Arhiva tag-ul pentru: romanian children

La data de 14 martie 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de detenție pentru minori Craiova. Precedenta vizită a avut loc la în octombrie 2004 cu ocazia incendiului în care trei minori și-au pierdut viața și alti doi au fost grav răniți.

Aspecte generale

Odată cu intrarea în vigoare a noii legi de executare a pedepselor, Legea nr. 254/2013, penitenciarele de minori și tineri devin centre de detenție, instituții unde minorilor care au săvârșit fapte penale le sunt aplicate măsuri educative. Conform afirmațiilor directorului acestei unități, centrul de detenție este instituția care ține sub supraveghere minorii în scopul reeducării și nu se mai consideră că acestora li se aplică pedeapsa cu închisoarea. Totuși, impresia generală a reprezentantelor asociației a fost că minorii din centru sunt în continuare tratați exact ca înainte, iar  pentru îmbunătățirea programului de activități zilnice ale acestora nu fuseseră făcute, până la data vizitei, niciun fel de investiții. Directorul unității a afirmat că activitatea de reorganizare este în curs și că întâmpină dificultăți din cauza faptului că noua lege nu are încă un regulament de aplicare. Cu privire la modificările concrete pe care le va face în activitățile cu minorii, directorul a spus că acestea se vor înmulți și vor fi îmbunătățite calitativ, deși nu va putea angaja personal suplimentar pentru asta, iar cel existent nu va fi reformat profesional. În plus nu se prevăd nici investiții noi în infrastructură.

În centrele de detenție pentru minori se aplică regimurile deschis, semideschis și închis. Noutatea centrului este că odată cu reorganizarea a fost înființată și o secție de detenție pentru minore, urmând ca aici să fie aduse pe viitor toate minorele din toate penitenciarele din țară.

La data vizitei, Centrul încă deținea tineri și majori, care urmau să fie transferați către penitenciare. Conform noii legi, vor continua să fie găzduiți în centrul de detenție numai aceia care au săvârșit fapta penală în minorat.

Centrul deservește județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Vâlcea, Arad, Timiș, Caraș Severin, Ilfov și București.

Instituția are clădirea administrativă separată de cele două corpuri destinate detenției, organizate pe 6 secții pentru minori, tineri și majori (de sex masculin), infirmeria și secția pentru minore/femei. La data vizitei în centru erau deținute 402 persoane, din care încă executau pedeapsa cu închisoarea 169 de persoane (26 minori, 138 tineri, 5 majori) și 233 pedeapsa în centrul de detenție (59 minori, 143 tineri și 31 majori). Directorul centrului a spus că încă sunt în reorganizări (după noua lege) și se aștepta transferul către penitenciare al tinerilor și majorilor. Capacitatea legală a centrului este de 504 persoane, conform standardului de 4 mp/persoana.

Directorul centrului a admis că personalul existent la sectoarele medical și socio-educativ este insuficient dar a afitmat că se încearcă prioritizarea cazurilor, astfel că cele mai grave și urgențele sunt de obicei preluate imediat. Unitatea nu are grupă de intervenție specială, ci doar trei oameni instruiți pentru intervenții în forță în cazuri extreme, dar care nu poartă cagulă sau armament. Minorilor și tinerilor nu li se pun cătușe la deplasarea la instanțe.

Sistemul de supraveghere video al centrului era format din câteva camere video instalate în curtea unității, orientate spre gardurile împrejmuitoare pentru a depista tentativele de evadare. Responsabilii centrului au spus că imaginile sunt stocate timp de 30 de zile, apoi mutate pe CD-uri. Conducerea centrului nu a putut spune cu exactitate cât se păstrează aceste imagini.

La data vizitei centrul nu avea deținuți la muncă în afara unității, ci doar câțiva la deservire. Singurele venituri suplimentare, în afara bugetului oferit anual de ANP, sunt cele obținute din închirierea unor spații aflate în proprietatea centrului.

Vizita în centru

Blocul alimentar

La momentul sosirii în blocul alimentar era evident că incinta fusese proaspăt curățată și podelele spălate, iar la spălătorul de la intrare, destinat deținuților, săpunurile erau nefolosite. Ofițerul responsabil a recunoscut că „abia au venit materialele”. Reprezentantele asociației speră că această stare de preocupare pentru igienă să existe mereu, să nu fie cauzată doar de vizitele externe.

