APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania
Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org
Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.
Din păcate acest articol este disponibil doar în English. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
In the first half of 2009, APADOR-CH’s activity was aimed at contributing to the organization’s overall objective, which is for the organization to successfully carry out its mission to raise the level of awareness on, and respect of human rights and the rule of law. In this respect, APADOR-CH followed to meet a number of seven specific objectives:
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
More political actors support human rights | Meetings with leading politicians and MPs, especially members of the human rights and legal committees of the two Chambers of Parliament | 2009 | At least 50% of the MPs in the human rights and legal committees of the two Chambers of Parliament meet with APADOR-CH representatives |
Round-tables with political actors on important human rights issues (topics to be decided according to existing initiatives at the material time) | 2009 -2011 | – At least 2 round-tables per year are organized;
– – At least 10 politicians participate in each meeting |
|
More journalists include a human rights perspective in their work | Meetings with journalists in charge with justice and human rights issues for the main media outlets | 2009 | Representatives of at least 2 TV stations, 2 newspapers and 2 radio stations, all with national coverage, participate |
Issuing Human Rights Newsletter for the media and the general public | 2009-2011 | At least 10 newsletters are issued each year | |
More citizens show interest and support to human rights | Updating APADOR-CH web-site with relevant information on human rights and create newsletter to be dispatched to those registered in a database of contacts | 2009-2011 | – At least 1,000 visitors of APADOR-CH web-site per month;
– At least 50 individuals redirect 2%of their income tax to APADOR-CH each year – At least 12 RSS feeds for the website per year; |
Involving volunteers in APADOR-CH’s activity | 2009-2011 | At least 3 volunteers get involved in APADOR-CH’s activity, for a period of at least 3 months each, per year | |
Publishing an annual Human Rights Report for Romania | 2009-2011 | – At least 50 national/intl organizations receive the report
-At least 500 visitors read the report on-line |
In the first half of 2009, APADOR-CH activity was mostly aimed at ensuring that human rights and the rule of law are respect in relation with the adoption of four new legislative codes: the Criminal Code, the Civil Code, the Criminal Procedure Code and the Civil Procedure Code. Therefore, the meetings with political actors and media were centered on this topic.
On 9 January 2009, APADOR-CH was the first NGO in Romania to publicly protest against the initiative of the Government to pass the four draft codes without a parliamentary debate. APADOR-CH also pointed out the flaws in the procedure of adopting the drafts, which did not included a real public consultation, as well as problematic material provisions affecting human rights and called for the withdrawal of the drafts and the organization of a real public consultation. Detailed comments on problematic provisions related to human rights in the draft Criminal Code and draft Criminal Procedure Code were prepared in the course of January 2009. After the authorities decided that a parliamentary debate would take place, on 13 February 2009, APADOR-CH sent its comments to the Ministry of Justice, to the chairs the two Chambers of the Parliament, to the members of the legal commissions in the Parliament and to the prime-minister and drawn the public attention to the issue once more. In addition, on 27 February 2009, APADOR-CH issued a public protest regarding the proposed provision that illegally obtained evidence, including through torture, can be used in the criminal proceeding provided certain conditions are met. On 9 March 2009 APADOR-CH publicly contradicted the incorrect clarifications provided by the Ministry of Justice on this topic.
In the course of March 2009, APADOR-CH participated to several informal meetings with representatives of other NGOs which resulted in the birth of the coalition “Stop the Codes!” which included 22 NGOs and was officially launched on 30 March 2009. As a member of the coalition, in April and May 2009, APADOR-CH participated to weekly press conferences, radio and TV broadcastings, as well as in several meetings with the President of Romania, the Prime-minister of Romania, the President of the Senate, MPs members of the special commissions debating the Civil Code and the Criminal Code. In addition, APADOR-CH provided assistance to media NGOs in correcting provisions of the Civil Code posing serious threats to freedom of expression. Such assistance included participating in several debates with the members of the drafting commission as well as MPs working on the draft Civil Code and resulted in correcting some of the most problematic provisions. Therefore the indicators for the first three planned activities for 2009 were met.
As regards issuing Human Rights Newsletter for the media and the general public no specific activities for creating a formal newsletter were undertaken in the first half of 2009, as most of the time and energy of the APADOR-CH staff was devoted to the draft codes. Nevertheless, between January and June 2009, APADOR-CH issued newsletters regarding cases decided by the ECHR in which APADOR-CH was involved, explaining the way the judgements affect the legal order. Six such newsletters were issued, regarding the following cases: Tatar (27 January), L.Z. (3 February), Tarau (24 February), Greek-Chatolic Parish Sf Vasile Polona (7 April), Olteanu (14 April) and Damian-Burueana & Damian (25 May). They were distributed to the media and posted on APADOR-CH’s web-page.
In the first half of 2009, APADOR-CH updated the content of its site and improved accessibility, which resulted in an increased traffic compared with 2008. According to www.trafic.ro, the number of visitors increased as follows:
Month | Nov 2008 | Dec 2008 | Jan 2009 | Feb 2009 | Mar 2009 | April 2009 | May 2009 | June 2009 |
No of unique visitors | 494 | 408 | 591 | 1,660 | 1,795 | 1,668 | 1,721 | 1,489 |
No of visits | 842 | 621 | 1,857 | 5,596 | 5,200 | 4,139 | 4,369 | 3,925 |
The other indicators for success of this activity were not designed to be met during the reporting period.
In the first half of 2009, three volunteers were involved, on a regular basis, for more than three months, in APADOR-CH activity: Adelina Bobosatu (student in social assistance), Catalina Filote (student in law) and Bogdan Carpan (lawyer). They were involved in answering letters from individuals addressing APADOR-CH, organizing events and administrative matters.
*
In the second half of 2009, APADOR-CH continued to monitor the debates on the new Criminal Code and the new Criminal Procedure Code in the Parliament and participated in several meeting of the special commission debating it. APADOR-CH was in constant dialogue with both the members of the parliamentary commission and the staff, and was weekly updated on the decisions of the commission. As a result, almost all amendments proposed by APADOR-CH to the Criminal Procedure Code were adopted.
As regards issuing Human Rights Newsletter for the media and the general public no formal newsletter was issued in the second half of 2009. Nevertheless, between July and December 2009, APADOR-CH continued to issue newsletters regarding cases decided by the ECHR in which APADOR-CH was involved, explaining the way the judgements affect the legal order. One such newsletters was issued in November 2009, regarding two cases on freedom of expression (Ieremeiov v. Romania). It was distributed to the media and posted on APADOR-CH’s web-page.
In the second half of 2009, two volunteers were involved, on a regular basis, for more than three months, in APADOR-CH activity: Alexandra Savencu (student in European Studies), and Bogdan Carpan (lawyer). They were involved in answering letters from individuals addressing APADOR-CH, organizing events and administrative matters. Adelina Bobosatu, who previously worked as a volunteer for APADOR-CH for about one year, joined the staff in September 2009.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
NGOs’ are better prepared to meet the advocacy and legal needs of vulnerable groups susceptible of discrimination | Training and assistance on human rights and rights based advocacy for social services NGOs working with the vulnerable groups susceptible of discrimination | 2009 | At least 15 NGOs receive training/assistance on human rights issues |
Updating a resources web-page dedicated to NGOs working with vulnerable groups | 2009-2011 | At least 300 unique visitors of the web-page per month | |
Expanding a network of trained lawyers and experts available for NGOs working with vulnerable groups | 2009-2011 | – At least 100 lawyers and experts, covering at least 75% of counties, are included in the public APADOR-CH database
– At least 35 lawyers are trained on human rights each year |
|
Challenges of vulnerable groups susceptible of discrimination are documented | Monitoring access of drug users in detention (prisons, prison hospitals and police lockups) to HIV prevention and drug treatment services | 2009 | -a policy-paper, including proposals to improve the system, is drafted and is included in the strategy of public authorities
|
Monitoring access of religious minorities to public services, including public cemeteries | 2009 | All local councils are informed on their obligation to ensure access to public services though a policy paper to be distributed | |
Improving Roma access to housing | Strategic litigation | 2009-2010 | At least one case is brought before the ECHR |
**
As regards the project aimed at increasing transparency of authorities when taking decisions involving individuals with disabilities, in the second half of 2009, APADOR-CH offered training assistance to the 20 NGOs trained at the beginning of the year. Together with these NGOs, APADOR-CH addressed 100 requests for information to asses the degree in which the authorities have respected their legal obligations in respect of individuals with disabilities. The responses were the base of an assessment report, which also included recommendations and practical tools for the authorities (such as a check list on their obligations towards the disabled). The report was launched in a public conference which took place in 13 October 2009 and then distributed to the relevant authorities.
In the second half of 2009, APADOR-CH continued to implement the project started on 1 May 2009 and aimed at strengthening the capacity of social service NGOs working with disadvantaged groups to defend the rights of their beneficiaries, including in the field of anti-discrimination. The guide on discrimination for individuals was published in 7800 copies and distribute via 20 NGOs working with vulnerable groups. In August and September a manual for lawyers on human rights and discrimination was published. The manual was further used in training sessions for lawyers who could support NGOs in defending their beneficiaries’ rights. Between October and December 2009, 5 such sessions were held in Iasi, Craiova, Cluj and Bucuresti with the participation of a total of 107 lawyers. NGOs also participated in the sessions in order to present to their lawyers the problems of their beneficiaries.
As regards the monitoring of access of drug users in detention (prisons, prison hospitals and police lockups) to HIV prevention and drug treatment services, during the reporting period APADOR-CH visited the Targsor prison for women (on 10 September 2009) and continued monitoring the legislative process regarding National Antidrug Agency prerogatives.
During the reporting period, APADOR-CH also secured funding for another project aimed at transferring APADOR-CH’s experience on advocacy to ARAS, the lead Romanian NGO in providing assistance to individuals infected with HIV/AIDS. The project started on 14 November 2009 and shall contribute to ARAS implementing an advocacy campaign for the taking over of funding HIV/AIDS services by local authorities.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
Romania ratifies and implements the Optional Protocol to the UN Convention against Torture (OPCAT) | Providing technical support (access permits, know-how etc) to existing pilot mechanism monitoring places of detention, set up by APADOR-CH and Centre for Legal Resources | 2009-2011 | -At least 5 volunteers continue to carry out monitoring visits in places of detention, each releasing at least 2 reports per year |
Meetings with relevant decision-makers (Ministry of Justice, Ministry of Interior, Ministry of Foreign Affairs, the Presidency) for informing them on the activity of the pilot mechanism and raise awareness on the need to ratify and implement the OPCAT | 2009-2011 | At least 3 decision-makers are met each year until the Protocol is implemented | |
Public statements on the need to ratify and implement the OPCAT | 2009-2011 | At least 2 statements are released each year until the Protocol is implemented | |
Exchange of information on best practices and advocacy methods with NGOs and authorities in other countries | 2009-2011 | The experience of at least 5 other countries in implementing the OPCAT is documented | |
Increasing the transparency of prison budgets and financial management | Addressing requests for information on the prison budgets (allocations v. expenditures) | 2009-2011 | All prisons and the National Administration of Penitentiaries answer the requests for information |
Promoting best practices to prison administration | 2009-2011 | All prison administrations are informaed on the best practices | |
Improving efficiency of judges supervising places of detention | Training judges on human rights | 2009-2011 | At least 10 judges per year are trained |
Promoting best practices among judges | 2009-2011 | All judges supervising detention places are informed on the best practices | |
Advocating the Ministry of Justice to modify the Law on prisons toward increased capacity of judges to apply sanctions to prison administration | 2009-2011 | MJ promotes the amendments to the Government | |
Informing persons deprived of liberty on the role of the judges | 2009-2011 | The number of admissible complaints increases with 5% each year |
**
In the second semester of 2009 APADOR-CH secured funding for a project aimed at implementing the OPCAT by the national authorities.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
Citizens gain direct access to information on decision taken by the local administration | Advocacy campaign to promoting best practices in publishing county official gazettes | 2009-2011 | At least 20 councils publish comprehensive county official gazettes by the end of 2011 |
The prefect becomes active in enforcing the Law on decisional transparency in the administration | Lobbying the prefects on their role in enforcing Law on decisional transparency in the administration | 2009 | 40 perfects are informed on their role
|
Promoting best practices to prefects | 2009 | At least 15 prefects start to challenge decisions taken without observing transparency requirements | |
The Law on decisional transparency is amended by introducing sanctions | Lobbying decision makers to promote APADOR-CH’s amendments to the Law on decisional transparency | 2009-2011 | The legal commissions of the Parliament support APADOR-CH’s amendments |
**
During the reporting period, APADOR-CH continued to implement a project aimed at lobbying the prefects to become more active in enforcing the Law on decisional transparency in the administration. The 14 NGOs previously trained replicated the lobbying effort in their respective counties (6 counties). In September 2009, the experience of all NGOs involved was summed up in a report on the role of the prefect in enforcing the Law on decisional transparency in the administration. The report was released in October 2009, and later distributed to all relevant institutions.
In the second semester of 2009 APADOR-CH secured funding for a project aimed at involving the youth organizations and the young people in using the transparency laws. The project started in December 2009.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
The judgements are subjected to public scrutiny | Lobbying with the Ministry of Justice and the Superior Council of Magistrates on fulfilling their obligations to launch the electronic system of publishing all court decisions | 2009 | The system is officially launched |
Monitoring the courts on fulfilling their obligations to publish decision | 2009-2011 | All courts not publishing their decisions are identified | |
Round-tables with representatives of courts | 2010-2011 | At least one court per each Court of Appeal participates | |
Promoting best practices | 2009-2011 | At least 10% of the courts publish their decisions in the first year the system is implemented
The number of courts publishing their decisions increases with 10% of the courts each year
|
No specific activities were implemented during the reporting period.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
The Law on associations and foundations is amended by eliminating abusive provisions on organizations’ allowed names | Monitoring the implementation of new problematic provisions on organizations’ names | 2009-2010 | A data-base with all identified cases is available on-line |
Meetings with decision-makers | 2009-2010 | At least one MP successfully supports the amendment to the law in the Parliament | |
Strategic litigation | 2009-2010 | At least one case is brought before the ECHR | |
Promoting amendments to the Law | The amendments are debated in the Parliament | ||
The requirement to obtain and file fiscal records by founding members/new members of an association is eliminated | Monitoring practices of courts | 2009 | At least 75% of courts provide information on their practices |
Strategic litigation | 2009-2010 | At least one case is brought before domestic courts
At least one case is brought before the ECHR |
|
Round-table with judges and decision-makers | 2009-2010 | At least one MP successfully supports the amendment to the law in the Parliament | |
The procedure for donations is simplified in respect of NGOs | Monitoring practices of NGOs in receiving donations in Romania and in other 5 countries | 2009-2010 | At least 75 NGOs answer APADOR-CH’s questionnaire |
Meetings with decision makers (Chamber of Notaries Public, Ministry of Justice, MPs) for identifying and promoting solutions in the form of a draft law | 2009-2010 | The Ministry of Justice successfully promotes the amendment of the law | |
Challenges in setting up and running an NGO in Romania are documented | Publishing a practical guide on setting up and running an NGO in Romania | 2009-2010 | At least 500 active NGOs receive/buy/ the guide or access it on-line |
**
APADOR-CH started to implement a project on identifying and removing legal and practical obstacles in exercising the freedom of associations via NGOs in November 2009. The main activities of the project shall be implemented in 2010.
As the initial financial support for the above activities was not received from CEE Trust, during the reporting period APADOR-CH concentrated on committing such support for a different donor. A proposal for a project aimed at the above results was drafted and submitted for the approval of EEA Grants Programme in Romania. An answer is expected for the fall of 2009.
