erori teste anti drog

Articole

Cerem IGPR să nu mai dezinformeze populația făcând publice rezultatele testelor rapide antidrog

26/09/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH a transmis azi o solicitare către Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) cerând încetarea practicii de a face publice rezultatele testelor rapide antidrog, aplicate șoferilor în trafic. Procentul mare de rezultate fals pozitive, infirmate de analizele făcute de INML, arată că această practică a poliției rutiere este mai degrabă o dezinformare a publicului, decât o informare, și aduce prejudicii șoferilor nevinovați, lezându-le dreptul la demnitate. Demersul este susținut de criminologul Vlad Zaha și de Comunitatea Declic.

Mai jos textul integral al solicitării transmise IGPR:

Către,

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE

Vă adresăm solicitarea ca, în cadrul reglementărilor interne ale IGPR şi unităţilor subordonate privind comunicarea publică, să introduceţi o prevedere în sensul interzicerii comunicării publice a rezultatelor testelor rapide antidrog.

Testele rapide antidrog sunt infirmate, în suficient de multe cazuri, de rezultatele ulterioare ale analizelor de sânge privind prezenţa în organism a substanţelor psihoactive. Datele arată o rată generală de infirmare de 38%, însumând peste 1.000 de persoane, respectiv rată specifică de infirmare de peste 80% în cazul amfetaminelor, în 2023, potrivit comunicatului Consiliului Superior de Medicină Legală.

Astfel, au fost numeroase cazuri în care organele de poliţie au făcut publice rezultatele unui test rapid antidrog din care rezultă că persoana testată a consumat substanţe psihoactive. Presa a preluat, cu bună-credinţă, informaţiile comunicate de poliţie şi a informat opinia publică despre faptul că persoana vizată de testul rapid a fost indicată de test că a consumat substanţe psihoactive (droguri). Imaginea publică a persoanei testate a fost grav vătămată, prin prezentarea acesteia în faţa opiniei publice drept consumator de droguri. Ulterior, la analizele de sânge, s-a stabilit că persoana respectivă nu a consumat droguri, ci medicamente sau anumite alimente. Răul însă este produs în momentul când este prezentat rezultatul fals pozitiv al testului rapid şi opinia publică percepe acea persoană drept consumator de droguri. Acest rău nu mai poate fi remediat integral, prin prezentarea rezultatelor negative la analiza de sânge, atâta vreme cât, anterior, opinia publică şi-a format o părere, greşită, despre acea persoană. Astfel, este grav vătămat dreptul persoanei la demnitate, drept garantat prin art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Cartă), art. 8 din CEDO, art. 30 al. 6 din Constituţie şi art. 72 din Codul civil. Potrivit comentariilor oficiale privind art. 1 din Carta, „Demnitatea persoanei nu constituie numai un drept fundamental în sine, ci reprezintă însuşi temeiul drepturilor fundamentale.”

Un caz foarte recent, readuce în discuţie necesitatea ca rezultatele testelor rapide antidrog să nu fie făcute publice. Este vorba de un accident grav, în care a fost implicat un tramvai şi un autoturism. Poliţia a testat rapid antidrog conducătorul tramvaiului (vatmanul), rezultatul fiind pozitiv. Acest rezultat pozitiv la consumul de droguri, în cazul vatmanului, a fost făcut public de poliţie, astfel că a fost preluat de presă, iar vatmanul a fost prezentat opiniei publice drept persoană care a consumat droguri şi a fost implicată în gravul accident. Ulterior, analiza probelor de sânge a infirmat rezultatul fals pozitiv al testului rapid şi a concluzionat că vatmanul, prezentat public, până atunci, drept drogat care conducea tramvaiul, nu consumase nici un drog. În schimb, luase, în seara precedentă testului, un paracetamol.

Constatăm că principala funcție a comunicării rezultatelor acestor teste a devenit dezinformarea publică, tocmai opusul informării publice.