Sala de mese este mare, cu o capacitate de 150 de locuri. Conform responsabilului de la blocul alimentar, 138 de deținuți servesc zilnic masa în această sală, în trei serii. 258 de deținuți din regim închis mănâncă în camere. Femeile au o sală de mese separat, în secția lor.

Spre deosebire de alte penitenciare vizitate, aici nu exista afișat meniul din ziua respectivă, bucătăresele motivând că „nu ne mai lasă să afișăm meniul”. Nu s-a putut stabili clar cine a luat această decizie și de ce.

Pâinea era păstrată într-o cameră separat, în condiții bune de igienă, era proaspătă și cu miros plăcut. Fiecare deținut primește zilnic 600 g de pâine, un sfert dimineața, un sfert seara și restul la prânz.

Blocul alimentar era deservit de 12 deținuți, singurii folosiți la muncă în centru, în grupe zilnice de câte 4. Toți aveau analizele medicale la zi. Centrul are și 8 bucătărese angajate, 4 pe tura zilnică și 2 agenți, câte unul pe tură.

Camera frigorifică era bine aprovizionată cu carne de porc și vită (atât proaspătă, în carcasă, cât și tranșată și pusă la congelat pe categorii), furnizată de secția exterioară a Penitenciarului Craiova, Pelendava, conform afirmațiilor conducerii. Magazia avea și multe reserve de ouă (3000 de bucăți), brânză în butoaie, paste făinoase, margarină și marmeladă.

Pentru masa de prânz se pregătea ciorbă de fasole cu jumări și paste cu carne tocată și sos. Spre deosebire de abundența de carne din camera frigorifică, în meniul din acea zi prezența cărnii era mai  puţin vizibilă. Seara urma să se servească ghiveci de legume cu jumări și budincă de griş cu caramel.

La micul dejun, deţinuţii primiseră ceai, biscuiți, brânză și margarină. Una dintre bucătărese a afirmat că minorii primesc ou de 2-3 ori pe săptămână, uneori și câte un măr, lucru care nu a putut fi confirmat de deținuții cu care s-a discutat. Pentru cei cu regim alimentar și musulmani se pregătea separat ciorbă de fasole verde și carne de vită cu cartofi natur.

Cantitățile de alimente folosite pentru ziua respectivă au fost, conform evidențelor: 24 kg de biscuți, 15 kg de brânză, 900 g de carne de vită, 24 kg carne de porc, 16 kg de ceapă, 104 kg de cartofi.

Blocul alimentar era bine aerisit, fără aburi deși era momentul pregătirii hranei. Grupurile sanitare ale deținutilor și ale angajaților erau separate, bine întreținute și curate. În tot blocul alimentar mirosea a dezinfectant. În blocul alimentar există și un laborator de patiserie dar nu este folosit.

Școala

Penitenciarul are propria școală, unitate de sine stătătoare în administrarea Inspectoratului Şcolar Județean și organizează cursuri pentru clasele 1-11. Clasele 9-11 sunt organizate sub formă de școală profesională.

La momentul vizitei, în școală nu era prezent niciun reprezentant al școlii, prin urmare informațiile referitoare la activitatea școlară au fost primite de la responsabilul departamentului socio-educativ.

Pentru anul școlar în curs erau înscriși 11 elevi pentru clasa întâi, 10 elevi în clasa a doua, o clasă a treia cu 6 elevi, o clasă de a patra cu 8 elevi, două clase de a cincea cu 17 elevi, două clase de a șasea cu 15 elevi, două clase de a șaptea cu 12 elevi, o clasă de a opta cu 16 elevi, o clasă de a noua – profil „lemn” – cu 8 elevi și una cu profil „mecanic” cu 8 elevi, o clasă de a zecea – profil „lemn” – cu 6 elevi și profil „mecanic” – cu 6 elevi, o clasă de a unsprezecea – profil „lemn” – cu 8 elevi. În total la momentul vizitei erau înscriși la școală 131 de elevi care promovaseră semestrul I.

