condiții în aresturi

Articole

CPT, după vizita în România: Condițiile din aresturile poliției rămân mediocre

24/09/2015/în Comunicate, Slider /de Rasista

Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a publicat astăzi raportul asupra vizitei sale în România (din 5-17 iunie 2014). Delegația CPT a vizitat nouă aresturi, patru penitenciare și Spitalul Penitenciarului Rahova – pentru discuții cu arestații preventiv și deținuți – și a avut discuții cu personalul unor spitale de psihiatrie (Săpoca Iași și Centrul neuropsihiatric nr. 2 din București). Membrii CPT s-au întâlnit la București și cu reprezentanții APADOR-CH.

În raport sunt menționate evoluțiile pozitive constatate față de vizita precedentă a CPT (din 2010), ca exemplu de bune practici fiind dat medicul care se ocupă de aresturile din București și raportează ce constată după examinarea arestaților, consemnând inclusiv declarațiile acestora, chiar dacă nu există semne vizibile de violență pe corpurile lor. Totuși, CPT remarcă faptul că în ultimii cinci ani condițiile de detenție din aresturile poliției – care dețin arestații timp de câteva luni – „rămân mediocre, în special în ceea ce privește supraaglomerarea, stare proastă, insalubritate și accesul insuficient la lumină naturală și ventilație.”

În penitenciare, delegația a observat o teamă vizibilă a deținuților de a vorbi cu membrii CPT. Totuși, aceștia au primit numeroase informații despre rele tratamente (în special loviri aplicate deținuților de către mascații din grupurile de intervenții). În raport se spune că agresiunile au existat mai ales la deținuții de la regimul de maxima securitate sau închis, din închisorile Arad și Oradea. Delegația a avut acces și la dovezi medicale ale acestor agresiuni.

CPT se declară de acord cu existența grupelor de intervenție, dar menționează în raport că nu ar trebui ca ele să fie folosite ca substitut pentru lipsa cronică de personal de supraveghere. În plus, intervențiile acestor „mascați” ar trebui să fie mai bine reglementate, pentru prevenirea abuzurilor.

Și în penitenciare, CPT a constatat un grad mare de supraaglomerare, cu maximum 2m² de spațiu de persoană (în penitenciarul de femei Târgșor de exemplu), supraaglomerare agravată și de faptul că deținuții petrec în camere între 20 și 22 de ore pe zi. Raportul CPT recomandă creșterea numărului de penitenciare, a personalului medical alocat și implicarea deținuților în activități socio-educative și muncă, la regimurile de maximă securitate și închis

Raportul CPT face referire și la cazul Gabriel Dumitrache, mort în secția 10 de Poliție București, cerând autorităților române să informeze Comitetul despre mersul acțiunii în justiție împotriva polițistului acuzat că l-a omorât pe Dumitrache. CPT cere totodată autorităților să ia și măsuri disciplinare administrative la adresa polițiștilor, indiferent de mersul anchetei penale.

În același raport CPT a mai făcut recomandări cu privire la procedurile derulate în cazul examenelor medicale aplicate deținuților – să se facă cu respectarea confidențialității (nu în prezența unui polițist), dosarul medical să conțină un formular special pentru traume și să fie eliminată declarația pe care arestatul este obligat să o semneze, prin care îl exonerează pe polițist de răspunderea pentru un abuz.

APADOR-CH constată că raportul CPT conține fapte și situații semnalate de ani de zile de asociație, despre supraaglomerare și proastele condiții din aresturi. Din păcate, pe plan intern aceste probleme se discută public foarte rar, doar atunci când România mai primește o condamnare la CEDO pentru condițiile de detenție sau când o celebritate arestată se plânge de modul în care a fost tratată în timpul arestului. Drepturile civile sunt un subiect ignorat atât de autorități, cât și de simpli cetățeni, care au scuza că nu și le cunosc – conform studiului sociologic lansat recent de APADOR-CH.

Raportul complet CPT poate fi citit aici.