Nu cu multă vreme în urmă, un purtător de cuvânt al IGPR le recomanda conducătorilor auto (testele rapide nu ajunseseră încă la vatmani) ca, în cazul în care nu doresc să iasă pozitivi la testele rapide antidrog, să nu consume alimente sau medicamente care pot influenţa, fals pozitiv, testele rapide antidrog. De exemplu, să nu folosească Nurofen sau alt medicament care conţine ibuprofen. Cu alte cuvinte, ca să te fereşti de erorile fals pozitive ale testelor rapide, soluţia recomandată de purtătorul de cuvânt este să renunţi la medicaţie sau alimentaţie.

Noi considerăm că primul pas pentru ca un cetăţean să nu sufere prejudicii grave ale demnitatii din cauza comunicării către public a unor rezultate eronate, fals pozitive, ale testelor rapide antidrog nu este renunţarea la medicaţie sau alimentaţie, ci interzicerea comunicării publice a rezultatelor acestor teste rapide. Pot fi comunicate publicului doar rezultatele analizelor de sânge şi, eventual, urină privind prezenţa substanţelor psihoactive în organismul unei persoane testate rapid antidrog de poliţie. Doar aceste rezultate sunt, cu adevărat, relevante şi prezintă gradul necesar de exactitate/corectitudine. Contestăm utilitatea comunicării rezultatelor preliminare și datorită faptului că rezultatele din partea IML sunt eliberate, acum, în maxim 72 de ore.

Ca atare, vă solicităm să faceţi modificările necesare, în sensul celor menţionate mai sus, (interzicerea comunicării publice a rezultatelor testelor rapide antidrog), în reglementările interne privind comunicarea publică.

Vă solicităm să ne comunicaţi măsurile dispuse de dvs. în legătură cu această solicitare.

Semnatari:

APADOR-CH

Vlad Zaha – criminolog

Comunitatea Declic

Ce a răspuns Poliția la această solicitare

Ar trebui să avem limite minime pentru droguri în trafic, dar cine să le stabilească?

01/08/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Șapte state din UE pedepsesc conducerea sub influența substanțelor psihoactive numai dacă depășesc niște limite; APADOR-CH a cerut medicilor legiști români să spună care ar fi limita minimă a îmbibației cu substanțe psihoactive pentru ca fapta să devină infracțiune în trafic; Medicii legisti spun că e greu de stabilit, dar nu imposibil; Propunerea APADOR-CH pentru modificarea Codului penal

Chiar dacă discuția despre „drogații de pe șosele” pare că s-a finalizat „fericit” – prin actul care nu le mai suspendă permisele decât pentru 72 de ore celor care au ghinionul unui test rapid pozitiv în trafic -, problema testelor fals pozitive rămâne și ar trebui aprofundată. Așa cum pentru alcool sunt prevăzute în legislație limite minime de la care prezența alcoolului în sânge devine infracțiune, dacă consumatorul s-a urcat la volan, ar trebui să existe astfel de limite și în privința substanțelor psihoactive. Șapte state din UE și Marea Britanie au aceste limite prevăzute în legislație.

Luna trecută, după ce Guvernul României a admis că a greșit și a reparat, oarecum, legislația, APADOR-CH a transmis Institutului Național de Medicină Legală un set de întrebări, pentru a iniția o dezbatere cu specialiștii cei mai potriviți să se pronunțe. Concret, i-am întrebat pe medicii legiști dacă, din punct de vedere tehnico-științific se poate stabili și pune în legislație o limită minimă dincolo de care prezența drogului în sânge/urină devine infracțiune. Și dacă se poate, care ar fi această limită?

