, Timiș, Caraș Severin, Ilfov și București.

Instituția are clădirea administrativă separată de cele două corpuri destinate detenției, organizate pe 6 secții pentru minori, tineri și majori (de sex masculin), infirmeria și secția pentru minore/femei. La data vizitei în centru erau deținute 402 persoane, din care încă executau pedeapsa cu închisoarea 169 de persoane (26 minori, 138 tineri, 5 majori) și 233 pedeapsa în centrul de detenție (59 minori, 143 tineri și 31 majori). Directorul centrului a spus că încă sunt în reorganizări (după noua lege) și se aștepta transferul către penitenciare al tinerilor și majorilor. Capacitatea legală a centrului este de 504 persoane, conform standardului de 4 mp/persoana.

Directorul centrului a admis că personalul existent la sectoarele medical și socio-educativ este insuficient dar a afitmat că se încearcă prioritizarea cazurilor, astfel că cele mai grave și urgențele sunt de obicei preluate imediat. Unitatea nu are grupă de intervenție specială, ci doar trei oameni instruiți pentru intervenții în forță în cazuri extreme, dar care nu poartă cagulă sau armament. Minorilor și tinerilor nu li se pun cătușe la deplasarea la instanțe.

Sistemul de supraveghere video al centrului era format din câteva camere video instalate în curtea unității, orientate spre gardurile împrejmuitoare pentru a depista tentativele de evadare. Responsabilii centrului au spus că imaginile sunt stocate timp de 30 de zile, apoi mutate pe CD-uri. Conducerea centrului nu a putut spune cu exactitate cât se păstrează aceste imagini.

La data vizitei centrul nu avea deținuți la muncă în afara unității, ci doar câțiva la deservire. Singurele venituri suplimentare, în afara bugetului oferit anual de ANP, sunt cele obținute din închirierea unor spații aflate în proprietatea centrului.

Vizita în centru

Blocul alimentar

La momentul sosirii în blocul alimentar era evident că incinta fusese proaspăt curățată și podelele spălate, iar la spălătorul de la intrare, destinat deținuților, săpunurile erau nefolosite. Ofițerul responsabil a recunoscut că „abia au venit materialele”. Reprezentantele asociației speră că această stare de preocupare pentru igienă să existe mereu, să nu fie cauzată doar de vizitele externe.

Sala de mese este mare, cu o capacitate de 150 de locuri. Conform responsabilului de la blocul alimentar, 138 de deținuți servesc zilnic masa în această sală, în trei serii. 258 de deținuți din regim închis mănâncă în camere. Femeile au o sală de mese separat, în secția lor.

Spre deosebire de alte penitenciare vizitate, aici nu exista afișat meniul din ziua respectivă, bucătăresele motivând că „nu ne mai lasă să afișăm meniul”. Nu s-a putut stabili clar cine a luat această decizie și de ce.

Pâinea era păstrată într-o cameră separat, în condiții bune de igienă, era proaspătă și cu miros plăcut. Fiecare deținut primește zilnic 600 g de pâine, un sfert dimineața, un sfert seara și restul la prânz.

Blocul alimentar era deservit de 12 deținuți, singurii folosiți la muncă în centru, în grupe zilnice de câte 4. Toți aveau analizele medicale la zi. Centrul are și 8 bucătărese angajate, 4 pe tura zilnică și 2 agenți, câte unul pe tură.

Camera frigorifică era bine aprovizionată cu carne de porc și vită (atât proaspătă, în carcasă, cât și tranșată și pusă la congelat pe categorii), furnizată de secția exterioară a Penitenciarului Craiova, Pelendava, conform afirmațiilor conducerii. Magazia avea și multe reserve de ouă (3000 de bucăți), brânză în butoaie, paste făinoase, margarină și marmeladă.

Pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole cu jumări și paste cu carne tocată și sos. Spre deosebire de abundența de carne din camera frigorifică, în meniul din acea zi prezența cărnii era mai  puţin vizibilă. Seara urma să se servească ghiveci de legume cu jumări și budincă de griş cu caramel.

La micul dejun, deţinuţii primiseră ceai, biscuiți, brânză și margarină. Una dintre bucătărese a afirmat că minorii primesc ou de 2-3 ori pe săptămână, uneori și câte un măr, lucru care nu a putut fi confirmat de deținuții cu care s-a discutat. Pentru cei cu regim alimentar și musulmani se pregătea separat ciorbă de fasole verde și carne de vită cu cartofi natur.

Cantitățile de alimente folosite pentru ziua respectivă au fost, conform evidențelor: 24 kg de biscuți, 15 kg de brânză, 900 g de carne de vită, 24 kg carne de porc, 16 kg de ceapă, 104 kg de cartofi.

Blocul alimentar era bine aerisit, fără aburi deși era momentul pregătirii hranei. Grupurile sanitare ale deținutilor și ale angajaților erau separate, bine întreținute și curate. În tot blocul alimentar mirosea a dezinfectant. În blocul alimentar există și un laborator de patiserie dar nu este folosit.

Școala

Penitenciarul are propria școală, unitate de sine stătătoare în administrarea Inspectoratului Şcolar Județean și organizează cursuri pentru clasele 1-11. Clasele 9-11 sunt organizate sub formă de școală profesională.

La momentul vizitei, în școală nu era prezent niciun reprezentant al școlii, prin urmare informațiile referitoare la activitatea școlară au fost primite de la responsabilul departamentului socio-educativ.

Pentru anul școlar în curs erau înscriși 11 elevi pentru clasa întâi, 10 elevi în clasa a doua, o clasă a treia cu 6 elevi, o clasă de a patra cu 8 elevi, două clase de a cincea cu 17 elevi, două clase de a șasea cu 15 elevi, două clase de a șaptea cu 12 elevi, o clasă de a opta cu 16 elevi, o clasă de a noua – profil „lemn” – cu 8 elevi și una cu profil „mecanic” cu 8 elevi, o clasă de a zecea – profil „lemn” – cu 6 elevi și profil „mecanic” – cu 6 elevi, o clasă de a unsprezecea – profil „lemn” – cu 8 elevi. În total la momentul vizitei erau înscriși la școală 131 de elevi care promovaseră semestrul I.

Șefa departamentului socio-educativ a explicat că în situația în care deținuții sunt aduși în centru după începerea anului școlar sau nu au încă fișa matricolă la începutul anului școlar, ei pot doar asista la cursuri, fără a fi însă notați sau fără a fi răsplătiți cu credite. Conform aceleiași surse, la începutul acestui an școlar au fost doar 2-3 elevi care au acceptat să asiste la ore, însă și-au pierdut interesul pe parcurs.

Este evident că acest sistem nu funcționează, și că deținuții ar trebui stimulați  să asiste la ore, de aceea APADOR-CH solicită conducerii centrului să urgenteze demersurile de obținere a foilor matricole pentru ca deținuții să fie înscriși la cursuri, iar acolo unde este imposibil, să fie răsplătiți pentru asistarea la cursuri, fie cu  credite  fie cu alte beneficii, cum ar fi ieșirile în comunitate.

Școala are două etaje, funcționeză într-o clădire separată, mare, bine îngrijită și dispune de 8 săli de curs, pe lângă birourile cadrelor didactice, și de o bibliotecă generoasă. Programul școlar este organizat între orele 8:00 – 11:45, pentru ciclul primar, și orele 14:00 – 17:00, pentru ciclul gimnazial și liceal.

Șefa departamentului socio-educativ a spus că pentru a funcționa, o clasă trebuie să aibă cel puțin 8 elevi și cel mult 12. Totuși s-a observat, ca aspect pozitiv, faptul că sunt și cazuri în care clasele funcționează cu mai puțin de 8 elevi, numărul minim fiind doar o scuză care-i privează pe deținuți de accesul la educație în alte foste penitenciare pentru minori și tineri din țară pe care APADOR-CH le-a vizitat recent.

Totuși, asociaţia consideră că în cazul Centrului de detenţie pentru minori din Craiova un număr de 131 de deținuți școlarizați, din 402 câți erau în centru la data vizitei, este foarte mic, și recomandă ca, după ce centrul se va reorganiza și va avea sub supraveghere în special minori, să se ia măsurile necesare pentru ca toți minorii să fie înscriși la școală. Asociaţia reaminteşte că în comunitate învățământul este obligatoriu până la clasa a zecea, condiție ce ar trebui aplicată și în centrul de detenție.

 

Departamentul socio-educativ

În afara programului școlar, alte trei categorii de activități socio-educative sunt desfășurate cu deținuții:

  • programe educative, cum ar fi – Viața după gratii, Educație pentru sănătate, Educație civică, Universul cunoașterii etc.
  • programe pentru cei aflați în carantină – adaptarea la condițiile privative de libertate ;
  • educație prin sport – activități pentru care există o sală de sport, un teren și doi monitori sportivi);

La momentul vizitei în clubul centrului 6 deținuți minori făceau  repetiție pentru un viitor spectacol. Aceştia fac parte dintr-o formație a centrului, cântă, recită poezii și pun în scenă mici scenete.