Raport asupra vizitei de verificare a evoluţiei situaţiei din Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 12

09/09/2014/în Aresturi, Monitorizare condițiilor de detenție /de Rasista

La data de 12 august 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de Reţinere şi Arestarea Preventivă (CRAP) nr. 12 din incinta Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Feroviare Bucureşti. Aceasta a fost o vizită de revenire la vizita făcută la data de 11 septembrie 2012 în cadrul proiectului Copii Privaţi de Libertate în Europa Centrală şi de Est, finanţat de UE.

Aspecte generale comparativ cu vizita precedentă

Situaţia diferă faţă de cea regăsită în centru la vizita precedentă prin faptul că centrul poate caza acum maxim 15 persoane-minori şi tineri (numai de sex masculin) în 5 camere. Din fiecare cameră a fost scos un rând de paturi de la vizita precedentă, camerele având acum câte trei paturi într-o suprafaţă de aproximativ 12 mp (inclusiv grupul sanitar), astfel că se poate considera că fiecărui minor/tânăr îi revin 4 mp spaţiu personal. Toate cele 15 paturi erau ocupate la data vizitei (cu 12 minori şi 3 tineri). Şeful centrului a spus că această capacitate nu este depăşită niciodată, minorii nu sunt niciodată cazaţi doi într-un pat. În situațiile în care există mai mult de 15 minori şi tineri arestaţi în Bucureşti şi Ilfov aceştia sunt cazaţi în CRAP nr. 1 din Bucureşti unde se amenajează o cameră specială pentru aceştia. Minorii stau în centru în medie între o lună şi trei luni.

Personalul este format din 11 agenţi şi şeful arestului care lucrează în ture. Responsabilul centrului a spus că se formează astfel 4 ture, 3 cu câte 3 agenţi şi una cu 2 agenţi, dar că tura cu un agent lipsă nu le ridică niciun fel de problemă.

Responsabilul centrului a precizat că minorii şi tinerii nu sunt primiţi în centru decât după ce au efectut vizita medicală care are loc la arestul central. Tot acolo sunt duşi pentru alte controale medicale de rutină, iar în cazul urgenţelor este chemată salvarea.

În cazul unor minori sunt probleme în a le fi întocmite acte de identitate deoarece nu pot fi identificaţi reprezenţii legali. Pentru a rezolva astfel de probleme CRAP 12 colaborează cu DGASPC care efectuează anchete sociale şi întreprinde demersuri pentru identificarea unui părinte sau a unei rude şi pentru eliberare de documente de identitate.

La fel ca şi la vizita precedentă ca activităţi în centru există doar posibilitatea de a ieşi la curtea de plimbare (1-2 ore pe zi), televizorul şi câteva cărţi aflate pe holul centrului pe care arestaţii le pot împrumuta. Curtea de plimbare este neschimbată (a fost doar văruită), e neacoperită astfel încât nu protejezează de ploaie sau ninsoare, fără nicio posibilitate de a desfăşura activităţi. În arest minorii şi tinerii nu au posibilitatea de a-şi continua studiile.

Lunar fiecare arestat are dreptul să primească un săpun, un aparat de ras, o hârtie igienică. Pentru plicuri şi timbre, în vederea asigurării dreptului la corespondență/petiționare responsabilul centrului a precizat că nu sunt alocaţi bani, dar că de cele mai multe ori personalul centrului le asigură arestaţilor din bani propii plicuri şi timbre atunci când minorii nu au posibilităţi financiare. Telefonul este amplasat pe holul centrului şi funcţionează cu cartele. Telefonul nu este delimitat de o cabină care să asigure confidenţialitatea convorbirilor, astfel că agentul de pază stă lângă arestat în timpul apelului. Asociaţia recomandă ca această problemă să fie remediată prin instalarea unei cabine telefonice şi până la acel moment să se asigure totuşi confidenţialitatea convorbirilor, agentul păstrând o distanţă considerabilă faţă de arestat astfel încât să nu poată auzi convorbirea.