Ce spun medicii legiști – simpla citire a prospectului nu e suficientă

Am primit un răspuns complex de la Consiliul Superior de Medicină Legală, care spune nu numai că se poate face așa ceva, dar ar fi și necesar. În limbaj simplificat, argumentele CSML sunt următoarele:

simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism nu înseamnă că persoana respectivă își pierde capacitatea de a conduce – orice substanță poate avea efecte în organism doar dacă depășeste o anumită concentrație (de aceeea, de ex., medicamentele se administrează dozate – cantitățile prea mici nu își exercită efectele, cele prea mari pot avea efecte adverse). Similar, simpla detecție a unei substanțe psihoactive în organismul persoanei poate avea efecte asupra capacității sale de a conduce autovehicule DOAR DACĂ depășește anumite concentrații;
valorile exacte ale concentrațiilor acestor substanțe în sânge/urină sunt menite să stabilească dacă depășesc pragul minim/maxim, dincolo de care apare riscul de producere a unor accidente rutiere. Aceste praguri sunt necesare pentru a se garanta un rezultat valid și reproductibil al analizei toxicologice și pentru a se evita rezultatele fals pozitive;
aceleași valori de concentrație pot produce reacții diferite de la om la om, datorită diferențelor de reactivitate individuală, de patologii asociate, caracteristici genetice, consum de alcool etc. Manifestările individuale la consumul de substanțe/alcool diferă și pot varia pe o plajă largă de concentrații. Nu există dovezi știintifice, statistic valide, universal aplicabile, ca să se poată trasa o corelație imuabilă între o anumită concentrație a unei substanțe în organism și afectare. Nici simpla detectare a unor simptome clinice asociate consumului de stupefiante NU este suficientă pentru a se diagnostica starea de influență, deoarece simptome similare pot fi determinate de unele afecțiuni psihoorganice sau chiar de o stare de stres indusă de un eveniment de trafic rutier;
prezența substanțelor în orice compartiment al corpului nu influențează comportamentul. De exemplu prezența de substanțe psihoactive exclusiv în urină nu poate modifica comportamentul, dar – poate sugera existența unui consum anterior și, în anumite limite, magnitudinea lui, dependentă însă de durata de timp de la momentul consumului la momentul recoltării. Nici prezența de substanțe psihoactive exclusiv în salivă nu este aptă de a duce la modificări comportamentale.

Prin urmare, medicii legiști din CSML spun că sunt obligatoriu de stabilit pragurile dincolo de care substanțele psihoactive influențează comportamentul consumatorilor, însă aceste niveluri trebuie corelate și cu manifestările subiectului la momentul opririi în trafic și cu evaluarea stării de sănătate a persoanei, în cazul existenței unor comorbidități semnificative.

Concluzia medicilor legiști este clară:

În cazul unor țări cu toleranță 0 (cum este cazul României) este obligatorie stabilirea unor limite inferioare, de la care să se realizeze raportarea rezultatelor pozitive (și nu neapărat stabilirea stării de influență), pentru a se putea obține o reproductibilitate corespunzătoare a concluziilor expertale dar și a deciziilor judecătorești. (…) În cazul substanțelor ilegale, aceste limite inferioare pot fi limitele de detecție. Cu toate acestea, în cazul medicamentelor, considerăm că aceste limite ar trebui să fie superioare, eventual dependente de concentrația terapeutică în cazul medicamentelor. Trebuie menționat, așa cum am făcut și altă dată public, că în cazul medicamentelor simpla citire a prospectului nu este suficientă, deoarece în acesta este menționată perioada de timp în care substanța respectivă are efecte asupra organismului persoanei, NU remanența în organism, care este mult mai mare. Prin urmare, substanța poate fi detectată, în cantități reduse, mult timp după ce nu mai are efecte clinice și, implicit mult timp după trecerea intervalului de timp în care nu este recomandată conducerea vehiculelor.”

Cum procedează alte țări din UE – limite și amenzi

EUDA, agenția specializată a Uniunii Europene care studiază fenomenul drogurilor în Europa și furnizează recomandări și studii validate științific, a publicat și un tabel pe țări cu situația comparativă a tratamentului legal aplicat în cazul drogurilor la volan. Conform acestei surse, șapte țări din UE au prevăzut în legislație limite ale valorilor drogurilor depistate în sânge, dincolo de care autoritățile iau măsuri împotriva șoferilor. Aceste țări sunt: Belgia, Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Luxembourg și Norvegia.

