Unde duce bigotismul de stat
În această lună, care este a sărbătorilor de iarnă, mai mulţi Oameni (cu O mare), care s-au ocupat de vaccinarea anticovid, au avut o iniţiativă.
Aceşti Oameni au realizat, simbolic, la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde funcţionează unul dintre celei mai mari centre de vaccinare anticovid din ţară, un brad de Crăciun format din doze de vaccin anticovid consumate. Cutiile cu cadouri de sub brad, legate fiecare cu câte o fundă roşie, erau construite și ele tot din doze de vaccin anticovid consumate. Inițiativa a fost lăudată pe Platforma națională de informare cu privire la vaccinarea împotriva Covid – Ro Vaccinare
A fost modul acestor Oameni de a le spune celorlalţi, celor care trec prin centrul de vaccinare şi nu numai, că vaccinul şi munca lor de zi cu zi sunt darul lor pentru viaţă, cel puţin la fel de preţios ca orice dar de Crăciun.
Cu alte cuvinte, bradul atipic de Crăciun nu a fost altceva decât exercitarea, cu bună-credinţă şi inteligenţă creativă, a unei libertăţi fundamentale, libertatea de exprimare. Această libertate de exprimare este consacrată în art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi acoperă orice gen şi tip de creaţie artistică, inclusiv un brad de Crăciun atipic.
Este de observat că libertatea de exprimare a fost abuzată, în perioada pandemiei, de multe personaje stranii, fără ca statul să fie la fel de vigilent şi prompt ca în cazul bradului de Crăciun de la Palatul Copiilor. Probabil că nimic nu enervează mai mult statul nostru decât atunci când libertatea de exprimare se asociază cu bunul-simţ şi creativitatea.
Nu a fost niciun afront adus vreunor valori religioase, întrucât nu trăim într-un stat fundamentalist în care orice brad de Crăciun care nu este din lemn de brad (cel mult, de molid) încalcă grav preceptele religioase. Încă nu am ajuns acolo, deşi suntem pe drum.
Nu a fost niciun pericol real de contaminare sau de intoxicare în masă sau de nu se ştie ce cataclism medicalo-infecţioso-biologic. Dozele de vaccin erau, strict formal, deşeuri medicale, dar, judecând după bunul-simţ, este greu de presupus că erau periculoase, că prezentau un pericol real, un „risc biologic”, cum se spune. Serul din ele se extrage cu ace şi seringi de unică folosinţă, manipularea se face în condiţii care să evite contaminarea dozelor. Astfel că, este cât se poate de posibil ca scaunele de la metrou sau din autobuz, care nu sunt dezinfectate după fiecare persoană care se aşează pe ele, să prezinte un risc biologic mult mai mare decât acele doze de vaccin consumate.
Dar, cum orice faptă bună nu poate rămâne nepedepsită, mai ales dacă denotă şi imaginaţie, a urmat reacţia cuvenită a unui stat intransigent, ca al nostru. În consecinţă, coordonatorul centrului de vaccinare de la Palatul Copiilor, care a autorizat construirea bradului din recipiente de vaccin consumate, şi firma care trebuia să preia deşeurile medicale au fost amendaţi, în total, cu 90.000 de lei de Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea regulilor privind folosirea și transportul deșeurilor medicale.
În postarea de pe pagina proprie de Facebook, privind acest incident, Garda Națională de Mediu se referă la „recipientele… considerate deșeuri medicale nepericuloase”.
Sigur, sancţiunile contravenţionale pot şi trebuie să fie atacate în instanţă, existând şanse rezonabile ca ele să fie anulate sau înlocuite. Cel puţin, amenzile, care sunt vădit disproporţionate, pot fi înlocuite cu sancţiuni mai blânde. De exemplu, un avertisment ar fi fost suficient, în situaţia în care, strict formal, fapta ar fi putut fi încadrată drept contravenţie.
Dar, de ce oamenii trebuie speriaţi şi traumatizaţi în acest fel, de ce trebuie să trăiască în ţara asta cu senzaţia permanentă că tot ce fac, chiar cu bună-credinţă, fără nicio urmă de rea-intenţie, se poate transforma în orice moment într-o bâtă cu care statul le zdrobeşte capul?