În privința formării profesionale, centrul nu desfășura la data vizitei niciun curs. Conducerea a anunțat că urma să înceapă un curs de tâmplărie la 24 martie, cu 28 de deținuți. Ultimul curs desfășurat în centru se încheiase în august 2013, pentru specializarea IT și inițiere în calculatoare, cu 60 de absolvenți. Conducerea centrului a afirmat că nu a mai avut colaborări cu AJOFM pentru cursuri de formare din anul 2011. Condiția pentru ca un deținut să fie înscris la cursuri de formare este să fi absolvit patru clase și să mai aibă cel mult 9 luni până la liberare.

Cu ajutorul unei finanţări din Austria, în 2010-2011 personalul centrului a avut ocazia să viziteze penitenciarele din Austria și să se instruiască asupra practicilor de acolo. Tot cu sprijinul acestora au fost finanțate și amenajate trei ateliere în centru: tipografie, bucătărie-patiserie, fier forjat, precum și o sală de fitness și una de sport.  Atelierele nu au produs decât pentru sistemul penitenciar, iar la data vizitei nu se mai producea nimic.  Conducerea a motivat că este dificil de găsit comenzi pentru produse pe piața locală.

Totuşi, asociaţia recomandă ca aceste ateliere să fie folosite măcar pentru cursuri de formare ale deţinuţilor, până vor exista comenzi de produse.

 

Pentru foștii consumatori de droguri era în desfășurare un program de consiliere psihosocială, în colaborare cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Dolj (CEPCA).

Personalul departamentului socio-educativ număra 26 de angajați, dintre care 21 educatori, 2 monitori sportivi, un psiholog, un asistent social și directorul. Conducerea a afirmat că personalul este insuficient pentru nevoile pe care le are centrul la acest capitol.

Reprezentantele APADOR-CH consideră că centrul are totuşi suficient personal pentru acest departament care dacă ar desfăşura activităţi constante cu minorii ar reuşi să-i implice pe toţi anual în câteva programe socio-educative.

Fiecare educator trebuie să desfășoare minimum 2 programe săptămânal, fiecare program are minimum 12 ședinte, fiecare ședință se desfășoară o dată pe săptămână, cu grupuri de maximum 12 persoane. Sunt și programe scurte de 3-4 ședințe. Totul  pare  bine organizat astfel încât fiecare deţinut să participe anual la două sau trei astfel de programe educative.

Ca recompense pentru activitățile desfășurate, minorii acumulează credite care ulterior le sunt luate în considerare de comisia de liberare. Pentru abaterile disciplinare numărul de credite este scăzut și se dau pedepse, de la avertisment, tăierea dreptului la cumpărături sau la  primirea pachetelor, până la izolare de colectiv între 4 ore și 10 zile. Nu există o cameră specială pentru izolare, ci într-o cameră separată deţinutul vizat este cazat singur, având voie, în cazul celor înscrişi la şcoală, să participle la cursuri. Conducerea centrului a spus că aceste abateri disciplinare sunt datorate în principal vârstei și constau în certuri cu colegii de celulă, până la agresiuni între ei, dar că se ajunge foarte rar la acordarea pedepsei cu izolarea.

Reprezentantele asociației au constatat că deținuții, minori sau tineri, petrec prea mult timp în camere în loc să fie angrenați în alte activități școlare sau educative și consideră că agresivitatea minorilor este amplificată și de inactivitate.

Centrul are un teren de sport foarte mare, amenajat pentru fotbal și baschet şi curţile de plimbare sunt generoase din punct de vedere al spaţiului. La momentul vizitei terenul era ocupat de tineri care jucau fotbal. Deținuții au acces la terenul de sport și la curțile de plimbare după un program stabilit pe secții.

Centrul are și o capelă unde un preot ortodox desfășoară slujbele. La cerere deținuții pot primi vizita unui preot de altă confesiune.

Cabinetul medical

Centrul are atât cabinet stomatologic, cât și cabinet de medicină generală.

Medicul stomatolog lucra singur la cabinet, nu avea asistent, iar programul zilnic era de 7 ore, de la 8.00 la 15.00. Acesta a declarat că materialele medicale sunt insuficiente, că centrul nu mai are contract cu Casa de asigurări de sănătate și pentru orice achiziție trebuie să solicite fonduri centrului de detenție. Instrumentarul arăta a fi degradat, vechi, neperformant, iar medicul a spus că în general rezolvă numai problemele stomatologice simple, cum ar fi extracțiile, tratamentele de urgență, obturațiile superficiale, detartrajul manual. În ultimele săptămâni fuseseră înregistrate două cazuri de fracturi de maxilare, în urma unor bătăi între deținuți, după cum a afirmat medicul stomatolog. Asupra acestui incident reprezentanţii centrului au luat măsura de a-i muta în camere separate pe cei doi implicaţi în conflict. Tinerii au fost operați la spitalul din Craiova.

La cabinetul de medicină generală erau angajaţi un medic de familie și un internist, care lucrau în ture, dimineața și după amiaza. Permanența era asigurată de asistenți. La momentul vizitei era prezent medicul de familie și un asistent. Personalul mai cuprinde 6 asistenți de medicină generală și unul de farmacie, dar pe schemă ar mai fi încă trei posturi neocupate de asistenți.

Medicul a declarat că sunt consultați zilnic între 40 și 70 de pacienți. Cele mai multe probleme medicale la acel moment erau infecțiile respiratorii (medicul însuși era răcit), cu caracter sezonier. În rest mai există deținuți cu hepatită şi hipertensiune. 90 de deținuți erau diagnosticați cu boli psihice, 23 fiind în tratament recomandat de medicii specialiști care i-au diagnosticat la Penitenciarul Craiova, Colibași sau Jilava.Un psihiatru de la Penitenciarul Craiova vine lunar în centru pentru a ține o evidență a pacienților.

Unul dintre pacienții de la infirmerie, venit prin transfer pe perioadă scurtă până la rezolvarea afacerilor judiciare, era infectat cu HIV și continua să-și primească tratamentul pe perioada transferului. Centrul nu desfășoară un program de dezintoxicare pentru foștii consumatori de droguri, conducerea centrului afirmând că deținutii ajung aici după ce adicția a fost tratată la un spital-penitenciar din țară.

Prezervative nu se distribuiau în centru. Întrucât camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei, nu s-a putut verifica dacă erau distribuite prezervativele măcar acolo. Medicul a afirmat că nu există finanțare pentru achiziționarea de prezervative. Responsabilii de la cabinetul medical s-au plâns că și medicamentele sunt puține, iar pentru cazuri medicale mai complicate se colaborează cu spitalele civile.

Asociaţia recomandă conducerii centrului să aloce fonduri suficiente achiziţionării de medicamente şi prezervative, având în vedere că are în custodie minori şi tineri pentru care tratarea problemelor medicale trebuie să fie o prioritate.

În cele două camere de infirmerie pereții aveau igrasie, iar deținuții bolnavi luau masa în camere. Unul dintre deținuții de la infirmerie era minor și ar fi trebuit să fie în clasa a zecea, după propria declarație, însă nu era școlarizat pentru că nu avea foaie matricolă.

Contactul cu exteriorul/vizite

 

Conducerea estimează că 70% dintre minorii din centru sunt vizitați de familii, restul neavând families au având rudele plecate la muncă în afara țării.

Telefoanele, cutia poștală și infokioșcurile erau accesibile tuturor deținuților, montate pe holurile secțiilor sau la intrarea în clădirile de deținere.

La momentul liberării minorilor practica este ca centrul să anunțe familia și să asigure, celor care nu au resurse financiare, plata transportului până la adresa de domiciliu.

Camerele de detenție sunt prevăzute cu televizoare fie aduse de deținuți fie puse la dispoziție de centru. Programul TV se întrerupe zilnic la ora 22.00.

Sectorul vizite este amenajat corespunzător ,iar predarea pachetelor poate fi urmărită  atât de vizitator cât şi de deţinut. Un pachet poate conține maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe și legume proaspete și 20 l apă/suc. Vizitele au loc la masă, însă erau încă amenajate cabine cu separator pentru deținuții de la maximă siguranță.

APADOR-CH recomandă ca după ce transferurile vor fi făcute cabinele de vizită cu separator să fie desfiinţate şi în locul lor să fie instalate mese, astfel încât minorilor să li se asigure numai vizita la masă, fără separator.

 

La data vizitei, judecătorul delegat și grefierul nu erau prezenți în centru. Conform declarațiilor conducerii, aceștia deservesc și alte două penitenciare. La vizita în sectorul de detenţie deţinuţii s-au declarat neîncrezători în suportul pe care l-ar putea avea din partea judecătorului delegat, mulţi au declarat că nu ştiu cu ce se ocupă acesta. Responsabilii centrului cu care s-a discutat nu au putut oferi informaţii asupra activităţii judecătorului delegat.