Șefa departamentului socio-educativ a explicat că în situația în care deținuții sunt aduși în centru după începerea anului școlar sau nu au încă fișa matricolă la începutul anului școlar, ei pot doar asista la cursuri, fără a fi însă notați sau fără a fi răsplătiți cu credite. Conform aceleiași surse, la începutul acestui an școlar au fost doar 2-3 elevi care au acceptat să asiste la ore, însă și-au pierdut interesul pe parcurs.

Școala are două etaje, funcționeză într-o clădire separată, mare, bine îngrijită și dispune de 8 săli de curs, pe lângă birourile cadrelor didactice, și de o bibliotecă generoasă. Programul școlar este organizat între orele 8:00 – 11:45, pentru ciclul primar, și orele 14:00 – 17:00, pentru ciclul gimnazial și liceal.

Șefa departamentului socio-educativ a spus că pentru a funcționa, o clasă trebuie să aibă cel puțin 8 elevi și cel mult 12. Totuși s-a observat, ca aspect pozitiv, faptul că sunt și cazuri în care clasele funcționează cu mai puțin de 8 elevi, numărul minim fiind doar o scuză care-i privează pe deținuți de accesul la educație în alte foste penitenciare pentru minori și tineri din țară pe care APADOR-CH le-a vizitat recent.

Departamentul socio-educativ

În afara programului școlar, alte trei categorii de activități socio-educative sunt desfășurate cu deținuții:

• programe educative, cum ar fi – Viața după gratii, Educație pentru sănătate, Educație civică, Universul cunoașterii etc.
• programe pentru cei aflați în carantină – adaptarea la condițiile privative de libertate ;
• educație prin sport – activități pentru care există o sală de sport, un teren și doi monitori sportivi);

La momentul vizitei în clubul centrului 6 deținuți minori făceau  repetiție pentru un viitor spectacol. Aceştia fac parte dintr-o formație a centrului, cântă, recită poezii și pun în scenă mici scenete.

În privința formării profesionale, centrul nu desfășura la data vizitei niciun curs. Conducerea a anunțat că urma să înceapă un curs de tâmplărie la 24 martie, cu 28 de deținuți. Ultimul curs desfășurat în centru se încheiase în august 2013, pentru specializarea IT și inițiere în calculatoare, cu 60 de absolvenți. Conducerea centrului a afirmat că nu a mai avut colaborări cu AJOFM pentru cursuri de formare din anul 2011. Condiția pentru ca un deținut să fie înscris la cursuri de formare este să fi absolvit patru clase și să mai aibă cel mult 9 luni până la liberare.

Cu ajutorul unei finanţări din Austria, în 2010-2011 personalul centrului a avut ocazia să viziteze penitenciarele din Austria și să se instruiască asupra practicilor de acolo. Tot cu sprijinul acestora au fost finanțate și amenajate trei ateliere în centru: tipografie, bucătărie-patiserie, fier forjat, precum și o sală de fitness și una de sport.  Atelierele nu au produs decât pentru sistemul penitenciar, iar la data vizitei nu se mai producea nimic.  Conducerea a motivat că este dificil de găsit comenzi pentru produse pe piața locală.

Pentru foștii consumatori de droguri era în desfășurare un program de consiliere psihosocială, în colaborare cu Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Dolj (CEPCA).

Personalul departamentului socio-educativ număra 26 de angajați, dintre care 21 educatori, 2 monitori sportivi, un psiholog, un asistent social și directorul. Conducerea a afirmat că personalul este insuficient pentru nevoile pe care le are centrul la acest capitol.

Fiecare educator trebuie să desfășoare minimum 2 programe săptămânal, fiecare program are minimum 12 ședinte, fiecare ședință se desfășoară o dată pe săptămână, cu grupuri de maximum 12 persoane. Sunt și programe scurte de 3-4 ședințe. Totul  pare  bine organizat astfel încât fiecare deţinut să participe anual la două sau trei astfel de programe educative.