Results | Activities | Time-frame | Indicators |
Draft laws/initiatives with negative impact on human rights are criticised | Monitoring the web-sites of central administrative bodies, with a special emphasis on the Ministry of Justice and the Ministry of Interior and Administrative Reform, the Parliament, plus the media | 2009 – 2011 | At least 75% of the draft laws/initiatives with negative impact on human rights are identified in due time |
Drafting and submitting comments on draft laws with negative impact on human rights | 2009 – 2011 | Comments on all identified draft laws are submitted to the relevant decision-makers | |
Generating and participating in public debates over draft laws/initiatives with negative impact on human rights | 2009 – 2011 | Public debates are organized in respect to all important draft laws/initiatives with negative impact on human rights (where possible according to the law) | |
Issuing press releases | 2009 – 2011 | At least 6 press releases are issued each year | |
Human rights violations are documented | Monitoring the media | 2009 – 2011 | At least 2 media outlets are monitored on daily basis |
Meetings with victims of human rights violations | 2009 – 2011 | Meetings with at least 50% of the identified victims | |
Addressing freedom of information requests to the authorities | 2009 – 2011 | All relevant authorities receive FOI requests in identified cases | |
Issuing reports on human rights violations | 2009 – 2011 | The relevant authorities receive reports in all documented cases | |
Public authorities violating human rights are held liable for their actions | Litigation in selected strategic cases | 2009 – 2011 | At least 2 cases per year are initiated |
**
In the second part of the year most reactions of APADOR-CH related to the new Codes (see under Objective #1 above).APADOR-CH continued to provide support to previous victims of police abuse, especially to Mr. Marinescu, who was ill-treated by the police in 2007 and started legal proceedings with the help of APADOR-CH’s lawyers. His case was still pending by the end of the reporting period.
Emil Baboi, în vârstă de 37 de ani, cu domiciliul în Bucureşti, sector 4 s-a adresat APADOR-CH în legătură cu un incident ce a avut loc în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 2009 în sediul secţiei 9 de poliţie. Emil Baboi se consideră victima unor rele tratamente din partea poliţiştilor de serviciu în acea noapte.
Circumstantele incidentului
Emil Baboi practica meseria de taximetrist. În seara respectiva, dupa terminarea programului de lucru (în jurul orei 23.30), si-a cumparat o sticla de bautura alcoolica de la un magazin aflat în imediata vecinatate a sectiei 9 de politie. În asteptarea unui amic, a baut din sticla si, constient ca nu se mai putea urca la volan, a telefonat concubinei sale sa vina sa ia cheile si masina. Aceasta a ajuns în câteva minute (pe la ora 0.10), împreuna cu un nepot. A luat cheile de la Emil Baboi si s-a dus la masina. Pentru ca nu reusea sa deschida portiera, concubinul s-a rastit la ea, ceea ce a atras atentia unor politisti aflati pe treptele de acces în sediu. Acestia au intervenit mai întâi verbal. Baboi le-a replicat ca nu era treaba lor lucru care i-a suparat atât de tare încât l-au luat cu forta si l-au dus în sediul politiei, sub ochii concubinei si nepotului ei. Vazând ce se întâmpla, acestia au ramas pe loc si au chemat un vecin care a venit si a luat masina. Nepotul a plecat acasa dupa un timp dar femeia a stat în fata sediului pâna dimineata în jurul orei 8.00 când Baboi a fost scos din sediu si bagat în masina politiei cu destinatia parchet.
Conform declaratiilor sale, în sediul politiei Emil Baboi a fost încatusat si legat de calorifer. I s-a luat si telefonul mobil care nu i-a mai fost înapoiat. Apoi, timp de câteva ore, politistii l-au lovit cu pumnii si picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Baboi nu stie câti politisti l-au batut pentru ca din pozitia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Barbatul crede ca loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era asezat pe un scaun, i se scosesera catusele, îl dezbracasera de haina si camasa si îl stropisera cu apa. Era plin de sânge pe fata si pe pantaloni. Pe la 8.30-9.00 politistii l-au dus la parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 2 (sediul din str. Scaune nr.3) pentru a obtine, probabil, ordonanta de retinere. Numai ca procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital si apoi acasa si i-a recomandat sa îsi scoata certificat medico-legal iar pe politisti i-a invitat sa paraseasca biroul.
Emil Baboi crede ca politistii de la sectia 9 ar fi întocmit un proces verbal dar afirma ca nu a semnat nimic si ca nu stie ce acuze i-ar fi putut fi aduse.
El a fost transportat la spitalul clinic de urgenta Bagdasar-Arseni de concubina lui. A ramas internat aproape 24 de ore iar în biletul de externare din 7 ianuarie a.c. se precizeaza ca diagnostic urmatoarele: agresiune (afirmativ), traumatism cranio-facial cu multiple escoriatii, trumatism abdominal, plaga contuza frontala dreapta suturata (s.n.), contuzie toracica, steatoza hepatica. Pe 6 ianuarie, Emil Baboi a fost examinat si la INML “Mina Minovici” iar certificatul medico-legal nr.A2/77/06.01.2009 cuprinde o descriere mai amanuntita a plagii frontale-dreapta si a tuturor echimozelor si tumefactiilor.
Documentul mentioneaza si echimozele de la ambele mâini, rezultate din încatusare precum si declaratia victimei ca resimtea dureri la nivelul rotulei drepte si la cap. INML a tras concluzia ca pacientul prezenta leziuni traumatice “ce s-au putut produce la data de 06.01.2009 prin lovire corp dur” si a recomandat “7-8 (sapte-opt) zile de îngrijiri medicale.”
Fotografiile color facute a treia zi dupa incident sunt graitoare pentru tratamentul la care a fost supus Emil Baboi în sediul politiei.
Pe 8 ianuarie, Emil Baboi s-a prezentat din nou la parchet din proprie initiativa. Procurorul – acelasi din dimineata zilei de 6 ianuarie – i-a spus ca “dosarul (cel întocmit de politie împotriva lui Emil Baboi– n.n.) nu a ajuns la el”.
În opinia APADOR-CH,. incidentul din noaptea de 5-6 ianuarie a fost posibil pentru ca politia se prevaleaza de o prevedere din Legea de organizare si functionare nr.218/2002 care îi permite conducerea la sediu a persoanelor care nu au acte de identitate si care sunt suspecte de comiterea unor fapte penale. Conducerea poate dura pâna la 24 de ore si este o masura distincta de retinerea politieneasca reglementata si în Constitutie si în legea penala. APADOR-CH a sustinut constant ca masura conducerii înseamna privare de libertate deoarece persoana condusa nu poate parasi sediul când doreste. Din pacate, Curtea Constitutionala a decis ca ar fi vorba de o masura administrativa, si deci nu ar presupune garantii si proceduri specifice privarii de libertate. Cu toate acestea, Codul de procedura penala prevede ca durata conducerii se scade din durata retinerii politienesti, ceea ce înseamna o recunoastere implicita a naturii privative de libertate a conducerii. În cazul lui Emil Baboi ar fi foarte greu de sustinut ca încatusarea si legarea de calorifer timp de cel putin 4-5 ore ar fi fost o masura administrativa. Iar în privinta transformarii sale în sac de antrenament pentru kick boxing APADOR-CH considera ca este un caz cât se poate de clar de tratament inuman si degradant.
Emil Baboi a depus plângere împotriva politistilor de la sectia a 9-a la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 2.
Relatarea concubinei lui Emil Baboi
Femeia a confirmat ca Emil Baboi i-a telefonat în noaptea cu pricina sa vina sa ia masina, ca a ajuns în câteva minute împreuna cu nepotul ei, ca amicul convocat la bautura sosise deja, ca a avut loc o altercatie între ea si concubin pentru ca nu reusea sa deschida masina, ca au intervenit politistii aflati pe treptele sediului si ca, enervati de reactia verbala a barbatului, l-au luat cu forta si l-au dus înauntru. Ea a asteptat pe strada, în fata sediului politiei pâna dimineata, a încercat de câteva ori sa intre în sectie dar nu i s-a permis si a apelat repetat mobilul lui Baboi fara rezultat. (Evident, de vreme ce telefonul îi fusese luat de politisti. Si chiar daca l-ar fi avut asupra lui, nu avea cum sa raspunda de vreme ce era încatusat si legat de calorifer.) Femeia a mai spus ca strigatele de durere ale lui Baboi se auzeau din strada. Când barbatul plin de sânge pe fata a fost scos din sediu si dus la masina politiei, femeia a luat un taxi si a ajuns si ea la parchet chiar în momentul în care barbatul parasea, liber, institutia, dupa care s-au dus împreuna la spital.
Pe 8 ianuarie femeia s-a dus la sectia 9 de politie si a discutat cu un politist care fusese de serviciu în noaptea incidentului. Vroia sa afle motivele privarii de libertate, ce se întâmplase în sediul politiei si sa recupereze telefonul mobil al lui Emil Baboi. Dupa refuzuri repetate politistul i-ar fi spus în cele din urma ca Baboi fusese luat de pe strada pentru ca agresa o femeie. Însa când concubina i-a replicat ca “agresata” era chiar ea si ca nu avusese nici cea mai mica intentie sa ceara ajutor, politistul a fost neplacut surprins. În privinta modului în care Baboi fusese tratat în sediul politiei, politistul i-a spus cu nonsalanta ca barbatul fusese batut de altcineva, înainte de interventia politiei. Concubina neaga categoric ca s-ar fi întâmplat asa ceva. În plus, mai exista si ceilalti doi martori oculari – nepotul si amicul de pahar – care pot confirma ca Baboi nu prezenta nicio urma de lovituri înainte de a fi dus de politisti în sediu. În opinia asociatiei, în situatia – foarte putin probabila – ca barbatul ar fi fost batut (de cine?) anterior privarii de libertate, politistii aveau obligatia de a-l prezenta imediat la medic pentru îngrijiri, cu atât mai mult cu cât, potrivit certificatelor eliberate, starea lui era foarte proasta. Cât despre telefonul mobil, politistul i-a spus femeii ca Baboi nu l-ar fi avut asupra sa. Or concubina a fost chemata sa ia masina de pe telefonul mobil al lui Baboi, amicul acestuia a fost invitat la bautura de pe acelasi mobil iar cât a asteptat în strada femeia a sunat în repetate rânduri la acelasi aparat, acum inexistent potrivit politistului.
Concluzii:
“Conducerea” la sediul politiei este în fapt, privare de libertate si trebuie reglementata ca atare prin lege, cu garantii si proceduri specifice. “Metodele” la care au recurs politistii de la sectia 9 împotriva lui Emil Baboi (încatusare, legare de calorifer, lovituri repetate la cap si corp) înseamna tratament inuman si degradant, sanctionat de legea penala româna si interzis de toate documentele internationale privind drepturile omului. Dupa toate aparentele, niciunul din politistii prezenti în sectie nu a intervenit pentru curmarea abuzului. Se poate deduce ca sunt obisnuiti cu astfel de “metode” si chiar le si aproba. Afirmatia politistului cu care a discutat concubina a treia zi dupa incident, conform careia Emil Baboi ar fi fost batut înainte de interventia politiei (varianta usor de demontat de cei trei martori oculari, dar si de faptul ca Emil Baboi nu a fost dus imediat la spital de catre politisti) dovedeste înca o data ca solidaritatea de “breasla” functioneaza chiar si în cazul abuzurilor, în dispretul total al drepturilor omului. Disparitia telefonului mobil al lui Emil Baboi trebuie imediat clarificata deoarece, potrivit martorilor, ea nu se putea petrece decât în sediul sectiei 9 de politie.
Manuela Stefanescu Maria Andreescu
Raspunsul DGPMB in acest caz
Pe data de 10 septembrie a.c., Iulian Rafael Macoveanu, în vârsta de 27 de ani, domiciliat în Bucuresti s-a prezentat la APADOR-CH pentru a se plânge de abuzuri savârsite împotriva sa de trei politisti de la Sectia 4 din Capitala. Tânarul a fost consumator de droguri si, de câtiva ani, este inclus în programul national antidrog. Ultima reteta eliberata de Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alex.Obregia” îi prescrie o doza zilnica de 26 de pastile de metadona.
1. Incidentul din 30 august a.c.
Din relatarea tânarului, a reiesit ca în acea zi de sâmbata, în jurul orei 13.00 se îndrepta spre locuinta unei prietene. Avea cu el, pe lânga acte si bani, o cutie cu un cadou pentru prietena si 52 de pastile de metadona, adica doza pentru doua zile. In apropiere de intersectia dintre strada Turda si bd. Ion Mihalache, Iulian Rafael Macoveanu i-a cerut unui barbat care îi bara, involuntar calea, sa îl lase sa treaca. Imediat ce l-a depasit tânarul a întors capul si, pentru ca a crezut ca barbatul intentiona sa-l loveasca, s-a ferit. Trebuie mentionat ca Iulian Rafael Macoveanu are o constitutie foarte firava (este mic de statura si foarte slab). Politistul care dirija traficul în intersectie a vazut scena – cel mai probabil doar ultima secventa cu tânarul ferindu-se – l-a oprit pe acesta în dreptul farmaciei Sensiblu si l-a întrebat ce avea în punga. De buna credinta, Macoveanu i-a raspuns ca avea un cadou pentru o prietena si o cutiuta cu 52 de pastile de metadona, precum si reteta pentru substitutul de drog. Imediat, politistul a sunat la sectie si, în foarte scurt timp, a sosit o masina cu doi politisti. Acestia l-au trântit pe Macoveanu la pamânt, l-au lovit cu pumnii si picioarele, l-au încatusat si l-au dus în masina politiei. Toate acestea s-au petrecut sub ochii unui bodyguard de la farmacia Sensiblu – Constantin Diaconu – care a si dat o „mâna de ajutor” la imobilizarea tânarului, dar si ai altor trecatori (unul dintre ei a fost identificat ulterior dar, deocamdata, refuza sa dea vreo declaratie pur si simplu dintr-o teama instinctiva de politie).
In masina, pe traseul pâna la Sectia 4, tânarul a mai primit niste lovituri la cap. Ajuns acolo, i s-au scos catusele dar i s-a cerut sa se descalte si sa umble în ciorapi prin sectie (!). Iulian Rafael Macoveanu s-a rugat insistent sa i se permita sa dea telefon parintilor dar a fost refuzat. Când politistii au rasturnat cutia si au început sa numere pastilele de metadona, tânarul le-a amintit politistilor – fara rezultat – ca metadona era obtinuta în mod legal. Dupa aceea, a fost dus într-o alta încapere si i s-a cerut sa semneze un proces verbal în alb. La fireasca întrebare de ce i s-a raspuns cu înca un pumn în cap. Inspaimântat si ametit, tânarul a semnat formularul. Prin procesul verbal seria AZ nr.0156182 din 30.08.2008 Macoveanu a primit o amenda de 200 lei pentru mult prea frecventul motiv al „scandalului în loc public”, un fel de „formula magica” prin care politistii justifica privarea de libertate sub forma conducerii la sediul politiei.
Când i s-a permis sa plece (în jurul orei 14.20), i s-au restituit toate bunurile persoanale cu exceptia celor 52 de pastile de metadona. Ulterior, politistii au negat ca le-ar fi retinut. La iesire, tânarul a facut primul lucru care i-a trecut prin cap si a sunat la „112”, de la un telefon public aflat în zona Pietei 1 Mai. Dupa ce a relatat cele întâmplate la Sectia 4, i s-a cerut sa ramâna lânga telefon pâna la sosirea unui echipaj. La putin timp dupa aceea, a aparut acelasi echipaj de politie care îl imobilizase – cu metodele descrise mai sus – si îl transportase la sectie cu nici doua ore mai devreme. Tânarul a ezitat sa se urce în masina dar politistii l-au asigurat ca nu va mai fi lovit. In felul acesta Iulian Rafael Macoveanu a ajuns înapoi la Sectia 4. La ora 15.06, politistii au hotarît sa anunte, totusi, familia (ora apelului apare în memoria telefonului familiei Macoveanu). Parintii au venit foarte repede si l-au gasit pe treptele sediului politiei, împreuna cu un agent care a refuzat sa raspunda la orice întrebare. In cele din urma, un alt politist „i-a tras de urechi” pentru ca fiul lor se „droga” si le-a explicat ca urmele clare de lovituri s-ar datora faptului ca Iulian s-ar fi batut cu un batrân, anterior interventiei politiei. Stiindu-si copilul incapabil fizic sa se bata cu cineva, parintii au întrebat de ce nu se afla si „batrânul” la politie dar n-au primit raspuns.