O îmbunătăţire este faptul că sistemul de alarmare al centrului a fost reparat şi acum soneriile funcţionează. Ca urmare minorii și tinerii pot oricând anunța supraveghetorul dacă au vreo problemă. Conform șefului de arest încătuşarea la scoaterea din arest că nu se mai face automat şi se analizează necesitatea punerii cătuşelor de la caz la caz. Minorii şi tinerii au confirmat ulterior că nu sunt încătuşaţi la scoaterea din arest.

La introducerea în arest minorilor şi tinerilor le este înmânată o mapă care conţine o serie de documente în care sunt menţionate drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate, pe care şi reprezentantele asociaţiei au văzut-o. Dacă arestaţii nu ştiu să citească, le este adus la cunoştinţă conţinutul documentelor de către reprezentanţii centrului.

Un aspect negativ este faptul că în camera unde au loc întâlnirile cu avocatul şi familia nu a fost instalată o uşă cu geam transparent, astfel că în timpul conversaţiilor agenţii din arest iau parte la discuţii, prin urmare dreptul la confidenţialitatea convorbirilor nu le este respectat arestaţilor.

Reprezentantele asociaţiei au costatat că nu mai există registrele unde era menţionată corespondenţa, atât la primire, cât şi la expediere.

Camerele de luat vederi sunt în continuare amplasate pe holurile centrului, la intrarea în arest şi la curtea de plimbare, însă imaginile nu sunt stocate datorită imposibilităţii tehnice, aşa cum a afirmat responsabilul centrului. Camerele sunt folosite doar pentru a vedea în timp real ce se întâmplă în arest.

Hrana provine de la penitenciarul Rahova şi arestaţii o iau singuri de la bucătărie şi servesc masa în camere. Bucătăria este dotată cu un cuptor cu microunde care poate fi folosit de arestaţi, două frigidere unde își pot păstra hrana de la aparţinători şi un frigider unde sunt păstrate probele din mâncare. Pentru cumpărături personalul centrului întocmeşte liste pe baza cărora de fac cumpărături. Conform șefului CRAP astfel de cereri există rar pentru că de obicei minorii şi tinerii nu au bani.

Hainele şi lenjeria de pat se spală în centru, la maşina de spălat, de câte ori este nevoie.

Reprezentantele asociaţiei au vizitat camera numărul 5 care era ocupată de 3 minori. Geamurile camerelor sunt în continuare acoperite cu câte 2 rânduri de plase de sârmă, şi pe interior şi pe exterior, astfel că lumina naturală care pătrunde în camere este insuficientă şi becul stă aprins tot timpul. Minorii au confirmat că au fost la vizita medicală înainte de a fi depuşi în arest, că au fost văzuţi şi de un psiholog, că au primit mapa cu documentele în care le sunt menţionate drepturile şi obligaţiile şi că ies la curtea de plimbare zilnic. Camera nu avea televizor (se pare că fusese spart de către minori), dar avea un aparat de radio improvizat. Niciunul dintre cei trei nu avea acte de identitate şi așteptau eliberarea acestora. Minorii au relatat că apă caldă au tot timpul, însă igiena grupului sanitar din cameră lăsa de dorit iar datorită faptului că acesta este delimitat doar de o perdea de pânză, mirosul de urină persista în cameră.

Camera numărul 1 îi găzduia pe cei 3 tineri din arest. Aceştia au confirmat că discuţiile cu familia şi avocatul de la camera de vizită au loc în prezenţa unui supraveghetor. Această cameră avea televizor, din dotarea arestului. Şi aici igiena grupului sanitar era precară, iar pereţii erau plini de igrasie, deşi fuseseră proaspăt văruiţi, ca de altfel tot arestul.

Concluzii şi recomandări:

– Asociaţia recomandă cu prioritate instalarea la camera de vizită a unei uşi cu geam transparent astfel încât confidenţialitatea convorbirilor să fie respectată.

– Este necesară igienizarea grupurilor sanitare din camere şi eliminarea igrasiei de pe pereţi, în camerele în care este prezentă.

– APADOR-CH recomandă amenajarea corespunzătoare a curţii de plimbare.

Adelina Boboşatu Nicoleta Popescu

Răspunsul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă nr.12

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova

04/04/2014/în Aresturi /de Rasista

La data de 4 aprilie 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Prahova.

