Arhiva tag-ul pentru: asiatentă medicală

La data de 28 iulie 2022, trei reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat penitenciarul Mărgineni. Vizita anterioară a avut loc la 28 august 2013.

Efective, spații de cazare, număr de deținuți

Potrivit datelor oficiale, puse la dispoziția reprezentanților APADOR-CH, penitenciarul Mărgineni este format din trei pavilioane care cuprind şapte secţii de deţinere, şapte curţi de plimbare, un teren de sport, un magazin, bloc alimentar, depozit de alimente, spălătorie, ateliere de producţie, sectorul de vizite, cabinete medicale și club. Conform documentelor, la data vizitei erau cazați 673 de deținuți de sex masculin și existau 781 de paturi instalate. Capacitatea legală de cazare a penitenciarului (4mp/deținut) este însă de 479 de locuri, deci gradul de ocupare era de 142%. Suprafaţa medie a camerelor de deţinere este de 27,63mp, numărul mediu pe cameră era de 11 deţinuţi.

Penitenciarul este structurat astfel:

Pavilionul 1, o clădire un etaj la care s-au făcut reparații capitale în 2003 și cuprinde secțiile:

• E1 – Secție de maximă siguranță;
• E2 – Secție cu  regim închis;
• E3 – Arest preventiv, carantinare, tranzit, cameră de protecție;
• E4 – Secție de maximă siguranță;

Pavilionul 2, o clădire cu un etaj, la care s-au făcut reparații capitale în 2016 și cuprinde secțiile E5 și E6, ambele cu regim închis.

Pavilionul 3, o clădire cu parter la care conducerea spune că s-a renunțat la reparații întrucât ar fi prea costisitoare și s-a decis demolarea și construirea unui corp nou de clădire, din Fonduri norvegiene – termen de execuție 2024. Deocamdată clădirea găzduiește secția: E7, cu regim deschis și școală.

La data vizitei erau 138 de deținuți la maximă siguranță, 359 la regim închis, 28 în regim deschis și 11 semideschis. De asemenea, erau 130 de deținuți arestați preventiv și 7 neincluși în vreun regim.

Faţă de vizita anterioară, din 2013, când penitenciarul găzduia peste 920 de deținuți, s-a constatat o reducere a numărului de persoane deţinute cu 27%. Cu toate acestea, problema supraaglomerarii rămâne una nerezolvată.

Personal

La sfârșitul lunii august 2022 numărul de posturi prevăzute în schema de personal era 417, dintre care ocupate – 313. Procentul de încadrare era de 75%. În ultimii cinci ani s-au pensionat aproximativ 200 de angajați și au fost angajați 100. Față de 2013, când personalul număra 346 de angajați, procentul de încadrare a scăzut de la 84% la 75% (pentru sectorul educație, gradul de ocupare este de 58,82%, asistență socială 70% și medical 76,19%).

În penitenciar există un cabinet stomatologic cu medic și asistentă (medicul era în concediu la data vizitei). Nu există psihiatru angajat, iar la ultimul concurs organizat de penitenciar nu s-a prezentat nimeni, conform spuselor directorului penitenciarului. Față de anul 2013 când exista doar un singur psiholog, acum sunt ocupate 3 dintre cele 5 posturi.

Reparații curente, investiții

De la ultima vizită APADOR-CH, conducerea penitenciarului susține că a rezolvat problema furnizării de apă rece, totuși deținuții cu care reprezentanții APADOR-CH au vorbit în timpul vizitei s-au plâns că problemele persistă și că există întreruperi în aprovizionarea cu apă rece. Conform datelor furnizate de conducere, penitenciarul se alimentează în continuare cu apă dintr-un puț de mare adâncime și completează necesarul de apă din rețeaua publică a comunei I.L. Caragiale. Situația era prezentată similar la vizita din 2013. Conducerea susține că penitenciarul are apă rece curentă, și apă caldă după un program, pe secții, zilnic, mai puțin duminica. Duminica nu este în penitenciar persoana de la departamentul tehnic și de aceea nu poate fi furnizată apa caldă. În timpul săptămânii apa caldă curge timp de  1.30-2 ore pe zi (cu excepția secției 4 unde apa caldă este doar 3 zile pe săptămână).