Iulian Rafael Macoveanu a fost dus de parinti la Spitalul clinic de urgenta Bagdasar-Arseni. Din fisa nr.29649/30.08.2008 rezulta contuzii în regiunile toraco-abdominala dreapta, lombara, la umarul stâng, la genunchi si escoriatii la antebratul stâng si la cotul drept. A fost apoi prezentat si la Institutul Medico-Legal de unde a primit certificatul nr. A2/7077/30.08.2008, din data de 18.09.2008 prin care se confirma contuziile si escoriatiile care „s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure” si se recomanda 4-5 zile de îngrijiri medicale.
2. Discutia ulterioara cu mama victimei
Dna Stefana Macoveanu a confirmat relatarea fiul ei si a adaugat alte detalii. Mai întâi, s-a plâns de felul cu totul nepoliticos în care au fost tratati, ea si sotul ei, de politistii din Sectia 4, trebuind sa insiste îndelung pentru a obtine o bruma de informatii cu privire la motivele aducerii fiului lor la politie si eventuale explicatii pentru urmele vizibile de lovituri. Inainte de a-l duce pe Iulian la spital, familia Macoveanu s-a oprit la farmacia Sensiblu în fata careia avusese loc incidentul si au stat de vorba cu Constantin Diaconu, bodyguard-ul martor la interventia brutala a politistilor. Acesta le-a confirmat tot ce auzisera deja de la fiul lor: interventia initiala a politistului de la circulatie, sosirea echipajului de politie, lovirea si încatusarea tânarului si confiscarea metadonei. In mod ciudat, dupa aceasta convorbire, martorul nu a mai fost de gasit, ceea ce ar putea sugera o presiune din partea politistilor pentru a-l determina sa nu mai faca declaratii. Familia Macoveanu s-a dus apoi din nou la sectia de politie sa ceara metadona. Raspunsul a fost ca pastilele nu se aflau la politie pentru ca altfel ar fi trebuit sa existe „un proces verbal de confiscare” (!).
Mai trebuie precizat ca pe 29 si 30 septembrie, familia Macoveanu a fost invitata telefonic la sectia 1, de catre un inspector sef care efectueaza o ancheta disciplinara. Intâlnirile au fost doar tentative de intimidare a reclamantilor sub pretextul unor presupuse amenintari pe care Iulian Rafael Macoveanu le-ar fi proferat la adresa bodygard-ului de la Sensiblu dupa ce plecase de la Sectia 4 dar înainte de sosirea parintilor. Or, acest lucru este nu numai negat categoric de tânar dar ar fi fost chiar imposibil de pus în practica. Mai mult, la câteva zile dupa aceea, ofiterul a sunat din nou la telefonul familiei Macoveanu, spunându-i dnei Stefana Macoveanu ca ar putea fi trasa la raspundere pentru ca în calitate de titulara a contractului cu Spitalul „Obregia” nu trebuia sa îi permita fiului ei sa aiba la el metadona „în spatiu public”
Constatarile APADOR-CH
APADOR-CH atrage din nou atentia asupra riscului mare de încalcare a drepturilor omului în perioada asa numitei conduceri la sediul politiei (anterioara retinerii de pâna la 24 de ore), care înseamna privare de libertate si nu doar o masura administrativa. Intocmirea proceselor verbale de amendare, în genere pentru „tulburarea linistii publice”, serveste drept paravan pentru actiunile politistilor ce se pot usor încadra la abuzuri. Iulian Rafael Macoveanu a fost privat de libertate de la prima interventie a politistilor si pâna la iesirea din sediul Sectia 4 de politie; Legitimarea persoanelor pe strada si chestionarea cu privire la continutul unei pungi – practic, un fel de perchezitie – nu se justifica decât daca exista suspiciuni de comitere a unei infractiuni. O eventuala altercatie verbala între doi trecatori nu poate constitui temeiul unei astfel de suspiciuni si înca si din partea unui agent de circulatie a carui sarcina principala este asigurarea circulatiei fluente a vehiculelor; Se pare ca politistii nu cunosc – sau doar se prefac ca nu cunosc – diferenta dintre persoanele consumatoare de droguri si cele aflate în tratament cu metadona, un substitut care se administreaza legal, sub supravegherea medicului de specialitate; Orice interventie politieneasca în forta trebuie sa respecte regula proportionalitatii. In cazul lui Iulian Rafael Macoveanu, un tânar mic de statura si foarte slab, cel putin doi politisti l-au lovit în mod repetat cu pumnii si picioarele, abuz continuat si dupa încatusare, pe durata transportarii cu masina la sectie. Chiar daca ar fi fost vorba de o persoana suspecta de comiterea unei infractiuni – ceea ce nu a fost cazul lui Iulian Rafael Macoveanu – care ar fi opus rezistenta, lovirea cu pumnii si picioarele pentru imobilizarea sa înseamna purtare abuziva, sanctionata de codul penal si, în egala masura, lipsa de profesionalism (exista metode legale de imobilizare); Este neclar ce s-a întâmplat cu cele 52 de pastile de metadona. Cineva si le-a însusit ilegal. Politistii de la Sectia 4 sustin ca pastilele nu ar fi fost confiscate (ceea ce presupunea, obligatoriu, un proces verbal separat) în vreme ce Iulian Rafael Macoveanu afirma ca a ramas fara doza pe doua zile, iar parintii – si bodyguard-ul de la Sensiblu -, confirma. Prin urmare, a fost nevoie de o reducere a dozei zilnice, ceea ce, pe fondul socului suferit pe 30 august, l-a împins pe tânar la o tentativa de suicid, confirmata prin act medical dar ramasa, din fericire, fara rezultat; Incercarile repetate de intimidare a reclamantilor de catre inspectorul sef dovedesc din nou lipsa totala de impartialitate a politistilor pusi sa ancheteze alti politisti acuzati de abuz. In plus, în cazul de fata, se pune si problema disparitiei celor 52 de pastile de metadona. .
In concluzie, APADOR-CH cere DGPMB si parchetului sa investigheze cu impartialitate si celeritate modul în care au actionat cei doi politisti si colegii din Sectia 4, precum si agentul de circulatie implicati în incidentul al carui victima a fost Iulian Rafael Macoveanu, sub aspectul privarii de libertate si purtarii abuzive si sa aplice sanctiunile ce se impun. Asociatia aminteste ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, în cazul persoanelor care prezinta urme de violenta la iesirea dintr-un loc de detinere, autoritatile statului au obligatia de a face cercetari impartiale pentru a stabili daca semnele sunt – sau nu – rezultatul tratamentului aplicat de politisti sau de agentii oricarei alte institutii cu puteri coercitive.
Trebuie, de asemenea, elucidat „misterul” disparitiei celor 52 de pastile de metadona.
Manuela Stefanescu Nicoleta Popescu
Pe data de 3 iulie 2008, doua reprezentante ale APADOR-CH au discutat cu Florian Voda din Bucuresti, care a sustinut ca a fost victima unor agresiuni fizice din partea unor politisti. Tânarul, în vârsta de 25 de ani, a prezentat foaia de examinare de la Spitalul Universitar de Urgenta din 22 iunie 2008 (abuzul s-a produs în seara de 21 iunie) si certificatul medico-legal din 3 iulie a.c. Dupa aproape doua saptamâni de la incident, Florian Voda mai avea înca semne vizibile pe corp (o echimoza de circa 3-4 cm lungime în partea stânga a toracelui) si se plângea de dureri intercostale.
Circumstantele incidentului
Pe 21 iunie seara, în jurul orei 23.00, Florian Voda iesise de la un bar din zona Universitatii si se îndrepta spre casa. In fata lui, dar la distanta, doi tineri pe care îi cunoscuse în acea seara, au fost opriti de o patrula formata din doi politisti si, probabil, legitimati. Florian Voda s-a apropiat de politisti si i-a întrebat „ce se întâmpla”, deoarece nu i s-a parut normal ca doua persoane sa fie oprite de politisti fara niciun motiv. Cei doi tineri nu se manifestasera violent si nu se comportasera de o maniera care sa trezeasca suspiciuni. Politistii au uitat de cei doi – care au si plecat imediat – si l-au luat la întrebari pe Florian Voda. Acesta a refuzat sa le prezinte actul de identitate si le-a spus ca „îsi cunoaste drepturile”, ceea ce i-a iritat pe politisti si i-a facut sa ceara „întariri”. In câteva secunde, înca doi politisti au venit la fata locului. Toti patru, dar în special noii sositi, l-au lovit pe Voda cu pumnii si picioarele, apoi i-au pus catusele si l-au dus la Sectia 10 de politie. Loviturile au continuat si în duba. Certificatul medico-legal nr.A2/4842722.06.2008 contine o lunga lista de echimoze si excoriatii (în total 51) la cap, piept si brate „ce s-au putut produce prin lovire repetata cu corp dur si compresie pe plan dur”.
In sectia de politie, nimeni nu l-a acuzat de ceva dar totusi i s-a întocmit proces verbal de amendare (se presupune ca pentru „tulburarea linistii publice”), pe care Florian Voda a refuzat sa-l semneze. In cele din urma (întregul incident a durat mai putin de o ora), politistii i-au returnat telefonul mobil confiscat înca din prima faza si l-au lasat sa plece. Tânarul a chemat imediat Salvarea, care a venit în câteva minute în fata sectiei de politie. Personalul ambulantei a constatat starea în care se afla si l-a întrebat daca doreste sa mearga la spital. Dintr-o teama instinctiva, tânarul a refuzat dar dupa plecarea ambulantei a fact apel la doi colegi de serviciu care au venit foarte repede si l-au dus la Spitalul Universitar de Urgenta. Dupa circa 3 ore i s-a înmânat fisa medicala cu diagnosticul „Policontuzionat. Afirmativ agresiune.” cu care s-a prezentat la INML pe 22 iunie. Prin urmare, pe lânga actele medicale, Florian Voda are si martori oculari care pot atesta starea fizica în care se afla la iesirea din sectia de politie.
Tot pe 22 iunie, Florian Voda a depus plângere împotriva politistilor la Directia Generala a Politiei Municipiului Bucuresti (nr.de înregistrare 1487/22.06.2008) si urmeaza sa faca acelasi lucru si la parchet.
Ulterior, reprezentantele asociatiei au discutat cu unu din martori – Mihai Tanasescu – care a confirmat ca a fost sunat de Florian Voda în ziua de 21 iunie 2008 în jurul orei 23.30 si ca, împreuna cu celalalt martor (Sorin Briceag) s-a dus imediat la sectia de politie. L-au gasit la intrarea în sediu si au constatat ca victima prezenta numeroase urme de lovituri pe fata, pe brate, pe umeri. Mihai Tanasescu i-a întrebat pe politistii care stateau în fata usii de acces în sediu, cum explica starea fizica a prietenului sau iar acestia i-au raspuns ca „nu stiu” dar „poate s-a lovit în ambulanta”! Martorul a mai spus ca primul drum cu Florian Voda a fost la Institutul National de Medicina Legala, unde li s-a comunicat ca examenul medico-legal se poate face numai la cererea organelor de ancheta sau pe baza unei fise/scrisori medicale si asa au ajuns la spitalul de urgenta. În timpul discutiei cu reprezentantele APADOR-CH, Mihai Tanasescu a sugerat ca, data fiind pozitia ultracentrala a zonei în care s-a petrecut agresarea lui Florian Voda (pe str.Ion Ghica, în imediata vecinatate a sediului Bancii Comerciale Române si a Centrului Cultural Ceh), ar putea exista înregistrari video ale incidentului pe camerele de supraveghere exterioare.
Constatarile APADOR-CH
1. APADOR-CH atrage din nou atentia asupra riscului mare de încalcare a drepturilor omului în perioada asa numitei conduceri la sediul politiei (anterioara retinerii de pâna la 24 de ore), care înseamna privare de libertate si nu doar o masura administrativa. Intocmirea proceselor verbale de amendare, în genere pentru „tulburarea linistii publice”, serveste drept paravan pentru actiunile politistilor ce se pot usor încadra la abuzuri. Florian Voda a fost privat de libertate din momentul în care a fost împiedicat sa îsi continue drumul spre casa si pâna la iesirea din sediul sectiei 10 de poltie;
2. Legitimarea persoanelor pe strada nu poate depinde doar de bunul plac al politistilor. Ei trebuie sa aiba si indicii ca acele persoane au comis fapte penale sau contraventionale. In cazul lui Florian Voda, „fapta” a constat în interpelarea politistilor cu privire la motivul pentru care îi oprisera pe cei doi tineri cu comportament pasnic;
3. Orice interventie politieneasca prin forta trebuie sa respecte regula proportionalitatii. In cazul lui Florian Voda, patru politisti l-au lovit în mod repetat cu pumnii si picioarele, abuz continuat si dupa încatusare, pe durata transportarii cu duba. Chiar daca ar fi fost vorba de o persoana suspecta de comiterea unei infractiuni – ceea ce nu a fost cazul lui Florian Voda – ar fi opus rezistenta, lovirea cu pumnii si picioarele pentru imobilizarea sa înseamna purtare abuziva, sanctionata de codul penal si, în egala masura, lipsa de profesionalism (exista metode legale de imobilizare);
4. Este al doilea caz al asociatiei în ultimele doua luni în care politistii confisca telefoanele mobile ale persoanelor chiar de la începutul interventiilor brutale. Telefoanele sunt restituite numai la parasirea sediului politiei. Sunt doua posibile explicatii pentru acest gest pe cale de a se transforma în regula: a) împiedicarea persoanei de a apela la cunostinte (rude, prieteni, avocati) pentru a le informa despre situatia în care se afla sau b) pentru a preveni filmarea brutalitatilor. Prima înseamna o încalcare clara a drepturilor persoanelor private de libertate (cazul celor „condusi” la sediu, inclusiv fazele premergatoare – oprire, imobilizare, transport). A doua arata cât de adânc înradacinata ramâne vechea mentalitate „lovim, dar sa nu se afle”.
In concluzie, APADOR-CH cere DGPMB si parchetului sa investigheze cu impartialitate si celeritate modul în care au actionat cei patru politisti implicati în incidentul al carui victima a fost Florian Voda sub aspectul privarii de libertate si purtarii abuzive si sa aplice sanctiunile ce se impun. Asociatia aminteste ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (vezi între altele hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Cobzaru c.României), în cazul persoanelor care prezinta urme de violenta la iesirea dintr-un loc de detinere, autoritatile statului au obligatia de a face cercetari impartiale pentru a stabili daca semnele sunt – sau nu – rezultatul tratamentului aplicat de politisti sau de agentii oricarei alte institutii cu puteri coercitive.
Manuela Stefanescu Nicoleta Popescu
1. Circumstante
Intre 2 si 4 aprilie 2008, Bucurestiul a fost gazda summit-ului NATO ceea ce a dus la adoptarea unor masuri de securitate suplimentare, unele justificate, altele, evident excesive (de exemplu, interdictia intrarii în România a unui grup de 6 cetateni germani etichetati drept „anarhisti”, desi singura „acuzatie” care le-a fost adusa de autoritatile de frontiera a fost detinerea unor …. fluturasi si bannere).
Cu noua zile înainte de începerea summit-ului NATO la Bucuresti, câtiva tineri pacifisti au închiriat, cu acte în regula, o hala aflata în proprietatea societatii Flaros (Timpuri Noi) unde urmau sa organizeze o serie de evenimente culturale – ateliere, concerte, proiectii de filme etc. – prin care sa îsi exprime optiunile anti-razboi si anti-NATO. Acest gen de activitati, dar si demonstratiile pasnice pe strazi, sunt legale în toate tarile democratice, inclusiv România. Dreptul de asociere pasnica, dreptul la opinie si libertatea de exprimare trebuie respectate indiferent de natura si importanta evenimentelor oficiale. Politia si/sau jandarmeria din aceste tari recurg la forta numai daca demonstrantii se manifesta violent.
