Arhiva pentru categoria: Monitorizare condițiilor de detenție

Pe data de 19 noiembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Tulcea.

Aspecte generale

Penitenciarul Tulcea este o unitate de detenţie de maximă siguranţă cu sediul principal în oraşul Tulcea, secţie exterioară la Chilia Veche şi gospodărie agrozootehnică la marginea oraşului. Penitenciarul Tulcea a fost construit relativ recent, în trei etape, astfel că cele trei tronsoane au fost date în folosinţă în anii 1996, 2000 şi 2002.

Penitenciarul are o capacitate mare de absorbţie (zona de S-E a ţării- judeţele Tulcea, Constanţa, Bacău, Iaşi, Ialomiţa, Călăraşi) a deţinuţilor încadraţi în regimul de maximă siguranţă, dar în penitenciar există deţinuţi încadraţi în toate regimurile de detenţie. Fiind şi unitate de tranzit poate deţine, pentru perioade scurte de timp, minori şi femei, transferaţi pentru prezentarea la diverse instanțe de judecată. La momentul vizitei în penitenciar erau 1123 deţinuţi aduți, de sex masculin, dintre care 102 erau cazaţi la Chilia Veche şi erau distribuiţi pe regimuri astfel: 12 arestaţi preventiv, 114 la regim deschis, 652 la regim semideschis, 160 la regim închis, 179 la regim de maximă siguranţă, inclusiv grad sporit de risc, 6 deţinuţi în carantină şi un minor în tranzit.

Clădirea administrativă este separată de cea pentru detenţie. În curtea penitenciarului mai există niște ateliere de lucru pentru deţinuţi, clădiri vechi care în prezent se află în stare avansată de uzură şi ar trebui demolate. Corpul de clădire pentru detenţie are patru etaje, fiecărui etaj corespunzându-i o secţie şi are amenajate 115 camere destinate exclusiv detenţiei şi 8 izolatoare. Există camere mari cu o suprafaţă de 25 mp şi câte 15 paturi instalate (suprafaţă în care este cuprins şi grupul sanitar al camerei) pe 3 niveluri şi camere mici ce măsoară 11 mp cu câte 3 paturi. Rezultă că într-o cameră mare fiecărui deţinut îi revin 1,66 mp 2 spaţiu personal. În concluzie, în prezent penitenciarul Tulcea are un nivel de supraaglomerare de peste 100%. Asociaţia reaminteşte conducerii penitenciarului şi ANP că recomandarea Comitetului pentru Prevenirea Torturii (CPT) este ca fiecărui deţinut să-i revină 4 mp 2 şi solicită găsirea de soluţii pentru alocarea de noi spaţii destinate detenţiei.

La Chilia Veche sunt cazaţi deţinuţi încadraţi în regim deschis şi semideschis folosiţi la muncile de deservire, întreţinere şi creşterea animalelor. La momentul vizitei directorul unităţii a precizat că se construieşte la Chilia Veche un centru de formare profesională a lucrătorilor de penitenciar, cu finanțare extrabugetară şi că deţinuţii participă la această activitate. Secţia exterioară are o capacitate de detenţie de aproximativ 200 locuri şi, datorită faptului că este greu accesibilă (cu vaporaşul pe braţul Chilia), numai deţinuţii care îşi exprimă acordul în acest sens execută acolo pedepsele privative de libertate.

La gospodăria agro-zootehnică (GAZ), aflată la 7 km de penitenciar, deţinuţi de la regimul deschis şi semideschis se ocupă de creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Produsele se folosesc pentru hrana deţinuţilor sau sunt oferite contra cost altor penitenciare din ţară . Directorul penitenciarului a spus că GAZ dispune de o suprafaţă agricolă de 155 ha din care 100 ha sunt concesionate unei firme private, penitenciarul primind o rentă anuală de o tonă de grâu pe hectar. Restul suprafeţei de 55 ha este cultivată de deţinuţi cu legume, iar producţia obţinută asigură necesarul pentru penitenciar. Directorul a afirmat că toată cantitatea de carne de care are nevoie penitenciarul este asigurată de la GAZ şi că anul trecut au dat şi către alte penitenciare 50 de tone de carne.

Din discuţiile cu conducerea penitenciarului a reieşit că cea mai mare problemă a penitenciarului este insuficienţa resurselor financiare primite de la ANP ceea ce conduce şi la o insuficienţă a personalului, atât pentru siguranţa deţinerii, dar mai ales pentru sectoarele medical şi socio-educativ. O bună parte a resurselor financiare, a menţionat directorul, provin din activităţile lucrative întreprinse de deţinuţi – anul trecut se obţinuseră aproximativ 1,8 milioane lei din munca deţinuţilor. Din aceste venituri poprii au fost achitate utilităţile penitenciarului sau anumite reparaţii curente.

Penitenciarul are centrală termică proprie, dată în funcţiune din anul 2006 şi conducerea penitenciarului a afirmat că nu întâmpină greutăţi la plata facturii de gaze, probleme fiind cu cheltuielile pentru consumul mare de apă, mai ales vara, când deţinuţii lasă robinetul deschis pentru a răcori atmosfera. Plata unei astfel de facturi se ridică lunar şi la o sută de mii de lei.

Directorul penitenciarului a precizat că bugetul primit lunar de la ANP este mult subdimensionat pentru acoperirea nevoilor penitenciarului comparativ cu numărul mare de deţinuţi cazaţi, iar fără resursele proprii de hrană produse la GAZ şi fără sponsorizări, penitenciarul nu ar putea să funcţioneze. Directorul speră că prin darea în funcţiune a penitenciarului Vaslui (preconizată pentru 1 decembrie a.c.) care va avea o capacitate nouă de 600 locuri pentru deţinuţii în regim semideschis, situaţia se va îmbunătăţi prin transferararea celor de la Tulcea la Vaslui.

Sistemul de supraveghere video a fost instalat prin resurse financiare proprii, camerele video fiind instalate pe holuri şi la sectorul vizită.

Grupa de intervenţie (mascaţii) număra la momentul vizitei 10 angajaţi. Ecusoanele de identificare nu erau încă aplicate pe uniformele acestora (așa cum ar trebui să fie conform unei decizii recente a ANP), însă directorul a susţinut că au fost comandate şi urma să le primească.

Blocul alimentar, magazinul penitenciarului

La blocul alimentar lucrau 26 de deţinuţi în două ture şi patru cadre (doi bucătari şi doi supraveghetori).