Conform documentelor primite de la penitenciar, „trimestrial sau ori de câte ori este cazul se efectuează dezinsecția și deratizarea spațiilor”. Cu toate acestea, majoritatea camerelor vizitate de echipa APADOR-CH erau infestate cu ploșnițe (lucru evident pe saltele, cearșafuri și pereți; în plus, existența ploșnițelor a fost cea mai întâlnită critică a deținuților cu privire la condițiile de detenție). Conducerea penitenciarului susține că au fost înlocuite saltelele, însă în mai multe dintre camerele vizitate starea saltelelor era în mod evident una proastă. Problema ploșnițelor persistă de ani de zile în penitenciar. Conform conducerii, motivul îl constituie transferurile dese între penitenciare. Pereții celulelor și cearșafurile erau, în multe dintre celule vizitate, pătate de sânge din cauza ploșnițelor. Deținuții din camerele infestate aveau multe urme de mușcături pe corp.

Asociația recomandă intensificarea eforturilor administrative de dezinsecție, zugrăvirea pereților, schimbarea saltelelor deteriorate, menținerea unei igiene mai bune, cu apă curentă caldă și rece, rufe și lenjerii spălate și uscate la spălător, nu în camere, așa cum se întâmplă încă, în ciuda existenței unui spălător.

Deși există fonduri pentru văruit pereții, conducerea penitenciarului susține că acest lucru nu poate fi realizat întrucât relocarea deținuților este foarte complicată. Multe dintre camerele vizitate aveau igrasie.

Există un proiect finanțat din fonduri Norvegiene („Secure”), prin care va fi construită o clădire nouă cu etaj și mansardă, în locul Pavilionului 3. Noua aripă nu va rezolva din păcate problema supraaglomerării, cu doar 52 de locuri, dar va fi totuși un plus când va fi gata.

Blocul Alimentar

Blocul alimentar are opt cazane instalate în anul 2021. La data vizitei erau deja pregătite cinci feluri de mâncare (comun, musulman, diabetic, distrofic, HIV) care urmau să fie servite în camere. În Pavilionul 2, după reparațiile capitale, a fost amenajată și o sală de mese, însă conducerea susținea că nu era folosită momentan pentru a se evita transmiterea COVID.

În blocul alimentar lucrau 18 deținuți în două schimburi (selecționați, cu analize făcute, inclusiv foști bucătari).

În pofida cazanelor noi, ca și la vizita precedentă, aspectul general al blocului alimentar a rămas de vechi – beton spart pe jos, țevi ruginite, geamuri murdare, miros rânced.

Majoritatea deținuților intervievați au reclamat o calitate a mâncării proastă, fiind printre principalele teme de discuție (legumele nefierte, repetarea pe perioade lungi de timp a aceluiași fel de mâncare). 

Asistența medicală 

Penitenciarul beneficiază de serviciile unui singur medic și, din 2022, de ale unui stomatolog (calitatea serviciilor stomatologului a fost printre cele mai des invocate probleme de către deținuți). Există un medic de familie, doi asistenți, o asistentă de farmacie. Se fac ture 12/24, acesta fiind principalul motiv pentru care nu pot fi atrași asistenți la angajare. Personalul realizează în medie 8.300 de consulturi/an (50-60 pe zi). Conform angajaților, optim ar fi două persoane în tura de 12 ore.

Screeningul (analize medicale generale) se face pentru persoanele nou-venite și pentru cei cu afecțiuni din arest. Penitenciarul nu are laborator, astfel încât analizele se fac extern, cu programare, ceea ce duce la întârzieri. Același lucru este valabil pentru consultațiile de specialitate (spre exemplu, pentru un consult la neuropsihiatrie era loc abia în octombrie).

Personalul medical spune că anul trecut, în penitenciar au existat patru decese din cauze medicale, nu au avut cazuri de persoane decedate din cauza violențelor și niciun viol.