Pe data de 2 aprilie, numarul participantilor – barbati si femei – din hala Flaros ajunsese la 46, cei mai multi fiind români si germani dar si de alte nationalitati (elevetiana, ceha, portugheza, moldoveneasca etc.). Din relatarile persoanelor din hala a rezultat ca unii tineri, iar apoi întreg grupul, s-au aflat constant sub supravegherea politiei, jandarmeriei si, foarte probabil, a serviciilor secrete. In acea dimineata, majoritatea tinerilor erau în hala si pregateau primul atelier de lucru ce urma sa înceapa la ora 14.00. Câtiva erau plecati în oras. Pe la 10.30 – 11.00 a avut loc o altercatie între trei tineri si patronul societatii, Gheorghe Cristea, acesta din urma sustinând ca a fost trântit la pamânt si lovit. Fost politist la Mangalia, patronul a cerut imediat interventia sectiei 11 politie din Bucuresti si a dispus închiderea portii principale. Ar mai fi avut loc si un conflict între câtiva tineri care doreau sa intre în curte cu o dubita rosie si paznicul firmei care nu le-a permis accesul. In doar câteva minute, politistii s-au prezentat la Flaros. Se pare ca în momentul în care se pregateau sa patrunda în incinta, câtiva tineri pacifisti reveniti din oras au încercat sa intre o data cu ei, ceea ce a dat nastere unor altercatii. In asteptarea întaririlor (serviciul de interventie rapida al politiei si jandarmeria), politistii au interzis tinerilor din strada sa intre în incinta societatii dar si celor din hala, sa iasa (acest lucru se întâmpla pe la 11.30). O ora mai târziu, „cineva” a întrerupt curentul electric ce alimenta hala.
Daca incidentele dintre câtiva tineri din grup si proprietarul, respectiv paznicul firmei, au existat cu adevarat (îndoiala se datoreaza chiar patronului „victima” care si-a schimbat declaratiile de mai multe ori; la un moment dat purtatorul de cuvânt al Poltiei a sustinut chiar ca patornul l-ar fi identificat ca agresor pe un tânar de la o organizatie neguvernamentala ajuns la fata locului dupa terminarea conflictului!), atunci acestea trebuia tratate drept exact ce au fost, adica altercatii fizice si verbale individuale. Nimic nu a justificat masiva desfasurare ulterioara de forte ale politiei si jandarmeriei si, cu atât mai putin, brutalitatea interventiei.
2. Actiunea în forta a politistilor de la serviciul de interventie rapida si a jandarmilor
Între 13.30 si 14.00, mai multi politisti si jandarmi (50, dupa unii, o suta, dupa altii), toti cu masti pe fata, au spart usa de acces în hala, au navalit urlând peste tineri, au folosit spray-uri cu gaze lacrimogene si i-au obligat sa se întinda pe podea cu fata în jos. Cei care au fost mai lenti au fost „stimulati” cu lovituri cu picioarele sau bastoanele din dotare. Toti „anarhistii” au fost încatusati. Daca vreunul dintre ei îndraznea sa spuna ceva, era imediat lovit. In plus, politistii si jandarmii i-au înjurat si insultat permanent (pe lânga înjuraturi de mama si cu referire la o presupusa orientare homosexuala, s-a auzit si „Hitler trebuia sa va omoare pe toti”!!), atât în hala cât si pe traseul pâna la 4 sectii de politie din sectorul 3 (sectiile 10, 11, 12 si 23). La perchezitia persoanelor si bagajelor, nu s-au gasit nici droguri, nici arme. Toti cei 46 de tineri, dar si altii care se aflau – chiar si întîmplator – în zona Flaros au fost „condusi” la cele 4 sectii cu catuse la mâini ca si cum ar fi fost vorba de criminali periculosi.
APADOR-CH a criticat constant în ultimii 15 ani posibilitatea oferita politistilor prin lege înca din 1993 – si mentinuta si în prezent – de a priva de libertate o persoana fara ordonanta de retinere politieneasca sau mandat de arestare pe o perioada de pâna la 24 de ore. Ulterior, si jandarmii au fost autorizati sa „conduca” persoane la sediile politiei. Atât politia cât si jandarmeria sustin ca nu este vorba de privare de libertate ci numai de o „masura administrativa” în vederea „verificarii identitatii” persoanelor suspectate de comiterea unei infractiuni. Este evident ca încatusarea si tinerea unor persoane în sediile politiei cu orele nu se pot defini ca masuri administrative, fara a mai aminti de spray-uri lacrimogene, violente fizice si insulte. Solutia propusa în mod repetat de APADOR-CH este aborgarea prevederilor legale privind „conducerea” atât în cazul politiei cât si al jandarmeriei (sau al oricarei alte autoritati/institutii). Aceasta forma de privare de libertate este generatoare de abuzuri, asa cum s-a întâmplat si pe data de 2 aprilie a.c.
Chiar admitând ca politistii si jandarmii implicati în actiunile violente din hala Flaros aveau dreptul legal de a-i „conduce” pe tineri la sediul politiei, trebuie precizat ca chiar legile politiei si respectiv jandarmeriei precizeaza ca este nevoie de doua conditii cumulative pentru recurgerea la acest procedeu: 1) existenta unei serioase suspiciuni ca persoana vizata a comis – sau este pe cale de a comite – o fapta penala si 2) identitatea persoanei nu poate fi verificata pe loc . Or, grupul de tineri din hala Flaros nu comisese nicio fapta penala (chiar daca au existat într-adevar incidente între unii dintre ei si directorul societatii si/sau paznicul firmei, acestea au fost de natura individuala, implicând doar câteva persoane, nu pe toate 46 care se aflau în hala, si cu atât mai putin persoanele care au fost „ridicate” din strata, fara a avea absolut nicio legatura cu incidentul) iar identitatea fiecaruia putea fi verificata chiar acolo în hala, persoanele respective având acte de identitate.
Prin urmare, sunt doua aspecte ce trebuie investigate: a) descinderea extrem brutala disproportionata si complet nejustificata a politistilor si jandarmilor, asezonata cu insulte si injurii; b) privarea de libertate pe durata a câteva ore în sectiile de politie. Trebuie mentionat faptul ca nimeni nu a mai reclamat abuzuri fizice sau verbale din partea politistilor de la cele 4 sectii. Totusi, avocatii din partea unor organizatii neguvernamentale, inclusiv APADOR-CH, care s-au prezentat în scurt timp la sectii au avut dificultati în contactarea tinerilor dar si în îndeplinirea formalitatilor legale pentru punerea lor în libertate.
3. Relatari individuale
Pe 3 aprilie, reprezentantele APADOR-CH au discutat în hala Flaros cu câteva dintre victimele interventiei din ziua precedenta. Din motive lesne de înteles, ele au cerut sa fie citate doar cu initialele numelui si prenumelui sau cu numele mic, cu exceptia unei persoane. Toti au spus ca violentele fizice si verbale au încetat în sectiile de politie. Insa niciunul dintre ei nu a fost informat ca are dreptul de a tacea, adica de a nu da nicio declaratie care l-ar putea încrimina.
In momentul descinderii politistilor si jandarmilor mascati, M.V. (sex feminin) se afla undeva la marginea halei. Dupa ordinul „la pamânt”, a fost împinsa si lovita puternic din spate, în piciorul drept, provocându-i-se dureri puternice. Intinsa pe podea, cu catuse la mâini, tânara i-a rugat pe agresori, în mai multe rânduri, sa îi permita sa ia din rucsac o fasa elastica. Nu i s-a permis. Cu toate ca nu putea sta în picioare a fost totusi dusa în duba si transportata la sectia 23 politie. La iesirea din hala, a fost fortata sa ridice capul pentru a fi filmata din fata, cel mai probabil de politisti sau de lucratori ai serviciilor secrete. De altfel, tosi tinerii au fost filmati la iesirea din hala iar la sectiile de politie, cei mai multi au fost amprentati si fotografiati. In sectia de politie, unde M.V. a stat cel putin 30 de minute, a fost amprentata si a dat o declaratie despre „liderul grupului” si despre „ce se discuta” în grup. Cum durerile din picior devenisera insuportabile, politistii de la sectie s-au înduplecat sa cheme salvarea. A fost dusa la un spital de urgenta, dar însotita de doi politisti care, probabil, credeau ca se preface. Rezultatul examenului medical : entorsa de genunchi de gradul I si aplicarea ghipsului, cu recomandarea de a reveni la control dupa sapte-zece zile. M.V. este vizibil marcata fizic si psihic de cele întâmplate.
T.M. (sex masculin) a relatat ca imediat dupa patrunderea primului grup masiv de politisti si jandarmi, un al doilea grup de scutieri mascati a intrat în hala prin alta poarta de acces. T.M. a fost lovit de persoane din acest al doilea grup. Printre mascati, el a remarcat si câtiva „muncitori” cu jachete de protectie, pe care îi vazuse anterior prin curtea firmei. T.M. a redat cele mai socante insulte si injurii proferate de fortele de interventie. A afirmat si ca, la revenirea de la sectia de politie, a constatat disparitia banilor din bagajul personal ramas în hala.
T.S. (sex masculin) a confirmat comportamentul extrem de violent al politistilor si jandarmilor. Catusele i-au fost aplicate atât de strâns încât urmele la ambele încheieturi ale mâinilor erau vizibile si a doua zi. A fost agresat în masina jandarmeriei numai pentru ca a cerut politistilor sa nu mai loveasca un alt tânar pe nume Gheorghe Zugravu. A fost tinut în sectia de politie pâna la ora 18.00 din lipsa de traducator, fiind cetatean strain.
A.M. (sex masculin) a fost si el lovit în prima faza a interventie. A vazut cât de rau a fost batut Gheorghe atât în hala cât si în duba jandarmeriei si a confirmat încercarea lui T.S. de a-i opri, si modul în care acesta a fost „pedepsit” pentru interventie. A.M. nu a cerut interpret. La revenirea în hala, a descoperit ca îi lipseau din bagaj doua curele si un briceag.
O alta victima, Eugen, a confirmat modul în care s-a desfasurat interventia în forta a politistilor si jandarmilor. El a mai spus ca, anterior descinderii, fusesera „organizate” conflicte verbale între tineri si „muncitorii” de la firma. Cu alte cuvinte, era vorba despre provocari repetate pentru a-i determina sa faca ceva ce ar fi justificat interventia politiei si jandarmeriei. In plus, cu doar câteva minute înainte de patrunderea fortelor de ordine, cineva (unii cred ca chiar proprietarul firmei) i-a luat camera video unui tânar german, lucru confirmat de acesta. Cel mai probabil, s-a dorit ca interventia în forta ce urma sa nu poata fi filmata. Eugen a repetat injuriile si insultele ce le-au fost adresate de politisti si jandarmi si a adaugat ca orice reactie din partea tinerilor – o vorba sau chiar un zâmbet – era sanctionata imediat cu lovituri. Eugen a fost dus la sectia 11, unde a fost fotografiat si a dat declaratie scrisa.
Gheorghe Zugravu a fost cel mai agresat dintre toti tinerii din hala. El a sustinut ca, la începutul interventiei în forta, i s-a dat cu spray lacrimogen în fata. A încercat sa se protejeze si nu exclude posibilitatea ca, în timp ce se zbatea, sa fi atins un politist sau jandarm. Din aceasta – posibila – cauza, a fost apoi lovit în mod salbatic în cap si pe tot trupul si în hala si în duba jandarmeriei. Fata era vânata si tumefiata, buza superioara sparta, avea sânge închegat în urechea drepta iar semnele loviturilor erau vizibile atât în zona coastelor cât si pe picioare. A fost încatusat cu doua rânduri de catuse (de plastic, ca si ceilalti tineri, dar si metalice) si prezenta urme vizibile la încheieturile mâinilor. La revenirea în hala, a constatat ca îi lipseau din bagaj un telefon mobil, un stick de memorie, cablul de alimentare al calculatorului si o borseta. Dupa discutia cu reprezentantele APADOR-CH, Gheorghe urma sa se prezinte la Institutul medico-legal pentru examinare.
O situatie aparte a fost relatata de un alt tânar, S.D. Acesta a afirmat ca, în sectia 12 politie, i s-a cerut sa se dezbrace în pielea goala, în fata politistilor si a tinerilor adusi acolo. Dupa unele ezitari, tânarul s-a conformat. Unul din politisti a controlat toate obiectele de îmbracaminte dupa care i le-a restituit ca si cum ar fi fost cea mai fireasca procedura!! (Controlul la piele se practica numai la introducerea suspectilor în arest, ceea ce, evident, nu era cazul.) APADOR-CH considera ca masura impusa de politisti fata de S.D. înseamna tratament degradant.
Concluzii:
– Interventia în forta a politistilor si jandarmilor a fost nejustificata si disproportionata. Grupul de tineri protestatari nu avea arme, droguri sau substante interzise, nu planifica demonstratii violente si nu facea decât sa îsi manifeste pasnic opiniile anti-razboi si anti-NATO într-un spatiu închis. APADOR-CH cere investigarea si tragerea la raspundere a celor care au dispus si coordonat descinderea si a executantilor. Totodata, asociatia cere cercetarea si sanctionarea politistilor de la sectia 12 care l-au supus pe S.D. unui tratament degradant;
– Asociatia solicita o atenta evaluare a metodelor de instruire a membrilor serviciului de interventie rapida din politie si jandarmilor. Folosirea unui limbaj suburban, proferarea de insulte cu caracter rasist, sexist si xenofob si de injurii de catre politisti si jandarmi sunt inadmisibile în orice situatie si trebuie interzise cu desavârsire;
– APADOR-CH solicita Guvernului sa initieze de urgenta un act normativ prin care sa elimine posibilitatea „conducerii la sedii” atât pentru politie si jandarmerie cât si pentru orice alta autoritate/institutie. „Conducerea” persoanelor înseamna privare de libertate si este sursa sigura de abuzuri.
Prezentul raport urmăreşte realizarea activităţilor pe care APADOR-CH şi-a propus să le implementeze în anul 2008 în conformitate cu planul strategic al asociaţiei pe perioada 2006-2008. Potrivit acestui plan, principalele obiective strategice ale APADOR-CH în anul 2008 au fost:
promovarea şi protejarea drepturilor civile;
responsabilizarea autorităţilor/instituţiilor din domeniul ordinii publice şi a administraţiei penitenciarelor;
promovarea măsurilor anti-discriminare;
îmbunătăţirea accesului la justiţie.
I. PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR CIVILE
1. Accesul la informaţii şi transparenţa decizională
1.1 Modificarea cadrului legislativ cu privire la accesul la informaţii
Activităţi:
Litigii strategice privind accesul la informaţiile de interes public
În cursul anului 2008, APADOR-CH a continuat să susţină litigii strategice în domeniul accesului la informaţii de interes public. Unul dintre cazurile iniţiate în anii anteriori a privit refuzul Guvernului României – Secretariatul General al Guvernului de a comunica copii ale stenogramelor şedinţelor de guvern în care s-au dezbătut şi adoptat, în perioada 2001-2004, acte normative cu privire la situaţia RAFO S.A. ONEŞTI, inclusiv stenograma şedinţei în care a fost dezbătută şi adoptată O.U.G. nr. 101/2004. Prin această ordonanţă de urgenţă cabinetul Adrian Năstase a decis preluarea de către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) a unor datorii post privatizare ale RAFO Oneşti şi Carom Oneşti. Scopul APADOR-CH a fost de a clarifica prevederile Legii nr.544/2001 care se referă la exceptarea de la liberul acces a informaţiilor privind deliberările autorităţilor, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii, dar numai dacă nu favorizează sau nu ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică.
Instanţa a dat câştig de cauză APADOR-CH, apreciind că pârâtul nu a făcut dovada că informaţiile solicitate ar fi fost clasificate, iar Secretariatul General al Guvernului a comunicat, în septembrie 2006, două dintre cele trei stenograme ale şedinţelor de Guvern în discuţie. Cu toate acestea a refuzat să comunice o copie al celui de-al treilea document pe motiv că ar fi fost clasificat (!). LA 29 noiembrie 2006, APADOR-CH a declanşat o procedură judecătorească prin care să se constate neexecutarea integrală a hotărârii judecătoreşti care obliga la comunicarea copiilor stenogramelor respective şi să se aplice o amendă civilă conducătorului instituţiei (în speţă doi secretari generali succesivi al Guvernului).