(CP – Cod Penal, CR = Cod Rutier)

De asemenea, Marea Britanie are stabilite în legislație anumite limite pentru substanțele psihoactive. De exemplu: Benzoylecgonine – 50 µg/L, Cocaină – 10µg/L, Cannabis și cannabinol – 2µg/L, Ketamină – 20µg/L, LSD – 1µg/L, Methylamphetamină – 10µg/L, MDMA (ecstasy) – 10µg/L, Heroină și diamorphină – 5µg/L

Există limite stabilite și pentru medicamentele cu prescripție de la medic: Clonazepam (folosit pentru tratamentul crizelor de panică) – 50µg/L, Diazepam (anti-anxietate) – 550µg/L, Flunitrazepam (sedative) – 300µg/L, Lorazepam (anti-anxietate) – 100µg/L, Methadone (substitute de heroină) – 500µg/L, Morphină (pentru terapia durerii) – 80µg/L, Oxazepam (anti-anxietate) – 300µg/L, Temazepam (anti-anxietate și sedativ) – 1,000µg/L, Amphetamine (folosite pentru tratamentul ADHD) – 250µg/L

Pedepsele pentru conducerea sub influența drogurilor în UK, peste aceste limite, sunt: suspendarea permisului de conducere pentru minim 1 an, amendă de 5000 de lire, dosar penal, iar după reprimirea permisului, cazierul pentru această faptă rămâne în evidența autorităților pentru 11 ani.

Viziunea CCR și propunerea APADOR-CH

În România, după cum se vede și din tabelul de la finalul textului, articolul 336 al. 2 din Codul penal pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani persoana, aflată sub influența unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Același articol 336 din Codul penal, dar la alineatul 1, incriminează si conducerea autovehiculului de către cei care au consumat o anumită cantitate de alcool. Dar, în acest caz, legea este mult mai precisă, stabilind că este infracțiune doar conducerea autovehiculului de către „o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge…”.

Sintagma „persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive” folosită de lege a fost criticată în doctrină, din cauza caracterului ei echivoc, imprecis, care lasă loc unor interpretări subiective. Textul legal suferă sub aspectul previzibilității. Curtea Constituțională a României (CCR) s-a exprimat în 2017 pe această temă (decizia CCR nr. 138/2017) și a stabilit că textul legal este OK, spunând că există prea multe substanțe psihoactive pe piață, fiecare având efecte diferite, și că legiuitorul nu poate să prevadă în Codul penal concentrația minimă în organism, pentru fiecare tip de substanță psihoactivă, de la care fapta devine infracțiune.

Realitatea ne-a arătat că textul legal nu e deloc OK în practică, mai ales cu ocazia testelor rapide antidrog care au avut reacții fals pozitive la consumul unor medicamente sau alimente. Ignorând complet decizia CCR nr. 138/2017, șapte țări UE au prevăzut, iată, în legislațiile lor niște limite precise ale concentrației de substanțe psihoactive în organism, limite care, dacă sunt depășite, transformă fapta în infracțiune.

S-ar impune așadar o regândire și a legislației românești în materie – Codul rutier, Codul penal – în concordanță cu explicațiile științifice ale experților în medicină legală și cu timpurile pe care le trăim. Într-o țară normală, o dezbatere reală, în Parlament, cu specialiști și societatea civilă, ar trebui să ducă la un rezultat legislativ superior acestui gen de legiferare heirupistă cu care ne-a obișnuit Guvernul.

APADOR-CH consideră că România ar putea proceda la fel ca și cele opt țări europene menționate mai sus, și propune introducerea în art. 336 al. 2 din Codul penal a unor praguri ale concentrației substanțelor psihoactive în sânge. Le revine parlamentarilor sarcina să stabilească, concret, spre ce praguri de concentrație se orientează.