În penitenciar erau 160 de persoane sub tratament psihiatric. Acestea nu sunt izolate, ci plasate în camere cu alți deținuți care le pot acorda ajutor la nevoie.

Deținuții s-au plâns că primesc doar analgezice când au dureri de dinți și nu sunt duși la cabinetul stomatologic. În general au apreciat serviciile medicale ca fiind slabe și greu accesibile. Personalul a motivat accesul greoi al deținuților la serviciile medicale prin numărul mic de angajați, dar și prin solicitările nejustificate ale deținuților de a accesa serviciile medicale.

Prezervativele erau disponibile, la cerere, numai înainte de vizita conjugală, dar nu și pentru ceilalți deținuți din  penitenciar (motivul invocat de conducere este că deținuții le-ar folosi pentru a ascunde obiecte interzise).

HIV

Persoanele cu HIV erau cazate în camere separate de restul deținuților, denumite „camere pentru deținuți clasificați vulnerabili din punct de vedere medical”. Toate persoanele din penitenciar cunosc statutul acestora (pe ușile celor doua celule a fost scris la un moment dat chiar „HIV”, explicația angajaților pentru această inscripție pe ușă fiind că ajuta la acordarea meniului zilnic conform regimului alimentar). În penitenciar erau la momentul vizitei 31 de deținuți cu HIV, cazați în două camere, ambele supraaglomerate.

Cea mai mare problemă semnalată de oamenii de aici este stigmatizarea – „ne strigă sidoșii”. De asemenea, deținuții au reclamat faptul că li se spune că sunt cazați într-o secție HIV, dar nu există infecționist sau servicii medicale dedicate – „ne-au îngrămădit în două celule și ne dau pastilele. De ce ne-au adus de la București aici? Nu mai ajung familiile la noi, suntem departe. Nu putem să-i vedem”.  Unul dintre deținuți, depistat în 2020 cu HIV, nu beneficia de tratament antiretroviral la data vizitei.

Sănătate mintală

În penitenciar existau și aproximativ 70 de consumatori de droguri declarați care luau tratamentul stabilit de psihiatru (3 deținuți sunt pe tratament substitutiv cu metadonă).  Conform discuțiilor cu conducerea penitenciarului, scrisorile sunt deschise în prezența deținuților, pentru a controla traficul de droguri (aceștia au spus că au avut situații în care scrisorile erau impregnate, situație care a fost raportată ulterior la DIICOT).

Din efectivul total, 160 de deținuți sunt în tratament cu medicamente psihotrope (dintre care 80% sunt tineri). Serviciile psihiatrice se rezumă la câte două ore de telemedicină cu psihiatrul de la Jilava (la Mărgineni nu există psihiatru, ci doar o singură asistentă). Penitenciarul avea trei psihologi (din cinci posturi) – doar pentru deținuți, nu și pentru personal – cu program de patru ore pe zi, ședințele fiind de 50 de minute pentru o ședința obișnuită și două ore pentru cazurile cu risc de suicid. Unii deținuți ar vrea să renunțe la tratament pentru a putea ieși la muncă.

Problemele psihice ale deținuților sunt în general anxietatea, depresia (pandemia a accentuat aceste probleme prin lipsa contactului cu familia), afecțiunile psihiatrice și alte vulnerabilități. Una dintre vulnerabilități este lipsa vizitatorilor – conform conducerii, penitenciarul are 140 de deținuți necăutați.

Pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, strategia conducerii penitenciarului a fost de a-i pune în celule cu deținuți în care pot avea încredere. Ceilalți deținuți trebuie să aibă grijă de ei (inclusiv în cazul în care e nevoie de duș).

Unii dintre deținuți au menționat că în cazurile de crize epileptice se intră cu mascații în celule. APADOR-CH recomandă ca accesul în camere și preluarea pacienților să nu se mai facă cu mascații. 