Ca recompense pentru activitățile desfășurate, minorii acumulează credite care ulterior le sunt luate în considerare de comisia de liberare. Pentru abaterile disciplinare numărul de credite este scăzut și se dau pedepse, de la avertisment, tăierea dreptului la cumpărături sau la  primirea pachetelor, până la izolare de colectiv între 4 ore și 10 zile. Nu există o cameră specială pentru izolare, ci într-o cameră separată deţinutul vizat este cazat singur, având voie, în cazul celor înscrişi la şcoală, să participle la cursuri. Conducerea centrului a spus că aceste abateri disciplinare sunt datorate în principal vârstei și constau în certuri cu colegii de celulă, până la agresiuni între ei, dar că se ajunge foarte rar la acordarea pedepsei cu izolarea.

Centrul are un teren de sport foarte mare, amenajat pentru fotbal și baschet şi curţile de plimbare sunt generoase din punct de vedere al spaţiului. La momentul vizitei terenul era ocupat de tineri care jucau fotbal. Deținuții au acces la terenul de sport și la curțile de plimbare după un program stabilit pe secții.

Centrul are și o capelă unde un preot ortodox desfășoară slujbele. La cerere deținuții pot primi vizita unui preot de altă confesiune.

Cabinetul medical

Centrul are atât cabinet stomatologic, cât și cabinet de medicină generală.

Medicul stomatolog lucra singur la cabinet, nu avea asistent, iar programul zilnic era de 7 ore, de la 8.00 la 15.00. Acesta a declarat că materialele medicale sunt insuficiente, că centrul nu mai are contract cu Casa de asigurări de sănătate și pentru orice achiziție trebuie să solicite fonduri centrului de detenție. Instrumentarul arăta a fi degradat, vechi, neperformant, iar medicul a spus că în general rezolvă numai problemele stomatologice simple, cum ar fi extracțiile, tratamentele de urgență, obturațiile superficiale, detartrajul manual. În ultimele săptămâni fuseseră înregistrate două cazuri de fracturi de maxilare, în urma unor bătăi între deținuți, după cum a afirmat medicul stomatolog. Asupra acestui incident reprezentanţii centrului au luat măsura de a-i muta în camere separate pe cei doi implicaţi în conflict. Tinerii au fost operați la spitalul din Craiova.

La cabinetul de medicină generală erau angajaţi un medic de familie și un internist, care lucrau în ture, dimineața și după amiaza. Permanența era asigurată de asistenți. La momentul vizitei era prezent medicul de familie și un asistent. Personalul mai cuprinde 6 asistenți de medicină generală și unul de farmacie, dar pe schemă ar mai fi încă trei posturi neocupate de asistenți.

Medicul a declarat că sunt consultați zilnic între 40 și 70 de pacienți. Cele mai multe probleme medicale la acel moment erau infecțiile respiratorii (medicul însuși era răcit), cu caracter sezonier. În rest mai există deținuți cu hepatită şi hipertensiune. 90 de deținuți erau diagnosticați cu boli psihice, 23 fiind în tratament recomandat de medicii specialiști care i-au diagnosticat la Penitenciarul Craiova, Colibași sau Jilava.Un psihiatru de la Penitenciarul Craiova vine lunar în centru pentru a ține o evidență a pacienților.

Unul dintre pacienții de la infirmerie, venit prin transfer pe perioadă scurtă până la rezolvarea afacerilor judiciare, era infectat cu HIV și continua să-și primească tratamentul pe perioada transferului. Centrul nu desfășoară un program de dezintoxicare pentru foștii consumatori de droguri, conducerea centrului afirmând că deținutii ajung aici după ce adicția a fost tratată la un spital-penitenciar din țară.

Prezervative nu se distribuiau în centru. Întrucât camera pentru vizită intimă era ocupată la momentul vizitei, nu s-a putut verifica dacă erau distribuite prezervativele măcar acolo. Medicul a afirmat că nu există finanțare pentru achiziționarea de prezervative. Responsabilii de la cabinetul medical s-au plâns că și medicamentele sunt puține, iar pentru cazuri medicale mai complicate se colaborează cu spitalele civile.

În cele două camere de infirmerie pereții aveau igrasie, iar deținuții bolnavi luau masa în camere. Unul dintre deținuții de la infirmerie era minor și ar fi trebuit să fie în clasa a zecea, după propria declarație, însă nu era școlarizat pentru că nu avea foaie matricolă.

Contactul cu exteriorul/vizite

Conducerea estimează că 70% dintre minorii din centru sunt vizitați de familii, restul neavând families au având rudele plecate la muncă în afara țării.

Telefoanele, cutia poștală și infokioșcurile erau accesibile tuturor deținuților, montate pe holurile secțiilor sau la intrarea în clădirile de deținere.

La momentul liberării minorilor practica este ca centrul să anunțe familia și să asigure, celor care nu au resurse financiare, plata transportului până la adresa de domiciliu.

Camerele de detenție sunt prevăzute cu televizoare fie aduse de deținuți fie puse la dispoziție de centru. Programul TV se întrerupe zilnic la ora 22.00.

Sectorul vizite este amenajat corespunzător ,iar predarea pachetelor poate fi urmărită  atât de vizitator cât şi de deţinut. Un pachet poate conține maxim 10 kg alimente, 6 kg fructe și legume proaspete și 20 l apă/suc. Vizitele au loc la masă, însă erau încă amenajate cabine cu separator pentru deținuții de la maximă siguranță.

La data vizitei, judecătorul delegat și grefierul nu erau prezenți în centru. Conform declarațiilor conducerii, aceștia deservesc și alte două penitenciare. La vizita în sectorul de detenţie deţinuţii s-au declarat neîncrezători în suportul pe care l-ar putea avea din partea judecătorului delegat, mulţi au declarat că nu ştiu cu ce se ocupă acesta. Responsabilii centrului cu care s-a discutat nu au putut oferi informaţii asupra activităţii judecătorului delegat.

Magazinul

Magazinul centrului practică prețuri ceva mai mari decât în comunitate, cu aproximativ 30%, și în general nu era prea bine aprovizionat, semn că nu este prea frecventat şi este foarte probabil ca minorii să nu aibă bani pentru cumpărături. Nu avea legume sau fructe proaspete, responsabilul magazinului a afirmat că acestea sunt aduse numai la comandă și că o comisie verifică periodic prețurile, ultima verificare avusese loc cu o săptămână în urmă. Cumpărăturile la magazin se fac săptămânal, în valoare lunară maximă egală cu salariul minim pe economie.

Spațiile de deținere

Sunt dispuse în două corpuri de clădire similare, cu câte două etaje, 48 de camere fiind destinate deţinuţilor de sex masculin, 9 minorelor/femeilor şi 3 pentru infirmerie. Camerele sunt de două tipuri, de 31 mp și de 78 mp. Fiecare corp de clădire are câte trei secții, situate pe câte un etaj. La momentul vizitei regimurile erau amenajate provizoriu, de aceea există camere cu mai mulți deținuți decât paturi sau camere cu spațiu mult și câte unul sau doi deținuți.

Deținuții au apă caldă de două ori pe săptămână, dușurile fiind la comun, câte unul pe fiecare secție. Clădirile pentru detenţie nu au sistem de alarmare instalat. Dacă deţinuţii au o problemă, nu au altă soluţie decât să bată în ușă până îi aud agenţii .

Corp 1

Secția 1 este la parter și găzduiește deținuți minori cu regim închis și deschis. Camerele vizitate erau relativ curate, deși igiena în grupurile sanitare din camere lăsa de dorit. Deținuții au admis că au fost anunțați de conducere încă de dimineață că există o inspecție în centru și trebuie să-și curețe camerele. Majoritatea camerelor aveau instalații electrice improvizate, de exemplu televizoare băgate în priză cu fire neizolate sau fără ștechere. În unele camere erau mai mulți deținuți decât paturi – de exemplu camera 1.11 de 31 mp unde erau 4 deținuți în 3 paturi – dar conducerea centrului a dat asigurări că situația este temporară, generată de reorganizarea instituţiei și va dura până la transferarea spre penitenciare a tinerilor și majorilor.

În camera 1.3, regim deschis de 78 mp, erau cazați 10 deținuți minori în 12 paturi, dar ei au susținut că în vara anului 2013 au fost și 18 în cele 12 paturi. Deținuții au spus că au ușile deschise în intervalul orar 8.00-12.00 și 14.00-17.00 şi că beneficiază de apă caldă de două ori pe săptămână (lunea și joia). Întrebați cum apreciază calitatea hranei au spus că este acceptabilă, dar nu-și amintesc să fi primit fructe sau legume proaspete din vara anului trecut. Unii dintre ei au susținut că atitudinea gardienilor faţă de minori este agresivă – că sunt bătuți şi jigniţi „atunci când nu sunt cuminți”.