Blocul alimentar, deşi renovat în anul 2008 se afla într-o stare de igienă deplorabilă. La momentul vizitei se pregătea masa de prânz în marmite, capacele acestora erau deschise iar aburii erau extrem de denşi. Personalul a explicat că sistemul de aerisire nu face faţă având o capacitate mică de evacuare. Din tavanul clădirii picura apă, pereţii erau acoperiţi de igrasie, podeaua era plină de apă murdară. Alţi câţiva deţinuţi curăţau cartofi într-o altă cameră aflată în aceeaşi stare precară de igienă. Spălătorul de vase era murdar, ruginit şi mirosea urât. Penitenciarul nu dispune de săli de mese, deţinuţii luând masa în camere.

Fiecare deţinut primea o pâine pe zi, la prânz, de 500 g, iar cei care munceau primeau 797 g, porționată cu aproximare. Pâinea era achiziţionată de la un distribuitor independent din oraş; reprezentantele asociaţiei au verificat calitatea acesteia – era proaspătă şi cu miros plăcut.

Vestiarul lucrătorilor de la blocul alimentar era amenajat separat şi prevăzut cu duş unde curge apă caldă tot timpul.

Pentru prânz se pregăteau supă cu tăieţei şi varză cu carne pentru norma comună iar pentru cei cu regim alimentar, supă de rădăcinoase şi cartofi cu carne de porc. La cină urma să se servească biscuiţi cu margarină, adică practic, micul dejun. Pentru că unii dintre deţinuţi munceau, ceruseră să primească dimineaţa masa de seară şi asta s-a transformat în regulă generală în penitenciar. La vizita în sectorul de deţinere persoanele private de libertate care nu munceau s-au arătat nemulţumite de această decizie. APADOR-CH recomandă ca această practică de a servi produsele pentru cină la micul dejun să fie aplicată numai personelor care au solicitat-o şi care muncesc, în rest să fie respectat meniul normal al meselor.

Magazinul penitenciarului era foarte bine aprovizionat, inclusiv cu legume şi fructe proaspete. Responsabilul de la magazin a spus că se fac multe cumpărături de obicei, de aceea comandă frecvent marfă în cantităţi mari. Preţurile erau însă între 30% şi 50% mai scumpe decât cele din comunitate, deşi o comisie din penitenciar le verifică lunar.

Sectorul socio-educativ

Personalul de la sectorul socio-educativ era format din: un asistent social, doi educatori, un asistent psihosocial, un monitor sportiv şi un agent tehnic, un psiholog care se afla în concediu de crestere a copilului şi un preot, în condiţiile în care schema de personal prevede 26 de posturi. Directorul penitenciarului a precizat că această situaţie există din anul 2006, de când nu s-a mai făcut nicio încadrare. Reprezentantele asociaţiei au discutat cu asistentul social care a relatat că este foarte aglomerat, săptămânal desfăşurând concomitent câte trei programe socio-educative. Personalul, doar șapte angajați, este evident insuficient pentru cele 1123 de persoane deţinute în penitenciarul Tulcea. Asociaţia solicită angajarea de personal specializat până la completarea schemei.

Printre programele desfăşurate figurau pregătirea deţinuţilor pentru liberare la care puteau fi înscrişi cei care mai aveau 2-3 luni până la ieşirea din sistemul penitenciar, dezvoltarea abilităţilor sociale şi decizionale în situaţii de risc, mediere pentru viaţa de familie. Penitenciarul avea în desfăşurare şi program de consiliere pentru foştii consumatori de droguri şi pentru aceste activităţi exista o colaborare foarte bună cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Tulcea. Nemulţumirea asistentului social era  numărul mare de deţinuţi care participă la fiecare activitate, 25-27 de persoane, ori ar trebui, pentru rezultate concrete, ca aceste grupuri să nu depăşească 12 persoane.

Asistentul social a menţionat că în principiu mai mult deţinuţii vulnerabili sunt înscrişi la programele socio-educative, ajungând să desfăşoare chiar şi trei astfel de programe anual. Acesta a estimat că aproximativ 60% din deţinuţi ajung să fie implicaţi anual în activităţi socio-educative, măcar o dată. Anul acesta nu au fost organizate ieşiri în comunitate, ultimele au avut loc anul trecut, la mănăstire şi la muzeu.

În penitenciar se desfăşoară cursuri şcolare « a doua  şansă  »  cu profesori trimişi de inspectoratul şcolar Tulcea. La momentul vizitei erau înscrise la cursuri 12 persoane pentru ciclul primar, 18 persoane pentru gimnaziu şi 15 persoane pentru cursurile de alfabetizare. În colaborare cu AJOFM Tulcea, penitenciarul organizează cursuri de frizer, instalator, crescător animale, cultivarea plantelor.

Penitenciarul Tulcea are un preot ortodox angajat permanent iar pentru deţinuţi de alte religii sunt chemaţi reprezentanţii altor culte când există solicitări din partea deţinuţilor.

Cabinetul medical

Penitenciarul avea angajat la momentul vizitei un medic generalist căruia urma să îi înceteze contractul de muncă în câteva luni. Unitatea are şi un cabinet stomatologic, aflat în renovare. Directorul a afirmat că pentru asigurarea serviciilor stomatologice de urgenţă penitenciarul are o colaborare pe bază de voluntariat cu un medic stomatolog.

Schema de personal prevede 17 angajați şi încadrate erau 11 persoane. Din cei angajaţi doar patru sunt calificați în domeniul medical: un medic generalist, un asistent medical, un asistent de igienă şi un asistent de farmacie, restul fiind personal pentru pază.

La momentul vizitei nu era niciun cadru medical prezent la cabinet, reprezentantele APADOR-CH au trecut de trei ori pe la cabinetul medical pentru a putea discuta cu cineva iar în cele din urmă au discutat cu asistentul medical. Acesta a precizat că medicul are program de şapte ore zilnic, interval în care consultă în medie 80-90 de pacienţi. Medicamentele sunt primite de la penitenciarul-spital Poarta Albă şi sunt suficiente. Există o bună colaborare cu spitalele civile unde sunt trataţi o bună parte a deţinuţilor cu probleme medicale . Personalul medical este evident insuficient la o populaţie penitenciară atât de numeroasă., asociaţia recomandă angajarea de personal specializat pe posturile prevăzute în schema de personal.

Cele mai frecvente afecţiuni medicale erau răcelile, pneumoniile şi alergodermiile. Cazurile mai grave se trimit la penitenciarul-spital Poarta Albă pentru tratament. Asistentul medical a estimat că aproximativ 20% din deţinuţii de la Tulcea au probleme de natură psihică şi că ar fi nevoie de angajarea unui medic psihiatru. La momentul vizitei erau diagnosticaţi psihiatric şi urmau tratament specific 150 de deţinuţi. Existau şi câteva cazuri de hepatită ; penitenciarul Tulcea nu are capacitatea de a trata persoane infectate HIV de aceea cei diagnosticați cu infecție HIV sunt transferați. Nu se derulează vreun program de prevenire a infecției cu HIV/hepatite. Prezervative nu existau la cabinetul medical iar asistentul medical a precizat că această situaţie există de mai bine de un an. Doar la camera pentru vizită intimă erau distribuite prezervative.