Dreptul la muncă

La data vizitei aveau dreptul la muncă 208 deţinuţi (30% din total), în activități de întreținere, agricole (la ferma penitenciarului) și la diverși agenți economici. Dreptul la muncă (conform informațiilor colectate de la angajați) nu le este acordat și persoanelor cu HIV (în afară de voluntariat, cu acordul medicului), iar celor cu tratament psihiatric nu li se acordă deloc acest drept (și nici nu li se dau niciun fel de sarcini oricât de simple).

Dreptul la vizită

Sectorul Vizite avea patru mese fără dispozitiv, cu supraveghere de la distanță (pentru vizite de 120 de minute) și nouă mese cu dispozitiv (geam și telefon). La momentul vizitei APADOR-CH erau folosite două mese cu dispozitiv și una fără. Pentru accesul online există trei computere folosite pentru 2-3 vizite pe zi.

Camera conjugală era curată, cu duș funcțional, dar prezervativele nu erau disponibile în cameră, ci doar la cerere.

Potrivit datelor oficiale, 141 de deținuți erau nevizitați (21% din total). Una dintre plângerile deținuților a fost aceea că sunt cazați prea departe de domiciliu, astfel încât sunt îngreunate vizitele familiei.

Educație și asistență socială

Departamentul educațional se ocupă de alfabetizare (10% dintre deținuți sunt analfabeți), clasele I-IV și programul „A doua șansă”. Participarea era scăzută în cadrul programelor, deținuții preferând să muncească (pentru puncte și bani). De obicei la început de an se înscriu aproximativ 35 de persoane, dar până la final rămân mai puțin de zece (și din cauza transferurilor).

Cursurile de calificare în agricultură au o rată foarte slabă de participare, dat fiind că au acces la ele doar persoanele care mai au maximum nouă luni până la eliberare și care au absolvit minimum opt clase, iar o grupă trebuie să aibă minimum 14 persoane. Pe perioada pandemiei au fost mai puține transferuri, astfel că rata de calificare a fost mai mare.

Pandemie

Perioada pandemiei a fost dificilă, izolarea pacienților fiind greu de gestionat. Cazurile de COVID au fost generate de contactul cu exteriorul, dar nu a existat nicio formă gravă a bolii. Vizitele online au fost foarte bine primite de deținuți în timpul epidemiei, având în vedere că pe perioada stării de urgență vizitele fizice au fost complet sistate.

Conform medicului, la data vizitei încă se purta mască (lucru infirmat de observațiile echipei APADOR-CH, nu am văzut niciun angajat care să poarte mască) și se păstrau regulile de distanțare. Pe perioada pandemiei activitățile de socializare au fost gândite pe camere, astfel încât să fie redus contactul între deținuți din celule diferite (tot de atunci a fost sistată masa la comun, deținuții primind mâncarea în camere), ca și vizitele la infirmerie.

Vârful ratei de vaccinare a atins 87% (procentul variază din cauza transferurilor). Deținuții au fost motivați să se vaccineze cu bani (100 de lei/deținut – din fonduri guvernamentale), credite și prin facilitarea vizitelor (mai ales la camera conjugală și cele față în față).

Vizita pe secții 

Camera de protecție, capitonată (E1.7), era folosită de aproximativ trei ori pe an pentru cazurile de risc de suicid. La momentul vizitei, în cameră era un miros puternic de chimicale, iar lumina naturală era insuficientă (exista doar un geam foarte mic, fiind nevoie de bec).

În camera E1.8 erau zece deținuți în zece paturi. Baia are două WC-uri turcești astupate cu PET-uri. Deținuții s-au plâns că nu au acces la cabinetul stomatologic (cel puțin unul era cu măselele evident inflamate) și de existența ploșnițelor (chiar dacă s-a făcut dezinsecție de aproximativ patru ori de la începutul anului).