În camera 1.6, regim închis, una dintre camerele mai mari, erau cazați 11 deținuți în 10 paturi. Minorii s-au plâns că au ploșnițe și că din cauza asta au diverse iritații pe piele pentru care nu primesc tratament adecvat de la cabinetul medical. Majoritatea deținuților minori prezentau urme de mușcături pe picioare și brațe și aveau diverse afecțiuni dermatologice vizibile. De altfel şi pereţii camerei erau murdari, cu urme de la ploşniţele omorâte de minori. Saltelele paturilor, în tot centrul, sunt un mediu prielnic dezvoltării acestor insecte: vechi, murdare, cu câlţi – adevărate focare de infecţie. Deținuții susțin că situația durează de peste un an. S-au mai plâns că nu sunt scoși la cabinetul medical și nici nu l-au văzut vreodată pe judecătorul delegat. Trei dintre ei au spus că nu merg la școală, pe motiv că nu au foi matricole. O dată pe săptămână merg la sala de sport, în rest își petrec timpul în cameră, la televizor.

Secția 2, etajul 1, găzduia tineri cu regim închis și deschis. Camera 2.4 avea 6 deținuți în 13 paturi. Unul dintre ei a spus că este de un an în centru și nu a mers deloc la școală în acest timp. Niciunul dintre tinerii din cameră nu știa că poate asista la cursuri chiar și fără să fie notat. Toți au susținut că sunt loviți adesea de gardieni, „dacă greșesc”, dar au admis că nu s-au plâns niciodată pe motiv că nu  sunt deloc convinşi că ar fi crezuți sau că cineva din conducerea centrului ar lua vreo măsură.

La Secția 3, la etajul 2,  erau deținuți tineri în regim închis maximă siguranță. În camera E 3.4 era cazat un tânăr încadrat la grad sporit de risc pentru tentativă de evadare. Camera avea 6 paturi şi aproximativ 30 mp ; numai două dintre paturi aveau saltele. Tânărul a spus că nu are alte activităţi înafara plimbării zilnice de o oră şi privitul la televizor.

În camera 3.5 – tineri în regim de maximă siguranţă, erau  2 deținuți în 6 paturi într-o suprafaţă de aproximativ 30 mp.  Aceştia s-au plâns că au ploșnițe și că nu primesc nimic pentru dezinsecție.

Secția de femei era amenajată la ultimul etaj și găzduia la data vizitei 8 fete minore, 7 cu regim deschis și una singură în regim semideschis. Niciuna nu mergea la școală, conducerea spunând că nu s-a găsit încă o soluție pentru a nu le amesteca cu băieții în orele de curs. La momentul vizitei trei deținute desfășurau un program educativ cu o educatoare, respectiv amenajau o sală de club. Conducerea centrului a spus că intenționează să achiziționeze bideuri pentru sectorul de femei, astfel încât acestea să beneficieze de condiții de igienă mai bune decât băieții. Camerele fetelor erau spațioase, însă şi aici saltele erau de proastă calitate.

Corp 2

La parter, în secția 4 erau cazaţi arestații preventiv minori și deținuți majori. În camera 4.4, una dintre camerele mari, erau 4 deținuți în 10 paturi care s-au plâns că au ploșnițe și „râie” (nu e clar dacă se refereau la faptul că afecțiunile dermatologice le dădeau mâncărimi sau chiar credeau că au râie, cert e că nu au fost diagnosticați astfel), că afecțiunile dermatologice îi fac să se scarpine și că nu primesc de la cabinet decât „medicamente ieftine și fără efect”.

Etajul 2, Secția 6, arestații prevenitv majori, așteptau să fie transferați la un penitenciar. Camera 6.4 avea 10 arestați în 10. Arestaţii preventiv nu erau angajați în vreo activitate socio-educativă şi se limitau la plimbarea zilnică şi privitul la TV.

Dollores Benezic                                                                  

Doina-Adelina Boboşatu

Raportul vizitei de verificare a evoluției situației august 2014