La data de 2 noiembrie 2007 Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea APADOR-CH, a aplicat pârâţilor Mihai Alexandru Voicu şi Radu Stroe o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie în perioada în care aceştia au avut calitatea de secretari generali ai Guvernului după data de 28 martie 2006 (data până la care ar fi trebuit comunicate toate stenogramele) şi a obligat Guvernul României – Secretariatul general al Guvernului la plata de despăgubiri pentru întârziere faţă de APADOR-CH în cuantum de 100 lei pe zi începând cu 28 martie 2006 şi până la data executării efective şi în totalitate a deciziei civile în cauză. În anul 2008, pe 3 aprilie, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursurile formulate de cei doi. Pe 14 ianuarie 2008, APADOR-CH a iniţiat un demers similar împotriva lui Ilie Bolojan, noul secretar general al Guvernului. Pe 2 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti a decis amendarea acestuia. Recursul formulat de Ilie Bolojan a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti pe 27 octombrie 2008. Pe 28 octombrie 20098, APADOR-CH a iniţiat o a treia procedură identică, împotriva următorului secretar general al Guvernului, Gabriel Berca.
Ca urmare a acestor demersuri, pe 11 noiembrie 2008, Guvernul României a comunicat şi stenograma şedinţei de Guvern din 24 decembrie 2004. Pe 2 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a repins cererea APADOR-CH de amendare a secretarului general al Guvernului, Gabriel Bolojan, pentru perioada dintre numirea sa şi 11 noiembrie 2008, data executării integrale a hotărârii judecătoreşti. APADOR-CH va ataca acestă hotărâre în cursul anului 2009.
Deoarce în cursul procedurilor iniţiate de APADOR-CH pentru comunicarea unor stenograme ale şedinţelor de Guvern primul-ministru a decis clasificarea tuturor stenogramelor ca secret de stat, la sfârşitul anului 2007, APADOR-CH a iniţiat un nou demers care urmărea declasificarea acestor informaţii, respectiv anularea deciziei primului-ministru (pentru detaliii, a se vedea raportul anual de activitate pentru anul 2007). Pe 16 ianuarie 2008, APADOR-CH a formulat o plângere către Guvernul României, solicitând declasifiarea stenogramelor. Pe 10 martie 2008, asociaţia a cerut din nou Guvernului declasificarea documentelor, fără succes. Refuzul Guvernului a fost ulterior atacat în contencios administrativ, pe 6 iunie 2008. Pe 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea APADOR-CH şi a decis anularea în parte a deciziei de clasificare, astfel încât numai acele fragmente din stenograme care se referă la securitatea naţională să fie clasificate. Până la sfârşitul anului 2008 Guvernul nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri.
Un alt caz iniţiat în anii anteriori a privit amendarea civilă a fostului primar general, Adriean Videanu, pentru executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care obliga Primăria Bucureşti să comunice mai multe informaţii, inclusiv copii ale contractelor având ca obiect reablitarea străzilor. Pe 18 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut hotărârea primei instanţe de amendare a fostului primar general.
În cazul plângerii penale privind neexecutarea de către fostul procuror-general Ilie Botoş a unei hotărâri definitive şi irevocabile care obliga la comunicarea de informaţii, pe 10 aprilie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis plângerea APADOR-CH împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui Ilie Botoş şi retrimiterea cazului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru cercetări. Ilie Botoş şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au formulat recurs împotriva acestei hotărâri, care a fost admis de către Completul de 9 judecători pe 17 noiembrie 2008.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH a obţinut o hotărâre judecătorească prin care a fost anulată parţial decizia primului-ministru de a clasifica toate stenogramele şedinţelor de Guvern;
– APADOR-CH a determinat executarea integrală a hotărârii judecătoreşti care obliga Secretariatul General al Guvernului să comunice copii ale tuturor stenogramelor şedinţelor de Guvern în care s-a discutat acordarea de ajutoare financiare societăţilor RAFO Oneşti şi Carom Oneşti;
– APADOR-CH a obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile privind amendarea civilă a trei secretari generali ai Guvernului şi a primarului municipiului Bucureşti pentru neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care obligau la comunicarea de informaţii de inters public;
1.2 Imbunătăţirea implementării Legii transparenţei decizionale în administraţie
Activităţi:
Pornind de la propunerile de amendare a Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în 2008, doi parlamentaeri au iniţiat două propuneri legislative care preiau în mare parte propunerile APADOR-CH. Până la finalul anului 2008 procedura legislativă cu privire la acestea nu s-a încheiat.
Proiectul „Monitoarele oficiale judeţene, instrument eficient de informare a cetăţenilor cu privire la actele administraţiei publice locale”
Pe 19 decembrie 2007, APADOR-CH a început implementarea unui proiect care şi-a propus să determine consiliile judeţene să-şi respecte obligaţiile de a publica monitoatre oficiale judeţene care să cuprindă toate actele normative adoptate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale. Pe baza răspunsurilor formulate de consiliile judeţene, precum şi de unele consilii ale unor oraşe la cererile de informaţii de interes public adresate de APADOR-CH, asociaţia a realizat o analiză a situaţiei privind publicarea monitoarelor oficiale judeţene la nivelul anului 2008. Aceast material a fost distribuit unui număr de 14 organizaţii neguvernamentale locale, care urmează să acţione ca watch-dog la nivel local cu privire la această problemă. În septembrie 2008 au fost organizate patru ateliere de lucru (la Craiova, Cluj, Iaşi şi Constanţa) pentru a discuta concluziile analizei APADOR-CH şi posibilele soluţii pentru ca monitoarele oficiale judeţene să fie publicate regulat şi să conţină toate actele prevăzute de lege. La acestea au participat reprezentaţi ai: 36 de consilii judeţene, 18 instituţii ale prefectului, 22 de organizaţii neguvernamentale, precum şi un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Un raport final, cuprinzând atât problemele cât şi soluţiile identificate a fost lansat în luna octombrie 2008 şi ulterior distribuit către 3225 consilii locale.
Proiectul a fost finanţat de Comisia Europeană prin Programul PHARE Societatea Civilă şi a fost implementat în parteneriat cu Societatea Academică din România.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH a realizat în premieră o analiză a situaţiei publicării actelor normative ale administraţiei publice locale; un raport, care conţine soluţii pentru numeroasele deficienţe în informarea publicului cu privire la actele normative ale administraţiei locale, a fost distribuit către 3225 de consilii locale;
– Parlamentul a luat în discuţie amendamentele la Legea nr.52/2003 formulate de APADOR-CH care ar duce la îmbunătăţirea transparenţei decizionale în administraţie, precum şi la lărgirea sferei de aplicare a legii;
1.3 Participarea în cadrul reţelei internaţionale de ONG-uri care susţin liberul acces la informaţii şi transparenţa decizională
Activităţi:
După publicarea raportului Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a Senatului României, pentru clarificarea unor aspecte rămase nelămurite în opinia APADOR-CH, asociaţia a adresat mai multe cereri de informaţii de interes public în legătură cu acest subiect. Pentru formularea întrebărilor, APADOR-CH a comunicat şi cu Polish Helsinki Foundation for Human Rights, Open Society Justice Initiative şi Center for Human Rights and Global Justice – New York University, pentru a identifica demersurile similare din alte state. Pe 7 august 2008 au fost trimise un număr de şapte cereri, astfel:
– Senatului României i s-au cerut clarificări cu privire la unele aspecte menţionate în raport: scopul zborurilor identificate în raport (N313P, N478 GS, N85 VM, N227 SV, N2189 M); în ce au costat „documentele clasificate” pe care le indică raportul, dar care nu au fost incluse între anexele clasificate la acesta; motivul pentru care nu toate documentele avute în vedere de Comisie au fost incluse între anexele raportului; dacă documentele clasificate anexate raportului au fost returnate autorităţilor care le-au clasificat; dacă s-a adresat recomandarea de declasificarea a documentelor acestor autorităţi; căror autorităţi le-au fost returnate documentele şi copii ale scrisorilor de însoţire către acestea;
– Ministerului Afacerilor Externe, Secretariatului General al Guvernului, Preşedintelui României şi Primului-ministru li s-au cerut clarificări cu privire la înţelegerile anterioare datei de 30 octombrie 2001 (data Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România) la care se face referire în preambului Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii (dacă au existat, conţinutul fiecărei înţelegeri şi, în măsura în care au fost încheiate în scris, copii ale acestora), precum şi cu privire la acordurile/orice formă de înţelegere încheiate de România cu Statele Unite ale Americii în perioada 1 noiembrie 2001 – 31 decembrie 2005, altele decât cele ratificate prin Legea nr.260/2002 şi Legea nr.362/2004 (dacă au existat, conţinutul fiecărei înţelegeri şi, în măsura în care au fost încheiate în scris, copii ale acestora);
– Autorităţii Aeronautice Civile Române şi ROMATSA RA li s-au cerut clarificări cu privire la anumite zboruri menţionate în rapoartele Consiliului Europei, raportul Senatului României, precum şi în cele ale mai multor organzaţii neguvernamentale internaţionale: câte zboruri cu indicativele N313P, N478 GS, N85 VM, N227 SV, N2189 M au avut puncte de aterizare/decolare pe teritoriul României în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005, defalcat pe an şi pe indicativ; câte aeronave ale companiilor Centurion Aviation, Jeppesen, Jeppesen Sanserson au aterizat/decolat de pe teritoriul României în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005, defalcat pe an şi pe companie; pentru fiecare zbor dintre cele menţionate anterior – traseul zborului (plecare, escale, destinaţie), aeroportul/aerodromul din România pe care a aterizat; data aterizării şi data decolării; scopul zborului; numărul persoanelor prezente la bord (echipaj şi pasageri) la aterizare şi la decolare.
Senatul României nu a răspuns cererii de informaţii în termenul legal, APADOR-CH promovând o acţiune în justiţie împotriva sa la 19 septembrie 2008. Ca urmare a acestei acţiuni, pe 14 octombrie 2008, Senatul a trimis un răspuns la cerere de informaţii în care a susţinut că:
– mandatul Comisiei de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României nu a privit investigarea scopului zborurilor menţionate (!), astfel încât Comisia nu a solicitat date, nu a desfăşurat investigaţii şi nu deţine niciun fel de informaţii cu privire la acest aspect;
– documentele clasificate la care se face referire în raport şi care nu au fost incluse între anexele la acesta cuprind evidenţa aprobărilor de survol în perioada 2001 – 2005 (anii 2001-2002 – 24 pagini; 2003 – 228 pagini; 2004 – 590 pagini; 2005 – 257 pagini). Datorită numărului mare de pagini (1099) Comisia a solicitat Ministerului Apărării Naţionale o sinteză, care a fost inclusă între anexele la raport;
– cele 11 anexe clasificate au fost returnate autorităţilor emitente: Ministerul Apărării, Directorul general al Aeroportului Internaţional Bucureşti-Băneasa; Directorul general al Aeroportului Internaţional Mihai Kogălniceanu;
– autorităţilor emitente li s-a solicitat să analizeze posibilitatea declasificării documentelor;
– copii ale adreselor de însoţire au fost anexate răspunsului către APADOR-CH.
La 18 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea APADOR-CH privind obligarea Senatului la comunicarea informaţiilor publice solicitate deoarece a rămas fără obiect, informaţiile fiind comunicate între timp. Instanţa a respins şi capătul de cerere privind obligarea la plata de daune morale în valoare de 1000 lei ca neîntemeiat şi a acordat cheltuieli de judecată către APADOR-CH în valoare de 320 lei. APADOR-CH a formulat recurs cu privire la respingerea capătului de cerere de obligare la plata de daune morale, recursul urmând a se judeca în cursul anului 2009.
Preşedintele României nu a răspuns cererii de informaţii în termenul legal, APADOR-CH promovând o acţiune în justiţie împotriva sa la 19 septembrie 2008. Ca urmare a acestei acţiuni, pe 20 octombrie 2008, Preşedintele României a trimis un răspuns la cerere de informaţii în care a susţinut că:
– din date pe care le deţine, nu au existat înţelegeri anterioare datei de 30 octombrie 2001, care să fi implicat în vreun fel activitatea Preşedintelui României – fie în calitate de comandant al Forţelor Armate, fie în calitate de Preşedinte al CSAŢ. În arhiva Preşedinţiei nu se află niciun document care să ateste o astfel de înţelegere nici în perioada anterioară semnării acordului din 30 octombrie 2001, nici după semnarea acestuia.
– nu dispune de nicio informaţie care să ateste că, în perioada 1 noiembrie 2001 – 20 decembrie 2004 s-ar fi încheiat vreun acord, altul decât cele ratificate prin Legea nr.260/2002 şi Legea nr.362/2004, sau orice altă formă de înţelegere între România şi Statele Unite ale Americii. În absenţa oricărui document sau a oricărei informaţii nu apreciază că o astfel de înţelegere sau acord ar fi existat. După data de 21 decembrie 2004, data preluării atribuţiilor de către Preşedintele Traian Băsescu, şi pâna la 31 decembrie 2005, nu a existat niciun acord sau altă înţelegere.
La 19 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea APADOR-CH privind obligarea Preşedintelui României la comunicarea informaţiilor publice solicitate deoarece a rămas fără obiect, informaţiile fiind comunicate între timp. Instanţa a respins şi capătul de cerere privind obligarea la plata de daune morale în valoare de 1000 lei ca neîntemeiat şi a acordat cheltuieli de judecată către APADOR-CH în valoare de 320 lei. APADOR-CH a formulat recurs cu privire la respingerea capătului de cerere de obligare la plata de daune morale, recursul urmând a se judeca în cursul anului 2009.
Prim-ministrul României şi Secretariatul General al Guvernului au redirecţionat cererea APADOR-CH către Ministerul Afacerilor Externe. La rândul său ministerul a redirecţionat toate cererile către Ministerul Apărării, care a răspuns APADOR-CH la data de 27 august 2008. În răspuns se menţionează că referirea din preambului Acordului din 30 octombrie 2001 nu reprezintă o trimitere la înţelegeri anterioare, ci o cerinţă legală şi o posibilitate stipulată în preambului Acordului între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, ratificat prin Legea nr.23/1996. În plus, punerea la dispoziţia forţelor armate a unui stat a elementelor de infrastructură a României nu se poate face decât prin încheierea unui tratat la nivel cel puţin guvernamental. Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, ratificat prin Legea nr.268/2006 este singurul tratat care conţine astfel de prevederi.
Autoritatea Aeronautică Civilă Română a răspuns cererii de informaţii a APADOR-CH la 20 august 2008, susţinând că informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria celor de interes public. APADOR-CH a contestat refuzul de a comunica informaţiile în instanţă, la 22 septembrie 2008. La 15 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea APADOR-CH şi a obligat pârâta să comunice informaţiile solicitate. În acelaşi timp a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat.
ROMATSA RA a răspuns cererii APADOR.CH la 5 septembrie 2008, susţinând că informaţiile solicitate de asociaţie sunt deţinute de Direcţia Generală de Aviaţie Civilă din cadrul Ministerului Trasporturilor. În consecinţă, la 22 septembrie 2008, APADOR-CH a trimis o nouă cerere de informaţii cu acelaşi conţinut către Ministerul Trasporturilor. Într-o primă fază, Ministerul Trasporturilor a răspuns că informaţiile solicitate sunt complexe, urmând a expedia un răspuns în termen de 30 de zile. Ulterior, la 2 octombrie 2008, Ministerul Trasporturilor – Direcţia Generală de Aviaţie Civilă a susţinut că nu gestionează informaţiile solicitate, iar cererea APADOR-CH a fost redirecţionată către Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi ROMATSA RA (!). Drept urmare, APADOR-CH a acţionat în judecată atât ROMTSA RA cât şi Ministerul Trasporturilor la 3 noiembrie 2008. Până la finalul anului 2008 Tribunalul Bucureşti nu a pronunţat o hotărâre în acest caz.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH a obţinut o hotărâre judecătorească prin care Autoritatea Aeronautică Civilă este obligată să comunice informaţii privind zborurile suspectate a fi fost implicate în programul secret al CIA care au aterizat/decloat din România;
– APADOR-CH a obţinut informaţii de la Senatul României, Preşedintele României şi Ministerul Apărării cu privire la acuzaţiile privind implicarea României în programul secret al CIA.