Camera E2.17 era cea mai aglomerată, cu 30 de deținuți pe 30 de paturi supraetajate pe trei rânduri (pe partea stângă, într-un intrând sunt două rânduri de paturi lipite între ele – practic deținuții de aici dorm unul lângă altul), camera fiind ocupată în proporție de 273% față de capacitatea legală. În cameră era foarte cald. Pe unul dintre paturile de sus era cazat un deținut cu probleme psihiatrice – colegii de cameră aveau grijă de acesta (face și pe el și trebuia spălat). Deținuții s-au plâns de timpul foarte scurt pentru duș (două ore pe zi pentru 30 de persoane). Camera era grav infestată cu ploșnițe și, din această cauză, deținuții spun că nu pot dormi (unul dintre deținuți a arătat un borcănel în care colecta insectele). Saltelele erau foarte vechi. Deținuții au mai spus că de patru săptămâni, la prânz, se oprește apa rece (lucru confirmat și de director). Nu existau spații de depozitare a bagajelor, fiind puse în paturi. Jumătate dintre deținuții de aici erau nevizitați. De asemenea se plângeau de carnea din mâncare, că miroase a stricat. Cei care își permit, mănâncă de obicei ce își cumpără de la magazin.

În camerele E2.18 și E2.19 erau cazați cei 31 de pacienți cu HIV, statutul acestora fiind cunoscut de către tot personalul și de toți deținuții. În camera E2.18 erau cazați 18 deținuți în 19 paturi, deși legal ar trebui să fie numai 9 paturi (supraaglomerare 189%). Baia are un WC turcesc și un duș. Deținuții își cumpără singuri saci de gunoi și mopuri (situație întâlnită în toate camerele vizitate). Un deținut susținea că era operat și nu reușea să fie dus la chirurgie, deși avea uitat un bandaj înăuntru.

O altă critică a deținuților a fost aceea că nu sunt duși la dentist în afara penitenciarului, pe motiv că nu există mașini. Tratamentul de seară se dă în prezența mascaților, în cameră. Toată lumea le cunoaște statutul bolnavilor cu HIV și se ferește de ei. Ar vrea o „pușcărie pentru sidoși” (sic!). În camera E2.19 erau 14 deținuți pe 16 paturi, deși capacitatea legală era tot de 9 paturi (supraaglomerare 155%). Aceștia se plângeau de existența ploșnițelor, de accesul greoi la dentist și că diabeticilor li se dă margarină la micul dejun. Un deținut depistat cu HIV în 2020 nu are încă tratament. Deținuții spun că uneori există întreruperi de 1-2 zile de tratament.

Camera de carantină (E3.25) avea 14 deținuți cazați în 27 de paturi, la o capacitate legală de 11 paturi (supraaglomerare 127%). Aceștia au reclamat timpul scurt pentru fiecare persoană la duș și inexistența practic a tratamentului stomatologic (stomatologul nu îi tratează și e în penitenciar doar o zi pe săptămână – joia).

Camera E3.28: arestați preventiv. Potrivit informațiilor oficiale furnizate la data vizitei, aici erau 15 persoane pe 15 paturi, dar numărul permis de paturi este de 6, ceea ce înseamnă o suprafață de 24 mp și o supraaglomerare de 250%. Camera avea de asemenea 12 rafturi pentru efecte personale, insuficiente pentru numărul deținuților din cameră.  Nu existau ploșnițe în cameră. De o lună, nimeni din celulă nu fusese scos la cabinet: „Ca să mergi la cabinet trebuie să dai cu scaunul în ușă” – spunea un deținut.

Camera E3.31 avea 14 deținuți în 14 paturi pe 2 niveluri (la o capacitate legală de 7 paturi). Baia avea pereți cu mucegai, presiunea era mică la apa caldă. Deținuții se plângeau de existența ploșnițelor. La geamuri exista un grilaj foarte des, ceea ce face dificilă circulația aerului. Un deținut a reclamat că nu a putut să meargă la înmormântarea tatălui și a vorbit doar online cu mama sa (Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 142.2. spune că în situaţia naşterii copilului deţinutului ori a decesului unui membru de familie, directorul penitenciarului poate aproba ca deţinuţii, în baza unei solicitări scrise, să beneficieze de o vizită).

