Arhiva tag-ul pentru: legea avocaturii

Proiectul de modificare a Legii avocaturii, care a stârnit atâtea dezbateri în spațiul public, nu schimbă regula care era deja în vigoare, și care îi face ilegaliști pe toți cei care semnează un contract redactat fără avocat. APADOR-CH propune eliminarea ei

În Senat se discută propunerea legislativă B563/2026, care modifică Legea avocaturii (Legea nr. 51/1995) și Codul civil. Legea avocaturii spune de ani de zile că redactarea actelor juridice, adică a înscrisurilor prin care oamenii își stabilesc drepturi și obligații, cum sunt contractele, este treaba avocaților. Singura excepție este când o altă lege spune expres că le pot scrie și alții. Citită așa cum e scrisă acum, regula îi pune în afara legii pe cei care au scris singuri (sau au luat cu copy/paste) un contract de muncă, de închiriere, de vânzare sau de împrumut, fără să angajeze un avocat pentru asta.

Propunerea discutată la Senat nu schimbă această regulă. Dimpotrivă, ea adaugă un exemplu: contractele pentru care legea cere forma scrisă sunt și ele acte juridice. Obligația ca actele să fie scrise de avocat rămâne cum era.

Propunerea mai introduce în Codul civil două texte. Primul spune că, atunci când legea cere un contract în scris, el se scrie de un avocat, dacă legea nu prevede altfel. Al doilea spune că nerespectarea acestei obligații nu duce la anularea contractului, decât dacă o lege prevede expres această sancțiune. Deci, în practică, un contract scris fără avocat rămâne valabil.

Totuși, aplicată literal, regula face ca aproape oricine a încheiat un contract fără avocat să fi încălcat legea, ceea ce este nerezonabil și blochează activitatea economică de zi cu zi. Prin urmare, dacă tot se modifică Legea avocaturii, APADOR-CH cere să se lămurească și această regulă. Concret, cerem ca avocatul să fie obligatoriu doar acolo unde legea spune clar acest lucru, iar în rest oamenii să poată scrie singuri ce au stabilit între ei, fără teama că încalcă legea. Propunem în acest scop o nouă formulare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Mai jos, solicitarea transmisă de APADOR-CH Senatului:

Art. 3 al. 1 și 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede:

(1) Activitatea avocatului se realizează prin:

a) consultații și cereri cu caracter juridic;

b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;

c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare; A fost respinsă pronunțarea unei hotărâri prealabile prin Decizia 70/2020 la 17/12/2020.

d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;

e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină;

f) activități de mediere;

g) activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil;

h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate;

i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență juridică;

j) activități de curatelă specială potrivit legii și Statutului profesiei de avocat;

k) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.

Din coroborarea art. 3 al. 1 lit. c cu al. 2, rezultă că, în prezent, potrivit legii actuale, redactarea de acte juridice se poate face doar de avocat, cu excepția cazului în care legea prevede expres că și altcineva decât avocatul poate redacta anumite acte juridice. Este greu de identificat un text de lege care să prevadă expres că un anumit act juridic poate fi redactat și de părți, fără avocat. Pentru că această posibilitate a părut pentru legiuitor ca ținând de normal, fiind subînțeles, pentru că ține de bunul-simț comun, ca părțile dintr-un act juridic (de exemplu, contract) își pot redacta singure înscrisul în care consemnează ce au stabilit prin actul juridic, act care reprezintă manifestarea lor de voință.

Propunerea, din 2026, de modificare a legii avocaturii adaugă doar o precizare a noțiunii de „act juridic”, în sensul că sunt acte juridice și cele pentru care legea prevede forma scrisă sub semnătură privată ad validitatem sau ad probationem.

Această precizare nu schimbă regimul deja existent, stabilit prin art. 3 al. 2 din legea avocaturii, conform căruia redactarea de acte juridice se poate face doar de avocat, cu excepția cazului în care legea prevede altfel (prevede că și altcineva decât avocatul poate redacta anumite acte juridice).

În mod normal, nu ar trebui să existe această limitare vădit excesivă, în sensul că doar avocații pot redacta acte juridice, deoarece, astfel, se creează un blocaj al întregii activități economico-financiare, fiind imposibil ca, practic, orice act juridic să nu poată fi redactat, în mod legal, decât de un avocat. Și nu este admisibil ca majoritatea populației, atunci când încheie în formă scrisă un contract, neredactat de avocat, să fie situată în afara legii.

Precizăm că, potrivit legii actuale, chiar fără modificarea propusă în 2026, părțile din contract sunt considerate, în mod excesiv, ca persoane care au încălcat legea, pentru că au semnat un contract neredactat de un avocat. Regulă valabilă pentru orice fel de înscris care produce efecte juridice, oricât de neînsemnat ar părea.

De aceea, actualul text al art. 3 al. 2 din legea avocaturii (Legea nr. 51/1995) ar trebui modificat prin eliminarea obligației generale, existente în prezent, ca orice act juridic să poată fi redactat, în mod legal, doar de avocat. Obligativitatea redactării actelor juridice de către avocat ar trebui să existe numai în cazurile în care legea prevede expres că un anumit act juridic trebuie redactat de avocat. În acest sens, propunem ca art. 3 al. 2 din legea avocaturii să aibă următorul conținut:

„(2) Activitățile prevăzute la alin. (1), cu excepția lit. c) teza I, se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel. Activitățile prevăzute la alin. (1) lit. c) teza I se exercită numai de avocat, doar dacă legea prevede astfel.„