 

Magazinul

Magazinul centrului practică prețuri ceva mai mari decât în comunitate, cu aproximativ 30%, și în general nu era prea bine aprovizionat, semn că nu este prea frecventat şi este foarte probabil ca minorii să nu aibă bani pentru cumpărături. Nu avea legume sau fructe proaspete, responsabilul magazinului a afirmat că acestea sunt aduse numai la comandă și că o comisie verifică periodic prețurile, ultima verificare avusese loc cu o săptămână în urmă. Cumpărăturile la magazin se fac săptămânal, în valoare lunară maximă egală cu salariul minim pe economie.

 

Spațiile de deținere

Sunt dispuse în două corpuri de clădire similare, cu câte două etaje, 48 de camere fiind destinate deţinuţilor de sex masculin, 9 minorelor/femeilor şi 3 pentru infirmerie. Camerele sunt de două tipuri, de 31 mp și de 78 mp. Fiecare corp de clădire are câte trei secții, situate pe câte un etaj. La momentul vizitei regimurile erau amenajate provizoriu, de aceea există camere cu mai mulți deținuți decât paturi sau camere cu spațiu mult și câte unul sau doi deținuți.

Deținuții au apă caldă de două ori pe săptămână, dușurile fiind la comun, câte unul pe fiecare secție. Clădirile pentru detenţie nu au sistem de alarmare instalat. Dacă deţinuţii au o problemă, nu au altă soluţie decât să bată în ușă până îi aud agenţii .

Corp 1

Secția 1 este la parter și găzduiește deținuți minori cu regim închis și deschis. Camerele vizitate erau relativ curate, deși igiena în grupurile sanitare din camere lăsa de dorit. Deținuții au admis că au fost anunțați de conducere încă de dimineață că există o inspecție în centru și trebuie să-și curețe camerele. Majoritatea camerelor aveau instalații electrice improvizate, de exemplu televizoare băgate în priză cu fire neizolate sau fără ștechere. În unele camere erau mai mulți deținuți decât paturi – de exemplu camera 1.11 de 31 mp unde erau 4 deținuți în 3 paturi – dar conducerea centrului a dat asigurări că situația este temporară, generată de reorganizarea instituţiei și va dura până la transferarea spre penitenciare a tinerilor și majorilor.

În camera 1.3, regim deschis de 78 mp, erau cazați 10 deținuți minori în 12 paturi, dar ei au susținut că în vara anului 2013 au fost și 18 în cele 12 paturi. Deținuții au spus că au ușile deschise în intervalul orar 8.00-12.00 și 14.00-17.00 şi că beneficiază de apă caldă de două ori pe săptămână (lunea și joia). Întrebați cum apreciază calitatea hranei au spus că este acceptabilă, dar nu-și amintesc să fi primit fructe sau legume proaspete din vara anului trecut. Unii dintre ei au susținut că atitudinea gardienilor faţă de minori este agresivă – că sunt bătuți şi jigniţi „atunci când nu sunt cuminți”.

Pentru respectarea condiţiilor de detenţie ale deţinuţilor din regim deschis şi semideschis asociaţia recomandă ca uşile camerelor să rămână deschise pe toată durata zilei astfel încât aceştia să poată circula liber pe holuri şi către curţile de plimbare.

 

În camera 1.6, regim închis, una dintre camerele mai mari, erau cazați 11 deținuți în 10 paturi. Minorii s-au plâns că au ploșnițe și că din cauza asta au diverse iritații pe piele pentru care nu primesc tratament adecvat de la cabinetul medical. Majoritatea deținuților minori prezentau urme de mușcături pe picioare și brațe și aveau diverse afecțiuni dermatologice vizibile. De altfel şi pereţii camerei erau murdari, cu urme de la ploşniţele omorâte de minori. Saltelele paturilor, în tot centrul, sunt un mediu prielnic dezvoltării acestor insecte: vechi, murdare, cu câlţi – adevărate focare de infecţie. Deținuții susțin că situația durează de peste un an. S-au mai plâns că nu sunt scoși la cabinetul medical și nici nu l-au văzut vreodată pe judecătorul delegat. Trei dintre ei au spus că nu merg la școală, pe motiv că nu au foi matricole. O dată pe săptămână merg la sala de sport, în rest își petrec timpul în cameră, la televizor.

Secția 2, etajul 1, găzduia tineri cu regim închis și deschis. Camera 2.4 avea 6 deținuți în 13 paturi. Unul dintre ei a spus că este de un an în centru și nu a mers deloc la școală în acest timp. Niciunul dintre tinerii din cameră nu știa că poate asista la cursuri chiar și fără să fie notat. Toți au susținut că sunt loviți adesea de gardieni, „dacă greșesc”, dar au admis că nu s-au plâns niciodată pe motiv că nu  sunt deloc convinşi că ar fi crezuți sau că cineva din conducerea centrului ar lua vreo măsură.

La Secția 3, la etajul 2,  erau deținuți tineri în regim închis maximă siguranță. În camera E 3.4 era cazat un tânăr încadrat la grad sporit de risc pentru tentativă de evadare. Camera avea 6 paturi şi aproximativ 30 mp ; numai două dintre paturi aveau saltele. Tânărul a spus că nu are alte activităţi înafara plimbării zilnice de o oră şi privitul la televizor.

În camera 3.5 – tineri în regim de maximă siguranţă, erau  2 deținuți în 6 paturi într-o suprafaţă de aproximativ 30 mp.  Aceştia s-au plâns că au ploșnițe și că nu primesc nimic pentru dezinsecție.

Secția de femei era amenajată la ultimul etaj și găzduia la data vizitei 8 fete minore, 7 cu regim deschis și una singură în regim semideschis. Niciuna nu mergea la școală, conducerea spunând că nu s-a găsit încă o soluție pentru a nu le amesteca cu băieții în orele de curs. La momentul vizitei trei deținute desfășurau un program educativ cu o educatoare, respectiv amenajau o sală de club. Conducerea centrului a spus că intenționează să achiziționeze bideuri pentru sectorul de femei, astfel încât acestea să beneficieze de condiții de igienă mai bune decât băieții. Camerele fetelor erau spațioase, însă şi aici saltele erau de proastă calitate.

Corp 2

La parter, în secția 4 erau cazaţi arestații preventiv minori și deținuți majori. În camera 4.4, una dintre camerele mari, erau 4 deținuți în 10 paturi care s-au plâns că au ploșnițe și „râie” (nu e clar dacă se refereau la faptul că afecțiunile dermatologice le dădeau mâncărimi sau chiar credeau că au râie, cert e că nu au fost diagnosticați astfel), că afecțiunile dermatologice îi fac să se scarpine și că nu primesc de la cabinet decât „medicamente ieftine și fără efect”.

Etajul 2, Secția 6, arestații prevenitv majori, așteptau să fie transferați la un penitenciar. Camera 6.4 avea 10 arestați în 10. Arestaţii preventiv nu erau angajați în vreo activitate socio-educativă şi se limitau la plimbarea zilnică şi privitul la TV.

Concluzii și recomandări
  • Dată fiind perioada de reorganizare nu se poate spune acum concret cum urmează să se așeze activitatea în viitorul Centru de detenţie pentru minori de la Craiova. Dar este de recomandat ca această tranziție să se încheie cât mai curând astfel încât aspectele semnalate în raport și motivate prin „reorganizare” să fie remediate.
  • APADOR-CH recomandă conducerii centrului să acorde o atenție mai mare alimentației cu fructe/legume, vitamine chiar și în perioada de iarnă, pentru că deținuții custodiați sunt minori și au nevoie de un aport crescut de vitamine.
  • Asociația recomandă o intensificare a eforturilor pentru implicarea tuturor deținuților în activități socio-educative astfel încât să se reducă la maximum timpul petrecut la televizor sau în camere, unde se pot isca certuri sau agresiuni inutile, din plictiseală.
  • Se recomandă ANP să aibă în vedere o completare a schemei de personal a centrului cu specialiști în formare profesională, astfel încât să fie folosite dotările celor trei ateliere care acum stau sub cheie, în timp ce tinerii ies din penitenciar fără o calificare. De asemenea ar fi util ca și conducerea centrului să depună eforturi pentru a găsi contracte pe piața locală sau națională pentru desfacerea produselor ce se pot realiza în respectivele ateliere.
  • Nu în ultimul rând, o colaborare mai strânsă între conducerea centrului și a școlii din instituție ar duce la o atragere și cointeresare a minorilor spre orele de curs, chiar în condițiile în care aceștia vin fără fișe matricole. Alte centre de minori au reușit să le facă o evaluare a nivelului de cunoștințe și să-i îndrume pe cei fără fișe matricole spre o anumită clasă ce corespunde nivelului lor de pregătire, ca să asiste la cursuri.
  • Conducerea centrului ar trebui să cerceteze acuzațiile de agresiune aduse de unii minori la adresa gardienilor.
  • Este recomandabilă o preocupare mai mare pentru igiena camerelor și a lenjeriilor – să nu fie lăsată numai la latitudinea minorilor care e evident că nu au suficiente cunoștințe despre igiena personală – astfel încât să se rezolve chestiunea ploșnițelor și afecțiunile dermatologice ale deținuților. Însă obligaţia administraţiei (şi nu numai în acest centru de detenţie) este de a asigura dezinsecţii eficiente, eventual cu ajutor calificat.