Munca deţinuţilor

În luna octombrie a.c. penitenciarul Tulcea a avut încadraţi în muncă 95 de deţinuţi toți din regimurile semideschis şi deschis. Anul acesta cel mai mare număr de persoane care au muncit a fost în luna iunie, 147 de persoane care au desfăşurat următoarele activităţi: salubrizare, construcţii, munci necalificate în cadrul combinatului de aluminiu, la ProNautica, la activităţile de reamenajare de la Chilia Veche, la reciclarea fierului vechi). Din câştigul financiar, 40% revine deţinutului, 24% TVA şi restul de 36% sunt folosiţi de penitenciar pentru hrana deţinuţilor, plata utilităţilor şi pentru alte dotări (reparaţii pe secţii, achiziţionarea unui dozator de apă pentru cadre). Asociaţia consideră că un număr prea mic de deţinuţi desfăşoară lunar activităţi lucrative şi recomandă conducerii penitenciarului să lărgească, în măsura posibilului, sfera beneficiarilor care ar putea oferi locuri de muncă. Totodată, asociaţia recomandă şi includerea în astfel de activităţi şi a deţinuţilor de la alte regimuri de detenţie, nu numai a celor din regim semideschis sau deschis.

Contactul cu exteriorul, judecătorul delegat, alte aspecte

Sectorul vizită este amenajat la parterul corpului de deţinere. Camera de aşteptare şi camera de vizită la masă erau supravegheate video. Există şi cinci cabine rezervate vizitelor cu separator. Discuţiile cu avocatul au loc tot la aceste cabine cu separator, unde supravegherea este numai vizuală. Sistemul de supraveghere video al penitenciarului stoca imaginile timp de două săptămâni.

Camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei.

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la momentul vizitei prin urmare reprezentantele asociaţiei au obţinut puţine informaţii despre activitarea desfăşurată de acesta de la directorul instituţiei. Acesta a menţionat că judecătorul delegat la penitenciarul Tulcea desfăşoară activităţi şi la instanţa din Tulcea, situaţie neîntâlnită de asociaţie în alte penitenciare din ţară. Conform directorului penitenciarului au existat situaţii când judecătorul delegat a desfiinţat deciziile comisiei de disciplină.

Telefoanele sunt amplasate atât pe secții, la bocul alimentar, dar și la curțile de plimbare, la acestea fiind consultate de pe cartele și situația personală privind banii acumulați în cont, numărul de zile executate din pedeapsă, etc. Cutii poștale erau amplasate la intrarea în curțile de plimbare și în clădirea destinată detenției.

În curtea penitenciarului sunt amenajate un atelier de tâmplărie şi unul de croitorie, produsele fiind folosite pentru uzul intern. Penitenciarul dispune şi de propria spălătorie.

Penitenciarul Tulcea are două curţi de plimbare, una mai mică şi una mai mare. Curtea mică are o suprafaţă de aproximativ 200 mp și două coşuri de baschet. Deţinuţii nu primesc însă minge pentru activităţi zilnice, spaţiul fiind folosit pentru plimbări dar şi pentru competiţii organizate periodic. În această curte ies la aer deţinuţii din regimurile deschis, semideschis, arestaţii preventiv, cei de la carantină, minori şi femei.

A doua curte de plimbare era generoasă ca suprafaţă şi dotată cu cabine telefonice, porţi de fotbal, coşuri de baschet. Este folosită, pe secţii, de deţinuţii de la regimurile semideshis, maximă siguranţă şi grad sporit de risc. Curtea nu avea însă nicio porţiune acoperită, pentru zilele ploioase sau însorite. Directorul penitenciarului are în plan reamenajarea curţilor de plimbare inclusiv acoperirea lor, cheltuiala proiectului fiind estimată la trei sute mii lei.

Vizita în sectorul de deţinere

Sectorul de de ţinere este amenajat într-o clădire separată de cea administrativă. Secţiile sunt distribuite pe etaje, până la al patrulea nivel.

La parter sunt deţinuţi cei în regim de maximă siguranţă. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat camera P12 în această secţie. Aceasta era una dintre cele mai mici, de aproximativ 11 mp, cu 9 paturi instalate pe 3 niveluri. Toate paturile erau ocupate la momentul vizitei. Grupul sanitar, ca în restul tuturor camerelor din penitenciar, este o încăpere separată de restul camerei de o uşă. Starea de igienă a grupului sanitar lăsa de dorit, pereţii erau încărcaţi de igrasie, mirosul era urât, toaleta, chiuveta şi duşul erau murdare. Camera avea şi cambuză unde deţinuţii îşi păstrau vesela şi alte lucruri personale. Ca articole de mobilier mai existau 3 măsuţe joase la care ar fi încăput o singură persoană şi pe care este dificil de servit masa. În cameră exista un televizor, adus de unul dintre deţinuţi; deţinuţii puteau viziona programele TV până la ora 22:00. Ferestrele camerei aveau setul de gratii spre exterior şi în plus o plasă metalică destul de deasă care împiedica lumina naturală să pătrundă în cameră; de citit, se putea numai cu becul aprins. Deţinuţii au relatat că aveau căldură de numai 2 zile, apă caldă este furnizată de două ori pe săptămână, câte o oră. Ca activităţi deţinuţii au precizat că stau 2 ore la curtea de plimbare și că uneori ies la club şi la biserică. S-au declarat relativ mulţumiţi de calitatea mâncării, însă s-au plâns că sunt din zone îndepărtate ale ţării şi din acest motiv familiile nu îi pot vizita. Saltelele erau extrem de uzate, iar lenjeria de pat era primită de deţinuţi de la aparţinători. Deţinuţii s-au plâns de preţurile mari de la magazin; cumpărături pot face de două ori pe săptămână de maxim 375 lei săptămânal. Informaţiile privind propriul dosar, cât au executat din pedeapsă, banii din cont sau alte astfel de informaţii personale sunt stocate pe cartelele personale pe care le pot verifica la telefoanele instalate în penitenciar.