2. Libertatea de expresie
2.1 Imbunătăţirea cadrului legislativ privind libertatea de exprimare
Activităţi:
La 28 ianurie 2008, APADOR-CH şi Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie şi Convenţia Organizaţiilor de Media au protestat faţă de decizia Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor de a introduce în Codul Penal un amendament care ar fi pedepsit cu închisoarea de la 1 la 5 ani “comunicarea sau răspândirea prin orice mijloace de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României”. În final, Parlamentul României nu a adoptat modificare propusă, fiind în continuare incriminată numai comunicarea de informaţii false ce pune în pericol siguranţa naţională.
Pe 10 octombrie 2008, un reprezentant al APADOR-CH a participat la o masă rotundă organizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în colaborare cu Open Society Justice Initiative, care a privit noile tendinţe ale Curţii în domeniul libertăţii de exprimare. Reprezentantul APADOR-CH a susţinut o prezentare cu privire la impactul jurisprudenţei inconstante a Curţii Europene asupra cadrului juridic naţional, cu referire în special la decizia Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 2007 care declară dezincriminarea insultei şi calomniei drept neconstituţională.
Ca urmare a mesei rotunde şi a pronunţării, la data de 14 octombrie 2008, a unei hotărâri CEDO prin care România a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la viaţă privată datorită achitării unui jurnalist într-un proces de calomnie, APADOR-CH a păstrat legătura cu Open Society Justice Initiative, Article 19 şi Media Legal Defense Initiative pentru a interveni în viitor în cauze similare.
Litigii strategice privind libertatea de exprimare
La data de 7 cotmbrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre în cazul BARB v. România susţinut de APADOR-CH, prin intermediul avocaţilor cu care colaborează. Curtea Europeană a constata că România, prin condamnarea penală a reclamantului pentru insultă, a încălcat dreptul acestuia la liberă exprimare.
În anul 2000, Ioan Barb, jurnalist, a fost condamnat definitiv la plata unei amenzi penale de 50 lei pentru insultă, în urma publicării un articol intitulat „O familie din Hunedoara a dat o ţeapă de 300 000 000 de lei” cu subtitlul „Preşedintele Forumului Germanilor, P.D., a promis, fără bază legală, 700 de locuri de muncă în Germania; 700 de persoane au fost deja înşelate” în revista Capital.
Curtea Europeană a apreciat ca disproporţionată condamnarea penală a reclamantului, în măsura în care articolul incriminat se referea la teme de interes general, aprecierile la adresa lui P.D. aveau bază factuală şi ziaristul a acţionat cu bună-credinţă, în limitele acceptabile ale exagerării şi provocării. În plus, instanţele naţionale nu au furnizat motive suficiente şi pertinente pentru a justifica această condamnare.
În cursul anului 2008, pe rolul Curţii Europene a Drepturilor omului s-au aflat alte patru cazuri susţinute de APADOR-CH şi care privesc libertatea de exprimare a jurnaliştilor:
– IEREMEIOV v. Romania (nr. 1); cazul priveşte un jurnalist care a fost amendat administrativ în cadrul unui proces penal şi obligat la plata de despăgubiri morale de 5 milioane lei vechi pentru un articol în care relata acuzaţiile de hărţuire sexuală împotriva unui înalt funcţionar public din judeţul Timiş (a se vedea Raportul anual al APADOR-CH pe anul 2001 pentru descrierea detaliată a cazului). Cauza a fost comunicată Guvernului de către Curtea europeană pe 23 martie 2007, iar APADOR-CH, prin colaboratorii săi avocaţi, a răspuns observaţiilor Guvernului pe 13 iunie 2007. În anul 2008 nu au fost luate niciun fel de măsuri procedurale de către Curtea Europeană în acest caz;
– IEREMEIOV v. Romania (nr. 2) ; cazul priveşte un jurnalist care a fost amendat administrativ în cadrul unui proces penal şi obligat la plata de despăgubiri morale de 20 milioane lei vechi pentru un articol în care îl acuza pe primarul oraşului Buziaş că a colaborat cu Securitatea (a se vedea Raportul anual al APADOR-CH pe anul 2001 pentru descrierea detaliată a cazului). Cazul a fost comunicat Guvernului României la sfârşitul anului 2007, iar pe 13 martie 2008, av. Alexandra Răzvan-Mihalcea, reprezentant reclamantului a transmis Curţii Europene observaţiile sale. APADOR-CH a acordat sprijin logistic în acest sens;
– POPA v. Romania; cazul priveşte condamnarea la plata unui amenzi penale de 6 milioane lei vechi şi la plata a 60 de milioane lei vechi cu titlul de daune morale a unei jurnaliste care a criticat într-un articol activitatea unui judecător. În anul 2008 nu au fost luate niciun fel de măsuri procedurale de către Curtea Europeană în acest caz.
– CALMUC v. Romania; cazul priveşte condamnarea la plata unei amenzi penale şi obligarea la plata de daune morale a unui jurnalist pentru publicarea unui articol în care susţinea că un funcţionar local este suspectat de corupţie în legătură cu concesionarea unui teren. În anul 2008 nu au fost luate niciun fel de măsuri procedurale de către Curtea Europeană în acest caz.
În noiembrie 2008, prin intermediul Agenţiei de Monitorizare a Presei, avocaţii care colaborează cu APADOR-CH au oferit consultaţii jurnalistei Feri Predescu în pregătirea recursului în procesul în care primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, solicita plata unor sume exorbitate cu titlul de daune morale pentru calomnie. Pe 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cosntanţa a menţinut decizia Tribunalului Constanaţa, prin care jurnalista fusese obligată la plata de daune morale şi cheltuieli de judecată în valoare de 58.197 lei. APADOR-CH şi Agenţia de Monitorizare a Presei au criticat această decizie, printr-un comunicat de presă şi mai multe apariţii în media. APADOR-CH va oferi sprijin jurnalistei pentru a se adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cursul anului 2009.
În decembrie 2008, printr-un avocat cu care colaborează, APADOR-CH a oferit asistenţă juridică unui artist împotriva căruia s-a formulat o plângere penală pentru ofensă împotriva unor însemne, respectiv ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice datorită lucrărilor sale dintr-o expoziţie. Artistul a fost asistat în faţa procurului, la luare declaraţiei.
În anul 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a continuat reprezentarea jurnalistului constănţean Cristian Anton, chemat în judecată de primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre. Acesta din urmă a cerut condamnarea ziaristului la plata de despăgubiri morale în valoare de un miliard cinci sute de milioane de lei vechi, pentru pretinsa atingere adusă reputaţiei sale printr-un articol publicat la data de 24 noiembrie 2005 în ziarul Replica de Constanţa (pentru descrierea detaliată a cazului, a se vedea Raportul de activitate al APADOR-CH pe anul 2006). La sfârşitul anului 2008, cazul a fost trimis spre rejudecare.
Rezultate notabile:
– Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre în cauza BARB v. România, caz susţinut de APADOR-CH, în care a decis că România a încălcat dreptul la liberă exprimare a reclamantului datorită condamnării sale la plata unei amenzi penale de 50 de lei pentru insultă;
– Parlamentul României nu a adoptat amendamentul la articolul 1681 – Comunicarea de informaţii false – care ar fi avut rolul de a îngrădi sumplimentar libertatea de exprimare, şi ca urmare a protestelor APADOR-CH
3. Alte activităţi legate de protecţia şi promovarea drepturilor civile
Modificarea Codului de procedură penală
În cursul anului 2008, APADOR-CH a continuat să monitorizeze procedurile parlamentare privind modificarea Codului de procedură penală. La 27 februarie 2008, APADOR-CH a protestat faţă de încurajarea obţinerii de probe în mod ilegal şi a supravegherii excesive a persoanelor, precum şi împotriva restrângerii excesive a dreptului la apărare în procesul penal, ca rezultat al amendamentelor adoptate de Comisia juridică a Senatului la Legea privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală. Prin aceste amendamente se propunea eliminarea din Codul de procedură penală a textul care interzicea folosirea în procesul penal a probelor şi mijloacelor de probă obţinute ilegal. Rezulta că şi o activitate ilegală de strângere şi administrare a probelor va putea servi la inculparea, arestarea, trimiterea în judecată şi condamnarea unei persoane. Printr-un alt amendament, Comisia juridică a Senatului a eliminat, practic, dreptul părţilor de a consulta dosarul în cursul urmăririi penale. Prin aceasta, însăşi substanţa dreptului la apărare al părţilor era grav afectată, deoarece nu se poate face o apărare eficientă fără a cunoaşte dosarul cauzei. De asemenea, a fost prevăzută posibilitatea înregistrării convorbirilor dintre avocat şi client, ceea ce încalcă în mod vădit confidenţialiatea relaţiei avocat-client şi, prin aceasta, dreptul la apărare. Faptul că înregistrarea acestor convorbiri se putea face numai dacă avocatul a participat la săvârşirea infracţiunii nu proteja de abuzuri, ci, dimpotrivă, deschidea posibilitatea altora noi, cum ar fi învinuirea avocatului doar ca pretext pentru interceptarea convorbirilor cu clientul. Eliminarea cerinţei ca procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală să prezinte copia rezoluţiei de începere a urmăririi penale judecătorului când solicită autorizarea interceptărilor sau convorbirilor crea ambiguitate în interpretarea legii de procedură penală. În lipsa acestei prevederi se putea interpreta, eronat, că interceptările ar putea fi autorizate şi înainte de începerea urmăririi penale.
Până la finalul anului 2008, forma finală a legii de aprobare a OUG nr.60/2006 nu fusese adoptată de Parlamentul României.
Proiectele Codului penal şi Codului de procedură penală
În cursul anului 2008 APADOR-CH nu a avut posibilitatea de a formula comentarii pe marginea proiectelor de Cod penal, respectiv de Cod de procedură penală, datorită faptului că Ministerul Justiţiei a încălcat procedura de consultare cu publicul prevăzută de Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţie. Concret, Ministerul Justiţiei a făcut publice numai variante intermediare ale acestor coduri, iar nu formele finale ale proiectelor. Abia la data de de 2 decembrie 2008, Ministerul a făcut publice textele finale ale acestor proiecte de coduri, APADOR-CH începând analiza şi comentarea lor. Până la finalul anului 2008, comentariile APADOR-CH nu au fost finalizate.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008
La 31 ianuarie 2008 Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale anumite prevederi din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi a dispoziţiilor art.II şi ale art.V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Urmare a acestei decizii, APADOR-CH a solicitat Parlamentului României adoptarea de urgenţă a unei legi care să permită în continuare acccesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice în România. Asociaţia a apreciat că reglementarea accesului la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice, precum şi existenţa unei instituţii care să asigure realizarea acestor obiective, răspund unor exigenţe actuale ale societăţii româneşti şi unui interes public major, precum şi dreptului la informaţii prevăzut de Constituţia României. De aceea, suspendarea aplicării Legii nr. 187/1999 ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a afectat grav interesul public, lipsind de reglementare, cel puţin 45 de zile, un domeniu important al vieţii sociale. APADOR-CH a atras atenţia şi asupra faptului că, dacă Parlamentul României nu adoptă în regim de urgenţă măsurile legale care să permită continuarea acestor activităţi, Legea nr.187/1999 va înceta să mai existe, punându-se astfel în pericol paşii făcuţi timp de 9 ani de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii către clarificarea trecutului unor persoane care au drept de decizie în România de azi.
Ca urmare a protestelor societăţii civile, inclusiv ale APADOR-CH, la 10 martie 2008, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 24/2008, care a permis continuarea activităţii CNSAS. Alături de alte organizaţii, APADOR-CH a participat la procesul de dezbatere a ordonanţei în Senatul României, prezentând puncte de vedere în cadrul acestuia. Parlamentul României a aprobat ordonanţa, cu modificări, la data de 14 noiembrie 2008.
Modificarea cadrului legislativ cu privire la asociaţii şi fundaţii şi alte atacuri la adresa libertăţii de asociere
În data de 26 februarie 2008, Parlamentul României a adoptat un proiect de lege de modificare a Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile prin care a limitat sfera denumirilor pe care acestea le pot folosi. Noul text prevedea că este interzisă folosirea în denumirea asociaţiei (fundaţiei) a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice de interes naţional sau local. Formularea folosită este vagă şi permitea arbitrariul în refuzarea acordării personalităţii juridice unor organizaţii neguvernamentale nou înfiinţate. Textul în vigoare până la această modificare, ce prevedea interzicerea folosirii unor denumiri specifice autorităţilor sau instituţiilor publice, era, din acest punct de vedere mult mai clar.
Şi mai grav, proiectul de lege adoptat de Parlament, prevedea că asociaţiile şi fundaţiile deja înfiinţate şi a căror denumiri conţin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice au obligaţia de a solicita schimbarea denumirii în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii de modificare. În caz contrar, orice autoritate, instituţie sau persoană interesată va putea solicita dizolvarea respectivei asociaţii sau fundaţii. În lipsa unui text clar, era dificil pentru organizaţiile neguvernamentale să aprecieze dacă denumirea lor încalcă sau nu interdicţia nou impusă. Astfel se poate crea situaţia în care, după expirarea celor 6 luni, unele organizaţii neguvernamentale să fie dizolvate la cererea autorităţilor.
Proiectul de lege a fost promovat de Guvern în Parlament cu încălcarea grosolană a obligaţiei de consultare cu societatea civilă. În expunerea de motive se precizează că proiectul a fost suspus dezbaterii publice prin publicare pe pagina de internet a Ministerului Jutiţiei, ceea ce era fals. Proiectul de lege publicat se referea strict la condiţiile de acordare a statutului de utilitate publică pentru unele asociaţii şi fundaţii şi nu conţinea niciuna dintre prevederile privind denumirea sau obligaţia de schimbare a denumirii, sub sancţiunea dizolvării, pentru organizaţiile neguvernamentale.
Pe 28 februarie 2008, APADOR-CH a protestat public împotriva acestei legi. Demersul său a fost susţinut de alte 24 de organizaţii neguvernamentale. Ca urmare a acesui demers, Preşedintele României a trimis legea spre reexaminare. APADOR-CH, împreună cu Institutul pentru Politici Publice şi Societatea Academică din România au avut întâlniri cu mai mulţi parlamentari pentru a determina reexaminarea legii. Cu toate acestea, cererea de reexaminare a fost respinsă de Parlament, iar legea a fost promulgată la 12 decembrie 2008. APADOR-CH va continua eforturile pentru abrogarea acestei modificări a cadrului legal privind asociaţiile şi fundaţiile.
În cursul anului 2008, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a solicitat instanţei dizolvarea Centrului de Resurse Juridice şi Fundaţiei Terra Mileniului III, după ce aceastea au obţinut în instanţă anularea unei hotărâri a Consiliului general. Motivul invocat a fi fost o pretinsă încălcare a legii, fundaţiile acţionate în judecată desfăşurând activităţi de consultare şi reprezentare juridică (afirmaţie falsă, în instanţă fundaţiile fiind reprezentate de un avocat). La 24 septembrie 2008, APADOR-CH a formular cerere de intervenţie în interesul pârâtelor în procedura de dizolvare. Cererea de dizolvare a fost respinsă de instanţă fără ca aceasta să se mai pronunţe asupra cererii de intervenţie a APADOR-CH.
De asemenea, în octombrie 2008, APADOR-CH a asistat asociaţia ACCEPT în redactarea unei scrisori introductive la Curtea Europeană cu privire la interfereneţele nejustificate în dreptul la liberă asociere a membrilor acesteia.