Dollores Benezic                                                                  

Doina-Adelina Boboşatu

 

Raportul vizitei de verificare a evoluției situației august 2014

 

Bugetele penitenciarelor (2009-2011)

/în , /de

Opinia publică autohtonă consideră că statul cheltuiește prea mult pentru un deţinut, însă în lipsa unor informații concrete și transparente despre cheltuielile fiecărui penitenciar în parte nu putem afla cât anume ne costă un deținut și cât ne costă de fapt aparatul administrativ.

Un proiect derulat de APADOR-CH în ultimii doi ani (2009-2011), pentru transparentizarea acestor cheltuieli bugetare, are ca rezultat publicarea bugetelor tuturor celor 43 de penitenciare din ţară. În urma analizării lor, APADOR-CH a constatat că fiecare penitenciar alocă pentru hrana unui deţinut/zi sume  diferite.

De exemplu :

–         Penitenciarul Iași – alocă  pentru fiecare detinut/zi 3,81 lei;

–         Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova- 4,32 lei;

–         Centru de Reeducare Buziaș – 5,42 lei;

–         Penitenciarul Spital Colibași – 3,94 lei;

–         Penitenciarul Tg Mureș – 6,24 lei;

–         Penitenciarul Brăila – 3,80 lei;

–         Penitenciarul Pelendava, Craiova – 3,37 lei.

Considerăm că este în interesul tuturor ca bugetele penitenciarelor să fie accesibile publicului, acesta fiind benefic chiar şi pentru sistemul penitenciar în a-şi motiva solicitările de suplimentare a sumelor alocate de la buget.

Buget Centrul de Reeducare Buzias

Buget Centrul de Reeducare Targu Ocna

Buget Penitenciarul Aiud

Buget Penitenciarul Arad

Buget Penitenciarul Baia Mare

Buget Penitenciarul Bircea Mare

Buget Penitenciarul Bistrita

Buget Penitenciarul Botosani

Buget Penitenciarul Braila

Buget Penitenciarul Codlea

Buget Penitenciarul Colibasi

Buget Penitenciarul Craiova

Buget Penitenciarul Drobeta

Buget Penitenciarul Focsani

Buget Penitenciarul Gaesti

Buget Penitenciarul Galati

Buget Penitenciarul Gherla

Buget Penitenciarul Giurgiu

Buget Penitencairul Iasi

Buget Penitenciarul Jilava

Buget Penitenciarul Margineni

Buget Penitenciarul Miercurea Ciuc

Buget Penitenciarul de Minori si Tineri Bacau

Buget Penitenciarul de Minori si Tineri Craiova

Buget Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti

Buget Penitenciarul Oradea

Buget Peniteciarul Pelendava

Buget Penitenciarul Ploiesti

Buget Penitenciarul Poarta Alba

Buget Penitenciarul Rahova

Buget Penitenciarul Slobozia

Buget Penitenciarul Spital Colibasi

Buget Penitenciarul Sptial Dej

Buget Penitenciarul Spital Jilava

Buget Penitenciarul Spital Poarta Alba

Buget Penitenciarul Spital Rahova

Buget Penitenciarul Spital Targu Ocna

Buget Penitenciar Targsor

Buget Penitenciar Targu Mures

Buget Penitenciar Targu Jiu

Buget Penitenciar Timisoara

Buget Penitenciar Tulcea

Buget Penitenciar Satu Mare

Raport asupra vizitei în Penitenciarul Slobozia

/în /de

La data de 21 noiembrie 2013, două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Slobozia din județul Ialomița. Vizita anterioară avusese loc în 2006.

1. Aspecte generale

Penitenciarul Slobozia avea la data vizitei 638 de deținuți (din care 5 minori), toți bărbați, majoritatea condamnați definitiv care executau pedepse în diverse regimuri: 5 la maximă siguranță, 409 la regim închis, 35 la regim semideschis, 95 la regim deschis și 25 care nu erau încă încadrați într-un regim de executare a pedepsei. Restul de 69 de deținuți erau arestați preventiv.

Un număr de 57 de deținuți de la regim deschis munceau în afara penitenciarului (în cadrul Ocolului silvic la împăduriri, la săpat șanțuri la Cernavodă și pe platforma industrială locală), alți 5 deținuți lucrau la gospodăria agro-zootehnică a unității, iar 139 (din regim închis) asigurau deservirea în penitenciar. Procentual, conducerea penitenciarului apreciază că 21-22% din deținuți sunt antrenați într-o formă de muncă.

Deținuții care lucrează în afara penitenciarului nu primesc telefoane mobile sau bani când ies la lucru. Directorul unității a dat asigurări că aceștia își cunosc acest drept, însă nu au uzat de el. Un singur agent patrulează zilnic în zonele unde lucrează acești deținuți pentru a supraveghea în special respectarea condițiilor de protecția muncii și pentru a împiedica intrarea deținuților în contact cu alți muncitori care ar putea să le furnizeze alcool.

Suprafața însumată a camerelor de deținere din penitenciar este de 1492,17 mp fără băi sau 1630,85 mp inclusiv suprafețele băilor. Calculat la suprafețele fără băi, capacitatea legală de deţinere a unităţii (la 4 m.p./deţinut) este de 373 de locuri. Dată fiind ocuparea de 638 de deținuți rezultă că fiecărui deținut îi revine o suprafață de 2,3 mp, ceea ce contravine recomandărilor Comitetului Pentru Prevenirea Torturii (CPT), de 4 m.p. necesari pentru fiecare deţinut. Penitenciarul Slobozia este, așadar supraaglomerat.

Numărul total al cadrelor este de 146, dintr-un total de 171 de posturi prevăzute. Din acestea sunt prevăzute 18 posturi de ofițeri, din care sunt ocupate 13 și 153 posturi de agenți din care sunt ocupate 133. Unitatea nu are echipă de intervenție, însă folosește 9 agenți în schimburi de câte 2 pentru intervenții speciale. Unitatea încă nu a implementat ordinul ANP privind ecusoanele cu numerotarea agenților din echipele de intervenții care folosesc echipament ce face dificilă identificarea agenților (așa numiții mascați). În timpul vizitei reprezentantele APADOR-CH au văzut pe holul unei secții un agent echipat pentru intervenții, însă fără cagulă.

În penitenciar există sistem de supraveghere video numai pe holuri și în spațiile de tranzit. La data vizitei, niciun deținut nu se găsea la camera de izolare, aceasta având instalate 4 paturi.

Penitenciarul dispune de alimentare cu apă din sursă proprie, dar este racordat și la rețeaua orașului. Încălzirea în timpul iernii este realizată prin centrală proprie, pe gaze naturale. Apa caldă este furnizată de 2 ori pe săptămână, în program de 1 – 2 ore.

Fiecare cameră are curtea de plimbare aferentă, curțile fiind segmentate prin grilaje. Fiecare din aceste spaţii avea inclusiv un plafon de grilaj, ceea ce le conferea un aspect izbitor de cuşcă, date fiind şi dimensiunile lor relativ reduse (cca. 20 m.p). APADOR-CH consideră că spațiul generos de teren de care dispune penitenciarul oferă posibilitatea amenajării unor curți de plimbare de dimensiuni mai mari.

2. Blocul alimentar

Blocul alimentar era curat, cu pereții zugrăviți și podelele spălate. Totuși, aerisirea părea să fie deficitară. Deși conducerea a dat asigurări că sistemul de ventilație e bun, că a fost reabilitat în 2005, în încăperea în care fierbeau cazanele cu mâncare era un abur dens. APADOR-CH recomandă verificarea și repararea sistemului de ventilație.

Meniul din ziua respectivă era format din ciorbă de legume și mâncare de cartofi cu carne de porc, iar pentru diabetici era preparată musaca. Mâncarea avea un aspect rezonabil. Bolnavii primesc carnea porționată separat, iar deținuții care muncesc beneficiază de un supliment de proteine.

În momentul vizitei câțiva deținuți lucrau în magazia unității la curățarea și pregătirea verzelor pentru murat. Legumele provin din gospodăria proprie agro-zoo. Magazia era foarte bine organizată, cu depozit de cartofi pentru iarnă, butoaie cu legume (rădăcinoase) puse la conservat și mai multe frigidere în care era porționată carne de porc și înfoliată pe categorii: mușchi, pulpă și slănină.

Gospodăria unității mai deține și 28 de vaci care sunt folosite pentru laptele inclus în meniul deținuților cu regim special.

Deși la data ultimei vizite era în curs de amenajare o sală de mese pentru deţinuţi, penitenciarul nu a reuşit să o finalizeze.