Camera E3.35, dedicată tinerilor, era curată, îngrijită de deținuți, aici fiind 12 persoane (între 18 și 21 de ani) pe 15 paturi, la o capacitate legală de 7 paturi (supraaglomerare 171%).

Camera E4.42 (maximă siguranță) este foarte mică, cu doar 2 paturi, un geam foarte mic, fără suficientă lumină naturală, cu foarte multă igrasie. Aici era un singur deținut izolat la cerere, fost pacient cu TBC, actualmente cu HIV. Acesta a acuzat accesul greoi la medic și a menționat că accesul este posibil doar prin automutilare, că analizele pentru HIV nu i-au fost făcute de două luni.

Sala de mese, aflată în secția E5 (amenajată după reabilitarea din 2016), era curată, pictată de curând de unul dintre deținuți. Sala de mese nu era folosită, deținuții luând masa în camere, din cauza pandemiei.

Camera E5.56 (regim închis) avea 6 deținuți. A fost singura cameră vizitată în care era respectată capacitatea legală de deținere. Era curat și răcoare.

Secția de regim deschis (E7) este compusă dintr-o clădire cu un nivel, în careu, cu curte interioară, unde erau cazați 30 de deținuți în 5 camere. Spre deosebire de celelalte corpuri de detenție, aici era curat și aerisit. Baia comună pentru cele 5 camere are trei dușuri, două chiuvete și două WC-uri turcești.

Alte plângeri colectate de la deținuți: neeliberarea testului HIV, lipsa dreptului la muncă din cauza tratamentului psihiatric, un deținut necăutat, fără bani, s-a plâns că nu poate să-și cumpere ochelari de vedere pentru care are rețeta, un altul solicita transferul la Arad pentru a putea munci, un deținut făcea greva foamei pentru că fusese eliminat de la munca la bucătărie, din cauza unui comportament agresiv, un altul avea nevoie de o operație la picior etc.

Concluzii și recomandări

Impresia inițială, la pătrunderea în penitenciar, a fost de spațiu relativ îngrijit în ceea ce privește curtea și exteriorul clădirilor. Pavilioanele administrativ, medical și social arată îngrijit și la interior. În cazul camerelor de detenție echipa a sesizat o serie de probleme majore: supraaglomerare, căldură și lipsa aerului, WC-uri turcești, prezența aproape universală a ploșnițelor (au fost vizitate și camere curate și aerisite), saltele într-o stare foarte proastă, plângeri față de calitatea mâncării.

Foarte mulți deținuți s-au plâns de accesul la serviciile medicale și de calitatea acestora (situație care persistă neschimbată de la vizita anterioară). Există multe plângeri ale deținuților direct către Colegiul Medicilor (angajații susțin că motivul este că nu le dau exact medicamentele cu denumirea solicitată). APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului și ANP să facă demersuri susținute pentru atragerea de personal medical în sistem, prin stimulente financiare și nu numai. Dat fiind că sănătatea mintală e un domeniu critic al sistemului penitenciar, ar trebui de asemenea făcute eforturi pentru angajarea unui psihiatru și mărirea numărului de ore cu psihologii.

De asemenea, organizația recomandă conducerii ANP să verifice dacă procesele-verbale întocmite de comisia de selecţionare a deţinuţilor la muncă cuprind sau nu o motivare adecvată a propunerii de selecționare la muncă, pentru fiecare deţinut respins şi dacă unele dintre aceste motivări constau în faptul că deţinutul suferă de HIV sau, după caz, că primeşte tratament pentru o afecţiune psihică. 

Contrar normelor în vigoare, șase dintre camerele vizitate aveau paturile dispuse pe trei niveluri, iar din numărul mare de paturi în plus, existente la nivelul penitenciarului, se poate deduce că situația există și în alte camere. APADOR-CH recomandă scoaterea din camerele și așa supraaglomerate a paturilor în surplus, în special a celor dispuse pe nivelul 3, pentru obținerea, pe cât posibil, a unui spațiu suplimentar.