APADOR-CH transmite, de fiecare dată, propuneri de îmbunătățiri legislative către grupurile parlamentare și Guvern, dar răspunsurile primite, atunci când vin, sunt descurajante ba chiar persiflante uneori. Chiar și când le formulăm exact articolele de lege care ar rezolva unele situații (cum a fost chiar cazul cu suspendarea permiselor pentru rezultate fals positive) vedem că Guvernul sau parlamentarii – care au de altfel la dispoziție un aparat propriu bine plătit pentru asta – produc proiecte legislative care mai mult complică viața cetățenilor. Prin urmare nu ne mai străduim să-i trecem strada, dar ne exprimăm speranța că poate în mandatul următor Parlamentul va găsi resurse de înțelepciune să discute și să legifereze niște limite minime și pentru droguri la volan, așa cum avem pentru alcool.

Lupta cu drogurile și toleranța zero față de ele la volan se poate face ținând cont de dovezile științifice care arată că nu orice cantitate de „drog” în sânge/urină = incapacitate de a conduce, și mai ales având grijă să nu restrângă drepturile cetățenilor nevinovați, printr-o legislație vagă și lacunară.

Iată care sunt pedepsele aplicate în toate țările UE în cazul depistării sub influența drogurilor la volan (sursa):

(CP – Cod Penal, CR = Cod Rutier, CA = Cod Administrativ, LCD – Legea Combaterii Drogurilor, LST – Legea privind Siguranța Traficului)

Poliția Română se joacă la păcănele cu prezumția de nevinovăție

04/07/2024/în Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Motivul absurd pentru care Ministerul de Interne refuză să schimbe regulile de restituire a permiselor auto, deși rezultatele testelor de sânge întârzie cu anii la IML

Testarea conducătorilor auto pentru depistarea consumului de alcool sau droguri în România este încă o ocazie în care statul român ne arată că nu dă doi bani pe drepturile cetățeanului. Procentele mari de rezultate fals pozitive ale testelor rapide folosite de poliție și perioadele lungi, uneori depășind un an de zile, de așteptare a rezultatelor analizelor de sânge făcute în laboratoarele IML, au lăsat mulți șoferi fără permis de conducere deși nu erau vinovați.

La finele lunii mai 2024, APADOR-CH a transmis grupurilor parlamentare și Guvernului o propunere de modificare legislativă prin care s-ar fi rezolvat parțial acest blocaj existent de ani de zile în domeniul testărilor antidrog la volan. Concret, APADOR-CH a propus ca poliția să restituie permisele de conducere în 15 zile, chiar dacă rezultatul analizei de sânge întârzie, considerând că nu trebuie să plătească cetățeanul pentru proasta organizare a statului. Într-o țară normală la cap, cetățeanul ar trebui chiar despăgubit de stat pentru perioada în care a stat fără permis, deși era nevinovat.

În afara unui reprezentant AUR, care ne-a transmis un mesaj de încurajare pe Facebook, niciun alt parlamentar român nu a fost interesat de acest subiect, cât să-l pună măcar în discuție în Parlament. Guvernul, la rândul său, a pasat sarcina formulării unui răspuns la IGPR, care ne-a transmis zilele trecute un text amplu dar, deloc surprinzător, negativ.

În multe cuvinte meșteșugite, IGPR ne asigură că testele rapide folosite de Poliția Română sunt foarte bune. Că – spune producătorul lor – au fost aprobate și testate chiar de către Departamentul pentru Transport al Statelor Unite ale Americii și că nu dau erori decât în limitele admise de diverse foruri de control ale UE. Că de vină ar fi de fapt chiar și reactivii din laboratoarele IML, care nu pot acoperi spectrul mare de substanțe psihotrope care circulă acum libere pe șoselele patriei. Că însăși Curtea Constituțională a zis că reținerea permisului de conducere nu poate fi interpretată ca o încălcare a prezumției de (ne)vinovăție, întrucât dreptul de a conduce autovehicule nu e unul fundamental.

E adevărat că dreptul de a conduce mașina nu este fundamental, însă libertatea de circulație este. Iar libera circulație (articolul 25 din Constituție) nu se face doar pe jos sau cu autobuzul, trenul, avionul, ci si cu autoturismul propriu. Acest drept poate fi îngrădit doar dacă există temeiuri de fapt și de drept. În cazul testelor rapide, din cauza ratei mari de eroare, rezultatul lor nu poate oferi un temei de fapt pentru restrângerea dreptului la libera circulație.

IGPR confundă și în răspunsul oficial prezumția de nevinovăție

În fine, după acest expozeu juridico-chimic, IGPR ne-a spus și că nu e de acord cu propunerea noastră, de restituire a permisului în 15 zile, deoarece asta i-ar lenevi și mai tare pe angajații IML și ar ajunge să nu mai facă deloc analizele alea de sânge pe care nu reușesc acum să le dea gata într-un an.

Citești și te crucești!

Pe scurt, Poliția stimulează instituțiile statului să-și facă datoria pe pielea cetățeanului. Lasă mii de șoferi la poarta IML, ca să le bată obrazul celor de acolo să-și cumpere substanțe și să-și angajeze oameni mai mulți, ca să facă față valului de „drogați” pe care-i găsește Poliția rutieră în trafic. Cetățeanul să facă bine să stea pe bară, chiar nevinovat fiind, că nu s-a născut cu volanul în mâini și nici statul nu e obligat să-i respecte lui prezumția de nevinovăție.

În același timp cu răspunsul primit de la IGPR, am aflat însă că Guvernul a modificat totuși, pe genunchi, Codul Rutier, și singura soluție găsită pentru rezolvarea problemei reale a testelor fals pozitive și a cozilor de la IML a fost să permită ca analizeze de sânge să fie făcute și la alte laboratoare ale poliției, nu numai la cele IML. În plus, ne anunță triumfător Guvernul, poliția nu va mai deschide automat dosare penale șoferilor ale căror teste rapide ies pozitive, ci se va aștepta rezultatul testelor de sânge făcute și în laboratoarele poliției.

Așadar, în loc să îndrepte o nedreptate flagrantă – suspendarea fără temei a unui drept, fie el și nefundamental – statul român face niște artificii legale menite până la urmă să privilegieze tot instituțiile statului. Poliția va munci mai puțin acum, adică va deschide mai puține dosare penale (cam cu 40% mai puține), numai în cazul testelor de sânge pozitive, iar aceste teste se vor face inclusiv în laboratoarele poliției, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la independența acelor laboratoare față de organul punitiv al statului. Polițistul de la rutieră suspendă permisul, polițistul de la laborator analizează sângele șoferului și stabilește dacă colegul de la rutieră a greșit sau nu.

Între timp, poliția îi sfătuiește pe cetățeni, prin intermediul presei, să citească „cu atenție” prospectele medicamentelor pe care le folosesc – unele pentru diabet, altele antiinflamatoare sau simple pastile pentru răceală – care pot da rezultate fals pozitive la testele rapide. Așadar, poliția admite că există teste fals pozitive, dar preferă să lase povara pentru proasta organizare a statului și pentru refuzul de a raționa al legiuitorilor, în continuare pe umerii cetățeanului ghinionist. Mai ales pe umerii acelor cetățeni care nu cunosc pe nimeni nici la IML, nici în poliție, și nu-și pot recupera permisul de conducere suspendat eventual pentru că au luat un nurofen cu o seară înainte de a conduce sau pentru că au făcut diabet și sunt obligați să ia medicație permanent, fără ca asta să le afecteze capacitatea de a conduce mașina.

Statul român și Poliția Română se joacă ca la păcănele cu drepturile noastre și cu prezumția de nevinovăție. Pe modelul marilor firme de jocuri de noroc, atât de profitabile din țara asta, ar putea și poliția să-și redenumească campaniile de testări rapide din trafic Testano sau Supertest. Căci rezultatele lor sunt tot o loterie pentru șoferi.

Propunerea APADOR-CH pentru prevenirea abuzurilor generate de testele antidrog de jucărie, folosite de poliție

23/05/2024/în Articole, Buna guvernare, Comunicate, Slider /de Rasista

Cazul cântăreței Xonia – cel mai recent dintr-un șir de testări fals pozitive – arată indiferența totală a statului față de cetățenii care au ghinionul să tragă paiul scurt când se află la volan

Un caz recent, relatat în presă, readuce în discuție relația stat-cetățean, relație care nu prea are șanse să se normalizeze.

Mai concret, problema ridicată este cea a drugtestelor folosite de poliție și a gradului ridicat de eroare al acestora, sub forma rezultatului fals pozitiv.

În cazul unui rezultat pozitiv la examinarea cu drugtestul, conducătorului auto i se reţine permisul de conducere. Se întocmeşte şi dosar penal pentru conducere sub influenţa substanţelor psihoactive. Totodată, conducătorul auto este condus la o unitate medico-legală sau la un spital, unde i se recoltează probe biologice, pentru a se stabili cu certitudine dacă în sângele acestuia există sau nu substanţe psihoactive. Examenul acestor probe biologice nu se face de către spital, ci doar de către unităţile medico-legale autorizate.

În practică, efectuarea analizei probelor biologice şi întocmirea raportului toxicologic de către unităţile medico-legale durează de la mult la foarte mult, de ordinul lunilor sau anilor. Spre exemplu, în cazul cântăreţei Xonia, durata a fost de circa 1 an. Iar rezultatul a fost că substanţele psihoactive nu erau prezente în organism, deşi drugtestul semnalase (fals) prezenţa cocainei în organism.

Până când vine rezultatul de la unitatea medico-legală cu rezultatul negativ, permisul de conducere este reţinut, adică titularul nu mai are dreptul să conducă autovehicule. Deşi nevinovat de consum de substanţe psihoactive, acel conducător auto este împiedicat să conducă luni de zile sau ani, fără niciun temei, în afară de un rezultat fals pozitiv la drugtest. Acest lucru i se poate întâmpla oricui are permis de conducere şi care, în viaţa lui, nu a consumat droguri.

Cu alte cuvinte, drugtestul, care este mai imprecis decât o prognoză meteo pe 6 luni, rata de eroare a rezultatelor fiind pe la 40%, conform relatărilor din presă, este elementul care stă la baza deschiderii unui dosar penal pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive și a reținetii permisului de conducere. Spre exemplu, conform publicației Europa Liberă, „Peste 1.000 de români care au fost <prinși> sub influența drogurilor în 2023 nu consumaseră, de fapt, substanțe interzise. Testările rapide pe care Poliția Română le-a făcut au fost confirmate de analizele la sânge în proporție de 62%. De ce apar atât de multe erori?”

Deci, pe baza unui rezultat fals pozitiv în urma testării cu drugtestul, o persoană suferă prejudicii grave: rămâne fără permis de conducere (permisul este deţinut de poliţist) şi i se deschide dosar penal. Dacă acel ghinionist testat este şi persoană publică, prejudiciul de imagine suferit este şi mai mare. Când sunt prezente şi televiziunile, apar întrebările indignate la adresa celui vinovat doar pentru că a dat peste un tester prost: „Regretaţi că v-aţi drogat?”, „De ce vă drogaţi şi conduceţi?”, „Ce exemplu daţi tinerilor?” etc.etc. Că, peste un an, se va stabili că rezultatul testului a fost eronat, intră la şi altele.

Unde mai este prezumţia de nevinovăţie? Unde este respectul faţă de cetăţean, care este abuzat de stat în mod grosolan, trezindu-se într-un labirint kafkian de probleme şi proceduri incorecte şi stupide? Din care nu poate ieşi decât după câteva luni sau ani. Cum poate fi acceptată existenţa unor consecinţe, grave, pentru un cetăţean care rămâne fără permis, se trezeşte cu dosar penal şi este expus oprobriului public pentru nimic, pentru o faptă inexistentă? Cum este protejat cetăţeanul faţă de aceste consecinţe grave şi nemeritate, generate de stat?

Când, după luni sau ani, vine rezultatul de la medico-legal, care e negativ, ce se întâmplă cu genialii care au construit un asemenea mecanism absurd? Nimic, absolut nimic, toţi fluieră discret şi se uită în altă parte. Aia e, ai avut ghinion! Faptul că trusa pentru testare nu diferă prea mult, ca acuratețe, de trusa medicală din setul de jucării „Păpuşa Barbie medic”, e un detaliu minor.