3. Camerele de detenţie

Spațiile de deținere ale penitenciarului (trei secții în care alternează diverse regimuri de detenție) sunt organizate într-un bloc unitar închis în incinta curții generale a penitenciarului. În interior există camerele de vizită, magazinul, curțile mici de plimbare aferente fiecărei camere și chiar biroul judecătorului delegat Un aspect pozitiv de semnalat este că pe secțiile de deținere sunt amplasate și cabinetele psihologilor precum și clasele de studiu pentru diversele activități școlare cu deținuții. Penitenciarul are și o sală de sport amenajată cu masă de ping pong și câteva aparate de forță

Secțiile sunt dotate cu telefoane pe holuri iar deținuții au voie să vorbească oricând, de câți bani au pe cartele, fără limite impuse de administrație. Infochioșcurile erau funcționale.

În afara acestui bloc de deținere există clădirile administrative, curtea de festivități, un teren de fotbal, două camere amenajate recent (în urmă cu două luni) pentru deținuți de la regim deschis care muncesc în afara penitenciarului, precum și serele unității.

Cele două camere (cu 28 de paturi în total) în care stau deținuții din regim deschis sunt curate, aerisite, au grupuri sanitare spațioase și deținuții care muncesc primesc apă caldă mai des decât ceilalți. La momentul vizitei deținuții erau plecați la muncă.

Secția 2 regim închis

În camera 35 sunt 14 deținuți în 14 paturi. Deținuții au spus că sunt scoși la activități sportive o data pe săptămână, 2-3 ore le petrec zilnic în curtea de plimbare aferentă camerei – dar care este prea mică. De altfel și camera are maximum 5 pe 5 m. Igiena în toaletă lasă de dorit, deținuții s-au plâns că cele două ore de apă caldă zilnic nu sunt suficiente pentru igiena tuturor celor 14 ocupanți ai camerei. Aceștia au mai semnalat și calitatea proastă a hranei. Majoritatea celor din camera 35 au reclamat că deși au solicitat în repetate rânduri nu au fost scoși la cabinetul medical.

Reprezentantele APADOR-CH au verificat registrul de consultații de la cabinetul medical și au constatat că în ultimele săptămâni au fost cel puțin doi deținuți de la camera 35 la consultații.

Deținuții au mai reclamat faptul că se tem să facă plângeri la judecătorul delegat deoarece în urma acestora se evidențiază negativ și suferă repercusiuni. Ei au cerut să fie scoși la mai multe activități socio-educative și au spus că aceia dintre ei care fac cursuri de școlarizare nu mai beneficiază și de alte activități.

Aceiași deținuți, ca și majoritatea celor din penitenciar, au reclamat prețurile mari din magazin și că nu li se dă voie să primească mâncare gătită la pachet.

În camera 42, regim de maximă siguranță, erau un singur deținut și patru paturi. Deținutul era în transfer de la Tulcea și a afirmat că la Slobozia condițiile sunt mai bune decât acolo, în special mâncarea.

Arest preventiv

În camera 27 erau 11 deținuți în 12 paturi. Aceștia s-au plâns că mâncarea este proastă și că prețurile la magazinul unității sunt mari. Au mai semnalat că programul de apă caldă nu este suficient pentru toți ocupanții camerei.

Secția 3

În camera 53, în care erau cazați minorii, era 8 paturi și 5 ocupanți. Camera spațioasă, grupul sanitar similar cu cele din alte camere, ar necesita mai multă igienă. Minorii aflați acolo erau în tranzit. Au spus că mâncarea e bună și că primesc plicuri și timbre pentru corespondență. Conducerea a adăugat că minorii primesc la sosire și un set pentru igienă compus din săpun, pastă de dinți, hârtie de toaletă și aparat de ras de unică folosință.

În general conducerea a spus că a făcut eforturi să asigure necesarul lunar de materiale igienico-sanitare însă în lunile în care nu era suficient bugetul pentru toți deținuții aceste drepturi au fost acordate cu precădere deținuților nevizitați.

4. Asistența medicală

Cabinetul stomatologic are un medic permanent care consultă în medie 10-12 deținuți zilnic. Medicul lucrează și cu laboratoarele de protetică dentară din oraș, în măsura în care acestea sunt de acord să presteze la prețurile decontate de Casa OPSNAJ.

Cabinetul medical are doi medici generaliști și 7 asistenți (din care un farmacist și un asistent de stomatologie). Medicul aflat la cabinet în momentul vizitei a spus că în penitenciar predomină bolile cardio-vaculare, hepatitele și bolile psihice.

Deținuții nu primesc prezervative, însă conducerea a semnalat faptul că a transmis la ANP un necesar de prezervative și că speră să le primească, deoarece atunci când au avut la cabinet deținuții veneau și cereau frecvent. APADOR-CH recomandă urgentarea demersurilor pentru achiziționarea de prezervative.

5. Activitatea socio-educativă

Personalul compartimentului educativ este compus din 10 cadre (inclusiv preotul ortodox), din care 1 psiholog, 1 asistent social, 4 educatori, 1 monitor sportiv, 1 tehnician şi 1 șef serviciu. Penitenciarul nu derula la data vizitei vreun curs de calificare, dar în luna anterioară avusese cursuri de zidari și de crescători de animale. Era în plan să înceapă un nou curs de lucrător în construcții.

Penitenciarul are și o bibliotecă bine pusă la punct, în care se desfășoară și o activitate lunară de club de carte (deținuții fac cu rândul recenzii ale unor cărți).

Activitatea de școlarizare se limitează deocamdată la clasele 1-7 (pentru 32 de deținuți), cursuri ținute de profesori de la școlile din oraș, plus programul de alfabetizare „A doua șansă” pentru 11 deținuți.

La momentul vizitei un grup de aproximativ zece deținuți se aflau la o activitate de pregătire pentru liberare, împreună cu psihologul unității.

6. Sectorul vizite şi corespondenţă

Sectorul vizite este situat în cadrul blocului de deținere. Există o cameră cu mese pentru vizite, și câteva cabine prevăzute cu telefon, la care se aflau mai mulți deținuți în momentul vizitei APADOR-CH. În diverse camere vizitate unii deținuți au semnalat faptul că telefoanele din sectorul vizite nu funcționează corespunzător și că nu-și pot auzi bine rudele.

Vizitele în penitenciar se programează prin telefon sau email. Pachetele primite se desfac în faţa persoanei deţinute, iar unii deținuți s-au plâns că alimentele de la rude trebuie neapărat să fie în ambalaje vidate, ceea ce nu este la îndemâna tuturor, produsele altfel ambalate fiind mai ieftine.

7. Judecătorul delegat

Penitenciarul Slobozia are același judecător delegat din 2006. Acesta a declarat că vinerea are zi de audiențe, dar că primește oricând în audiență deținuții, care au posibilitatea să facă reclamații administrative pe baza unui formular tip. Totuși aceste reclamații semnalează aspecte minore, după cum a apreciat judecătorul delegat, care susține că face și vizite pe secții și chiar în camere pentru a verifica veridicitatea reclamațiilor. Reprezentantele APADOR-CH au putut constata ca activitatea privind audiențele este intensă, la data vizitei fiind prezenți la ușa biroului judecătorului mai mulți deținuți care doreau să se plângă.

Au existat și cazuri în care judecătorul delegat a infirmat decizii ale conducerii penitenciarului.

8. Concluzii și recomandări

1. APADOR-CH apreciază eforturile conducerii Penitenciarului Slobozia pentru a găsi de lucru deținuților și pentru a diversifica activitățile socio-educative. De apreciat este și faptul că penitenciarul exploatează serele din dotare, pentru a cultiva răsaduri pe care le scoate la vânzare pentru completarea veniturilor unității. Totuși, lipsa cronică de fonduri face ca serele să nu fie exploatate la întreaga capacitate și tot timpul anului. Acest lucru poate fi semnalat ca un neajuns, având în vedere că exploatarea continua a serelor ar da de lucru și deținuților și ar asigura un venit constant penitenciarului. APADOR-CH recomandă identificarea de soluții pentru asigurarea fondurilor necesare exploatării permanente a serelor.

2. Asociația consideră că spațiul foarte redus ce revine fiecărui deținut poate fi considerat drept tratament degradant și recomandă remedierea acestui aspect al supraaglomerării, prin amenajarea de spații suplimentare de cazare.

3. În privința prețurilor ridicate din magazinul unității, aspect general semnalat în toate penitenciarele vizitate, APADOR-CH recomandă ANP schimbarea procedurii de alocare a acestor spații de vânzare. În prezent se face prin licitație câștigător fiind desemnat cel care oferă chiria cea mai mare, iar această procedură face ca agentul comercial care câștigă licitația să crească prețurile bunurilor vândute în magazin ca să-și poată acoperi chiria plătită ANP.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Raspunsul ANP in acest caz

Raport asupra vizitei la Penitenciarul Tulcea

/în /de

Pe data de 19 noiembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Tulcea.

Aspecte generale

Penitenciarul Tulcea este o unitate de detenţie de maximă siguranţă cu sediul principal în oraşul Tulcea, secţie exterioară la Chilia Veche şi gospodărie agrozootehnică la marginea oraşului. Penitenciarul Tulcea a fost construit relativ recent, în trei etape, astfel că cele trei tronsoane au fost date în folosinţă în anii 1996, 2000 şi 2002.