Aspecte generale

Centrul funcționează la demisolul poliției municipiului Câmpina, fiind singurul de acest fel din județul Prahova (din decembrie 2005). Toți arestații sunt plimbați între Câmpina și Ploiești pentru cercetări, vizite medicale etc. (conform afirmației șefului de arest, cheltuielile pe nouă ani de transport ar fi putut contribui la construirea unui nou centru în Ploiești. De altfel, IPJ Prahova are în proiect construirea unui asemenea centru pe terenul unei foste unități militare).

Perioada de şedere în arest este în medie de o lună – o lună și jumătate (maximum legal este de 180 de zile). Cu o capacitate de 34 de locuri, la momentul vizitei erau găzduite 20 de persoane (18 arestați preventiv și doi condamnați definitiv, toți bărbați) în șase camere (cinci dintre ele cu șase paturi și una cu patru paturi) separat pentru fumători și nefumători. Suprafața fiecărei camere este de aproximativ 18-20 m. APADOR-CH semnalează faptul că suprafața per deținut este sub standardul de 4 mp deci camerele ar fi supraglomerate dacă toate paturile sunt ocupate. (Ar reveni cam 3,5 mp per deţinut.) De precizat că, în aresturile poliţiei, norma de cazare este tot cea veche de 6 mc per deţinut, cu toate că CPT a insistat, în raportul său după vizita din 2010, să se adopte norma de 4 mp.

Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Personalul centrului este compus din 28 de agenți (un șef de arest, patru șefi de schimb, trei conducători auto, 20 de agenți de pază).

La depunerea în arest, pentru îndeplinirea procedurii de depunerere, persoanei arestate i se efectuează un examen medical la spitalul din Ploiești. a În situația în care persoana este reținută noaptea, aceasta este dusă întâi pentru un consult medical la spitalul civil de urgențe și apoi adusă în arest.

Există o cameră mică, curată, în care funcționează frizeria, dar arestații s-au plâns că nu se pot tunde, cererile în aceste sens fiind respinse, printre altele ,pentru că mașina de tuns este stricată. De asemenea arestații nu ai voie să dețină o mașină de tuns în camera. .

În fiecare cameră există un WC turcesc al cărui orificiu este acoperit cu un recipient din plastic umplut cu apă pentru a împiedica mirosul să se răspândească în cameră și pentru a preveni intrarea șobolanilor în camere. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Paravanul care separă grupul sanitar de restul camerei este o pânză prinsă în cuie de către cei din camere. Nu există mobilier în cameră – rafturi sau dulapuri, lucrurile fiind ținute pe jos în pungi (sub pat).

Arestații își cumpără din bani proprii materiale pentru curățenie și asigură igiena în cameră. Unul dintre arestați afirma că nu a primit hârtie igienică sau săpun de când a fost arestat (36 de zile), ci doar lenjeria de pat pe care nu o folosea din cauza mirosului. Saltelele au un grad de uzură vizibil, sunt subțiri și au căptușeala ruptă. Cele două asociaţii consideră că se impune asigurarea unui cazarmament nou.

Arestații pot face duș de două ori pe săptămână. Sala de dușuri are robinete vechi şi emană un miros neplăcut. Arestații își spală singuri hainele la duș pentru că nu au acces la maşina de spălat a centrului care se foloseşte doar pentru curăţarea lenjeriei de pat. În camere nu există televizoare. De altfel, ar fi imposibil să funcționeze din cauza lipsei prizelor ceea ce face ca arestații să folosească doar aparate pe baterii. În schimb există:

– bec aprins permanent (obișnuința cu lumina produsă de acesta provoacă o senzație de amețeală în contactul cu lumina naturală); APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia că în locuri de deţinere este obligatoriu să se asigure pătrunderea luminii naturale. Iluminatul artificial permanent poate dăuna vederii iar poliţia este direct răspunzătoare de starea de sănătate a persoanelor aflate în custodia sa; Pentru aceste motive considerăm că se impune stingerea luminii pe timpul nopții și asigurarea unui iluminat decent pe timpul zile;