Rezultate notabile:
– Poziţia societăţii civile, inclusiv a APADOR-CH, a determinat Guvernul şi Parlamentul să adopte noi reglementări în materia accesului la propriul dosar, ceea ce a permis continuarea actvităţii CNSAS;
– APADOR-CH a atras atenţia opiniei publice asupra modificărilor restrictive aduse dreptului la liberă asociere şi a reuşit mobilizarea altor 24 de organizaţii neguvernamentale într-un timp extrem de scurt; demersurile coaliţiei informare formate a determinat retrimiterea legii privind modificarea cadrului legislativ în materia asociaţiilor şi fundaţiilor spre reexaminarea Parlamentului.
II. RESPONSABILIZAREA autorităţilor/instituţiilor din domeniul ordinii publice şi a administraţiei penitenciarelor
1. Prevenirea torturii şi a altor tratamente sau pedepse inumane şi degradante în locurile de detenţie din România.
Activităţi:
Proiectul „Către monitorizarea instituţională independentă a locurilor de detenţie”
Proiectul „Către monitorizarea instituţională independentă a locurilor de detenţie”, finanţat de Ambasada Regală a Ţărilor de Jos la Bucureşti şi implementat de APADOR-CH în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice, şi-a propus realizarea unui mecanism pilot de monitorizare a locurilor de detenţie (penitenciare, aresturi, spitale de psihiatrie) şi obţinerea sprijinului autorităţilor pentru asumarea unui astfel de mecanism la nivel naţional, de preferat prin ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii. Proiectul a început în septembrie 2007 şi a fost finalizat la 30 septembrie 2008. În cursul anului 2008, a fost redactat un manual al monitorului locurilor de detenţie, bazat pe experienţa celor două organizaţii şi a standardelor internaţionale în materie. 15 voluntari au fost selectaţi şi au fost instruiţi, inclusiv prin vizite de monitorizare în perioada 30 martie – 2 aprilie 2008. În luna iunie 2008, voluntarii au realizat independent mai multe vizite de monitorizare în diferite locuri de detenţie, iar concluziile experienţei lor au fost discutate în cadrul unui atelier care a avut loc în perioada 27 -29 iunie. În perioada iulie-august 2008, a fost redactat un document de poziţie care cuprinde principalele elemente care trebuie să se regăsească în structurarea viitorului mecanism naţional de prevenire a torturii, tratamentelor şi pedepselor inumane şi degradante. Reglementările internaţionale şi concluziile vizitelor de monitorizare realizate de voluntarii incluşi în proiect au constituit baza acestui document ce a fost distribuit Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Inspectoratului General al Poliţiei, aresturilor judeţene şi barourilor. Pe 26 septembrie 2008, APADOR-CH şi Centrul de Resurse Juridice au organizat o conferinţă în care au fost prezentate şi discutate concluziile proiectului pilot cu reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Avocatului Poporului, Colegiului Medicilor, reprezentanţilor penitenciarelor şi aresturilor poliţiei, organizaţiilor neguvernamentale şi voluntarilor proiectului.
În septembrie 2008, Guvernul a aprobat ratificarea Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii, iar pe 17 octombrie 2008, Preşedintele României a semnat decretul de supunere spre ratificare a Protocolului. Până la finalul anului 2008, procedurile parlamentare de ratificare nu au fost finalizate.
Proiectul „Creşterea capacităţii judecătorilor delegaţi cu supravegherea executării pedepselor privative de libertate de a asigura respectarea drepturilor deţinuţilor”
Pe 1 ianuarie 2008, APADOR-CH a început derularea unui proiect, finanţat de Ambasada Regală a Ţărilor de Jos la Bucureşti, care a avut ca scop îmbunătăţirea funcţionării noii instituţii a judecătorului delegat cu supravegherea executării pedepselor privative de libertate. În ianuarie 2008, 48 de cereri de informaţii au fost trimise Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii şi tribunalelor, în scopul identificării judecătorilor delegaţi numiţi. În luna martie 2008, tuturor judecătorilor delegaţi le-au fost adresate chestionare privind activitatea desfăşurată şi problemele cu care se confruntă. O analiză a situaţiei actuale a fost redactată pe baza a 23 de răspunsuri primite, analiză ce a fost discutată în cadrul unei întălniri ce a avut loc pe 4 iulie 2008 şi la care au participat 10 judecători delegaţi, cinci reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, un reprezentant al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi un reprezentant al Poliţiei Române. Discuţiile s-au axat pe modificările ce trebuiesc aduse Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate pentru a întări rolul judecătorilor delegaţi.
În perioada 2-3 octombrie 2008, 13 judecători delegaţi şi un reprezentant al Ministerului Justiţiei au participat la o sesiune de instruire axată pe drepturile persoanelor private de libertate. Pe baza discuţiilor din cadrul proiectului, APADOR-CH a realizat un document de poziţie cu privire la modificările legislative necesare îmbunătăţirii rolului judecătorului delegat cu supravegherea executării pedepselor privative de libertate. Conferinţa finala a proiectului a avut loc pe 28 noiembrie 2008 şi a reunit 15 judecători delegaţi, reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi reprezentanţi ai presei. Reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii au prezentant o poziţie importantă: dacă până la acel moment au susţinut că instituţia nu are niciun rol cu privire la această nou instituţie a judecătorului delegat, la conferinţă a fost prezentată intenţia de a organiza în viitor sesiuni de instruire a judecătorilor delegaţi, care să faciliteze comunicarea dintre aceştia şi identificarea unor soluţii comune la problemele întâlnite în activitatea lor curentă. Incluzând concluziile discuţiilor avute în timpul proiectului, Ministerul Justiţiei a promovat un proiect de lege de modificare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate, care se află în prezent în dezbatere parlamentară.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH, în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice a realizat în premieră un mecanism pilot de monitorizare a locurilor de detenţie, care prefigurează funcţionarea viitorului mecanism naţional cu astfel de atribuţii; toate autorităţile implicate în cadrul proiectului au fost informate cu privire la şi au agreat asupra necesităţii de a se înfiinţa un astfel de mecanism în România; proiectul de lege de ratificare a Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii a fost promovat în Parlamentul României, urmând a fi adoptat în cursul anului 2009.
– APADOR-CH a realizat o primă evaluare a funcţionării instituţiei judecătorului delegat cu supravegherea executării pedepselor privative de libertate la doi ani de la înfiinţare a acesteia; 13 judecători delegaţi au fost instruiţi cu privire la standardele respectării drepturilor persoanelor private de libertate; Ministerul Justiţiei a promovat un proiect de lege de modificare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate, care se află în prezent în dezbatere parlamentară .
2. Litigii strategice în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului
Activităţi:
În cursul anului 2008, pe rolul Curţii Europene a Drepturilor omului s-au aflat în total 17 cazuri susţinute de APADOR-CH care privesc abuzuri ale poliţiei sau ale cadrelor din penitenciare, precum şi drepturile persoanelor private de libertate. Curtea Europeană a pronunţat o hotărâre în trei dintre aceste cazuri, în alte trei s-au realizat diferite comunicări procedurale, iar două au fost cazuri noi:
– CALMANOVICI v. România; La 1 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza Calmanovici împotriva României pentru încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă, dreptului la un proces penal echitabil, dreptului la viaţă privată şi a dreptului la alegeri libere, prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cazul a privit arestarea preventivă a lui Viorel Calmanovici pe baza unui mandat emis de procuror. Ulterior, reclamantul a fost condamnat pe baza unor interceptări care nu au fost autorizate de un judecător. În plus, i-a fost interzisă automat execitarea drepturilor părinteşti, ca urmare a condamnării. La momentul eliberării sale condiţionate, hotărârea instanţei a fost executată cu o întârziere de 16 ore, perioadă pentru care privarea e libertate nu avea nicio bază legală.
Cazul Calmanovici este primul în care Curtea europeană sancţionează România pentru practica punerii în aplicare cu întârziere a hotărârilor de eliberare condiţionată. De asemenea, este pentru prima dată când România este condamnată pentru aplicarea automată de către instanţele naţionale a interzicerii drepturilor electorale, ca urmare a unei condamnări la pedeapsa închisorii.
– IORDACHE v. Romania; La 14 octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv în cauza Iordache împotriva României.
Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii Europene că, în urma condamnării sale penale la pedeapsa închisorii, a fost automat decăzut din drepturile părinteşti faţă de fiul său minor şi că nu a dispus de nicio cale de atac împotriva acestei decăderi automate. În plus, în timpul executării pedepsei închisorii, a introdus o acţiune civilă pentru stabilirea unui drept de vizită a minorului, dar această acţiune a fost respinsă, în apel şi în recurs, pentru neplata taxelor de timbru.
Curtea Europeană a constatat, în primul rând, încălcarea dreptului de acces la o instanţă, componentă a dreptului la un proces echitabil, datorită faptului că instanţele de apel şi recurs au respins cererea reclamantului de stabilire a unui drept de vizită pentru neplata taxelor de timbru şi nu au analizat în niciun fel fondul cererii, neluând în considerare situaţia particulară a reclamantului care nu dispunea de niciun fel de resurse materiale. Curtea Europeană a mai remarcat că instanţele române nu i-au explicat reclamantului că putea cere scutirea de la plata acestor taxe de timbru.
În al doilea rând, Curtea Europeană a constatat încălcarea dreptului la respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv datorită decăderii automate a reclamantului din drepturile sale părinteşti. Curtea a aplicat în acest caz analiza sa din cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României (hotărârea din 28 septembrie 2004; caz susţinut de APADOR-CH) în care a constatat că aplicarea automată de către instanţele române a pedepsei accesorii a decăderii din drepturile părinteşti, fără o analiză a circumstanţelor concrete ale cazului, nu urmăreşte un scop legitim în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul la respectarea vieţii de familie. Curtea Europeană a mai constatat că legea română nu îi punea reclamantului la dispoziţie nicio cale de atac pentru a contesta această decădere.
– VILI RUPA v. România (nr.1): La 16 decembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente inumane, a dreptului la o anchetă efectivă în cazul supunerii la tratamente inumane, a dreptului la libertate şi siguranţă, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea domiciliului precum şi a dreptului la un recurs efectiv.
Reclamantul s-a plâns Curţii Europene că, în ianuarie 1998, a fost agresat de mai mulţi poliţişti în sediul poliţiei Hunedoara unde a şi fost reţinut timp de o noapte în condiţii inumane. În martie 1998, reclamantul a fost luat cu forţa de la domiciliul său şi agresat de către un echipaj de poliţie. Reclamantul a fost arestat preventiv şi dus în arestul poliţiei Hunedoara. Pe durata arestării preventive, reclamantul a fost supus în continuare unor rele tratamente care au inclus şi imobilizarea mâinilor şi picioarelor cu lanţuri pe o perioadă ce a depăşit 80 de zile. Curtea Europeană a constatat că aceste tratamente precum şi lipsa unei anchete în privinţa acestora reprezintă încălcări ale Articolului 3 al Convenţiei Europene, care interzice tortura, tratamentele inumane şi degradante.
Curtea Europeană a mai constatat că arestarea preventivă a reclamantului nu a îndeplinit exigenţele Articolului 5 al Convenţiei Europene, fiind dispusă de către un procuror, care nu este un „magistrat” în sensul Convenţiei Europene. Articolul 5 prevede că orice persoană privată de libertate trebuie dusă de îndată în faţa unui judecător care să se pronunţe asupra legalităţii privării sale de libertate. Curtea a mai apreciat că, în absenţa unui mandat de percheziţie, intrarea poliţiştilor în domiciliul reclamantului reprezintă o încălcare a Articolului 8 al Convenţiei Europene care garantează dreptul la respectarea domiciliului.
Reclamantul s-a mai plâns că procedura penală prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni de închisoare pentru trafic de substanţe interzise (mercur) nu a respectat garanţiile unui proces echitabil. Curtea Europeană a constatat că pentru a se pronunţa cu privire la vinovăţia reclamantului, instanţele naţionale s-au bazat doar pe declaraţiile poliţiştilor implicaţi în evenimente şi nu au dispus administrarea altor probe.
– AUSTRIANU v. România; cazul priveşte relele tratamente aplicate reclamantului, în special lipsa de tratament medical, interdicţia de a practica cultul baptist şi discriminarea pe motive religioase, precum şi violarea dreptului la viaţă privată în timpul detenţiei; cazul a fost preluat de APADOR-CH în iunie 2008. Pe 4 decembrie 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a transmis Curţii Europene răspunsul reclamantului faţă de observaţiile Guvernului României şi cererea de satisfacţie echitabilă;
– BUCUR & TOMA v. Romania; cazul priveşte condamnarea unui fost ofiţer de informaţii pentru dezvăluirea de informaţii clasificate privind interceptări ilegale, precum şi interceptarea ilegală a unui jurnalist. Pe 16 aprilie 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a transmis Curţii Europene răspunsul reclamantului faţă de observaţiile Guvernului României şi cererea de satisfacţie echitabilă;
– CUCU v. Romania; cazul priveşte condiţiile de detenţie precare pe care le acuză reclamantul.În anul 2008, APADOR-CH a menţinut legătura cu reclamantul, iar la 11 sptembrie 2008 a informat Curtea Europeană despre dosarul de ultraj în care reclamantul a fost condamnat pentru lovirea unui cadru din pentenciar; pe 22 octombrie 2008, Curtea a fost sesizată cu un nou capăt de cerere privind încălcarea drepturile electorale ale reclamantului;
– CHIRIŢĂ v. Romania; cazul priveşte relele tratamente la care a fost supusă reclamanta de către poliţie, lipsa investigaţiilor efective cu privire la acestea, precum şi violarea secretului corespondenţei reclamantei în timpul executării unei pedepse privative de libertate.Pe 12 mai 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a transmis Curţii Europene răspunsul reclamantei faţă de observaţiile Guvernului României şi cererea de satisfacţie echitabilă;
– ONŢICĂ v. România; cazul priveşte relele tratamente la care reclamantul a fost suspuse de către poliţie şi lipsa unor investigaţii eficiente cu privire la acestea; pe 19 august 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a transmis o scrisoare introctivă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, formularul de cerere urmând a fi completat la începutul anului 2009.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, l-a reprezentant pe Viorel Calmanovici, în cazul căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă, dreptului la un proces penal echitabil, dreptului la viaţă privată şi a dreptului la alegeri libere, prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Cazul Calmanovici este primul în care Curtea europeană sancţionează România pentru practica punerii în aplicare cu întârziere a hotărârilor de eliberare condiţionată. De asemenea, este pentru prima dată când România este condamnată pentru aplicarea automată de către instanţele naţionale a interzicerii drepturilor electorale, ca urmare a unei condamnări la pedeapsa închisorii.
– APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, l-a reprezentant pe Florin Iordache, în cazul căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea vieţii de familie şi a dreptului la un recurs efectiv. În premieră, Curtea Europeană a considerat că decăderea automată din drepturile părinteşti reprezintă o „situaţie continuă”, ceea ce însemană că persoanele aflate în situaţii similare se pot adresa Curţii Europene atât timp cât situaţia subzistă, fără să fie ţinute de respectarea termenului de 6 luni pentru sesizarea Curţii.
– APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, l-a reprezentant pe Vili Rupa, în cazul căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente inumane, a dreptului la o anchetă efectivă în cazul supunerii la tratamente inumane, a dreptului la libertate şi siguranţă, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea domiciliului precum şi a dreptului la un recurs efectiv;
– APADOR-CH a preluat două cazuri noi în faţa Curţii Europene, având ca obiect acuzaţii de rele tratamente sau încălcarea altor drepturi de către autorităţile statutui din domeniul ordinii publice.
3. Controlul extern si responsabilizarea Poliţiei
În anul 2008 APADOR-CH nu a desfăşurat activităţi în acest domeniu.
5. Documentare menită a demasca violarea drepturilor omului de catre Poliţie şi cadrele din penitenciare
Activităţi:
În cursul anului 2008, reprezentanţii APADOR-CH au vizitat arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Teleorman. Raportul publicat de APADOR-CH după această vizită se găseşte pe pagina de internet a asociaţiei, www.apador.org.