Penitenciarul are o capacitate mare de absorbţie (zona de S-E a ţării- judeţele Tulcea, Constanţa, Bacău, Iaşi, Ialomiţa, Călăraşi) a deţinuţilor încadraţi în regimul de maximă siguranţă, dar în penitenciar există deţinuţi încadraţi în toate regimurile de detenţie. Fiind şi unitate de tranzit poate deţine, pentru perioade scurte de timp, minori şi femei, transferaţi pentru prezentarea la diverse instanțe de judecată. La momentul vizitei în penitenciar erau 1123 deţinuţi aduți, de sex masculin, dintre care 102 erau cazaţi la Chilia Veche şi erau distribuiţi pe regimuri astfel: 12 arestaţi preventiv, 114 la regim deschis, 652 la regim semideschis, 160 la regim închis, 179 la regim de maximă siguranţă, inclusiv grad sporit de risc, 6 deţinuţi în carantină şi un minor în tranzit.

Clădirea administrativă este separată de cea pentru detenţie. În curtea penitenciarului mai există niște ateliere de lucru pentru deţinuţi, clădiri vechi care în prezent se află în stare avansată de uzură şi ar trebui demolate. Corpul de clădire pentru detenţie are patru etaje, fiecărui etaj corespunzându-i o secţie şi are amenajate 115 camere destinate exclusiv detenţiei şi 8 izolatoare. Există camere mari cu o suprafaţă de 25 mp şi câte 15 paturi instalate (suprafaţă în care este cuprins şi grupul sanitar al camerei) pe 3 niveluri şi camere mici ce măsoară 11 mp cu câte 3 paturi. Rezultă că într-o cameră mare fiecărui deţinut îi revin 1,66 mp 2 spaţiu personal. În concluzie, în prezent penitenciarul Tulcea are un nivel de supraaglomerare de peste 100%. Asociaţia reaminteşte conducerii penitenciarului şi ANP că recomandarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT) este ca fiecărui deţinut să-i revină 4 mp 2 şi solicită găsirea de soluţii pentru alocarea de noi spaţii destinate detenţiei.

La Chilia Veche sunt cazaţi deţinuţi încadraţi în regim deschis şi semideschis folosiţi la muncile de deservire, întreţinere şi creşterea animalelor. La momentul vizitei directorul unităţii a precizat că se construieşte la Chilia Veche un centru de formare profesională a lucrătorilor de penitenciar, cu finanțare extrabugetară şi că deţinuţii participă la această activitate. Secţia exterioară are o capacitate de detenţie de aproximativ 200 locuri şi, datorită faptului că este greu accesibilă (cu vaporaşul pe braţul Chilia), numai deţinuţii care îşi exprimă acordul în acest sens execută acolo pedepsele privative de libertate.

La gospodăria agro-zootehnică (GAZ), aflată la 7 km de penitenciar, deţinuţi de la regimul deschis şi semideschis se ocupă de creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Produsele se folosesc pentru hrana deţinuţilor sau sunt oferite contra cost altor penitenciare din ţară . Directorul penitenciarului a spus că GAZ dispune de o suprafaţă agricolă de 155 ha din care 100 ha sunt concesionate unei firme private, penitenciarul primind o rentă anuală de o tonă de grâu pe hectar. Restul suprafeţei de 55 ha este cultivată de deţinuţi cu legume, iar producţia obţinută asigură necesarul pentru penitenciar. Directorul a afirmat că toată cantitatea de carne de care are nevoie penitenciarul este asigurată de la GAZ şi că anul trecut au dat şi către alte penitenciare 50 de tone de carne.

Din discuţiile cu conducerea penitenciarului a reieşit că cea mai mare problemă a penitenciarului este insuficienţa resurselor financiare primite de la ANP ceea ce conduce şi la o insuficienţă a personalului, atât pentru siguranţa deţinerii, dar mai ales pentru sectoarele medical şi socio-educativ. O bună parte a resurselor financiare, a menţionat directorul, provin din activităţile lucrative întreprinse de deţinuţi – anul trecut se obţinuseră aproximativ 1,8 milioane lei din munca deţinuţilor. Din aceste venituri poprii au fost achitate utilităţile penitenciarului sau anumite reparaţii curente.

Penitenciarul are centrală termică proprie, dată în funcţiune din anul 2006 şi conducerea penitenciarului a afirmat că nu întâmpină greutăţi la plata facturii de gaze, probleme fiind cu cheltuielile pentru consumul mare de apă, mai ales vara, când deţinuţii lasă robinetul deschis pentru a răcori atmosfera. Plata unei astfel de facturi se ridică lunar şi la o sută de mii de lei.

Directorul penitenciarului a precizat că bugetul primit lunar de la ANP este mult subdimensionat pentru acoperirea nevoilor penitenciarului comparativ cu numărul mare de deţinuţi cazaţi, iar fără resursele proprii de hrană produse la GAZ şi fără sponsorizări, penitenciarul nu ar putea să funcţioneze. Directorul speră că prin darea în funcţiune a penitenciarului Vaslui (preconizată pentru 1 decembrie a.c.) care va avea o capacitate nouă de 600 locuri pentru deţinuţii în regim semideschis, situaţia se va îmbunătăţi prin transferararea celor de la Tulcea la Vaslui.

Sistemul de supraveghere video a fost instalat prin resurse financiare proprii, camerele video fiind instalate pe holuri şi la sectorul vizită.

Grupa de intervenţie (mascaţii) număra la momentul vizitei 10 angajaţi. Ecusoanele de identificare nu erau încă aplicate pe uniformele acestora (așa cum ar trebui să fie conform unei decizii recente a ANP), însă directorul a susţinut că au fost comandate şi urma să le primească.

Blocul alimentar, magazinul penitenciarului

La blocul alimentar lucrau 26 de deţinuţi în două ture şi patru cadre (doi bucătari şi doi supraveghetori).

Blocul alimentar, deşi renovat în anul 2008 se afla într-o stare de igienă deplorabilă. La momentul vizitei se pregătea masa de prânz în marmite, capacele acestora erau deschise iar aburii erau extrem de denşi. Personalul a explicat că sistemul de aerisire nu face faţă având o capacitate mică de evacuare. Din tavanul clădirii picura apă, pereţii erau acoperiţi de igrasie, podeaua era plină de apă murdară. Alţi câţiva deţinuţi curăţau cartofi într-o altă cameră aflată în aceeaşi stare precară de igienă. Spălătorul de vase era murdar, ruginit şi mirosea urât. Penitenciarul nu dispune de săli de mese, deţinuţii luând masa în camere.

Fiecare deţinut primea o pâine pe zi, la prânz, de 500 g, iar cei care munceau primeau 797 g, porționată cu aproximare. Pâinea era achiziţionată de la un distribuitor independent din oraş; reprezentantele asociaţiei au verificat calitatea acesteia – era proaspătă şi cu miros plăcut.

Vestiarul lucrătorilor de la blocul alimentar era amenajat separat şi prevăzut cu duş unde curge apă caldă tot timpul.

Pentru prânz se pregăteau supă cu tăieţei şi varză cu carne pentru norma comună iar pentru cei cu regim alimentar, supă de rădăcinoase şi cartofi cu carne de porc. La cină urma să se servească biscuiţi cu margarină, adică practic, micul dejun. Pentru că unii dintre deţinuţi munceau, ceruseră să primească dimineaţa masa de seară şi asta s-a transformat în regulă generală în penitenciar. La vizita în sectorul de deţinere persoanele private de libertate care nu munceau s-au arătat nemulţumite de această decizie. APADOR-CH recomandă ca această practică de a servi produsele pentru cină la micul dejun să fie aplicată numai personelor care au solicitat-o şi care muncesc, în rest să fie respectat meniul normal al meselor.

Magazinul penitenciarului era foarte bine aprovizionat, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Responsabilul de la magazin a spus că se fac multe cumpărături de obicei, de aceea comandă frecvent marfă în cantităţi mari. Preţurile erau însă între 30% şi 50% mai scumpe decât cele din comunitate, deşi o comisie din penitenciar le verifică lunar.

Sectorul socio-educativ

Personalul de la sectorul socio-educativ era format din: un asistent social, doi educatori, un asistent psihosocial, un monitor sportiv şi un agent tehnic, un psiholog care se afla în concediu de crestere a copilului şi un preot, în condiţiile în care schema de personal prevede 26 de posturi. Directorul penitenciarului a precizat că această situaţie există din anul 2006, de când nu s-a mai făcut nicio încadrare. Reprezentantele asociaţiei au discutat cu asistentul social care a relatat că este foarte aglomerat, săptămânal desfăşurând concomitent câte trei programe socio-educative. Personalul, doar șapte angajați, este evident insuficient pentru cele 1123 de persoane deţinute în penitenciarul Tulcea. Asociaţia solicită angajarea de personal specializat până la completarea schemei.