Camera P05 măsoară aproximativ 4 mp și are două rânduri de gratii instalate, o gratie la intrare şi una la fereastră. Camera a fost izolator. Are un rând de paturi instalate pe 3 niveluri, ca spaţiu de mişcare între paturi şi perete râmânând doar un culoar extrem de îngust de trecere. Şi aici era un televizor, al deţinuţilor. WC-ul turcesc era delimitat de restul camerei de un perete, fără uşă sau o perdea. Lumina naturală era insuficientă. Deţinuţii au precizat că mâncarea este acceptabilă, că dimineaţă au mâncat orez, adică meniul pentru masa de seară. La cină de obicei primesc ceai, brânză, margarină. Unul din cei trei deţinuţi cazaţi în această cameră a relatat că are un diagnostic de natură psihiatrică, că a fost diagnosticat la penitenciarul spital Poarta Albă de unde primeşte şi tratamentul. De consiliere psihologică nu beneficiază şi a spus că nu desfăşoară nicio activitate, nici la curtea de plimbare nu iese pentru că nu vrea. Al doilea deţinut le-a arătat reprezentantelor asociaţiei că are probleme stomatologice foarte grave; acestuia îi lipseau toţi dinţii. A spus că este în executarea pedepsei de mulţi ani şi mai are încă mulţi de executat şi că şi-a pierdut dinţii în tot acest timp cât a stat în penitenciar. S-a plâns că nu poate să mănânce şi că nici nu-şi poate rezolva problema pentru că în penitenciarul Tulcea cabinetul stomatologic nu este funcţional. Cel de al treilea avea vizibile probleme de natură psihică, era agitat, vorbea tare şi repede, îi tremurau mâinile, avea o înfăţişare lividă. Ceilalţi doi au încercat să-l liniştească. A spus că nu este bolnav, că nu are niciun diagostic şi că se simte bine.

La secţia de maximă siguranţă se afla şi o cameră amenajată ca izolator, de dimensiunea celei numerotată P05, amenajată în acelaşi fel. La momentul vizitei izolatorul era ocupat de un deţinut, care primise o pedeapsă de 7 zile de izolare. Deţinul a spus că ajunsese la izolator pentru că a fost nemulţumit că nu i s-a permis să iasă la telefon. Camera era friguroasă, caloriferul nu funcţiona, starea de igienă a camerei era precară, saltelele erau vechi şi murdare. Deţinutul îşi executa pedeapsa în regim de maximă siguranţă şi a precizat că în general nu are activităţi socio-educative.

La etajul 1 al clădirii erau cazaţi deţinuţii în regim închis şi cei cu grad sporit de risc.

Camera 111 era ocupată de deţinuţi în regim închis , nefumători. Aici erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri în care stăteau 14 deţinuţi. Camera şi grupul sanitar măsurau aproximativ 25 mp. Grupul sanitar era murdar, cu pereţii plini de igrasie. Din saltele ieşeau câlţi şi erau murdare. Nici în această cameră nu exista o masă unde deţinuţii să poată servi masa. Pereţii camerei fuseseră văruiţi proaspăt de către deţinuţi cu var furnizat de penitenciar. Deţinuţii s-au plâns că pentru 14 persoane programul de 2 ore pe săptămână pentru furnizarea apei calde nu este suficient. Erau nemulţumiţi de asemenea că la micul dejun li se servea masa de seară, deşi ei nu munceau. Au spus că această decizie a fost luată la cererea deţinuţilor care muncesc. Aveau un televizor, adus de ei. Au mai relatat că solicită frecvent conducerii penitenciarului să muncească, să urmeze cursuri de formare profesională şi, în general, să aibă mai multe activităţi, dar fără rezultate. Au spus că rar primesc materiale igienico-sanitare şi că anul trecut timp de 8 luni nu au primit hârtie igienică. Unul dintre deţinuţi a spus că este transferat de la penitenciarul Rahova, că are artroză şi că la Tulcea nu primeşte niciun tratament, că orice afecţiune ar avea aici sunt trataţi cu aspirină. Şi deţinuţii din această cameră s-au plâns de imposibilitatea de a-şi trata problemele stomatologice. Ei au reclamat că la magazin li se pun produse în plus pe bon şi sunt puşi să plătească mai mult, profitându-se mai ales de faptul că unii dintre ei nu ştiu să citească. Această practică era cunoscută de conducerea penitenciarului care a încercat să o limiteze, atrăgând atenţia personalului de la magazin. Niciunul dintre cei 14 deţinuţi nu muncea. Au menţionat că deşi solicită, plicuri pentru corespondenţă primesc foarte rar. Camera fusese invadată de pleoşniţe şi de curând fusese făcută dezinsecţia. Au mai afirmat că judecătorul delegat nu este activ şi că, de mai multe ori nu le-a răspuns la plângeri.

La etajul 2 al clădirii erau cazaţi deţinuţi în regim deschis, arestaţii preventiv şi minorii sau femeile, atunci când este cazul; etajul 3 era rezervat în întregime deţinuţilor în regim deschis.

În camera 210, regim deschis , erau instalate 3 paturi pe 3 niveluri, toate ocupate. Camera avea aproximativ 7 mp. Nici deţinuţii din această cameră nu mergeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi socio-educative. În cele două secţii de regim deschis uzanţa este ca uşile camerelor să se închidă în intervalul orar 10-11 şi 14-16, iar la ora 18 se închid definitiv până a doua zi la ora 6. În intervalul orar în care ușile camerelor rămâneau deschise deținuții nu aveau nici acces liber la curtea de plimbare. Se poate lesne trage concluzia că prin acest program, administraţia penitenciarului încalcă dispoziţiile legii ce reglementează regimul deschis. APADOR-CH cere renunţarea la pauzele din timpul zilei (10.00-11.00 şi 14.00-16.00) și posibilitatea ca deținuții să aibă acces neîngrădit la curțile de plimbare.

Arestaţii preventiv erau cazaţi într-o altă aripă a etajului 2, separaţi de secţia regim deschis prin gratii. În camera 220 erau instalate 15 paturi, pe 3 niveluri, ocupate de 5 deţinuţi. Aceştia s-au declarat mulţumiţi de condiţiile de detenţie şi au precizat că nu desfășoară nicio activitate.

Tot la etajul 2 al clădirii o cameră era rezervată minorilor sosiţi la Penitenciarul Tulcea în tranzit. La momentul vizitei camera era ocupată de un minor , cazat cu un tânăr din penitenciar. Camera avea aproximativ 20 mp şi 7 paturi instalate. Minorul era sosit de la Târgu Ocna şi urma să stea la penitenciarul Tulcea pentru rezolvarea afacerilor judiciare aproximativ o săptămână. Datorită timpului relativ scurt pe care îl petrec minorii în penitenciarul Tulcea aceştia nu sunt incluşi în programe specifice vârstei lor.

La etajul 4 erau cazaţi deţinuţi în regim semideschis . Nu era nicio diferenţă privind regimul detenţiei faţă de regimul deschis, programul în care uşile camerelor erau închise era acelaşi. La camera 412 erau cazaţi 9 deţinuţi în 10 paturi. Condiţiile de deţinere erau asemănătoare cu cele din celelalte secţii. Nici aceştia nu ieşeau la muncă şi nu erau incluşi în activităţi.

Concluzii şi recomandări:

•  APADOR-CH recomandă angajarea de personal specializat pentru sectoarele medical şi socio-educativ până la completarea schemei de personal pentru ca deţinuţii să beneficieze efectiv de servicii medicale şi să desfăşoare suficiente activităţi.

•  Asociaţia atrage atenţia că penitenciarul Tulcea este supraaglomerat şi solicită atât conducerii penitenciarului, cât şi conducerii ANP identificarea de noi spaţii care să fie destinate deţinerii sau mutarea deţinuţilor, în funcţie de domicilul aparţinătorilor, în alte penitenciare cu un grad mai mic de ocupare.

•  Este necesară demolarea vechilor ateliere care se află în stare avansată de degradare, cu pereţii crăpaţi şi neigenizate deoarece reprezintă un pericol atât pentru personal cât şi pentru deţinuţi.

•  Camerele de deţinere şi blocul alimentar necesită igienizare completă de urgenţă; asociaţia solicită conducerii penitenciarului să întreprindă cât mai curând demersuri în acest sens.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Doina-Adelina Boboşatu
Nicoleta Popescu

Pe data de 7 noiembrie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de Femei Târgşor. Ultima vizită fusese la 10 septembrie 2009.

1. Aspecte de principiu

Penitenciarul Târgşor, situat în vecinătatea oraşului Ploieşti, judeţul Prahova, este în continuare unicul din ţară destinat femeilor şi găzduieşte persoane condamnate definitiv la pedepse privative de libertate şi pe cele deja condamnate printr-o hotărâre definitiv ă , dar care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză. Asociația reamintește că existenţa unui singur penitenciar pentru femei în România generează o problemă serioasă cu privire la aplicarea Art. 5[1] al Legii nr. 275/2006 referitor la executarea pedepselor care prevede să se țină cont de apropierea domiciliului la stabilirea locului (penitenciarului) în care îşi execută pedeapsa persoana privată de libertate. Pentru femei acest criteriu, al apropierii geografice de domiciliu şi implicit de familie este greu de aplicat în cazul celor repartizate la Târgşor. Este adevărat că există secţii de femei în cele mai multe penitenciare, cu avantaje şi dezavantaje; avantaj ar fi apropierea – relativă – de familie şi domiciliu, iar dezavantaje, spaţiu restrâns cu consecinţa nerespectării prevederilor specifice fiecărui regim de executare a pedepselor (de maximă siguranţă, închis, semi-deschis, deschis), probabilitatea redusă de a ieşi la muncă, număr mic de activităţi socio-educative zilnice etc.

Atmosfera generală este relativ relaxată dar continuă să existe neajunsuri întâmpinate de cel puţin o parte dintre femeile deţinute, respectiv cele care au domiciliul la distanţe mari. Vizitele aparţinătorilor sunt foarte rare sau inexistente și numărul de pachete primite scade proporţional. Trebuie precizat că accesul la Târgşor este aproape imposibil altfel decât cu maşina personală şi presupune cel puţin o noapte de cazare la un hotel din Ploieşti, cheltuieli pe care puţini vizitatori ai deţinutelor şi le pot permite.

APADOR-CH solicită din nou Adiministraţiei Naţionale a Penitenciarelor să întreprindă demersuri pentru înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să deservească zona de N-NV şi zona de E-NE a ţării.

În acest context asociația reamintește impactul negativ asupra tuturor deţinuţilor din sistemul penitenciar, dar în mod deosebit asupra deţinutelor de la Târgşor, ce decurge din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3042/2007 prin care a fost eliminată posibilitatea primirii de bunuri prin poştă de către persoanele private de libertate (Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, aflat în vigoare şi care înlocuieşte actul normativ menţionat păstrează interdicţia primirii de pachete prin poştă). La această dată persoanele private de libertate aflate în custodia ANP îşi pot suplimenta raţia de hrană (cea furnizată de penitenciar este de calitate proastă şi în cantităţi insuficiente) numai achiziţionând produse de la magazinele din incintele penitenciarelor sau primind bunuri de la aparţinători cu ocazia vizitelor. Ambele modalităţi sunt mai costisitoare pentru familie decât expedierea prin poştă a unui colet cu alimente. Familia unui deţinut care locuieşte în mediul rural şi are venituri băneşti reduse cu greu îşi poate permite să depună sume de bani în contul acestuia sau să plătească cheltuielile aferente unei deplasări la penitenciar. Nu ar fi însă un efort foarte mare să expedieze prin colet poştal alimente produse în gospodăria proprie. APADOR-CH reia sugestia ca orice fel de limitare a posibilităţii detinuţilor de a-şi suplimenta hrana să se aplice numai după ce hrana furnizată de penitenciare va fi îmbunătăţită substanţial atât calitativ cât şi cantitativ. Până atunci APADOR-CH solicită ministrului de justiţie să modifice Ordinul nr. 2714/2008 astfel încât să fie permisă primirea pachetelor de la aparţinători prin poştă.

La penitenciarul Târgşor se respectă caracteristicile fiecărui regim de executare a pedepselor și se organizează diverse activităţi zilnice. Comparativ cu situația existentă la precedenta vizită acum nu se mai organizează ieşiri în comunitate, iar numărul deținutelor care muncesc este redus considerabil (88 din totalul de 700). Conducerea penitenciarului afirmă că a sistat ieșirile în comunitate din mai multe motive, unul fiind acela că se organizau mese festive cu deținutele și exista pericolul unor toxinfecții alimentare, hrana servită de diverși în comunitate nefiind controlată. APADOR-CH consideră că ieșirile în comunitate sporesc șansele de reintegrare și recomandă organizarea lor. Riscul unor eventuale infecții digestive poate fi eliminat prin condiționarea organizatorilor din comunitate de a servi deținutele doar cu alimente preambalate sau doar cu apă sau sucuri.

2. Efective, cazare, personal

La data vizitei în penitenciarul Târgşor se aflau 706 persoane private de libertate (inclusiv o minoră în tranzit). Repartizarea pe regimuri de detenţie era următoarea: maximă siguranță – 23 de deţinute (din care patru la grad sporit de risc), regim închis – 154, regim semideschis – 282, regim deschis – 132 (din care 8 bărbați pentru executarea unor activităţi administrativ-gospodăreşti, toţi încadraţi la regimul deschis), arest preventiv – 94, observare carantinare – 21.

Deţinutele încadrate în regim deschis se pot deplasa oricând neînsoţite în interiorul penitenciarului (uşile camerelor nu se încuie decât în cazuri de consemn) iar deţinutele de la regimul semideschis se pot deplasa în interiorul penitenciarului neînsoţite în cursul zilei (uşile camerelor stau încuiate de la 10 seara până la 6 dimineaţa).

Camerele de detenţie se prezintă bine: pereţii sunt văruiţi, geamurile sunt de tip termopan, pereţii băilor sunt acoperiţi cu faianţă, podelele cu gresie, chiuvetele, duşurile şi WC-urile sunt în stare relativ bună (unele dușuri și chiuvete necesită reparații ușoare). Părţile negative în ceea ce priveşte condiţiile din camere se referă la nefurnizarea apei calde și la întreruprea alimentării prizelor cu curent electric între 9 :00 şi 13:00 pe motiv de economie la factura de întreținere. Directorul penitenciarului susține că plătea 150.000 de lei factura de electricitate și că a preferat să aloce banii economisiți prin raționalizarea curentului electric pentru hrana deținutelor. Totuși, ca urmare a faptului că apa caldă se distribuie doar de două ori pe săptămână, deţinutele sunt nevoite să folosescă apă încălzită cu fierbătoare pentru a-şi asigura un minim de igienă. Este de analizat dacă prin furnizarea mai frecventă de apă caldă nu s-ar obține economii substanțiale la factura de current, știut fiind faptul că aparatele electrocasnice care încălzesc au un consum foarte mare.

La data vizitei reprezentantelor APADOR-CH la penitenciarul Târgşor se aplica vechiul criteriu al celor 6 mc de aer pentru fiecare persoană privată de libertate. Conform datelor furnizate de administraţie, penitenciarul are o capacitate legală de cazare, raportată de 6 mc de persoană, pentru 709 deținuți, și un număr de 829 de paturi instalate (din care 10 la infirmerie). Spațiul total de cazare al penitenciarului Târgșor este de 1890 mp, ceea ce, împărțit la cele 706 deținute, înseamnă 2,67 mp de persoană mult sub cei 4 mp de persoană cât prevede norma CPT . Există numeroase camere în penitenciar în care deținutele dorm câte două într-un pat sau trei în două paturi lipite. Penitenciarul Târgșor este supraaglomerat.

La Penitenciarul Târgșor 158 de persoane lucrează direct cu deținutele: 135 la operativ (femei şi bărbaţi), 8 la medical și 13 la reeducare. Cabinetul medical dispune de un singur medic permanent și de 7 asistenți medicali. Pe lângă personalul medical angajat permanent la Târgșor mai acordă consultații și tratament un ginecolog și un stomatolog.

3. Activitatea sectorului asistenţă psihosocială şi educaţie, modalităţi de petrecere a timpului

Serviciul socio-educativ avea la data vizitei 13 angajați, din care: 3 psihologi (unul urma să se transfere la cerere), un asistent social și doi monitori sportivi (ca urmare a faptului că sala de sport fusese desființată pentru amenajarea de spații de cazare noi, monitorii sportivi nu prea mai au activitate), 4 educatori, un preot, un agent tehnic și un șef seriviciu.

Deficitul de personal identificat de conducerea penitenciarului ar fi de doi asistenți sociali, doi educatori și un psiholog. Serviciul organizează: cercuri de lectură (există o bibliotecă destul de bine întreținută de către o deținută, care lucrează și la revista internă a penitenciarului), cursuri de cultură generală, activităţi de educaţie sanitară, cursuri de școlarizare „A doua șansă” și asistență psihologică la cerere. Era în plan să se organizeze programe de calificare în croitorie, frizerie, brutărie. De altfel camera în care este amenajat coaforul penitenciarului este modern utilată și deocamdată acolo lucrează o singură deținută cu pregătire în domeniu.

Alte posibilităţi de petrecere a timpului sunt: frecventarea clubului, artizanat (goblen, ţesături), urmărirea de programe TV atunci când prizele sunt alimentate cu curent electric. Deţinutele din regimurile deschis şi semideschis au acces nelimitat la curţile de plimbare, iar cele din regim închis şi arestatele preventiv de două ori pe zi câte două ore în trei curți separate.

Deţinutele de la penitenciarul Târgşor au posibilitatea să urmeze cursuri şcolare de nivel 1-4 și 5-8. Aproximativ o sută de deținute sunt incluse în programul de alfabetizare „A doua șansă”.

De asemenea penitenciarul are colaborări cu șapte organizații neguvernamentale care derulează activități cultural educative cu deținutele sau fac donații pentru îmbunătățirea mediului de detenție (de exemplu materiale pentru zugrăvit sau curățenie, după cum a explicat directorul penitenciarului).

4. Asistenţa medicală

Personalul medical este insuficient. Un singur medic generalist și 7 asistenți medicali (din care unul este technician dentar) asigură permanența. Un medic ginecolog acordă consultaţii o zi pe săptămână şi un stomatolog vine de două ori pe lună. În ziua vizitei reprezentantelor APADOR-CH medicul ginecolog consultase 15 deținute.

În evidenţa cabinetului medical se aflau la data vizitei 102 cazuri de hepatita C, 15 cazuri de hepatita B, 60 de bolnavi psihic sub tratament, 339 de bolnavi cronici, 47 de cazuri de sifilis.

Personalul medical susține că nu au avut sincope în aprovizionarea cu materiale sanitare, dar în discuțiile cu deținutele din camere acestea s-au plâns că sunt scoase rar (lunar) la cabinetul medical și primesc cu greu medicamentele necesare.

Asistenta medicală prezentă la cabinet a afirmat că urgenţele medicale sunt transportate pentru tratament la Spitalul judeţean Prahova care colaborează bine cu administraţia penitenciarului. Cazurile care necesită tratament specializat şi care nu sunt urgenţe precum şi toxicodependenţele sunt transferate la penitenciarul-spital Rahova.

În salonul de infirmerie se aflau o deținută cu diabet insulino-dependent și una diagnosticată cu HIV. Deținuta diagnosticată cu HIV se afla la Târgșor doar pentru câteva zile urmând a fi prezentată instanței. Locul unde ea execută pedeapsa este penitenciarul-spital Jilava, unde a fost mutată imediat după ce a fost diagnosticată. Deținuta s-a declarat nemulțumită de faptul că trebuie să își execute pedeapsa în spital deoarece acolo nu poate munci și nu se derulează decât foarte puține activități. În plus, nu i se respectă regimul de detenție semideschis. APADOR-CH atrage atenția că transferarea automată a deținuților infectați cu HIV la penitenciarul-spital Jilava reprezintă o practică discriminatorie și cere ANP să o stopeze.

În ce privește programele de prevenire a infecțiilor cu HIV/hepatite, penitenciarul este în măsură să acorde tratament cu metadonă pentru fostele consumatoare de droguri însă acest program nu este accesat de deținute. În 2012 a existat un singur caz, finalizat cu retragerea benevolă a deținutei din program.

5. Comunitatea terapeutică

La penitenciarul Tîrgșor funcționează o comunitate terapeutică destinată fostelor consumatoare de droguri (astfel de comunități mai funcționează la Rahova și la Jilava. O comunitate terapeutică este un program de tratament cu structură rezidențială care se bazează pe impactul vieții comunitare și pe sprijn din partea celorlalți. Comunitățile terapeutice au o structură ierarhică de tip familial).

Comunitatea terapeutică de la Târgșor găzduiește 12 femei toate foste consumatoare de heroină injectabilă. Ele împart un spațiu generos compus dintr-un dormitor spațios și curat, dotat cu grup sanitar, o sală folosită drept atelier și un birou pentru convorbirile cu psihologul sau alți specialiști. Cu excepția preparării hranei (comunitatea nu are bucătărie) femeile din comunitate se autogospodăresc. Pentru a fi admise aici femeile trebuie să fie încadrate la regim semideschis și să mai aibă de executat maxim trei ani din pedeapsă.

Reprezentantele APADOR-CH au discutat cu femeile incluse în acest program și au constatat că toate erau foarte mulțumite că se află în comunitate. Se considerau vindecate de dependență și optimiste că, odată liberate, vor sta departe de tentația consumului de droguri.

Asociația apreciază faptul că la nivelul ANP se derulează proiecte dedicate reabilitării consumatorilor de droguri și recomandă extinderea acestora.

6. Munca deţinutelor

Comparativ cu vizita precedentă, numărul deținutelor care muncesc este în scădere, fapt motivat de situația generală de pe piața muncii, după cum susține conducerea. La data vizitei lucrau 88 de deținuți (din care 8 bărbați) pentru: două puncte de lucru în regie proprie (ferma agro-zootehnică), un punct de lucru (confecții) pentru un beneficiar extern, la care lucrează 23 de deținute, iar restul desfășurau activități în interesul locului de deținere.

Un număr de trei-patru deținute ies zilnic în afara penitenciarului, neînsoțite, cu cireada de vaci a penitenciarului, la păscut. Deținutele care merg cu vacile nu primesc la ieșirea din penitenciar nici bani (nu au ce să facă cu ei pe câmp) nici telefoanele mobile. Conducerea penitenciarului afirmă că ele nu au cerut așa ceva.

Penitenciarul intenționează să participe la o licitație organizată pentru vânzarea spațiilor în care a funcționat cândva o fabrică de confecții (clădirea este amplasată în curtea penitenciarului și a aparținut fostei regii autonome Multiproduct). Este în plan ca o parte din aceste spații să fie din nou amenajate pentru a funcționa ca fabrică de confecții în care să muncească aproximativ 50 de deținute.

6. Hrana, sala de mese, magazinele din incintă

Meniul pentru prânzul din ziua vizitei consta în ciorbă de fasole, varză călită cu carne de porc (cca 20 de kg de carcasă de porc), peste care se presărase mărar proaspăt din grădina de legume a penitenciarului. Deţinutele de la regim primeau pilaf cu carne și supă de cartofi. Pentru cină se pregătea orez cu lapte (de la vacile crescute în goospodăria proprie).

Deținutele au relatat că pe perioada verii au primit adesea salate de legume proaspete la masă, iar conducerea a dat asigurări că s-au pus și murături pentru iarnă din aceeași sursă. Reprezentantele APADOR-CH apreciază acest detaliu ca benefic pentru starea de sănătate a deținutelor.

Blocul alimentar este o construcţie destul de bine întreţinută (pereţii zugrăviţi, spălătoare din inox, apă caldă în permanenţă) care nu beneficiază de un sistem de ventilaţie eficient, de aceea geamurile stau deschise în permanență (ferestrele sunt amplasate pe două laturi opuse ale clădirii astfel ca se produce current). Grupul sanitar al blocului alimentar și pe care îl utilizează cele 14 deținute care prepară hrana ar necesita mai multă curățenie.

Penitenciarul are o sală de mese cu aproximativ o sută de locuri. Deţinutele (cu excepția celor de la maximă siguranță) iau prânzul în sala de mese în schimburi, separat pe secţii, în funcţie de regimul de executare a pedepsei. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului să analizeze posibilitatea scoaterii deţinutelor la sala de mese şi pentru cină precum și scoaterea celor de la maximă siguranță la sala de mese.

În magazia cu alimente erau pungi cu orez și paste făinoase, precum și câteva bidoane cu lapte proaspăt de la vacile penitenciarului.

În afara hranei furnizate de penitenciar şi de pachetele primite de la aparţinători (numai cu ocazia vizitelor), deţinutele au posibilitatea de a achiziţiona hrană de la cele două magazine din incintă în măsura în care dispun de bani. Reprezentantele APADOR-CH au vizitat unul dintre magazinele din incintă. Acesta era aprovizionat la data vizitei cu toate produsele care se pot achiziţiona în mod obişnuit de la o băcănie de cartier (mezeluri, brânzeturi, conserve, legume şi fructe, sucuri, cafea, ţigări) şi afişa preţuri ceva mai mari decât într-un hypermarket. Deținutele erau nemulțumite în special de prețurile prea mari ale produselor de la Cristim, cu semipreparate, de prețurile produselor de cofetărie și de prețul cafelei. O amandină costa 4,5 lei, un pachet de cafea Jacobs – 16 lei, unul de Amaroy 25 de lei, un kg de mere – 5,80 lei, un kg de roșii – 4,80 lei, un Axion – 4 lei, un tampon Always – 0,70 de lei bucata, 11 lei o porție de grătar ambalat de la Cristim, 7,5 lei o porție de aripioare.

7. Contacte cu exteriorul

Telefoanele şi cutiile poştale sunt amplasate pe holurile secţiilor de deţinere şi în curţi. Sunt accesibile oricând şi nu se ţine evidenţa adresanţilor (există totuşi un registru de evidenţă a corespondenţei primite). Există Infokioșc-uri funcționale în secții.

Penitenciarul are spații amenajate pentru vizitele aparținătorilor, o cameră specială pentru vizitele copiilor mici precum și cameră matrimonială.

Mai multe deţinute s-au plâns de faptul că nu mai au loc vizite în comunitate sau întâlniri în incinta penitenciarului cu alți membri ai familiei, care sunt de asemenea închiși la alte penitenciare, așa cum se întâmpla înainte de venirea actualei conduceri (veche de peste un an).

7. Judecătorul delegat

Judecătorul delegat nu era prezent în penitenciar la data vizitei reprezentantelor APADOR-CH. Câteva deținute s-au plâns că i-au sesizat diverse aspecte care le nemulțumesc din viața din penitenciar și susțin că nu au primit răspunsuri.

8. Vizita în camerele de deţinere, discuţii cu deţinutele

Secţia E 4 – regim închis

În Camera 41, 17 femei în 16 paturi ocupă camera cu suprafaţa de 5 pe 6 m. Cele două deținute care împart același pat sunt soacră și noră și susțin că așa au cerut ele să fie repartizate. Baia camerei este utilată cu două chiuvete, 1 WC şi un duş. Apă caldă este de două ori pe săptămână, câteva ore, dar femeile susțin că au timp suficient ca să se spele toate. Deţinutele au spus că merg zilnic la școală, că mâncarea e „bunicică”, și că sunt satisfăcute de obiectele de igienă primite lunar de la penitenciar.

