Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Constanţa

Pe data de 22 noiembrie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din judeţul Constanţa. Vizita anterioară avusese loc în 2009.

Reprezentantele asociației au constatat că una dintre problemele grave semnalate cu ocazia vizitei anterioare nu a fost soluționată. Concret, APADOR-CH a constatat că în arestul IPJ Constanţa continuă să funcționeze aparate video de supraveghere permanentă în fiecare cameră de deţinere. Asociaţia reamintește că această măsură reprezintă o încălcare gravă a dreptului la protejarea vieţii intime a persoanelor reţinute sau aflate în arest preventiv. Camerele video pot fi instalate pe coridoare şi, chiar de dorit, în birourile de anchetă, dar în niciun caz în camerele de deţinere, grupuri sanitare sau cabinete medicale. Trebuie precizat că fiecare cameră de deţinere din acest arest este prevăzută cu sistem de alarmare şi, prin urmare, instalarea aparaturii video nu poate fi justificată prin eventuala invocare a „siguranţei” fizice a persoanelor reţinute/arestate. De asemenea, nu poate fi invocată lipsa personalului de supraveghere arestul având 31 de angajați. Responsabilii arestului au afirmat că supravegherea video nu se face și în camerele unde sunt cazate femei, cablul camerei fiind întrerupt. La data vizitei în CRAP Constanța se afla doar o femeie, cazată singură într-o cameră de două paturi și, într-adevăr, pe monitorul supraveghetorilor nu se transmiteau imagini din acea cameră, ci se afișa mesajul VIDEO LOST. Cu toate acestea nu există siguranța faptului că acea cameră video este dezactivată permanent. APADOR-CH solicită Inspectoratului General al Poliţiei să renunțe deîndată și definitiv la supravegherea video permanentă a camerelor de deținere, prin demontarea camerelor video. Oricare ar fi temeiul legal pe baza căruia au fost instalate camerele video această practică reprezintă o încălcare flagrantă a standardelor CEDO privind dreptul la viață privată și poate fi considerată tratament degradant.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

În ziua vizitei, în arest se aflau 45 de de persoane din care 36 bărbaţi adulţi, opt minori și o femeie. Cinci persoane (patru bărbați și un minor erau condamnați), restul se aflau în arest preventiv. CRAP Constanța dispune de 13 camere de deținere cumulând o suprafață de aproximativ 180 de mp inclusiv grupul sanitar format dintr-un WC, o chiuvetă şi un duş. În arest mai există biroul supraveghetorilor, cabinetul medical, clubul arestaţilor (o fostă cameră de deţinere dotată cu un televizor), un spațiu amenajat pentru percheziție și un oficiu în care este păstrată vesela. Arestul este la demisol. Gratiile dese de la ferestrele mici nu permit iluminarea naturală suficientă și nici ventilarea. Ca urmare, deși ultima zugrăveală s-a făcut în anul 2012, pereții au deja un aspect mucegăit. Grupurile sanitare sunt deteriorate. CRAP Constanța este alimentat cu apă caldă (și pentru spălat și pentru încălzire) la fel ca restul clădirii inspectoratului astfel că deținuții au apă caldă în fiecare zi iar căldura în camere este suficientă.

Arestul nu asigură decât patul, aşternuturile, perna şi pătura. Toate obiectele igienico-sanitare absolut necesare – săpun, pastă de dinţi şi de ras, detergenţi, hârtie igienică etc. – sunt fie aduse în bagajul personal la reţinere/arestare, fie furnizate ulterior de aparţinători, fie cumpărate. Trebuie semnalată în acest context o îmbunătățire a practicilor constatate cu ocazia vizitei anterioare și anume faptul că acum polțiștii de la arestul din Constanţa fac cumpărături pentru arestaţi.

Un alt aspect pozitiv care trebuie menționat este faptul că hrana arestaților este în continuare preparată într-un mic bloc alimentar deservit de doi angajați ai IJP. Bucătăria şi dependinţele sunt foarte curate şi destul de bine dotate. La data vizitei meniul consta în ciorbă de zarzavat cu purcel și iahnie de fasole. Și mâncarea preparată și pâinea pregătită pentru a fi distribuită aveau aspect și miros plăcut.