Printre programele desfăşurate figurau pregătirea deţinuţilor pentru liberare la care puteau fi înscrişi cei care mai aveau 2-3 luni până la ieşirea din sistemul penitenciar, dezvoltarea abilităţilor sociale şi decizionale în situaţii de risc, mediere pentru viaţa de familie. Penitenciarul avea în desfăşurare şi program de consiliere pentru foştii consumatori de droguri şi pentru aceste activităţi exista o colaborare foarte bună cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Tulcea. Nemulţumirea asistentului social era  numărul mare de deţinuţi care participă la fiecare activitate, 25-27 de persoane, ori ar trebui, pentru rezultate concrete, ca aceste grupuri să nu depăşească 12 persoane.

Asistentul social a menţionat că în principiu mai mult deţinuţii vulnerabili sunt înscrişi la programele socio-educative, ajungând să desfăşoare chiar şi trei astfel de programe anual. Acesta a estimat că aproximativ 60% din deţinuţi ajung să fie implicaţi anual în activităţi socio-educative, măcar o dată. Anul acesta nu au fost organizate ieşiri în comunitate, ultimele au avut loc anul trecut, la mănăstire şi la muzeu.

În penitenciar se desfăşoară cursuri şcolare « a doua  şansă  »  cu profesori trimişi de inspectoratul şcolar Tulcea. La momentul vizitei erau înscrise la cursuri 12 persoane pentru ciclul primar, 18 persoane pentru gimnaziu şi 15 persoane pentru cursurile de alfabetizare. În colaborare cu AJOFM Tulcea, penitenciarul organizează cursuri de frizer, instalator, crescător animale, cultivarea plantelor.

Penitenciarul Tulcea are un preot ortodox angajat permanent iar pentru deţinuţi de alte religii sunt chemaţi reprezentanţii altor culte când există solicitări din partea deţinuţilor.

Cabinetul medical

Penitenciarul avea angajat la momentul vizitei un medic generalist căruia urma să îi înceteze contractul de muncă în câteva luni. Unitatea are şi un cabinet stomatologic, aflat în renovare. Directorul a afirmat că pentru asigurarea serviciilor stomatologice de urgenţă penitenciarul are o colaborare pe bază de voluntariat cu un medic stomatolog.

Schema de personal prevede 17 angajați şi încadrate erau 11 persoane. Din cei angajaţi doar patru sunt calificați în domeniul medical: un medic generalist, un asistent medical, un asistent de igienă şi un asistent de farmacie, restul fiind personal pentru pază.

La momentul vizitei nu era niciun cadru medical prezent la cabinet, reprezentantele APADOR-CH au trecut de trei ori pe la cabinetul medical pentru a putea discuta cu cineva iar în cele din urmă au discutat cu asistentul medical. Acesta a precizat că medicul are program de şapte ore zilnic, interval în care consultă în medie 80-90 de pacienţi. Medicamentele sunt primite de la penitenciarul-spital Poarta Albă şi sunt suficiente. Există o bună colaborare cu spitalele civile unde sunt trataţi o bună parte a deţinuţilor cu probleme medicale . Personalul medical este evident insuficient la o populaţie penitenciară atât de numeroasă., asociaţia recomandă angajarea de personal specializat pe posturile prevăzute în schema de personal.

Cele mai frecvente afecţiuni medicale erau răcelile, pneumoniile şi alergodermiile. Cazurile mai grave se trimit la penitenciarul-spital Poarta Albă pentru tratament. Asistentul medical a estimat că aproximativ 20% din deţinuţii de la Tulcea au probleme de natură psihică şi că ar fi nevoie de angajarea unui medic psihiatru. La momentul vizitei erau diagnosticaţi psihiatric şi urmau tratament specific 150 de deţinuţi. Existau şi câteva cazuri de hepatită ; penitenciarul Tulcea nu are capacitatea de a trata persoane infectate HIV de aceea cei diagnosticați cu infecție HIV sunt transferați. Nu se derulează vreun program de prevenire a infecției cu HIV/hepatite. Prezervative nu existau la cabinetul medical iar asistentul medical a precizat că această situaţie există de mai bine de un an. Doar la camera pentru vizită intimă erau distribuite prezervative.

Munca deţinuţilor

În luna octombrie a.c. penitenciarul Tulcea a avut încadraţi în muncă 95 de deţinuţi toți din regimurile semideschis şi deschis. Anul acesta cel mai mare număr de persoane care au muncit a fost în luna iunie, 147 de persoane care au desfăşurat următoarele activităţi: salubrizare, construcţii, munci necalificate în cadrul combinatului de aluminiu, la ProNautica, la activităţile de reamenajare de la Chilia Veche, la reciclarea fierului vechi). Din câştigul financiar, 40% revine deţinutului, 24% TVA şi restul de 36% sunt folosiţi de penitenciar pentru hrana deţinuţilor, plata utilităţilor şi pentru alte dotări (reparaţii pe secţii, achiziţionarea unui dozator de apă pentru cadre). Asociaţia consideră că un număr prea mic de deţinuţi desfăşoară lunar activităţi lucrative şi recomandă conducerii penitenciarului să lărgească, în măsura posibilului, sfera beneficiarilor care ar putea oferi locuri de muncă. Totodată, asociaţia recomandă şi includerea în astfel de activităţi şi a deţinuţilor de la alte regimuri de detenţie, nu numai a celor din regim semideschis sau deschis.

Contactul cu exteriorul, judecătorul delegat, alte aspecte

Sectorul vizită este amenajat la parterul corpului de deţinere. Camera de aşteptare şi camera de vizită la masă erau supravegheate video. Există şi cinci cabine rezervate vizitelor cu separator. Discuţiile cu avocatul au loc tot la aceste cabine cu separator, unde supravegherea este numai vizuală. Sistemul de supraveghere video al penitenciarului stoca imaginile timp de două săptămâni.

Camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei.

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la momentul vizitei prin urmare reprezentantele asociaţiei au obţinut puţine informaţii despre activitarea desfăşurată de acesta de la directorul instituţiei. Acesta a menţionat că judecătorul delegat la penitenciarul Tulcea desfăşoară activităţi şi la instanţa din Tulcea, situaţie neîntâlnită de asociaţie în alte penitenciare din ţară. Conform directorului penitenciarului au existat situaţii când judecătorul delegat a desfiinţat deciziile comisiei de disciplină.

Telefoanele sunt amplasate atât pe secții, la bocul alimentar, dar și la curțile de plimbare, la acestea fiind consultate de pe cartele și situația personală privind banii acumulați în cont, numărul de zile executate din pedeapsă, etc. Cutii poștale erau amplasate la intrarea în curțile de plimbare și în clădirea destinată detenției.

În curtea penitenciarului sunt amenajate un atelier de tâmplărie şi unul de croitorie, produsele fiind folosite pentru uzul intern. Penitenciarul dispune şi de propria spălătorie.

Penitenciarul Tulcea are două curţi de plimbare, una mai mică şi una mai mare. Curtea mică are o suprafaţă de aproximativ 200 mp și două coşuri de baschet. Deţinuţii nu primesc însă minge pentru activităţi zilnice, spaţiul fiind folosit pentru plimbări dar şi pentru competiţii organizate periodic. În această curte ies la aer deţinuţii din regimurile deschis, semideschis, arestaţii preventiv, cei de la carantină, minori şi femei.

A doua curte de plimbare era generoasă ca suprafaţă şi dotată cu cabine telefonice, porţi de fotbal, coşuri de baschet. Este folosită, pe secţii, de deţinuţii de la regimurile semideshis, maximă siguranţă şi grad sporit de risc. Curtea nu avea însă nicio porţiune acoperită, pentru zilele ploioase sau însorite. Directorul penitenciarului are în plan reamenajarea curţilor de plimbare inclusiv acoperirea lor, cheltuiala proiectului fiind estimată la trei sute mii lei.

Vizita în sectorul de deţinere

Sectorul de de ţinere este amenajat într-o clădire separată de cea administrativă. Secţiile sunt distribuite pe etaje, până la al patrulea nivel.

La parter sunt deţinuţi cei în regim de maximă siguranţă. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat camera P12 în această secţie. Aceasta era una dintre cele mai mici, de aproximativ 11 mp, cu 9 paturi instalate pe 3 niveluri. Toate paturile erau ocupate la momentul vizitei. Grupul sanitar, ca în restul tuturor camerelor din penitenciar, este o încăpere separată de restul camerei de o uşă. Starea de igienă a grupului sanitar lăsa de dorit, pereţii erau încărcaţi de igrasie, mirosul era urât, toaleta, chiuveta şi duşul erau murdare. Camera avea şi cambuză unde deţinuţii îşi păstrau vesela şi alte lucruri personale. Ca articole de mobilier mai existau 3 măsuţe joase la care ar fi încăput o singură persoană şi pe care este dificil de servit masa. În cameră exista un televizor, adus de unul dintre deţinuţi; deţinuţii puteau viziona programele TV până la ora 22:00. Ferestrele camerei aveau setul de gratii spre exterior şi în plus o plasă metalică destul de deasă care împiedica lumina naturală să pătrundă în cameră; de citit, se putea numai cu becul aprins. Deţinuţii au relatat că aveau căldură de numai 2 zile, apă caldă este furnizată de două ori pe săptămână, câte o oră. Ca activităţi deţinuţii au precizat că stau 2 ore la curtea de plimbare și că uneori ies la club şi la biserică. S-au declarat relativ mulţumiţi de calitatea mâncării, însă s-au plâns că sunt din zone îndepărtate ale ţării şi din acest motiv familiile nu îi pot vizita. Saltelele erau extrem de uzate, iar lenjeria de pat era primită de deţinuţi de la aparţinători. Deţinuţii s-au plâns de preţurile mari de la magazin; cumpărături pot face de două ori pe săptămână de maxim 375 lei săptămânal. Informaţiile privind propriul dosar, cât au executat din pedeapsă, banii din cont sau alte astfel de informaţii personale sunt stocate pe cartelele personale pe care le pot verifica la telefoanele instalate în penitenciar.