– cameră video cu funcționare permanentă în proximitatea becului. Conform declarațiilor angajaților din Centrul de reținere, camerele video sunt utile „pentru protecția arestaților”. Ele au fost montate după ce în 2001 „un arestat a murit în urma agresiunilor unui coleg de cameră”; APADOR-CH şi RHRN consideră prezenţa camerelor video drept o imixtiune inacceptabilă în intimitatea persoanelor private de libertate şi cer eliminarea acestor echipamente;

– difuzor cu funcționare între orele 6 și 22 (arestații nu pot schimba postul sau da mai încet, fiind obligați să asculte în acest interval orar un post de radio ales de către angajați). Este necesară montarea în fiecare cameră a unui întrerupător pentru difuzor la care să aibă acces arestaţii.

– geamuri deschise permanent – nu se ştie dacă și noaptea (sub ușa uneia dintre camere erau puse ziare pentru a împiedica curenții de aer);

– gratii la geamuri cu ochiuri foarte dese, astfel încât lumina naturală este practic inexistentă, arestul fiind plasat la demisol.

O practică generalizată în centrele de reținere și arestare preventivă este ca angajații să facă cumpărături pentru persoanele private de libertate, dar această cutumă nu se aplică și la Câmpina, unde reprezentanții au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat de la arest.

Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora. La data vizitei erau mai multe pungi cu produse aduse de firma respectivă și care avea fiecare un bon fiscal al produselor alături de lista solicitantului.

Cele două asociaţii apreciază soluția găsită de angajații arestului și consideră că ideea poate fi preluată ca bună practică și în alte centre de deținere. Limita de bani ce poate fi folosită la cumpărături este de 400 de RON pe lună.

Mâncarea este adusă de la școala de poliție din Câmpina (în ziua vizitei, prânzul încă nu venise la 14.30, oră destul de târzie pentru servirea mesei ). Arestații spuneau că mâncarea de la prânz este bună. În bucătărie există trei frigidere și o mașină de spălat, dar arestații nu au acces decât la frigidere.

2. Asistența medicală

Există un punct medical (înființat în martie 2014) unde este prezent un asistent medical între orele 8.00 şi 16.00. Medicul vine doar dacă există cereri de consult. Punctul medical nu este dotat cu pansamente sau alte medicamente de strictă necesitate în caz de urgență. Practic, în afară de eventuale consultări, aici doar se distribuie medicamente pentru tratamentul curent prescris de un medic specialist.

Arestații se plâng de calitatea asistenței medicale (sunt consultați din privire; la vizitele trecute în registru se menționează în multe cazuri „educație medicală”, aceasta însemnând că li se dau explicații arestaților despre medicația pe care o iau).

Un tânăr, A.M., închis pentru trafic de droguri (pe baza art. 16 din Legea nr. 143/2000) ia zilnic „medicamente ușoare de liniștire” (trei, printre care alprazolam și zolpidem, conform asistentului medical). Acesta nu știa că are posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică.

Același tânăr a declarat că a fost dus la spital pentru un control de specialiate la o săptămână după ce a făcut cerere și a primit medicamentele la două zile după vizita la medicul specialist psihiatru care i-a prescris tratamentul adecvat. Cele două asociaţii consideră că întârzierea de aproape 10 zile în a administra un tratament de specialitate unei persoane aflate într-o stare care necesită medicaţie psihiatrică este de neacceptat având în vedere consecinţele medicale ce pot apărea la pacientul arestat.

3. Activități

În incinta arestului este amenajată o „camera de socializare” care conține o masă și două scaune. Această cameră este folosită ca spațiu de depozitare pentru dosare și nu pentru activitățile arestaților.

Există două mini-curți de plimbare cu acoperiș de plexiglas (una de aproximativ 4 m², cealaltă de 2-3 m²). Durata ieşirii la aer variază între 30 şi 60 de minute zilnic.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este separat de biroul supraveghetorului de un paravan de sticlă. Arestaţii au dreptul la 10 minute de convorbiri telefonice pe săptămână. Nu mai există cartele Romtelecom pe piață , prin urmare telefonul este practic imposibil de utilizat ceea ce înseamnă o reducere substanţială a dreptului de a comunica cu exteriorul atâta timp cât arestaţii nu pot achiziţiona în prezent cartele telefonice. Supraveghetorul stă în imediata apropiere (la 1 m) chiar și în timpul discuțiilor dintre arestați și avocați, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

Sunt asigurate din oficiu plicuri pentru corespondență pentru cei care nu au posibilități financiare.

Regulamentul intern prevede înregistrarea scrisorilor într-un registru (cu data primirii/trimiterii, destinatar, expeditor).

Asociaţiile consideră că dreptul la corespondenţă al arestaţilor este îngrădit atâta timp cât sunt înregistate scrisorile trimise.

Camera de vizite (de aproximativ 10 m²) este dotată cu două mese și câteva scaune – nu există geam ori altă modalitate de separare, astfel că vizitele se fac cu supraveghetorul alături (30 de minute pe săptămână).

În mod evident, se încalcă principiul confidenţialităţii. APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina să pună la dispoziţia arestaţilor şi vizitatorilor un spaţiu amenajat corespunzător cu precizarea expresă că supravegherea trebuie să fie exclusiv vizuală (supraveghetorii trebuie să stea la o distanţă de la care să vadă dar nu să şi audă ce se discută).

Arestatul nu este de față la primirea pachetului, care are loc într-o altă încăpere. Angajatul îi aduce pachetul arestatului după desfacere şi control. Pentru evitarea unor posibile suspiciuni, APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina ca desfacerea şi controlul pachetului să aibă loc în prezenţa arestatului şi vizitatorului care l-a adus, aşa cum se procedează în sistemul penitenciar.

5. Discuții cu deținuții

Au fost vizitate camerele 1 și 4. Aici erau afișate la intrare informații despre regulile arestului și despre Legea nr.275/2006 (abrogată). Arestații s-au plâns că semnăturile la intrarea în arest sunt puse în grabă, fără a fi citit ceea ce semnează: în principal, o lege abrogată ( Legea nr.275/2006) și aproximativ cinci foi cu drepturi pe care nu și le cunosc. Angajații au precizat că nu au modificat mapa cu noua lege a executării pedepselor fiindcă așteaptă apariția regulamentului; până atunci, arestații semnează că au luat la cunoștință de o lege abrogată.

Concluzii:

1. APADOR-CH şi RHRN cer eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deținere. Prezența lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viață privată, drept ce trebuie respectat chiar și în cazul privării de libertate.

2. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuţilor dintre arestaţi şi avocaţi, corespondenței scrise și a apelurilor telefonice.Se impune, de urgenţă, reamenajarea camerei de vizită astfel încît să fie posibilă supravegherea vizuală

3. Schimbarea afișelor cu legislația aflate în interiorul camerelor și modificarea procesului verbal de înștiințare la introducerea în arest. Asigurarea unui timp suficient ca persoanele private de libertate să ia la cunoștință de drepturile lor.

Dragoş Roşca Nicoleta Popescu

RHRN APADOR-CH

Raspuns IJP Prahova

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Constanţa

22/11/2013/în Aresturi /de Rasista

Pe data de 22 noiembrie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din judeţul Constanţa. Vizita anterioară avusese loc în 2009.

Reprezentantele asociației au constatat că una dintre problemele grave semnalate cu ocazia vizitei anterioare nu a fost soluționată. Concret, APADOR-CH a constatat că în arestul IPJ Constanţa continuă să funcționeze aparate video de supraveghere permanentă în fiecare cameră de deţinere. Asociaţia reamintește că această măsură reprezintă o încălcare gravă a dreptului la protejarea vieţii intime a persoanelor reţinute sau aflate în arest preventiv. Camerele video pot fi instalate pe coridoare şi, chiar de dorit, în birourile de anchetă, dar în niciun caz în camerele de deţinere, grupuri sanitare sau cabinete medicale. Trebuie precizat că fiecare cameră de deţinere din acest arest este prevăzută cu sistem de alarmare şi, prin urmare, instalarea aparaturii video nu poate fi justificată prin eventuala invocare a „siguranţei” fizice a persoanelor reţinute/arestate. De asemenea, nu poate fi invocată lipsa personalului de supraveghere arestul având 31 de angajați. Responsabilii arestului au afirmat că supravegherea video nu se face și în camerele unde sunt cazate femei, cablul camerei fiind întrerupt. La data vizitei în CRAP Constanța se afla doar o femeie, cazată singură într-o cameră de două paturi și, într-adevăr, pe monitorul supraveghetorilor nu se transmiteau imagini din acea cameră, ci se afișa mesajul VIDEO LOST. Cu toate acestea nu există siguranța faptului că acea cameră video este dezactivată permanent. APADOR-CH solicită Inspectoratului General al Poliţiei să renunțe deîndată și definitiv la supravegherea video permanentă a camerelor de deținere, prin demontarea camerelor video. Oricare ar fi temeiul legal pe baza căruia au fost instalate camerele video această practică reprezintă o încălcare flagrantă a standardelor CEDO privind dreptul la viață privată și poate fi considerată tratament degradant.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

În ziua vizitei, în arest se aflau 45 de de persoane din care 36 bărbaţi adulţi, opt minori și o femeie. Cinci persoane (patru bărbați și un minor erau condamnați), restul se aflau în arest preventiv. CRAP Constanța dispune de 13 camere de deținere cumulând o suprafață de aproximativ 180 de mp inclusiv grupul sanitar format dintr-un WC, o chiuvetă şi un duş. În arest mai există biroul supraveghetorilor, cabinetul medical, clubul arestaţilor (o fostă cameră de deţinere dotată cu un televizor), un spațiu amenajat pentru percheziție și un oficiu în care este păstrată vesela. Arestul este la demisol. Gratiile dese de la ferestrele mici nu permit iluminarea naturală suficientă și nici ventilarea. Ca urmare, deși ultima zugrăveală s-a făcut în anul 2012, pereții au deja un aspect mucegăit. Grupurile sanitare sunt deteriorate. CRAP Constanța este alimentat cu apă caldă (și pentru spălat și pentru încălzire) la fel ca restul clădirii inspectoratului astfel că deținuții au apă caldă în fiecare zi iar căldura în camere este suficientă.

Arestul nu asigură decât patul, aşternuturile, perna şi pătura. Toate obiectele igienico-sanitare absolut necesare – săpun, pastă de dinţi şi de ras, detergenţi, hârtie igienică etc. – sunt fie aduse în bagajul personal la reţinere/arestare, fie furnizate ulterior de aparţinători, fie cumpărate. Trebuie semnalată în acest context o îmbunătățire a practicilor constatate cu ocazia vizitei anterioare și anume faptul că acum polțiștii de la arestul din Constanţa fac cumpărături pentru arestaţi.

Un alt aspect pozitiv care trebuie menționat este faptul că hrana arestaților este în continuare preparată într-un mic bloc alimentar deservit de doi angajați ai IJP. Bucătăria şi dependinţele sunt foarte curate şi destul de bine dotate. La data vizitei meniul consta în ciorbă de zarzavat cu purcel și iahnie de fasole. Și mâncarea preparată și pâinea pregătită pentru a fi distribuită aveau aspect și miros plăcut.

2. Asistenţa medicală

Trei medici şi doi asistenţi medicali au în grijă starea de sănătate a persoanelor din arest. Conform medicului prezent în arest în momentul vizitei permanența este asigurată, la fel și medicamentele necesare. Personalul medical a afirmat că nu au existat cazuri problematice din cauza consumului de droguri, în schimb au existat cazuri de beție acută, situație în care se refuză încarcerarea, iar arestatul este direcționat spre spital. Dacă în momentul consultului premergător depunerii în arest o persoană acuză agresiuni, acest lucru se consemnează în fișa medicală și este sesizat procurorul. Cele mai frecvente probleme medicale ale arestaților sunt afecțiunile psihice, bolile cardio-vasculare și infecțiile respiratorii. Nu se derulează niciun program de prevenire a infecției HIV/hepatite (concret, nu se distribuie prezervative, nu este disponibil tratamentul de substituție cu metadonă). Singura femeie prezentă în CRAP Constanța la data vizitei, însărcinată, este prezentată periodic la consult ginecologic la un spital civil (fapt confirmat de arestată care s-a declarat mulțumită de tratamentul de care beneficiază).