2. Asistenţa medicală

Trei medici şi doi asistenţi medicali au în grijă starea de sănătate a persoanelor din arest. Conform medicului prezent în arest în momentul vizitei permanența este asigurată, la fel și medicamentele necesare. Personalul medical a afirmat că nu au existat cazuri problematice din cauza consumului de droguri, în schimb au existat cazuri de beție acută, situație în care se refuză încarcerarea, iar arestatul este direcționat spre spital. Dacă în momentul consultului premergător depunerii în arest o persoană acuză agresiuni, acest lucru se consemnează în fișa medicală și este sesizat procurorul. Cele mai frecvente probleme medicale ale arestaților sunt afecțiunile psihice, bolile cardio-vasculare și infecțiile respiratorii. Nu se derulează niciun program de prevenire a infecției HIV/hepatite (concret, nu se distribuie prezervative, nu este disponibil tratamentul de substituție cu metadonă). Singura femeie prezentă în CRAP Constanța la data vizitei, însărcinată, este prezentată periodic la consult ginecologic la un spital civil (fapt confirmat de arestată care s-a declarat mulțumită de tratamentul de care beneficiază).

3. Activităţi

Arestaţii au dreptul la o plimbare zilnică de aproximativ o oră. Sunt 3 curţi de plimbare mici, acoperite parțial, dar nu sunt dotate cu nimic astfel că deținuții nu au ce face decât să se plimbe dus-întors câțiva pași. APADOR-CH solicită din nou IGPR instalarea unor echipamente simple (de pildă bare fixe) în curțile de plimbare pentru ca arestații să poată să facă mișcare.

Spre deosebire de vizita trecută acum camerele sunt dotate cu televizoare la care persoanele private de libertate se pot uita oricând.

În arest există și un club însă nu se organizează activități de niciun fel, astfel că deținuții preferă să stea în camere.

4. Corespondenţă şi vizite

Situația a rămas neschimbată în CRAP Constanța în ce privește încălcarea dreptului la confidențialitate. Absolut toată corespondenţa arestaţilor, indiferent de destinatar, este înregistrată atât la expediere cât şi la primire. Dacă înregistrarea la primire se poate justifica prin necesitatea de a se putea dovedi faptul că deținutului i-a fost înmânată scrisoarea, înregistrarea ieșirilor nu are nicio justificare. APADOR-CH solicită IGPR să ia măsuri pentru interzicerea acestei practici.

Telefonul la care au acces arestaţii este amplasat în camera supraveghetorilor care rămân în birou pe durata convorbirilor. Biroul nu este spațios astfel că este imposibil ca supraveghetorii să nu audă ce spun apelanţii. APADOR-CH recomandă instalarea unui telefon cu cabină de plexiglas în altă zonă a arestului pentru a asigura confidențialitatea convorbirilor.

Sectorul vizite, situat în afara arestului, este o cameră (de asemenea supravegheată video) dotată cu 6 cabine cu separator şi o masă la care ar avea loc discuţiile cu avocaţii. Asociația cere asigurări că întâlnirile minorilor cu familia au loc fără dispozitiv de separare.

5. Discuții cu deținuții

În camera 10 (18 mp/10 paturi instalate) erau cazați șase bărbați adulți care au declarat că mâncarea este foarte bună și că personalul arestului se poartă corect. În schimb s-au plâns de lipsa de lumină și de activități din cauza cărora mai mult dormitează și uneori nici nu-și mai dau seama dacă e zi sau e noapte. Trei dintre arestați chiar dormeau în momentul vizitei, în jurul orei 11 a.m.

Cinci dintre minori erau cazați în camera 6 (cca. 15mp/5 paturi instalate). Unul dintre ei prezenta probleme evidente de adaptare la mediul carceral (îi tremura vocea, părea să izbucnească în plâns). Un altul, care era în CRAP Constanța de 10 luni pentru că nu avea acte de identitate, era nerăbdător să plece odată să-și execute pedeapsa în penitenciar (era deja condamnat). APADOR-CH atrage atenția că minorii sunt o categorie vulnerabilă și solicită responsabililor arestului să le asigure consiliere psihologică și să îi implice în activități socio-educative.

Singura femeie din arest, în primul trimestru de sarcină, era cazată în camera cea mai apropiată de biroul supraveghetorului, o cameră de aproximativ 12 mp cu șase paturi instalate. APADOR-CH recomandă ca o parte din paturi să fie scoase din cameră când nu sunt utilizate pentru a asigura un minim de spațiu util. Femeia a avut o singură plângere și anume faptul că WC-ul este insalubru.

Concluzii:

1. APADOR-CH cere eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deţinere. Prezenţa lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viaţă privată, drept ce trebuie respectat chiar şi în cazul privării de libertate;

2. Asociația solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea corespondenţei scrise şi a apelurilor telefonice;

3. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic