A fost încălcat articolul 6 § 1, prin durata mare a procedurilor legale și prin incertitudinile legislative interne, totuși Parohia greco catolică Lupeni tot fără biserică rămâne
Marea Cameră a CEDO a judecat ieri cazul Parohia greco-catolică Lupeni și alții contra României și a găsit două încălcări ale articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția europeană, prin durata mare a procedurilor legale interne și prin încălcarea principiului certitudinii juridice.
Totodată, majoritatea judecătorilor Marii Camere au apreciat că dreptul de acces la justiție al reclamantelor nu a fost încălcat, prin aplicarea principiului voinței majoritătii credincioșilor, deoarece acesta, în situația concretă dedusă judecății, nu a fost exercitat abuziv, iar instanțele au analizat în detaliu toate circumstanțele specifice ale cauzei.În cauză nu au existat impedimente procedurale, iar aplicarea principiului majorității ține de dreptul substanțial.
Totusi, cinci dintre cei 17 judecători ai Marii Camere au apreciat contrariu, considerând, precum reclamantele, că aplicarea principiului voinței majorității credincioșilor care dețin biserica, deci a unei părți din proces, încalcă însăși esența dreptului de acces în justiție, procedura având dinainte un final știut: partea greco-catolică pierde. În plus, cei cinci judecători au considerat și că reclamantele au fost victimele discriminării pe motive religioase.
Hotărârea Marii Camere a CEDO nu înseamnă că automat, de acum înainte, simpla aplicare a principiului majorității într-o procedură judecătorească internă pur formală privind restituirea unei biserici Greco-catolice este considerată a fi conformă cu cerințele Convenției europene a drepturilor omului. Instanțele naționale ar trebui să realizeze o analiză detaliată a fondului cauzei, atât din perspectiva dreptului comun (dreptul de proprietate), cât și a voinței majorității, care nu trebuie să fie abuzivă.
Reclamanții – Parohia greco-catolică Lupeni, Episcopia greco-catolică Lugoj și Arhiepiscopia greco-catolică Lupeni – au cerut restituirea unei biserici și a unui teren, care le-au aparținut până în 1948, la dizolvarea Bisericii Greco-Catolice. Bunurile au fost trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române în 1967. Parohia greco-catolică Lupeni a fost legal restabilită la 12 august 1996. Cauza s-a judecat în România în perioada 2001-2011.
Istoricul cazului
Conform Decretul 126/1990 – care prevede că statutul legal al unei proprietăţi care a aparţinut Bisericii Greco-Catolice poate fi determinat de comisii alcătuite din reprezentanţi ai ambelor culte, în baza „dorinţelor comunităţii care se află în posesia proprietăţilor” – Parohia Lupeni nu a beneficiat de restituirea proprietăților, așa că în 2001 s-a adresat justiției. În 2009 greco-catolicii au avut câştig de cauză în procesul de fond. Decizia a fost întoarsă, în 2010, de Curtea de Apel și în 2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a motivat că bunurile trebuie să rămână în patrimoniul BOR pentru că majoritatea comunităţii locale, căreia îi aparţin biserica şi curtea, doresc ca aceasta să rămână la BOR.
Sesizată în 2011, CEDO a decis, în mai 2015, că statul român nu a încălcat Articolul 6 § 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil şi nici Articolul 14 privind discriminarea, admiţând însă o încălcare a Articolul 6 § 1 în ceea ce priveşte durata procedurilor legale. Avocatul reclamanților a solicitat analiza Marii Camere a CEDO în august 2015, susținând în esență că un proces în care rezultatul este pre-determinat, depinzând de voința uneia dintre părțile din litigiu, încalcă dreptul de acces în justiție, punând și o problemă de discriminare pe criteriul apartenenței religioase.
Cazul a fost susținut de APADOR-CH, iar reprezentarea asigurată de avocatul Diana Hatneanu. Decizia Marii Camere poate fi citită integral în limba engleză: Grand-Chamber-judgment-Lupeni-Greek-Catholic-Parish-a.O.-v.-Romania
Pentru detalii,
Diana Hatneanu
0722467034