În cursul anului 2008, APADOR-CH a realizat investigaţii extrajudiciare în mai multe cazuri privind abuzurile forţelor de ordine. Astfel, APADOR-CH s-a implicat în evenimentele petrecute cu ocazia organizării summitului NATO la Bucureşti, pe 2 aprilie 2008, când 46 de persoane, aflate în incinta halei Flaros au fost bătute de jandarmi şi private de libertate în secţiile de poliţie din sectorul 3 pentru mai multe ore. APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a asigurat asistenţă juridică persoanelor reţinute în cursul zilei de 2 aprilie 2008, a solicitat împurenună cu Agenţia de Monitorizare a Presei şi Centrul de Resurse Juridice eliberarea imediată a acestora, iar ulterior, a relizat investigaţii extrajudiciare cu privire la evenimentele respective.
Alte cazuri ivestigate de APADOR-CH în anul 2008 au fost cele privind reclamatele abuzurile poliţiştilor împotriva familiei Cegă din Vlădeni, Dâmboviţa (în luna noiembrie 2007), Petre Cosmin Anghelina din Cîmpulung-Muscel (în noaptea de 12-13 aprilie 2008), Florian Vodă din Bucureşti (în noaptea de 21 iunie 2008), Ştefan şi Cătălin Ştefan Păduraru din Buzău (în noaptea de 29 iunie 2008), Iulian Rafael Macoveanu din Bucureşti (în ziua de 30 august 2008).
Rapoartele întocmite în urma acestor investigaţii se găsesc pe pagina de internet a asociaţiei, www.apador.org.
Rezultate notabile::
– APADOR-CH a intervenit în cazul abuzurilor împotriva unui număr de 46 de persoane, bătute de jandarmi şi private de libertate pe data de 2 aprilie 2008, cu ocazia summitului NATO la Bucureşti. Intervenţia APADOR-CH, împreună cu Agenţia de Monitorizare a Presei şi Centrul de Reserse Juridice, a determinat eliberarea acestor persoane şi stoparea altor abuzuri;
– APADOR-CH a investigat cinci cazuri de abuzuri ale poliţiei, un număr crescut faţă de anii anteriori;
Îmbunătăţirea reintegrării sociale a deţinutilor, în special a tinerilor
Activităţi:
În cursul anului 2008, reprezentanţii APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Bucureşti Jilava, în timpul vizitelor punându-se un accent special pe activităţile de reintegrare socială a deţinuţilor. Raportul publicat de APADOR-CH după această vizită se găseşte pe pagina de internet a asociaţiei, www.apador.org.
De asemenea, ca partner într-un proiect al ACCEPT, un reprezentant al APADOR-CH a vizitat trei penitenciare (Bacău, Ploieşti şi Târgşor) în aprilie şi mai 2008.
III. COMBATEREA DISCRIMINARII
1. Includerea protecţiei şi promovării drepturilor civile şi politice în activitatea ONG-urile pentru servicii sociale
Activităţi:
În cursul anului 2008, APADOR-CH a continuat să împlementeze un proiect menit a determina organizaţiile de servicii sociale care oferă sprijin grupurilor dezavantajate să includă dimensiunea drepturilor civile în activitatea lor, în special dreptul de a nu fi suspus discriminării. Proiectul, finanţat de CEE Trust for Civil Society se va încheia în martie 2009.
Principalele activităţi desfăşurate în timpul anului 2008 au privit: organizarea unei conferinţe de sensibilizare a organizaţiilor de servicii sociale care oferă sprijin grupurilor dezavantajate faţă de aspectele privind respectarea drepturilor civile ale acestor persoane, care a avut loc pe 7 martie 2008 şi a reunit 22 organizaţii; organizarea de sesiuni de instruire de câte două zile, în domeniul drepturilor civile şi transparenţei instituţionale, cu 11 organizaţii de servicii sociale (aproximativ 10-12 persone pe sesiune); expedierea a 12.000 de scrisori către avocaţi din întreaga ţară, în urma cărora 177 dintre aceştia şi-au exprimat disponibilitatea de a oferi consultanţă juridică pentru persoanele dezavantajate, voluntar sau în schimbul unor onorarii modice.
Rezultate notabile:
– APADOR-CH a instruit un număr de 11 organizaţii neguvernamentale de servicii sociale (aproximativ 110 persoane implicate în activitatea organizaţiilor ori beneficiari direcţi ai acestora) în domeniul drepturilor civile;
– APADOR-CH a realizat o bază de date cu 177 de avocaţi din întreaga ţară, care şi-au exprimat disponibilitatea de a oferi consultanţă juridică pentru persoanele dezavantajate, voluntar sau în schimbul unor onorarii modice.
2. Creşterea responsabilizării organismelor de stat implicate în probleme religioase
Activităţi:
În septembrie 2007, APADOR-CH început implementarea proiectului „Către transparenţă în implicarea statului în probleme religioase”, finanţat de Ambasada Elveţiei la Bucureşti, care şi-a propus să evalueze gradul de transparenţă a instituţiilor statului în privinţa alocării unor fonduri de la bugetul de stat către diferitele culte şi organizaţii religioase minoritare, precum şi să identifice principalele probleme cu care se confruntă cultele şi asociaţiile religioase minoritare, mai ales după adoptarea noii legi în materie, criticată ca fiind aptă să creeze discriminare.
La începutul anului 2008, APADOR-CH a realizat un raport intitulat „Stat şi religii – o relaţie transparentă?”, care a fost lansat în martie 2008 şi care a trezit interesul publicului şi al media, fiind prima analiză de acest gen realizată în România. Principala problemă constatată o reprezintă lipsa de transparenţă în alocarea banilor publici către diferitele culte recunoscute, deşi sumele identificate în cadrul proiectului sunt substanţiale. Ca urmare a proiectului, Secretariatul de Stat pentru Culte a devenit mai transparent cu privire la procedura de urmat pentru obţinerea de fonduri publice de către cultele religioase, modificându-şi în acest sens pagina de internet.
Rezultate notabile:
– În urma publicării raportului APADOR-CH, Secretariatul de Stat pentru Culte a devenit mai transparent cu privire la procedura de urmat pentru obţinerea de fonduri publice de către cultele religioase, modificându-şi în acest sens pagina de internet;
3. Participarea în coaliţii ONG informale anti-discriminare
Activităţi:
În cursul anului 2008, APADOR-CH a continuat să participe la ativităţile reţelei informale de organizaţii neguvernamentale din domeniul anti-discriminării , precum şi la cele ale ENAR – România.
În decembrie 2008, un reprezentant al APADOR-CH a participat la o sesiune de instruire cu privire la drepturile minorităţilor sexuale din perspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului, organizată la Londra de către INTERIGHTS. Cu această ocazie, APADOR-CH şi-a extins contactele cu organizaţii specifice din centrul şi estul Europei.
4. Litigii strategice în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a instanţelor naţionale
Activităţi:
APADOR-CH este fost implicată în susţinerea a 13 cazuri privind, între altele, discriminarea, aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. În două dintre acestea s-au realizat diferite comunicări procedurale în cursul anului 2008:
– PAROHIA GRECO-CATOLICA SF. VASILE POLONĂ v. România; cazul priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la proprietate, dreptului la libertatea de conştiinţă şi religie şi a dreptului de a nu fi suspus discriminării a reclamantei. Pe 24 iunie 2008, APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează, a transmis Curţii Europene răspunsul reclamantei faţă de observaţiile Guvernului României şi cererea de satisfacţie echitabilă;
– PAROHIA GRECO-CATOLICA SÂMBĂTA BIHOR v. România; cazul priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la proprietate, dreptului la libertatea de conştiinţă şi religie şi a dreptului de a nu fi suspus discriminării a reclamantei. În cursul anului 2008 au fost trimise Curţii europene solicitări de urgentare a procedurii.
De asemenea, în cursul anului 2008, APADOR-CH, cu sprijinul European Roma Rights Centre, a continuat să se implice, prin avocaţii cu care colaborează, în reprezentarea a 23 de famili de romi din Tulcea, evacutate forţat şi relocate în spaţii improprii locuirii. Au fost continuate cele două seturi de proceduri: pe de o parte despăgubirea familiilor de romi pentru prejudiciile cauzate de acţiunile/inacţiunile autorităţilor locale, pe de altă parte constatarea discriminării de către instanţa de judecată. Pană la finalul anului 2008, în aceste cazuri nu s-au pronunţat hotărâri defintive şi irevocabile.
IV. EXTINDEREA ACTIVITĂŢII APADOR-CH
Activităţi:
În cursul anului 2008, în urma unui proces extins de consultare care a implicat membrii APADOR-CH, organizaţii similare din România şi din străinătate, precum şi finanţatori, APADOR-CH a realizat un nou plan strategic pentru următorii trei ani (2009-2011). Acesta are ca obiective strategice:
Întărirea sprijinului pentru drepturile omului din partea actorilor politici, a presei şi a publcului larg;
Îmbunătăţirea practicilor privind protecţia juridică împotriva discriminării grupurilor vulnerabile;
Dezvoltarea unor mecanisme eficiente pentru asigurarea respectării drepturilor persoanelor private de libertate;
Creşterea transparenţei administraţiei;
Creşterea transparenţei şi calităţii hotărârilor judecătoreşti;
Eliminarea interferenţelor nejustificate ale statului cu dreptul la liberă asociere şi în activitatea organizaţiilor neguvernamentale;
Luarea de poziţii împotriva ameninţărilor la adresa drepturilor omului
Rezultate notabile:
– APADOR-CH a realizat un nou plan strategic pentru perioada 2009-2011.
***
În anul 2008, activitatea APADOR-CH a fost sprijinită financiar de:
– Open Society Institute Budapesta;
– ICCO/Kerk-in-Actie
– Comisia Europeană, prin programul PHARE Societate Civilă
– Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe
– Ambasada Regală a Ţărilor de Jos la Bucureşti
– Ambasada Elveţiei la Bucureşti
– Open Sociey Justice Initiative, New York
– European Roma Rights Centre
– UNODC
Reprezentantele APADOR-CH s-au întâlnit, pe 14 septembrie a.c., cu dnii Mihai Spătaru
şi Dan Gabriel Geantă care afirmă că au fost victimele unui abuz comis de un poliţist de la secţia 22 din Bucureşti. Incidentul a avut loc pe data de 30 august a.c., în sediul secţiei de poliţie, a fost prezentat de posturi de televiziune chiar în seara respectivă şi parţial reluat de presa scrisă din ziua următoare.
Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă lucrează la o firmă de cablu.. Pe 30 august au avut loc două
incidente. Primul – la care cei doi nu au participat, aşa că relatarea lor s-a bazat pe cele spuse de colegii de firmă – a avut loc în jurul orei 16.30, la un bloc din cartierul Drumul Taberei, după ce echipa
companiei terminase de instalat sistemul de cablu în holurile comune, după cum prevedea contractul încheiat cu administraţia imobilului. Angajaţii firmei erau gata să plece când soţia vicepreşedintelui de bloc, care nu ştia de contract, le-a reproşat pe un ton ameninţător instalarea cablului. S-a ajuns
la îmbrânceli reciproce şi, pentru a evita escaladarea conflictului, angajaţii firmei s-au urcat în maşină şi au plecat.
La scurt timp după aceea, maşina a fost oprită de un poliţist de la secţia 22 care le-a comunicat că automobilul „a fost dat în urmărire”, cel mai probabil în urma telefonului soţiei vicepreşedintelui. După ştiinţa asociaţiei, „darea în urmărire” presupune anumite proceduri, practic imposibil de îndeplinit în cele câteva minute de la plecarea din faţa blocului. Mai mult, după ce unul dintre „cablişti” s-a oferit să rămână la secţie pentru clarificarea situaţiei, maşina a fost lăsată să plece cu restul echipei. In sediul secţiei 22, poliţistul i-a cerut nu numai actele personale ci şi dovada că este angajatul firmei de cablu. Singura soluţie era apelarea la colegi şi aşa Mihai Spătaru
şi Dan Gabriel Geantă au ajuns la poliţie, în jurul orei 18.00.
Al doilea incident s-a petrecut în cele 15 – 20 de minute în care cei doi s-au aflat în sediul poliţiei. După ce au confirmat identitatea colegului de firmă, Mihai Spătaru. l-a întrebat pe poliţist (care nu s-a prezentat dar s-a aflat ulterior că numele său este Nicuşor Badarău) pentru ce motiv ar fi fost dată în urmărire maşina firmei. Intrebarea l-a deranjat atât de tare pe poliţist încât a început să urle („ce cauţi în secţie, ieşi afară”), l-a apucat pe Mihai Spătaru. de gât, l-a izbit de perete şi l-a lovit cu genunchiul în burtă.
Dan Gabriel Geantă a încercat să intervină între cei doi dar poliţistul l-a lovit şi pe el cu cotul. Trebuie menţionat că totul se petrecea pe holul secţiei, în prezenţa a încă doi poliţişti şi a unor oameni care treceau pe acolo. Nimeni nu a reacţionat în vreun fel, părând că nu văd ce se întâmplă. Asociaţia consideră că o vină cel puţin la fel de mare ca şi a poliţistului agresor revine celorlalţi poliţişti prezenţi care au asistat impasibili la brutalităţile colegului lor.
Mihai Spătaru a reuşit să părăsească sediul poliţiei. După ce a mai încasat câteva lovituri şi a fost
ameninţat cu ţigara aprinsă, a ieşit şi Dan Gabriel Geantă. Cei doi, convinşi că poliţistul agresor era beat (mirosea puternic a băutură), au cerut unui echipaj al poliţie rutiere să îl testeze, dar aceştia au refuzat cu argumentul că nu ar fi procedural! Aşadar, procedural, poliţistul Badarău a fost dus la secţia de poliţie 21 – aici lucrează chestorul Pârvu, şef al poliţiei sectorului 6 – unde i s-ar fi făcut testul cu alcoolmetru prin care s-ar fi stabilit că nu consumase alcool.
Intre timp, Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă s-au dus la IML pentru constatarea leziunilor şi eliberarea unor certificate medico-legale şi, în jurul orei 21.00, au revenit la secţia 22 pentru a depune plângere împotriva poliţistului, după ce au anunţat mai multe posturi de televiziune. Filmările arătau că ambii aveau urme vizibile de lovituri.
A doua zi, Mihai Spătaru şi Dan Gabriel Geantă s-au dus la secţia 21 unde chestorul Pârvu i-a asigurat că va supraveghea personal ancheta internă pentru care se ceruse deja constituirea unei comisii.
Cei doi au făcut plângere şi la parchet, urmând să depună şi certificatele medico-legale şi, eventual, fotografii care să ateste că au fost agresaţi în sediul secţiei 22 de poliţie.
Mai trebuie menţionat că soţia vicepreşedintelui de bloc, implicată în primul incident, a venit la secţia 22 şi a dat declaraţii. Se pare însă că, ulterior, vicepreşedintele asociaţiei de proprietari ar fi prezentat scuze firmei de cablu.
In privinţa celui de al doilea incident, APADOR-CH consideră că a fost vorba de un abuz nu numai din partea poliţistului agresor ci şi a celorlalţi poliţişti care au asistat pasivi la brutalităţile comise de colegul lor. Asociaţia aminteşte că, din păcate, tot în 2007 la aceeaşi secţie 22 a mai avut loc un incident similar, cu urmări şi mai grave pentru victimă.
Asociaţia subliniază că în acel caz ancheta internă a poliţiştilor i-a scos din cauză pe colegii vinovaţi, în ciuda numeroaselor dovezi şi a declaraţiilor martorilor oculari. Dosarul se află încă la parchet şi se aşteaptă soluţia.
APADOR-CH solicită să i se comunice rezultatul anchetei interne în cazul Spătaru-Geantă, iar dacă poliţiştii implicaţi (agresorul şi colegii pasivi) vor fi găsiţi vinovaţi, sancţiunile disciplinare să fie făcute publice. Este o procedură indispensabilă pentru a risipi, chiar şi parţial, bănuiala că, orice ar face, poliţiştii se vor bucura mereu de impunitate.
Manuela Stefănescu Nicoleta Popescu
APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania
Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org
Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.