Secția maximă siguranță avea două camere destinate deținutelor protejate la cerere și restul camerelor pentru deținutele cu grad sporit de risc. Toate beneficiază de trei curți de plimbare, pe care le împart după un orar de plimbare. Într-una din camerele cu deținute protejate erau 3 femei în 4 paturi. Una dintre deținute s-a plâns de prețurile mari de la magazine, dar a apreciat că deși se află în arest preventiv a fost scoasă des la activități și cursuri.

Secția deschis

Secția este compusă din două camere, o bucătărie și o baie. Are și o curte de plimbare utilizată doar de mame și copii.

Camera este o încăpere spațioasă, bine îngrijită, cu covoare pe jos, paturi și pătuțuri pentru copii, jucării și mese de schimbat bebelușii. Camera era locuită de două deținute, una cu un băiețel de aproape un an care urma să fie încredințat familiei deținutei (mamele pot să își îngrijească în penitenciar doar copiii în vîrstă de până la un an și doar dacă nu sunt decăzute din drpturile părintești, și alta abia venită cu o fetiță nou născută de două săptămâni. Ambele femei născuseră la București, la Spitalul universitar și au afirmat că au fost foarte bine îngrijite. Copiii sunt înscriși la un medic de familie. În ziua vizitei fetița și mama ei fuseseră consultate de medic și primise rețetă de lapte praf pentru că cel matern era insuficient.

Camera avea și o chicinetă pentru uzul mamelor, dotată cu cuptor cu microunde și frigider. Mamele au permanent acces și la bucătăria separată, mai spațioasă și la baia dotată cu mașină de spălat, trei căzi și mobilier special pentru copii.

Atât camerele, două, cât și băile și bucătăriile pentru regimul „mama și copilul” erau dotate cu buton de panică. Conducerea a afirmat că toate camerele din penitenciar au astfel de butoane, dar deținutele din celelalte camera au afirmat că aceste butoane nu funcționează.

Camera 4/corp E1, regim deschis – 17 deținute în 16 paturi.

Trei deținute împart două paturi lipite. Deţinutele s-au plâns de calitatea hranei, de cantitatea insuficientă de materiale igienice primite (doar 5 tampoane pe lună, un sul de hârtie igienică, două săpunuri), de prețurile mari de la magazine și de faptul că nu pot munci. APADOR-CH revine asupra solicitării adresate conducerii penitenciarului de a identifica noi oportunităţi pentru ca mai multe deţinute să aibă posibilitatea de a munci. De asemenea, deţinutele s-au plâns de întreruperea alimentării prizelor cu curent electric între orele 9.00 şi 13.00 şi că ieşirile la medic sunt doar lunare.

E3/camera 32, arest preventiv – 16 deținute în 14 paturi, într-o camera de 39 mp.

Deținutele susțin că au fost și 19 în 14 paturi, timp de câteva luni în 2012. Printre ele se afla și o gravidă în 7 luni care reclama faptul că ginecologul nu dorise să-i facă o ecografie și că a solicitat o serie de obiecte personale (cum ar fi o pilotă) de la magazie, dar nu i s-a aprobat, din cauza ordinului ANP care interzice primirea de către deținute a pilotelor și altor obiecte personale în care se pot ascunde obiecte interzise. O altă deținută s-a plâns că nu–și primește bagajele și că atunci când le-a cerut supraveghetorul a jignit-o.

În aceeași cameră deținutele au reclamat că pentru fiecare lucru pe care-l solicită trebuie să scrie o cerere tip, dar conducerea nu le asigură suficiente formulare de acest fel. Unele au afirmat că deși au cereri aprobate pentru diverse, aceste lucruri tot nerezolvate au rămas.

O deținută de etnie maghiară a afirmat că a solicitat cărți juridice în limba maternă și rebus și nu i-a fost aprobată cererea.

Deținutele s-au mai plâns că nu pot primi acte din dosarele proprii pentru că nu au bani pentru copiile xerox, că primesc cu greutate medicamente și că sunt scoase la cabinetul medical doar o dată pe lună. Tot ele au reclamat că noaptea le intră în cameră șobolani de afară, indicând în acest sens curtea de la geamul camerei – unde erau aruncate câteva resturi de mâncare. Conducerea susține că aceste gunoaie aruncate pe geam de deținute ar fi cauza apariției șobolanilor și că se fac periodic deratizări. Aceleași deținute au reclamat faptul că nu au mapă cu regulamente scrise în cameră, iar la infochioșc nu au acces. Conducerea penitenciarului a infirmat toate reclamațiile, spunând că deținutele adesea sunt recalcitrante și sparg ele însele geamurile, că supraaglomerarea s-ar datora faptului că în mai multe camere se zugrăvea și când vor fi gata urmează să fie mutate mai puține în cameră, fiecare deținută urmând să aibă patul ei.

În camera respectivă geamul de la ușa de la baie era spart – din decembrie 2012 susțin deținutele – și înlocuit cu o folie neagră de plastic lipită.

Izolatorul

La momentul vizitei în izolator se afla de nouă zile o femeie, într-o cameră relativ curată, dar fără geam, în care era foarte frig. Deținuta prezenta semnele unei boli psihice și pierduse șirul zilelor de când era acolo, dar știa că urma să fie scoasă din izolare a doua zi. Conducerea a afirmat că deținuta avusese zece zile de pedeapsă cu izolare, pentru niște altercații cu colegele de celulă. Pe hol fuseseră aduse chiar la momentul vizitei APADOR-CH două geamuri pentru a fi montate la izolator.

Concluzii şi recomandări:

· APADOR-CH solicită măsuri pentru reducerea supraglomerării și pentru a asigura posibilitatea deținutelor să-și păstreze relațiile cu familia și comunitatea. Asociația consideră că este necesară înfiinţarea a cel puţin două penitenciare pentru femei care să acopere zonele Transilvaniei şi respectiv Moldovei. Asociația recomandă conducerii penitenciarului Târgșor să permită și să încurajeze ieșirile deținutelor în comunitate;

· ANP trebuie să rezolve de urgenţă problema asistenţei medicale la Târgşor în aşa fel încât deţinutele să beneficieze de aceste servicii săptămânal, aşa cum se procedează în celelalte penitenciare;

· APADOR-CH cere ministrului justiţiei să anuleze ordinul prin care s-a interzis primirea de colete poştale de la aparţinătorii deţinuţilor/deţinutelor.

Alte constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Răspunsul ANP Targsor 2013