Vizitele online sunt apreciate (la vizita față în față pot veni maximum două persoane) pentru că deținuții pot vedea „ce mai e prin gospodărie; au văzut chiar și câinele”. Reprezentanții penitenciarului au cerut ANP menținerea acestui sistem și după pandemie. Încă mai este permis video call-ul pentru situații sociale (unde familiile nu pot veni fizic – stau în străinătate, au copii în plasament). De asemenea ar fi utilă menținerea audierilor în instanță online. Așadar, ar fi necesar de menținut sistemul de vizite online, pentru deținuții care doresc acest lucru. APADOR-CH solicită ANP să permită vizitele online în continuare, pentru toți deținuții, ca alternativă la vizitele fizice.

Organizația consideră că beneficiile acordate deținuților, pe durata stării de urgență și de alertă, cu privire la acordarea dreptului la convorbiri online ar trebui păstrate. În acest sens, ar fi necesară modificarea legii executării pedepselor, în sensul modificării art. 66 din lege, care prevede că nu toți deținuții, ci doar anumite categorii de deținuți pot beneficia de dreptul la convorbiri online. Acest drept ar putea fi extins asupra tuturor categoriilor de deținuți, indiferent de situația lor disciplinară și de periodicitatea legăturii lor cu familia, astfel cum  s-a procedat pe durata stării de urgență și a stării de alertă. 

APADOR-CH consideră că ANP ar trebui să ia în calcul măcar varianta modificării Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, nu și a legii, dar, în acest caz, dacă textul legal (art. 66) rămâne neschimbat, ar trebui ca la art. 134 din regulament să se prevadă categorii mult mai largi de deținuți care pot beneficia de convorbiri online și, de asemenea, condiții mai puțin restrictive pentru acordarea acestui drept, condiții care să nu se refere la starea disciplinară și la periodicitatea legăturii cu familia.

Deținuții s-au plâns și de lipsa cursurilor de calificare și accesul greoi la muncă. APADOR-CH recomandă conducerii penitenciarului organizarea de cursuri de calificare în colaborare cu AJOFM și intensificarea eforturilor de găsire pe plan local a locurilor de muncă pentru deținuți. 

Pacienții cu HIV nu au asigurat secretul diagnosticului și sunt marginalizați.  Mulți sunt din București și vor să fie cazați mai aproape de casă. Pe cât posibil, APADOR-CH recomandă transferarea deținuților în penitenciare apropiate de domiciliu, așa cum prevede legea executării pedepselor, pentru facilitarea vizitelor familiei, precum și păstrarea confidențialității diagnosticului și tratamentului. Afecțiunile deținuților trebuie anonimizate (iar problemele existente de discriminare ar fi rezolvate eventual prin mutarea deținuților). Acest lucru trebuie însoțit de informarea deținuților și a personalului cu privire la bolile transmisibile și cu privire la faptul că un pacient HIV sub tratament nu mai este contagios (pentru propria protecție și pentru a elimina stigmatizarea). Pacienții cu HIV trebuie tratați la fel cu ceilalți deținuți și trebuie să le fie garantat accesul la servicii medicale, plimbare și activități.

Deținuții nevizitați au hainele și diverse lucruri din donații și din mila colegilor de celulă. Având în vedere că la momentul vizitei APADOR-CH erau 141 de persoane nevizitate, acoperirea nevoilor strict din donații poate fi o problemă. Recomandăm conducerii penitenciarului să acorde o atenție deosebită și să distribuie cu precădere deținuților necăutați materiale de igienă și strictă necesitate. 

Prezervativele ar trebui puse la dispoziția deținuților la liber, fără condiționări de orice fel, de preferat în automate/cutii amplasate pe holuri în zone nemonitorizate.

Alte concluzii și recomandări se regăsesc în cuprinsul raportului.

Georgiana Gheorghe

Irina Zamfirescu

Dragoș Roșca

Răspunsul ANP la recomandările APADOR-CH Planul de măsuri întocmit de Penitenciarul Mărgineni, ca urmare a observațiilor și recomandărilor APADOR-CH Realizarea planului de măsuri – după șase luni