Camera P05 măsoară aproximativ 4 mp și are două rânduri de gratii instalate, o gratie la intrare şi una la fereastră. Camera a fost izolator. Are un rând de paturi instalate pe 3 niveluri, ca spaţiu de mişcare între paturi şi perete râmânând doar un culoar extrem de îngust de trecere. Şi aici era un televizor, al deţinuţilor. WC-ul turcesc era delimitat de restul camerei de un perete, fără uşă sau o perdea. Lumina naturală era insuficientă. Deţinuţii au precizat că mâncarea este acceptabilă, că dimineaţă au mâncat orez, adică meniul pentru masa de seară. La cină de obicei primesc ceai, brânză, margarină. Unul din cei trei deţinuţi cazaţi în această cameră a relatat că are un diagnostic de natură psihiatrică, că a fost diagnosticat la penitenciarul spital Poarta Albă de unde primeşte şi tratamentul. De consiliere psihologică nu beneficiază şi a spus că nu desfăşoară nicio activitate, nici la curtea de plimbare nu iese pentru că nu vrea. Al doilea deţinut le-a arătat reprezentantelor asociaţiei că are probleme stomatologice foarte grave; acestuia îi lipseau toţi dinţii. A spus că este în executarea pedepsei de mulţi ani şi mai are încă mulţi de executat şi că şi-a pierdut dinţii în tot acest timp cât a stat în penitenciar. S-a plâns că nu poate să mănânce şi că nici nu-şi poate rezolva problema pentru că în penitenciarul Tulcea cabinetul stomatologic nu este funcţional. Cel de al treilea avea vizibile probleme de natură psihică, era agitat, vorbea tare şi repede, îi tremurau mâinile, avea o înfăţişare lividă. Ceilalţi doi au încercat să-l liniştească. A spus că nu este bolnav, că nu are niciun diagostic şi că se simte bine.

La secţia de maximă siguranţă se afla şi o cameră amenajată ca izolator, de dimensiunea celei numerotată P05, amenajată în acelaşi fel. La momentul vizitei izolatorul era ocupat de un deţinut, care primise o pedeapsă de 7 zile de izolare. Deţinul a spus că ajunsese la izolator pentru că a fost nemulţumit că nu i s-a permis să iasă la telefon. Camera era friguroasă, caloriferul nu funcţiona, starea de igienă a camerei era precară, saltelele erau vechi şi murdare. Deţinutul îşi executa pedeapsa în regim de maximă siguranţă şi a precizat că în general nu are activităţi socio-educative.

La etajul 1 al clădirii erau cazaţi deţinuţii în regim închis şi cei cu grad sporit de risc.

Camera 111 era ocupată de deţinuţi în regim închis , nefumători. Aici erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri în care stăteau 14 deţinuţi. Camera şi grupul sanitar măsurau aproximativ 25 mp. Grupul sanitar era murdar, cu pereţii plini de igrasie. Din saltele ieşeau câlţi şi erau murdare. Nici în această cameră nu exista o masă unde deţinuţii să poată servi masa. Pereţii camerei fuseseră văruiţi proaspăt de către deţinuţi cu var furnizat de penitenciar. Deţinuţii s-au plâns că pentru 14 persoane programul de 2 ore pe săptămână pentru furnizarea apei calde nu este suficient. Erau nemulţumiţi de asemenea că la micul dejun li se servea masa de seară, deşi ei nu munceau. Au spus că această decizie a fost luată la cererea deţinuţilor care muncesc. Aveau un televizor, adus de ei. Au mai relatat că solicită frecvent conducerii penitenciarului să muncească, să urmeze cursuri de formare profesională şi, în general, să aibă mai multe activităţi, dar fără rezultate. Au spus că rar primesc materiale igienico-sanitare şi că anul trecut timp de 8 luni nu au primit hârtie igienică. Unul dintre deţinuţi a spus că este transferat de la penitenciarul Rahova, că are artroză şi că la Tulcea nu primeşte niciun tratament, că orice afecţiune ar avea aici sunt trataţi cu aspirină. Şi deţinuţii din această cameră s-au plâns de imposibilitatea de a-şi trata problemele stomatologice. Ei au reclamat că la magazin li se pun produse în plus pe bon şi sunt puşi să plătească mai mult, profitându-se mai ales de faptul că unii dintre ei nu ştiu să citească. Această practică era cunoscută de conducerea penitenciarului care a încercat să o limiteze, atrăgând atenţia personalului de la magazin. Niciunul dintre cei 14 deţinuţi nu muncea. Au menţionat că deşi solicită, plicuri pentru corespondenţă primesc foarte rar. Camera fusese invadată de pleoşniţe şi de curând fusese făcută dezinsecţia. Au mai afirmat că judecătorul delegat nu este activ şi că, de mai multe ori nu le-a răspuns la plângeri.

La etajul 2 al clădirii erau cazaţi deţinuţi în regim deschis, arestaţii preventiv şi minorii sau femeile, atunci când este cazul; etajul 3 era rezervat în întregime deţinuţilor în regim deschis.

În camera 210, regim deschis , erau instalate 3 paturi pe 3 niveluri, toate ocupate. Camera avea aproximativ 7 mp. Nici deţinuţii din această cameră nu mergeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi socio-educative. În cele două secţii de regim deschis uzanţa este ca uşile camerelor să se închidă în intervalul orar 10-11 şi 14-16, iar la ora 18 se închid definitiv până a doua zi la ora 6. În intervalul orar în care ușile camerelor rămâneau deschise deținuții nu aveau nici acces liber la curtea de plimbare. Se poate lesne trage concluzia că prin acest program, administraţia penitenciarului încalcă dispoziţiile legii ce reglementează regimul deschis. APADOR-CH cere renunţarea la pauzele din timpul zilei (10.00-11.00 şi 14.00-16.00) și posibilitatea ca deținuții să aibă acces neîngrădit la curțile de plimbare.

Arestaţii preventiv erau cazaţi într-o altă aripă a etajului 2, separaţi de secţia regim deschis prin gratii. În camera 220 erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri, ocupate de 5 deţinuţi. Aceştia s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de detenţie şi au precizat că nu desfășoară nicio activitate.

Tot la etajul 2 al clădirii o cameră era rezervată minorilor sosiţi la Penitenciarul Tulcea în tranzit. La momentul vizitei camera era ocupată de un minor , cazat cu un tânăr din penitenciar. Camera avea aproximativ 20 mp şi 7 paturi instalate. Minorul era sosit de la Târgu Ocna şi urma să stea la penitenciarul Tulcea pentru rezolvarea afacerilor judiciare aproximativ o săptămână. Datorită timpului relativ scurt pe care îl petrec minorii în penitenciarul Tulcea aceştia nu sunt incluşi în programe specifice vârstei lor.

La etajul 4 erau cazaţi deţinuţi în regim semideschis . Nu era nicio diferenţă privind regimul detenţiei faţă de regimul deschis, programul în care uşile camerelor erau închise era acelaşi. La camera 412 erau cazaţi 9 deţinuţi în 10 paturi. Condiţiile de deţinere erau asemănătoare cu cele din celelalte secţii. Nici aceştia nu ieşeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi.

Concluzii şi recomandări:

•  APADOR-CH recomandă angajarea de personal specializat pentru sectoarele medical şi socio-educativ până la completarea schemei de personal pentru ca deţinuţii să beneficieze efectiv de servicii medicale şi să desfăşoare suficiente activităţi.

•  Asociaţia atrage atenţia că penitenciarul Tulcea este supraaglomerat şi solicită atât conducerii penitenciarului, cât şi conducerii ANP identificarea de noi spaţii care să fie destinate deţinerii sau mutarea deţinuţilor, în funcţie de domicilul aparţinătorilor, în alte penitenciare cu un grad mai mic de ocupare.

•  Este necesară demolarea vechilor ateliere care se află în stare avansată de degradare, cu pereţii crăpaţi şi neigenizate deoarece reprezintă un pericol atât pentru personal cât şi pentru deţinuţi.

•  Camerele de deţinere şi blocul alimentar necesită igienizare completă de urgenţă; asociaţia solicită conducerii penitenciarului să întreprindă cât mai curând demersuri în acest sens.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Doina-Adelina Boboşatu
Nicoleta Popescu

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.