Ar fi ceva de făcut pentru a limita cât mai mult aceste abuzuri vădite ale statului. Dacă nu poate fi îmbunătăţită precizia drugtestelor (chiar nu există unele mai precise sau când creşte precizia, scade comisionul?), măcar ar trebui substanţial scurtată durata efectuării analizelor de către unităţile medico-legale. Acele rapoarte toxicologice întocmite de unităţile medico-legale constituie proba care e luată în seamă pentru finalizarea dosarului penal. Dacă raportul toxicologic este negativ, în acel dosar penal se dispune clasarea, dacă raportul e pozitiv, se ajunge la trimitere în judecată.

Probabil că nici durata efectuării raportului toxicologic nu poate fi scurtată. O să auzim din nou lamentări despre lipsa de personal, de fonduri, de substanţe etc.etc. Păi, se pune întrebarea, dacă statul nu are nici oameni, nici bani şi nici dotări, de ce iniţiază nişte proceduri care îi scapă de sub control şi prejudiciază numeroşi cetăţeni nevinovaţi, cam 40% dintre cei testaţi?

Singura soluţie care ar lăsa şi medico-legalul să tărăgăneze cu lunile sau anii analizele, dar ar împiedica şi ca un cetăţean să fie privat pe nedrept, cu lunile sau anii, de posibilitatea de a conduce un autovehicul, ar fi stabilirea unui termen maxim în care unitatea medico-legală să finalizeze raportul toxicologic. Dacă raportul nu este finalizat în acel termen, permisul ridicat se va restitui, imediat, conducătorului auto. Soluţia este logică, întrucât, până la finalizarea raportului toxicologic nu există o probă certă în sensul că respectivul conducător auto a consumat substanţe psihoactive. Iar suferirea unor restricţii grave într-o perioadă îndelungată, în care nu există certitudine că persoana a comis o faptă ilicită, este pe deplin contrară prezumţiei de nevinovăţie.

Din punct de vedere tehnic, ar fi necesară completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu un nou caz în care permisul de conducere se restituie titularului, și anume în cazul în care unitatea medico-legală nu întocmește în termen de 15 zile de la recoltare raportul privind prezența în organism a substanțelor psihoactive.

Un precedent oarecum similar îl constituie regula aprobării tacite, care operează, în anumite domenii, în relaţia administraţie publică – cetăţean, potrivit căreia dacă o solicitare nu este rezolvată într-un anumit termen, se prezumă că administraţia a fost de acord cu ea. Tot aşa, în cazul analizei medico-legale consecutivă unui drugtest, dacă raportul toxicologic nu este întocmit într-un anumit termen, trebuie să se prezume că nu există justificare pentru reţinerea permisului de conducere.

În acest sens, APADOR-CH a trimis grupurilor parlamentare propunerea de a introduce o nouă literă, (h), la art. 113 al. 1 (articol în care sunt prevăzute cazurile în care permsiul se restituie titularului) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu următorul conținut, textul rezultat fiind:

Articolul 113

(1) Permisul de conducere se restituie titularului:

(…)

„h) dacă instituțiile medico-legale autorizate nu întocmesc, în termen de 15 zile de la recoltare, raportul de analiză a mostrelor biologice privind prezența în organism a substanțelor psihoactive.”

Am ales să trimitem propunerea grupurilor parlamentare, întrucât am observat că Ministerul Justiției pare, în general, destul de reticent la modificări în favoarea cetățenilor. Vom reveni cu reacția parlamentarilor.

Cum a răspuns Direcția Rutieră din MAI la această propunere

Arhiva tag-ul pentru: erori teste anti drog

Articole

Ce spun medicii legiști – simpla citire a prospectului nu e suficientă

Cum procedează alte țări din UE – limite și amenzi

Viziunea CCR și propunerea APADOR-CH