3. Activităţi

Arestaţii au dreptul la o plimbare zilnică de aproximativ o oră. Sunt 3 curţi de plimbare mici, acoperite parțial, dar nu sunt dotate cu nimic astfel că deținuții nu au ce face decât să se plimbe dus-întors câțiva pași. APADOR-CH solicită din nou IGPR instalarea unor echipamente simple (de pildă bare fixe) în curțile de plimbare pentru ca arestații să poată să facă mișcare.

Spre deosebire de vizita trecută acum camerele sunt dotate cu televizoare la care persoanele private de libertate se pot uita oricând.

În arest există și un club însă nu se organizează activități de niciun fel, astfel că deținuții preferă să stea în camere.

4. Corespondenţă şi vizite

Situația a rămas neschimbată în CRAP Constanța în ce privește încălcarea dreptului la confidențialitate. Absolut toată corespondenţa arestaţilor, indiferent de destinatar, este înregistrată atât la expediere cât şi la primire. Dacă înregistrarea la primire se poate justifica prin necesitatea de a se putea dovedi faptul că deținutului i-a fost înmânată scrisoarea, înregistrarea ieșirilor nu are nicio justificare. APADOR-CH solicită IGPR să ia măsuri pentru interzicerea acestei practici.

Telefonul la care au acces arestaţii este amplasat în camera supraveghetorilor care rămân în birou pe durata convorbirilor. Biroul nu este spațios astfel că este imposibil ca supraveghetorii să nu audă ce spun apelanţii. APADOR-CH recomandă instalarea unui telefon cu cabină de plexiglas în altă zonă a arestului pentru a asigura confidențialitatea convorbirilor.

Sectorul vizite, situat în afara arestului, este o cameră (de asemenea supravegheată video) dotată cu 6 cabine cu separator şi o masă la care ar avea loc discuţiile cu avocaţii. Asociația cere asigurări că întâlnirile minorilor cu familia au loc fără dispozitiv de separare.

5. Discuții cu deținuții

În camera 10 (18 mp/10 paturi instalate) erau cazați șase bărbați adulți care au declarat că mâncarea este foarte bună și că personalul arestului se poartă corect. În schimb s-au plâns de lipsa de lumină și de activități din cauza cărora mai mult dormitează și uneori nici nu-și mai dau seama dacă e zi sau e noapte. Trei dintre arestați chiar dormeau în momentul vizitei, în jurul orei 11 a.m.

Cinci dintre minori erau cazați în camera 6 (cca. 15mp/5 paturi instalate). Unul dintre ei prezenta probleme evidente de adaptare la mediul carceral (îi tremura vocea, părea să izbucnească în plâns). Un altul, care era în CRAP Constanța de 10 luni pentru că nu avea acte de identitate, era nerăbdător să plece odată să-și execute pedeapsa în penitenciar (era deja condamnat). APADOR-CH atrage atenția că minorii sunt o categorie vulnerabilă și solicită responsabililor arestului să le asigure consiliere psihologică și să îi implice în activități socio-educative.

Singura femeie din arest, în primul trimestru de sarcină, era cazată în camera cea mai apropiată de biroul supraveghetorului, o cameră de aproximativ 12 mp cu șase paturi instalate. APADOR-CH recomandă ca o parte din paturi să fie scoase din cameră când nu sunt utilizate pentru a asigura un minim de spațiu util. Femeia a avut o singură plângere și anume faptul că WC-ul este insalubru.

Concluzii:

1. APADOR-CH cere eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deţinere. Prezenţa lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viaţă privată, drept ce trebuie respectat chiar şi în cazul privării de libertate;

2. Asociația solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea corespondenţei scrise şi a apelurilor telefonice;

3. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Arhiva tag-ul pentru: condiții în aresturi

Articole